C 1+C2+C3+C4

Please purchase PDFcamp Printer on http://www.verypdf.com/ to remove this watermark.
1. CALITATE SI STANDARDIZARE
1.1. Introducere
Expansiunea rapida a comertului international ca rezultat al progresului tehnologic n
transport, comunicatii si informatica, reducerea barierelor comerciale si liberalizarea economica
din fostele tari socialiste, creeaza tot mai multe tendinte de accelerare continua a extinderii
gamelor de produse de larg consum fabricate n special in ntreprinderile din tarile n curs de
dezvoltare.
Acceptarea acestor ntreprinderi drept furnizori este dependenta de posibilitatea acestora
de a respecta standardele internationale ale calitatii si angajamentele de livrare. Astfel, infiintarea
sistemelor calitatii certificate n conformitate cu standardele ISO 9000 devine o necesitate
inevitabila pentru intrarea si sustinerea afacerilor pe piata exportului.
Sistemul calitatii, asa cum este definit de Organizatia Internationala de Standardizare
(ISO) n seria de standarde 9000, a fost dezvoltat ca raspuns la provocarile globalizarii crescnde
a pietei si unanim acceptat. In prezent, companiile si guvernele aloca resurse considerabile
dezvoltarii infrastructurilor pentru a fi n conformitate cu aceste standarde, fapt ce constituie o
necesitate, att pentru furnizorii comerciali, ct si pentru cei guvernamentali. Pentru economiile
plasate n afara tarilor CE, certificarea sistemului calitatii este nteleasa ca un pasaport pentru
intrarea pe piata CE. Chiar si companii mari din Japonia si SUA, cu programe pentru controlul
calitatii bine concepute, sunt n cautarea de certificari n conformitate cu standardele ISO 9000,
pentru a obtine credibilitate la nivel international. In contextul cstigarii unei importante piete de
desfacere europene si nord-americane, instituirea sistemelor calitatii de catre economiile din
tarile n curs de dezvoltare a devenit absolut esentiala. Standardele ISO au fost preluate de un
numar mare de organisme de standardizare nationale si regionale, unele fara sa le modifice, iar
altele au introdus sisteme proprii de numerotare, dar au pastrat textul identic cu cel al
standardelor ISO.
Astfel, Comisia Europeana de Standardizare (CEN) a preluat standardele ISO sub forma
seriei de standarde EN 29000 si a creat Organizatia Europeana pentru ncercare si Certificare
(EOTEC), care sa armonizeze sistemele calitatii cu practicile certificarii ntre statele membre.
Un numar si mai mare de firme, nu numai ca implementeaza sistemele calitatii n propria
activitate, dar si insista ca furnizorii lor de materiale, componente si subansambluri sa aiba
sisteme ale calitatii certificate.
Conducerile unor organizatii (firme), trebuie sa garanteze ndeplinirea cerintelor
referitoare la produse si servicii stabilite de catre piata, clienti si societate. Aceste sarcini pot fi
rezumate sub urmatoarele titluri:
Protectia vietii oamenilor si a mediului;
Calitatea produselor si a serviciilor;
Conducerea firmei n vederea realizarii succesului comercial.

Ca urmere a schimbarile survenite n planul pietei si a cerintelor impuse de aceasta,
organizatiile trebuie actioneze continuu pentru optimizarea organizarii proceselor lor. Seria de
standarde ISO 9000 (DIN EN ISO 9000 ) referitoare la managementul calitatii, reprezinta n
prezent, instrumentul recunoscut la nivel international pentru atingerea acestui obiectiv. Gradul
de satisfacere a cerintelor clientilor si asigurarea succesului comercial al unei organizatii este
dependent in mare masura de management sistematic al calitatii. Acesta, include toti membrii
organizatiei cat si toata gama de procese, de la proiectarea produsului, punerea n fabricatie,
fabricatie, si chiar dincolo de aceasta.
Un sistem de management integrat, in general, consta din cel putin doua sisteme de
management diferite, de exemplu, sisteme de management al calitatii (QM) si sisteme de
management de mediu (MM) sau sisteme de management al calitatii si sisteme de management
al securitatii muncii (SM). In prezent, situatia cea mai frecventa o constituie o combinatie a
sistemelor de management a calitatii, de mediu si al securitatii muncii.
1
1.2. Calitatea - factor determinant in progresul societatii

1.2.1. Stiinta calitatii - scurt istoric
Stiinta calitatii, este o stiinta relativ noua, care progreseaza intr-un ritm foarte rapid n
ultimul timp. A aparut la inceput n statele cele mai avansate n toate domeniile economiei,
respectiv SUA, Japonia, Germania.
Este bine de trecut in revista unele evenimente legate de stiinta calitatii.
n anul 1661 Franta purta razboi cu Spania pentru stapnirea Olandei. In urma pierderii
razboiului de catre francezi, Jean Baptist Colbert (prim ministru al Frantei in aceea vreme) a
introdus pentru prima data n istoria Frantei, verificarea calitatii n ndeplinirea comenzilor emise
de stat, adica CONTROLE-ul.
Edward Deming, american de origine, considerat un titan al stiintei calitatii, care a lucrat
n domeniul asigurarii statistice a calitatii n SUA si dupa cel de-al doilea razboi mondial la
reconstructia industriei si economiei japoneze, a introdus noile principii de ,,management n 14
puncte si principiul ,,ameliorarii constante (Continous Improvement Proces, CIP)., numit de
japonezi, Kaizen.
Acest program, ncununat de succes, cunoscut sub numele de ,,program de management
Deming, s-a ocupat de organizarea ntreprinderii dezvoltata n anii 50, introdus mai nti n
Japonia. Din anii 80, acest sistem face obiectul unei atentii si a unei recunoasteri impresionante
din partea tarilor industrializate occidentale. Astfel:
orice activitate trebuie considerata ca un proces si ameliorata ca atare;
nu este suficient sa reglezi o problema, trebuiesc ntreprinse modificari de fond;
conducerea ntreprinderii trebuie sa actioneze, nu este suficient sa-si asume
responsabilitatea
Aceasta filosofie vizeaza calitatea si ameliorarea constanta a proceselor de productie,
integrnd ntregul personal al ntreprinderii, de la cel mai nalt nivel pna la ultimul manipulant.
Este absolut ca directia (conducerea) sa-si manifeste clar angajamentul pentru calitate, caci
conform principiului Deming, modificarile radicale n conceptia ntreprinderii sunt necesare dar
nu se pot realiza dect de catre vrful ierarhiei.
n domeniul disponibilitatii, care cuprinde fiabilitatea si disponibilitatea, apare analiza
caderilor si a efectelor lor (Failure Mode and Effects Analise), metoda formala care permite
ntelegerea problemelor posibile, a riscurilor care intervin si a consecintelor lor, nainte de
aparitia lor propriu-zisa.
Aceasta metoda de investigare provine din SUA, unde, n anii 60, a fost aplicata n cadrul
programului Apollo, de atunci ea impunndu-se n diferite ramuri, ca unealta pentru identificarea
caderilor si a consecintelor lor. n anii 70 metoda este aplicata cu succes n Germania n industria
automobilelor.
Obiectivul esential al analizei caderilor si a efectelor lor este de a preveni defectarile.
Eficacitatea masurilor preventive de acest fel este maxima, cnd se aplica n prima faza a
procesului de elaborare a unui produs, cu alte cuvinte n timpul dezvoltarii, a conceptiei si
proiectarii. Aceasta presupune o noua dezvoltare a produselor, a elementelor de securitate, a
pieselor cu probleme, noi tehnici de productie ca schimbarea produsului sau a procesului. Se face
deci deosebire ntre conceptia analizei caderilor pentru un produs (faza de conceptie si
dezvoltare) si fabricatia unui produs (faza de planificare a productiei), n functie de momentul
unde este aplicat si de obiectul supus acestui examen. n orice caz, analiza caderilor si a efectelor
lor trebuie terminata naintea nceperii productiei.
La originea expresiei ,,costul caderilor se afla tot Deming. Denumirea ,,cheltuielile
calitatii cuprinde cheltuieli de prevenire a defectelor, cheltuieli de control si cheltuieli ca urmare
a defectarilor.
Joseph Juran, american de origine romna, a lucrat n domenii diferite si a dezvoltat
teoria sa despre ntreprinderea orientata pe management, deci pe ,,conducerea calitatii. Opera sa
de baza este Trilogia Calitatii (Quality Trilogy) care prezinta procesul de ameliorare continua a
2
calitatii, cu cele trei procese folosite n managementul calitatii: planificarea calitatii, controlul
calitatii si mbunatatirea calitatii.
Armand Feigenbaum, american, s-a facut remarcat n domeniul asigurarii calitatii la
,,General Electric. S-a ocupat cu elaborarea si aplicarea unor ,,Sisteme ale Calitatii Totale
(Total Quality Sistems) si a prezentat conceptul sau ,,Controlul Calitatii Totale (Total Quality
Control TQC). n 1961, n cartea cu acelasi titlu, a introdus n cadrul conceptului TQC tehnica
de lucru simultana sau concurentiala. A pus la punct un mod de a vedea n calitate, nu un scop
statistic, ci din contra, un obiectiv dinamic, determinat de client.
Japonezul Kaoru Ishikawa a lucrat la ,,Nissan Liquid Fuels si n marina japoneza. n
anul 1943 el a dezvoltat diagrama sa ,,cauza-efect (Cause and Effects Diagram), adesea
denumita diagrama Ishikawa sau diagrama ,,n coada de peste (Fishbone Diagram). Diagrama
prezinta sinteza factorilor esentiali care concura la asigurarea calitatii unui produs. Kaoru
Ishikawa a dezvoltat un concept devenit celebru n ntreaga lume, ,,Cercurile calitatii (Quality
Circles). Avnd la baza lucrarile lui Deming, Juran si Feigenbaum, precum si propria experienta,
Ishikawa elaboreaza conceptul ,,Controlul calitatii n ntreaga companie (Company-Wide
Quality Control CWQC), concept bazat pe lucrul n comun, la dispozitia tuturor
ntreprinderilor din cadrul unei companii.
Walter Masing, german, profesor de calimetrie la Institutul de masini-unelte si
tehnologie de la Universitatea Tehnica din Berlin, este considerat n Germania pionierul
calimetriei industriale moderne. Calimetria este stiinta masurarii calitatii. Datorita caracterului
complex al calitatii, calimetria este o stiinta interdisciplinara. Cartea profesorului german
,,Manualul de asigurare a calitatii a aparut n 1980 si este esentiala n folosirea tehnicilor si
masurilor de asigurare a calitatii n industrie.
Philip Crosby, american, n calitate de vicepresedinte al serviciului de calitate de la ITT
din New York, a acumulat multa experienta care i-a permis sa dezvolte conceptul ,,Zero
defecte (Zero Defects Concept).
Obiectivul ,,zero defecte vizeaza o productie fara defecte, fara rebuturi si fara ajustari
ulterioare.
Nu se poate obtine un astfel de sistem de lucru dect printr-o buna conducere a
ntreprinderii. Odata n plus, conditia sine qua non consta ntr-o strategie de suprimare a
defectelor a caror efect maxim este situat n faza de elaborare si de dezvoltare a produselor si
proceselor.
In anul 1957, japonezul Genichi Taguchi a publicat prima versiune a cartii sale
,,Planificarea statistica a ncercarilor (Design of Experiments), sau mai simplu ,,Planificarea
experimentelor. In aceasta carte, autorul arata importanta asigurarii calitatatii de elaborarea
produsului si de planificare a procesului, n scopul obtinerii unor efecte maxime in timp cat mai
scurt posibil si cu cheltuieli minime. Autorul a numit aceasta, control indirect al calitatii.
n cadrul sistemului de productie Toyota, japonezul Taichi Ohno a pus la punct
principiul ,,La timp (Just in time). n acest context, principiul este un concept de fabricatie si de
livrare de o mare punctualitate.
Acesta este un concept de orientare si organizare descentralizat, bazat pe logistica, a carui
scop este de a aproviziona sau expedia la cerere materialele necesare productiei.
n Japonia, marile firme precum Toyota, au devenit adevarate ,,scoli de calimetrie.
Rezultate ale acestui sistem de productie sunt cunoscutele concepte japoneze, utilizate att n
marile grupuri industriale cu structura verticala, foarte mult diversificate, cum sunt
ntreprinderile de productie, marile banci, asigurarile, ct si ntreaga economie japoneza.
1.2.2. Necesitatea studierii stiintei calitatii
Atat productiei cat si serviciile se confrunta tot mai mult, pe plan national ct mai cu
seama pe piata internationala, cu consecintele calitatii. Acestea, sunt decisive privind cresterea si
stabilitatea societatilor, chiar si a ramurilor ntregi, calitatea capitalului tehnic, calitatea
produselor precum si calitatea activitatilor de management al calitatii.
3
Satisfacerea tuturor cerintelor si asteptarilor cumparatorilor, la un nivel ct mai ridicat, cu

privire la calitatea unui produs, constituie fara echivoc punctul central al luptei de concurenta.
Se poate afirma fara nici o exagerare, n special pentru firmele mici si mijlocii, ca,
calitatea poate fi considerat un factor de supravietuire. Aceasta evolutie constituie un aspect
pregnant al ultimului deceniu, nregistrndu-se chiar o accelerare n ultimii ani. Si n viitor
trebuie pornit de la faptul ca sistemele de management al calitatii vor fi dominante.
La nivelul conducerii ntreprinderilor mari, nu mai exista nici un dubiu ca, pentru o
strategie de piata eficienta si pentru un management eficient al productiei si costurilor, calitatea
constituie un factor extrem de important. Aceasta constatare rezulta nu numai din experienta
pozitiva proprie a ntreprinderilor, ci destul de frecvent si din deceptiile suferite n lupta de
concurenta de pe piata internationala. n probleme de calitate Europa se afla n urma Japoniei,
care este lider detasat, iar n anumite sectoare sau ramuri, este ntrecuta si de SUA.
Existenta sistemelor de asigurare a calitatii se justifica n primul rnd acolo unde defecte
simple pot sa aiba efecte uriase, cum este cazul industriei aeronautice. Un exemplu concludent
este acela a unui satelit de telecomunicatii care costa milioane de dolari, care dupa ce a fost
plasat pe orbita, din cauza unui defect mecanic simplu, devine inutilizabil (ex. mecanismul de
despachetare a panourilor solare care asigura alimentarea cu energie electrica).
Cazuri mai grave sunt acelea n care defectiunile aparute afecteaza sanatatea sau chiar
pune n pericol viata oamenilor. Astfel de exemple tragice au fost catastrofa nucleara de la
Cernobl sau cea a navetei spatiale Challenger. n aceste cazuri, n afara unui cerc restrns de
specialisti, publicul nu stia ca pentru aceste tragedii raspunzator este o greseala n sistemul de
asigurare a calitatii.
1.3. Management si calitate

1.3.1. Notiuni generale
Cu privire la notiunea de calitate, n literatura de specialitate, se regasesc un numar mare
(circa 120), de definitii. Vom defini cei mai importanti termeni generali referitori la conceptele
calitatii, ce se aplica n toate domeniil. Cunoasterea definitiilor acestor termeni este utila pentru
o ntelegere reciproca n comunicarea la nivel international si utilizarea standardelor referitoare
la calitate.
Termenii se clasifica dupa cum urmeaza:
1. Termeni generali
2. Termeni referitori la calitate
3. Termeni referitori la sistemul calitatii
4. Termeni referitori la instrumente si tehnici
In continuare se vor prezenta definitiile si comentariile legate de unii dintre termenii mai
reprezentativi.
1. Termeni generali
Definim mai nti cei mai importanti termeni generali care concura la definirea acesteia.
Acesti termeni generali se refera la entitate, organizatie, proces, procedura si produs.
Entitate
Prin entitate se ntelege ceea ce poate fi descris si luat n considerare n mod individual.
O entitate poate fi de exemplu, o activitate sau un proces, un produs, o organizatie, un sistem sau
o persoana, sau orice combinatie a acestora.
Organizatie
Reprezinta o companie, corporatie, ntreprindere sau institutie sau o parte din acestea,
cu statut de societate pe actiuni sau nu, publica sau particulara, care are propriile sale functii si
propria sa administratie.
Proces
Seria de standarde ISO 9000 este bazata pe ntelegerea faptului ca ntreaga activitate este
realizata de catre procese.
Procesul, figura 1.1, reprezinta ansamblul de activitati corelate sau n interactiune care
transforma datele de intrare n date de iesire.
Intrarile ntr-un proces sunt de regula iesiri ale altor procese. Procesele n cadrul unei
organizatii sunt de regula planificate si efectuate n conditii controlate pentru a adauga valoare.
Date de intrare
PROCES
Date de iesire
Figura 1.1 Schema bloc a unui proces
Un proces pentru care conformitatea produsului rezultat nu poate fi verificata prompt sau
economic este n mod frecvent desemnat ca fiind un ,,proces special.
O organizatie pentru a functiona eficace trebuie sa identifice si sa coordoneze numeroase
procese intercorelate. De cele mai multe ori datele de iesire ale unui proces constituie date de
intrare pentru urmatorul proces. Practic lantul de procese din cadrul unei organizatii ncepe si se
sfrseste cu clientul.
La nceputul lantului aceasta abordare bazata pe proces scoate n evidenta rolul
semnificativ al clientului n definirea cerintelor ca date de intrare. La sfrsitul lantului
monitorizarea satisfactiei clientului implica evaluarea informatiei referitoare la perceptia
clientului cu privire la satisfacerea cerintelor sale.
Elementele importante care stau la baza abordarii bazata pe proces sunt:
a) ntelegerea si ndeplinirea cerintelor;
b) procesele trebuie sa adauge valoare;
c) obtinerea de rezultate referitoare la performanta si eficacitatea proceselor;
d) mbunatatirea continua a proceselor pe baza de masuratori obiective.
n alta ordine de idei, ca o definitie generica, un proces este o serie sistematica de actiuni
ndreptate spre atingerea unui obiectiv.
Aceasta definitie generica acopera o gama larga de procese:
- procesul general de conducere a unei organizatii, care este responsabilitatea
directorului general, si pentru care nu exista deocamdata o denumire general acceptata;
- procesele functionale, activitatile complexe ndeplinite n cadrul unitatilor functionale
principale ale unei organizatii, cum sunt Financiarul si Serviciile post-vnzare. Cnd sunt
reprezentate pe organigrama, ele au o directie preponderent verticala;
- macroprocesele, sistemele complexe, folosite n mod repetat, care sunt multifunctionale
prin nsasi natura lor (denumite de asemenea ,,interfunctionale), prin care se realizeaza
activitatile curente importante din organizatie, cum ar fi lansarea noilor produse, recrutarea
angajatilor, achizitionarea materialelor, planificarea fabricatiei, productia de bunuri. Pe
organigrama, ele capata o directie orizontala;
- microprocesele, sau procesele secundare sau procedurile, care compun macroprocesele
si constau din segmente multiple, fiecare segment fiind efectuat ntr-o singura unitate functionala
a organizatiei.
Activitatile unui microproces constau n operatiuni precise (etape, sarcini etc.) cum sunt
deschiderea corespondentei sau prelucrarea unei roti dintate, etc..
Fara ca sa aiba pretentia ca este o terminologie standardizata, n literatura de specialitate
se recomanda o clasificare a proceselor ce are la baza scopul pe care l urmaresc acestea.
n acest sens se deosebesc: procese de fabricatie prin care se produc bunuri n fabrici;
procese administrative prin care se produc servicii n birouri
Procedura de asigurare a calitatii
n general, notiunea de procedura reprezinta un mod specificat de efectuare a unei
activitati sau a unui proces.
In domeniul calitatii, procedurile descriu obiectivele si performantele diferitelor procese
care au un impact asupra calitatii, de exemplu proiectarea, dezvoltarea, aprovizionarea, productia
5
si vnzarea. Ele cuprind elemente scrise (instructiuni, prevederi, explicatii) care devin referinta si
sprijin pentru instruirea noilor angajati.
Atunci cnd o procedura este documentata se utilizeaza frecvent termenul de ,,procedura
scrisa sau ,,procedura documentata. Aceasta procedura contine de regula scopurile si domeniul
de aplicare ale unei activitati, ceea ce trebuie facut si de catre cine, cnd, unde, si cum trebuie
efectuata activitatea, ce materiale, echipamente, documente trebuie utilizate, cum trebuie
controlata si investigata activitatea.
Practic, procedurile de asigurare a calitatii descriu modul de realizare a sarcinilor definite
n Manualul Calitatii, cu specificarea responsabilitatilor (responsabililor) aferente.
O procedura de asigurare a calitatii are urmatoarea structura:
Definirea domeniului de aplicare
Definitiile notiunilor utilizate
Descrierea procedurii
Manipularea documentelor
Documente de referinta si conexe
Anexe (diagrame de flux, modele pentru nregistrari, matricea responsabilitatilor etc.)
Instructiunea de asigurare a calitatii este descrierea detaliata a activitatilor definite n
Procedurile de Asigurare a Calitatii.
Sunt recunoscute multe tipuri de instructiuni de asigurare a calitatii dintre care se
amintesc:
Desene
Instructiuni tehnologice
Planuri de operatii
Instructiuni de lucru
Instructiuni de exploatare / reglare a utilajelor
Instructiuni de ntretinere a utilajelor
Program de fabricatie
Instructiuni pentru conservare / depozitare
Instructiuni de ambalare / dezambalare
Instructiuni pentru transport / manipulare
Instructiuni pentru inspectii / verificari
Instructiuni pentru prelevarea probelor
Instructiuni pentru ncercare / masurare
Instructiuni pentru manipularea instrumentelor de inspectie / masurare
Instructiuni pentru etalonare / calibrare
Instructiuni pentru marcare
Instructiuni pentru ntocmirea nregistrarilor
Instructiuni pentru manipularea nregistrarilor / documentelor
Produs
Produsul reprezinta un rezultat al unui proces, ceva ce este creat.
Intrarile sunt constituite din caracteristicile si obiectivele propuse pentru produs, care de
fapt reprezinta lista nevoilor clientilor.
Procesul consta n realizarea caracteristicilor produsului cerute de satisfacerea acelor
nevoi si cuprinde implicit si optimizarea.
Iesirile reprezinta lista caracteristicilor produsului si obiectivele propuse pentru ele n
conditiile de operare date, care de fapt reprezinta tot o lista a nevoilor clientului.
Exista patru categorii generice de produse:
1. Hardware, care reprezinta un produs tangibil, un obiect, cu o forma distincta.. Este
recunoscut n literatura si sub denumirea de bun creioane, televizoare etc.;
2. Software, care este o creatie intelectuala care consta din informatii transpuse pe un
mediu suport. Are mai multe sensuri. Unul din sensurile principale este acela de program cu
6
instructiuni pentru calculator, un alt sens important se refera la informatii n general, adica
rapoarte, planuri, schite, instructiuni, sugestii, ordine;
3. Material procesat, care reprezinta un produs tangibile generat prin transformarea
materialului brut ntr-o alta stare dorita- lingoul de aur provenit din transformarea minereului
complex extras din subteran.
4. Serviciu, pe de o parte ca rezultat generat de procese la interferenta dintre furnizor si
client. Exista ntregi sectoare economice care furnizeaza servicii sub diferite forme cum ar fi
termoficare, transport, comunicatii, divertisment, turism etc. Pe de alta parte serviciul poate fi
sub forma de activitati interne ale furnizorului pentru satisfacerea necesitatilor clientului, cum ar
fi pregatirea statelor de plata, recrutarea noilor angajati, ntretinerea instalatiilor etc., care adesea
sunt denumite servicii auxiliare.
Cele mai multe produse reprezinta combinatii ale acestor categorii de produse.
n alta ordine de idei un produs poate fi: material, de exemplu un subansamblu (stilou,
banca etc.) sau un material procesat; imaterial, de exemplu cunostinte sau concepte; o
combinatie a acestora.
De asemenea, un produs poate fi: intentionat, de exemplu o oferta catre clienti;
neintentionat, de exemplu un poluant sau efecte nedorite.
n general, lantul de livrare a unui produs este definit conform figurii 1.2.
Clientul este destinatarul unui produs furnizat de o organizatie. ntr-o situatie
contractuala clientul este denumit cumparator, deci clientul poate fi de exemplu consumatorul
final, utilizatorul, beneficiarul sau cumparatorul. Un client este orice persoana care sufera o
influenta din partea produsului sau a procesului. Clientii pot fi interni si externi.
FURNIZOR
ORGANIZATIE
CLIENT
Figura 1.2 Lantul de livrare a unui produs
Clientii externi sufera influenta produsului, dar nu sunt membri ai firmei care realizeaza
produsul. Clientii externi cuprind clienti propriu-zisi, care cumpara produsul, organismele
guvernamentale si publicul, care poate fi afectat de produsele nesigure n exploatare sau cele
daunatoare pentru mediu.
Clientii interni sufera influenta produsului si sunt totodata membri ai firmei care
realizeaza produsul. Ei sunt adesea denumiti ,,clienti, n ciuda faptului ca nu sunt clienti n
strictul sens al cuvntului, adica nu sunt cumparatori.
Furnizorul este o organizatie care furnizeaza un produs clientului. ntr-o situatie
contractuala furnizorul poate fi denumit ,,contractant si deci furnizorul poate fi de exemplu
producatorul, distribuitorul, importatorul, montatorul sau organizatia prestatoare de servicii si n
acelasi timp furnizorul poate fi extern sau intern organizatiei.
Caracteristicile produselor reprezinta proprietati ale acestora destinate sa raspunda
anumitor nevoi ale clientilor si n consecinta sa asigure satisfacerea lor. Caracteristicile pot fi
tehnice, de exemplu consumul de combustibil al unui autoturism, dimensiunea unei componente
mecanice, o proprietate de verificare a ortografiei inclusa ntr-un program de editare de text pe
calculator etc., dar pot mbraca si alte forme ca promptitudinea livrarilor, amabilitatea n servicii,
ntretinerea usoara etc.
Satisfactia clientilor este rezultatul obtinut atunci cnd caracteristicile raspund nevoilor
clientilor. n general, este sinonima cu satisfactia legata de produs, care la rndul ei, stimuleaza
vandabilitatea. Impactul principal se manifesta asupra cotei de piata si n consecinta asupra
venitului din vnzari.
Deficientele produselor sunt acele neajunsuri care genereaza insatisfactii legate de
produs. Ele pot fi de natura ntreruperii curentului electric, ntrzierea livrarilor, bunuri care nu
functioneaza, aspect deteriorat, neconformitate cu specificatiile. Impactul principal se manifesta
7
asupra costurilor care include refacerea unor lucruri deja existente, raspunsul la reclamatiile
clientilor etc.
Deficientele produselor sunt n toate cazurile surse de insatisfactie pentru clienti, cea ce
poate conduce la reactii specifice precum reclamatii, retururi, publicitate negativa, procese civile
etc.
Deficientele pot determina clientii sa evite cumpararea produsului pe viitor, n ciuda
faptului ca are caracteristici superioare. Astfel, vandabilitatea este influentata n doua moduri:
- prima cumparare este puternic influentata de caracteristicile produsului, n acel moment
clientul nu stie ce deficiente vor aparea;
- cumpararile ulterioare sunt puternic influentate de amploarea deficientelor constatate pe
durata utilizarii produsului si de serviciile post-vnzare furnizate ca raspuns la acele deficiente.
Satisfactia legata de produs si are originea n caracteristicile produsului si constituie
motivul pentru care clientii l cumpara. Insatisfactia si are originea n defectiuni si constituie
motivul pentru care clientii fac reclamatii.
Exista multe produse care nu produc insatisfactie, ele fac ceea ce furnizorii spun ca vor
face. Totusi nu sunt vandabile daca unele dintre produsele concurente furnizeaza o satisfactie
mai mare.
n continuare sunt prezentate exemple si categorii de produse care fac obiectul definitiei
prezentate anterior.
O echipa de functionari elaboreaza un proces prin care ntocmesc facturi. Produsul
obtinut este procesul functional.
Un compartiment foloseste apoi procesul pentru a ntocmi facturile. Produsul sau l
reprezinta facturile.
O echipa de ingineri proiectanti elaboreaza proiectul unei cutii de viteze. Produsul obtinut
este un proiect.
Un compartiment de productie fabrica apoi cutii de viteze conform proiectului. Produsul
l constituie cutiile de viteza.
O companie si face planul de afaceri pentru anul viitor, incluznd o serie de obiective
legate de calitate care trebuie ndeplinite. Produsul este un plan de afaceri.
n timpul anului ce urmeaza, compania ndeplineste planul si atinge obiectivele. Produsul
l constituie performantele.
O comisie departamentala realizeaza o analiza a activitatilor departamentale si pregateste
o propunere de revizuire. Produsul este o propunere.
Comisia primeste aprobarea de a trece la fapte.
Dupa ncheierea activitatii, produsul rezultat este o mbunatatire a activitatii
departamentale.
Referitor la categorii de produse, cel mai important produs este acela care aduce venituri
organizatiei. n organizatiile industriale, el consta din produse (hardware, software, material
procesat, serviciu) realizate de catre compartimentele de executie si vndute clientilor. Exista
nsa multe alte produse care merg la clientii externi si/sau interni.
O forma de produs este procesul administrativ. Fiecare organizatie are nevoie de sisteme
si proceduri pentru recrutarea personalului, elaborarea rapoartelor financiare, ntocmirea statelor
de plata, plata facturilor de la furnizori. Fiecare asemenea sistem sau proces este generat prin
planificare. Rezultatul final este un produs, adica ceva creat. Toate produsele parcurg traseul de
la concept la client, trecnd printr-o succesiune de evenimente cum sunt cele descrise n figurile
1.3 a, b. Figura 1.3a generalizeaza aceasta succesiune pentru bunuri, iar figura 1.3b pentru
servicii, mai precis pentru crearea unor cursuri de instruire. Nu exista un nume standardizat
pentru aceasta succesiune de evenimente. Apar denumiri ca ,,spirala calitatii, ,,spirala
progresului, ,,procesul de realizare a produselor, ,,traseul de la concept la client sau ,,un arc
de spirala.
Figura 1.3 a, b Spirala progresului calitatii - a. aplicatie pentru productia de

bunuri; b. aplicatie pentru servicii
2. Termeni referitori la calitate

Definirea notiunii de calitate
Sunt recunoscute n literatura de specialitate multe variante de definire a notiunii de
calitate, enumerarea lor fiind imposibil de realizat. Definitiile regasite n literatura nu sunt
universal acceptate, multe firme ajungnd la definitii care sunt n concordanta cu cerintele din
sectorul lor avnd un limbaj propriu. Principalul motiv al inconsecventelor terminologice este
faptul ca terminologia se afla n schimbare. Schimbarea si are originea n criza calitatii si a fost
suficient de profunda pentru a scoate la iveala conceptul ,,C mare si c mic a carui continut este
prezentat n tabelul 1.1.
Conform tabelului, ,,c mic este un termen care desemneaza latura ngusta a calitatii,
limitata la clienti, produse si procese de executie. ,,C mare este termenul folosit pentru a
desemna conceptul complex de calitate, n care notiunea de clienti include pe toti cei influentati,
cea de produs include bunurile si serviciile, iar cea de procese include procesele functionale si
cele auxiliare.
Tabelul 1.1 Contrastul dintre C mare si c mic

Subiect
Continutul lui c mic
Produse
Bunuri fabricate
Procese
Procese direct legate de

fabricatia de bunuri
Sectoare economice
Productia
Calitatea este privita ca:
O problema tehnica
Clienti
Cumparatorii produselor
Continutul lui C mare

Toate produsele, bunuri si
servicii, destinate vnzarii
sau nu
Toate procesele , servicii
auxiliare productiei,
comerciale etc.
Toate sectoarele: productie,
servicii, administratia de stat
etc. cu scop lucrativ sau nu
O problema de afaceri
Toti cei care sunt influentati,
din interiorul sau exteriorul
firmei
Pe baza trilogiei universale:
planificare, control,
mbunatatire
Obiectivele de calitate sunt

incluse:
Pe baza nivelului de
cunostinte din
compartimentele functionale
Printre obiectivele de
productie
Costul calitatii
necorespunzatoare
Costuri asociate cu bunurile

fabricate necorespunzator
mbunatatirile sunt
ndreptate spre:
Performantele departamentale Performantele organizatiei
Cum sa gndim calitatea
Evaluarea calitatii se
bazeaza n special pe:
Instruirea n managementul
calitatii este:
Coordonarea se face de
catre:
Conformitatea cu
specificatiile, standardele si
procesele de productie
Concentrata n departamentul
pentru calitate
Managerul de calitate
n planul de afaceri a firmei

Toate aceste costuri ar trebui
sa dispara daca totul ar merge
perfect
Gradul de sensibilitate fata de

nevoile clientilor
n ntreaga organizatie
Un consiliu de calitate format
din manageri de rang superior
Se prezinta n continuare cteva dintre definitiile notiunii de calitate, considerate mai

reprezentative, pornind de la forme , la prima vedere simpliste, dar care sunt pline de continut,
pna la forme mult explicitate. Aceasta demonstreaza nca odata complexitatea notiunii de
calitate.
1. JURAN, parintele managementului calitatii, pornind de la utilizarea produsului,
defineste calitatea ca ,,Fitness for use, adica ,,aptitudine pentru utilizare. Acelasi autor, n
lucrarile, sale considera ca dintre ntelesurile termenului de calitate doua sunt de importanta
maxima pentru manageri:
- caracteristicile produsului este unul dintre ele. n ochii clientilor, cu ct sunt mai
bune caracteristicile, cu att mai nalta este calitatea;
- absenta deficientelor este celalalt nteles important. n ochii clientilor, cu ct apar mai
putine deficiente, cu att mai buna este calitatea.
2. DEMING a definit notiunea de calitate astfel: ,,Pretul nu si are rost fara calitate, iar
calitatea este, la rndul ei, lipsita de sens, daca ea nu reflecta cerintele consumatorilor
3. Conform normelor internationale, calitatea poate fi definita ca suma acelor proprietati
ale unui produs, care sunt sau pot fi importante pentru consumator. Notiunea de calitate a fost
formulata n tarile avnd o economie respectiv relatii de piata dezvoltate.
10
4. Conform unei alte definitii, pornind de la aptitudinea pentru concurenta, prin calitate se
ntelege de fapt atractivitatea unui produs pe piata, si care determina consumatorul sa-l
cumpere.
5. Lund n considerare relatiile consumator-furnizor, din ce n ce mai definitorii n noile
conditii ale pietei, calitatea poate fi definita mai simplu: calitatea unui produs se confirma
atunci, cnd revine consumatorul (sa mai cumpere) si nu produsul (n urma unei reclamatii).
6. Exista o definitie si mai simpla a calitatii, dar care poate da nastere si la interpretari
gresite: Calitatea este ceea ce consumatorul accepta ca si calitate. Adica, calitatea nu trebuie
neaparat sa fie aceeasi pentru fiecare consumator. n general, pretentiile difera, iar daca produsul
satisface aceste pretentii, pentru acel consumator acesta este de calitate. De fapt acceptnd
(cumparnd) un produs, implicit se recunoaste existenta calitatii acestuia.
7. n continuare se prezinta o definitie regasita frecvent n literatura de specialitate si care
defineste n extenso notiunea de calitate a bunurilor.
Conform acestei definitii, calitatea reprezinta expresia gradului de utilitate sociala a
produsului, masura n care prin ansamblul caracteristicilor sale tehnicofunctionale, psihosenzoriale si al parametrilor economici satisface nevoia pentru care a fost creat si respecta
restrictiile impuse de interesele generale ale societatii privind eficienta social-economica,
protectia mediului natural si social.
In activitatea practica, pentru definirea calitatii se utilizeaza o serie de termeni, cum ar fi:
- calitatea proiectata, sau calitatea conceptiei, ce reprezinta masura n care produsul
proiectat, rezultat n urma compararii mai multor variante, asigura satisfacerea trebuintelor
clientilor, precum si posibilitatea de folosire, la fabricarea produsului, a unor procedee
tehnologice rationale si optime din punct de vedere economic;
- calitatea fabricatiei, care desemneaza gradul de conformitate a produsului cu
documentatia tehnica. Se realizeaza n productie si este determinata de procesul tehnologic,
echipamentul de productie, activitatea de management etc.;
- calitatea livrata, reprezentnd nivelul efectiv al calitatii produselor livrate la clienti.
Notiunea de calitate a bunurilor (produselor) avnd un caracter complex reclama luarea
n considerare a unui numar mare de concepte. In raport cu natura si efectul pe care l au n
procesul de utilizare, caracteristicile de calitate se grupeaza n urmatoarele tipologii: tehnice,
psiho-senzoriale, de disponibilitate, cu caracter social general, economice.
a)
Caracteristici tehnice. Se refera la nsusirile produsului care confera acestuia
potentialul de a satisface utilitatile clientului. Se concretizeaza printr-o serie de proprietati fizice,
chimice, biologice etc., intrinsece structurii materiale a produsului si determinate de conceptia
constructiv-functionala a acestuia. n general, caracteristicile tehnice sunt direct sau indirect
masurabile obiectiv, cu o precizie suficienta, prin diverse mijloace tehnice.
b)
Caracteristici psiho-senzoriale. Vizeaza efectele de ordin estetic, organoleptic,
ergonomic, pe care produsele le au asupra clientilor, prin forma, culoare, gust, miros, grad de
confort etc. Aceste caracteristici prezinta o mare variabilitate n spatiu si timp, iar aprecierea lor
se afla sub incidenta unor factori de natura subiectiva.
c)
Caracteristici de disponibilitate. Ele reflecta aptitudinea produselor de a-si realiza
functiile utile de-a lungul duratei lor de viata. Altfel spus, disponibilitatea reprezinta
probabilitatea ca un produs sa fie disponibil la un moment dat din perioada de viata a acestuia.
Caracteristicile de disponibilitate sunt cuantificate prin doua concepte fundamentale: fiabilitatea
si mentenabilitatea.
Fiabilitatea reprezinta probabilitatea ca un produs sa nu se defecteze ntr-o anumita
perioada de timp si n anumite conditii date de functionare.
Daca se noteaza cu R(t) si ?(t) functia de fiabilitate, respectiv rata sau intensitatea de
defectare, iar cu t variabila timp, s-a demonstrat ca
t
R (t ) = e
( ) d
0
(2.1)
11
Pentru valori constante ale intensitatii de defectare, functia de fiabilitate devine
R(t ) = e t ,
(2.2)
iar media timpului de buna functionare a produsului, MTBF, este

1
MTBF = .
(2.3)
Mentenabilitatea este de asemenea o marime probabilistica ce masoara sansa ca un

produs sa fie repus n stare de functionare ntr-un anumit interval de timp, n conditiile existente
de ntretinere si reparatie.
Daca se noteaza cu G(t) functia de mentenabilitate si cu (t) intensitatea de reparare, se
poate scrie relatia
t
() d
G (t ) = 1 e
(2.4)
relatie care pentru (t) constant devine

G (t ) = 1 e t ,
(2.5)
iar media timpului de reparare, MTR,
1
.
(2.5)
Pentru valori constante ale lui ?(t) si (t), disponibilitatea, A, a unui produs se poate
calcula cu relatia
MTR =
A=
MTBF
=
.
MTBF + MTR +
(2.6)
d)
Caracteristici de ordin social general. Vizeaza efectele pe care le au sistemele
tehnologice de realizare a bunurilor (produselor) precum si utilizarea acestora, asupra mediului
natural, asupra sigurantei si sanatatii fizice si psihice a oamenilor.
e)
Caracteristici economice si tehnico-economice. Se exprima ntr-o serie de
indicatori, cum ar fi: costul de productie, pretul, cheltuieli de mentenanta, grad de valorificare a
materiilor prime, costul rebuturilor si remanierilor etc., toate acestea genernd termenul de costul
calitatii.
n figura 1.4 este prezentata legatura dintre nivelul calitatii si costuri pentru diferite
produse, din care se poate constata ca produsele conventionale, care prin utilizare nu genereaza
dect defectiuni minore sau moderate si pierderi materiale mici, au optimul economic spre o
calitate mai redusa dect a celor de mare responsabilitate.
n aceasta figura semnificatia notatiilor este urmatoarea:1 curba reprezentnd costul
asigurarii calitatii;2 curba reprezentnd valoarea pierderilor prin rebuturi, remanieri, vnzari
scazute etc.;3 curba ce reprezinta costul total al calitatii;A zona produselor conventionale de
uz curent (optim economic);B zona produselor conventionale de mare responsabilitate
(industrie, marina, aviatie); C zona produselor de uz nuclear si/sau importanta strategica de
nivel national sau supranational.
Similar cu costul total al calitatii n fabricatie, n care este interesat producatorul, exista
un cost total al asigurarii serviciului, n care este interesat beneficiarul. Legatura dintre aceste
costuri si calitate este prezentata n figura 1.5, din care se poate constata existenta unei zone A
optima din punct de vedere al nivelului de calitate, pentru care cheltuielile totale la beneficiar
sunt minime. n aceasta reprezentare, semnificatia curbelor este:
1- cheltuieli de mentenanta
2 cheltuieli de achizitie
3 cheltuieli totale
Conform standardului DIN EN ISO 8402 se poate defini noua notiune de calitate, bazata
pe conceptul ,,C mare, conform careia calitatea este suma tuturor caracteristicilor unui element
12
COSTURI
2
3
Cost minim
Costul de baza
al productiei
1
(A)
100% defecte
(B)
NIVELUL CALITATII
(C)
zero defecte
Figura 1.4 Legatura dintre nivelul calitatii si costuri
avut n vedere, cu privire la capacitatea sa de a satisface cerinte definite si asumate, sau cu alte
cuvinte, calitatea reprezinta ansamblu de caracteristici ale unei entitati care confera acestuia
aptitudinea de a satisface necesitatile
exprimate si implicite.
Cheltuieli
Necesitatile pot include aspecte
privind
performantele,
aptitudinea,
utilizarea, dependabilitatea, securitatea,
3
mediul.
Urmatoarele patru fatete ale calitatii
au o contributie cheie n obtinerea calitatii
1
produsului:
1.
Calitatea, datorata definirii
2
nevoilor pentru produs definirea
reprezentnd aducerea produsului la
cerintele impuse de necesitatile existente n
momentul folosirii acestuia;
Nivel de calitate
Zona A
2.
Calitatea,
datorata
Figura 1.5 Relatia dintre cheltuieli (costuri) si calitate (la
proiectarii produsului adica transpunerea
beneficiari)
n produs a caracteristicilor care l fac
capabil sa satisfaca cerintele, sa exploateze
ocaziile favorabile care apar pe piata si sa furnizeze valoarea dorita de client si de alte parti
interesate (reprezentate printr-un grup de persoane care au interes comun n obtinerea
performantelor organizatiei furnizorului si modul n care aceste si desfasoara activitatea).
Calitatea datorata proiectarii reprezinta proiectarea caracteristicilor care influenteaza integritatea
si rezistenta produsului la utilizarea de conditii variabile de fabricatie ;
3.
Calitatea, datorata conformitatii produsului cu proiectul acestuia se datoreaza
actualizarii conformitatii cu proiectul de produs si furnizarii clientilor si altor parti interesate a
caracteristicilor si valorilor proiectate;
4.
Calitatea, datorata sprijinului acordat produsului pe durata ciclului de viata a
acestuia cea ce nseamna ca fiabilitatea, mentenabilitatea si disponibilitatea sunt incluse n
caracteristicile de dependabilitate care pot fi influentate de cele patru fatete ale calitatii.
Toate fatetele contribuie la calitatea produsului. Scopul seriei de standarde ISO 9000 este
de a satisface nevoile tuturor celor patru fatete ale calitatii. Pretul nu este o fateta a calitatii.
Valoarea unui produs explica att calitatea ct si pretul.
13
Interpretat din punctul de vedere al consumatorului, calitatea se defineste ca ndeplinirea

cerintelor att n ceea ce priveste calitatea produselor, ct si cea a proceselor. n acest context se
vor ntelege si procesele comerciale.
CALITATE
Marimi de
reglare
Calitatea produsului
Om
Marimi
de
influenta
Mediu
Masina
Metoda
Material
Calitatea procesului
Om
Mediu
Masina
Metoda
Material
Figura 1.6 Marimile de reglare ntr-o productie stapnita

din punctul de vedere al calitatii
Dupa cum se poate observa din figura 1.6, calitatea acestor marimi poate fi influentata
prin marimile de influenta om, masina, metoda, mediu, material. Realizarea calitatii n
conditiile unei Asigurari a Calitatii, AQ, preventive si eficiente nseamna reglarea acestor marimi
de reglare la valori ,,trebuie corespunzatoare. n acest sens, stapnirea, respectiv capabilitatea
proceselor de fabricatie este o conditie importanta pentru producerea calitatii. Un proces stapnit
presupune o dispersie controlata, previzibila. Caracteristicile unui astfel de proces sunt valoarea
medie si dispersia, care numai din ntmplare se abat de la valoarea ,,trebuie. Parametri unui
proces capabil se vor gasi, din acest motiv, totdeauna n interiorul unui cmp de toleranta
prescris. Termenul de capabilitate a procesului este folosit frecvent pentru a desemna
reproductibilitatea intrinseca a unui proces, capacitatea sa de a-si repeta rezultatele de-a lungul a
mai multe cicluri de operare. Societati industriale moderne au nevoie de un grad nalt de
reproductibilitate pentru a satisface anumite cerinte importante: interschimbabilitate la scara
mare, performante previzibile, standardizare etc.
Procesele controlate si capabile sunt denumite frecvent ,,procese robuste. n acceptiunea
unui AQ preventiv, se poate extinde notiunea de calitate de la marimile de reglare produs si
proces, la marimile de influenta om, masina, metoda, mediu nconjurator si material. Reglarea
parametrilor de influenta la valorile ,,trebuie conduce astfel la acea notiune de calitate care
cuprinde si calitatea masinii, metodei, a mediului nconjurator, a colaboratorilor si a materialului.
Astfel, devine clara importanta unei AQ ce cuprinde mai multe domenii, respectiv care se
extinde si dincolo de granitele unor ntreprinderi. Asadar, se vor lua n considerare nu numai
factorii tehnici ci si cei organizatorici, cum ar fi metodele de lucru sau structura organizatorica a
unei organizatii.
Calitatea factor de concurenta
Succesul pe piata a unei organizatii depinde de modul n care aceasta solutioneaza
problema clientului (consumatorului), prin produsul furnizat. Factorii decisivi n lupta de
concurenta cu ceilalti ofertanti sunt respectarea termenelor de livrare, un pret adecvat si calitatea
produsului oferit.
Din acest triplet, importanta calitatii este n continua crestere si este din ce n ce mai
decisiva n ceea ce priveste succesul pe piata a unei organizatii. Conform figurii 1.7, cerintele
14
crescnde privind calitatea rezulta din

dezvoltarea pietei, din prevederile legilor
n vigoare, din ce n ce mai stricte,
Protectia
mediului
precum si din importanta crescnda a
nconjurator
protectiei mediului nconjurator.
ntr-o lume, n care piata este din
ce mai orientata pe produse (care include
si serviciile) specifice cerintelor
Prevederi
consumatorilor, respectiv n care
CERINTE
Piata
legale
responsabilitatea furnizorului pentru
utilitatea produsului oferit este n
continua
crestere,
ncrederea
consumatorului n calitate este foarte des
decisiva n lupta de concurenta. Asadar,
CALITATE
factorul calitate precum si ntelegerea
corecta a notiunii de calitate ocupa o
Figura 1.7 Cerinte privind factorul de concurenta
pozitie centrala n cadrul pietei, asa cum
CALITATE
reiese si din exemplele prezentate n
continuare.
Dintr-un studiu efectuat n anul 1989 de firma Mercedes-Benz, privind desfacerea
automobilelor noi, s-a ajuns la concluzia ca fiabilitatea, care depinde n mod decisiv de calitatea
produsului, a fost motivul numarul unu pentru care consumatorii au ales acest tip de automobil.
Un studiu elaborat de Strategic Planing Institute Cambridge, USA, arata ca o pozitie de
frunte n ceea ce priveste calitatea pe orice piata sau segment al pietei permite promovarea unor
preturi considerabil mai ridicate fata de concurenta.
Experienta firmelor Mercedes, BMW, Volkwagen arata ca preturile mai ridicate permit o
crestere a participarii pe piata. n schimb, o calitate necorespunzatoare atrage dupa sine
totdeauna necesitatea unor reduceri considerabile a pretului. Prin urmare, calitatea joaca un rol
important n stabilirea pretului, de multe ori, chiar permitnd cresterea acestuia.
Calitatea factor de cost
Calitatea este nu numai un factor de concurenta, ci concomitent, si un important factor de
cost.
Din cercetarile efectuate n domeniul constructiilor de masini, reiese ca doar 10% din
cheltuielile efectuate pentru AQ corespund masurilor de prevenire a defectelor, ceea ce constituie
costuri de AQ n sensul propriu al cuvntului. Din aceste cheltuieli, 40% corespund masurilor de
verificare si control si aproximativ 50% costurilor defectelor si a urmarii acestora. O mare parte
a costurilor corespund masurilor de verificare, sortarii si reprelucrarii. Aparitia acestor costuri se
datoreaza greselilor din faza de planificare-dezvoltare. Aici si au originea 75% din greseli si
defecte. Acest lucru este ilustrat n exemplul prezentat n figura 1.8.
n proportie de 80% greselile sunt eliminate n cadrul fabricatiei, al controlului final si n
timpul ntrebuintarii produsului. Din acest motiv, nlaturarea acestora impune cheltuieli
financiare considerabil mai ridicate dect ntrebuintarea lor n fazele de proiectare si/sau
dezvoltare, avnd n vedere ca aceste costuri cresc de 10 ori de la o etapa la alta.
Exploatarea acestor posibilitati de reducere a cheltuielilor aferente masurilor de verificare
si control, precum si mbunatatirea concomitenta a calitatii, necesita strategii ale caror scop
trebuie sa fie: calitatea nu se verifica, ci se fabrica.
Conform acestui principiu, producerea calitatii nseamna nvatare din experienta si
utilizarea sistematica a cunostintelor dobndite n fazele de planificare pentru evitarea greselilor
si dezvoltarea unor produse corespunzatoare cerintelor.Clasa
Prin clasa se ntelege o categorie sau un rang atribuit entitatilor care au aceeasi
utilizare functionala dar conditii referitoare la calitate diferite.
15
Figura 1.8 Aparitia si nlaturarea defectelor pe parcursul vietii unui produs

(sursa Pffaf GmbH)
Clasa reflecta o diferenta prevazuta sau recunoscuta n ceea ce priveste conditiile

referitoare la calitate. Accentul este pus pe relatia dintre utilizarea functionala si cost. O entitate
de clasa superioara, de exemplu un hotel de lux, poate fi de calitate nesatisfacatoare si invers.
Atunci cnd clasa este indicata numeric, clasa de cel mai nalt nivel este de regula desemnata
prin 1, clasele inferioare fiind 2, 3, 4 etc. Atunci cnd clasa este indicata printr-un punctaj, cum
ar fi numar de stele, clasa de cel mai scazut nivel are de regula cel mai mic numar de stele.
Conditii referitoare la calitate
Reprezinta o exprimare a necesitatilor sau o transpunere ntr-un ansamblu de conditii
exprimate calitativ referitoare la caracteristicile unei entitati, n scopul de a permite realizarea
si examinarea acesteia.
Conditiile referitoare la calitate trebuie sa reflecte toate necesitatile exprimate si implicite
ale clientului.
Termenul ,,conditii se refera la conditiile pietei si la cele contractuale precum si la
conditiile interne ale unei organizatii. Aceste conditii pot fi elaborate, detaliate si actualizate n
diferite etape de planificare. Conditiile referitoare la caracteristici exprimate cantitativ cuprind,
de exemplu, valori nominale, valori atribuite, abateri limita si tolerante.
Conditii impuse de societate Sunt reprezentate de obligatiile rezultate din legi,
reglementari, reguli, coduri, statute precum si din alte considerente. Ele se refera n special la
protectia mediului, sanatate, securitate, siguranta, conservare energie si resurse naturale.
Dependabilitate
Este un termen general pentru descrierea disponibilitatii si a factorilor care o
influenteaza, si anume, fiabilitatea, mentenabilitatea si mentenanta.
Este unul din aspectele legate de timp ale calitatii.
Compatibilitatea
Reprezinta aptitudinea entitatilor de a fi utilizate mpreuna n conditii specifice pentru
satisfacerea conditiilor relevante.
Interschimbabilitate
Este aptitudinea unei entitati de a fi utilizata n locul alteia fara modificare pentru
satisfacerea acelorasi conditii.
16
n functie de situatiile particulare, se poate utiliza un calificativ ca ,,interschimbabilitate

functionala sau ,,interschimbabilitate dimensionala.
Securitate
Prin securitate se ntelege situatia n care riscul de vatamare a persoanelor sau de
deteriorare este limitat la un nivel acceptabil.
Conformitate
Pentru scopurile standardelor referitoare la calitate, conformitatea nseamna satisfacerea
conditiilor specificate. Mai concret, conformitate nseamna concordanta dintre calitatea reala si
obiectivul de calitate.
Neconformitate, abatere
Se refera la nesatisfacerea unei conditii specificate.
Definitia se refera la abaterea sau la absenta fata de conditiile specificate a uneia sau a
mai multor caracteristici privind calitatea, inclusiv caracteristicile privind dependabilitatea sau a
elementelor sistemului calitatii.
Se considera cazuri de neconformitati (abateri) de la calitate atunci cnd: cerintele interne
nu sunt n concordanta cu standardul de referinta ISO 9001, cu cerintele clientilor (contractuale),
cu reglementarile legale; practica nu este in concordanta cu cerintele; practica nu este eficace.
Neconformitatile (abaterile) sunt concrete, exacte, obiective, concise si se bazeaza pe
informatii reale, care pot fi observatii ale auditorului, informatii furnizate de persoane
responsabile sau dovezi documentate. Ele sunt legate de sistemul calitatii, sunt lipsite de
sentimente si prejudecati, sunt identificabile si sunt utile, ajutatoare.
Neconformitatile pot fi apreciate n doua categorii, majore (esentiale) si minore (de
importanta redusa). Aprecierea gravitatii se face n functie de considerentele legate de daunele
rezultate daca neconformitatea ramne necorectata, de probabilitatea de aparitie a daunei si de
efectul pe care abaterea o poate avea asupra functionarii sistemului calitatii.
Defect
Se exprima prin nesatisfacerea unei conditii sau a unei asteptari rezonabile referitoare la
o utilizare prevazuta, inclusiv la securitate.
Raspunderea juridica pentru produs
Este un termen generic pentru descrierea obligatiei unui producator sau a altora de a
despagubi pierderile legate de daune corporale, materiale sau de alte daune cauzate de un
produs.
Implicatiile juridice si financiare ale raspunderii juridice pentru produs pot diferi de la o
jurisdictie la alta.
Proces de calificare
Reprezinta procesul prin care se demonstreaza daca o entitate este capabila sa satisfaca
conditiile specificate.
Termenul ,,calificare este utilizat pentru denumirea acestui proces.
Calificat
Reprezinta statutul acordat unei entitati atunci cnd a fost demonstrata capabilitatea
acesteia de satisfacere a conditiilor specificate.
Inspectie
Este o activitate cum ar fi masurarea, examinarea, ncercarea sau verificarea a uneia
sau a mai multor caracteristici ale unei entitati si compararea rezultatelor cu conditiile
specificate n scopul de a stabili daca este realizata conformitatea pentru fiecare caracteristica.
Autoinspectie
Reprezinta inspectia efectuata de executant asupra propriei lucrari n conformitate cu
reguli specificate.
Validare
Reprezinta confirmarea prin examinare si furnizare de dovezi obiective a faptului ca sunt
satisfacute conditiile particulare pentru o anumita utilizare prevazuta.
17
n proiectare si dezvoltare, validarea se refera la procesul de examinare a unui produs n

scopul de a determina conformitatea cu necesitatile produsului. Validarea este efectuata de
regula asupra produsului final n conditii de functionare definite. Aceasta poate fi nsa necesara
si n etape anterioare.
Dovada obiectiva
Este informatia care poate fi demonstrata ca adevarata, adica este bazata pe fapte
obtinute prin observare, masurare sau prin alte mijloace.
3. Termeni referitori la sistemul calitatii
Managementul calitatii
Reprezinta ansamblul activitatilor functiei generale de management care determina
politica n domeniul calitatii, obiectivele si responsabilitatile si care le implementeaza n cadrul
sistemului calitatii prin mijloace cum ar fi planificarea, controlul, asigurarea si mbunatatirea
calitatii.
Managementul calitatii asociaza cerintele de asigurare a calitatii care pretind demonstrare
aptitudinii unei organizatii de a furniza continuu produse ce satisfac cerintele clientului, cu
monitorizarea continua a satisfactiei clientului prin aplicarea efectiva a sistemului, inclusiv a
proceselor de mbunatatire continua si de prevenire a neconformitatilor.
Managementul calitatii se bazeaza pe principiile ciclului lui Deming.
Conform figurii 1.9, cele patru faze ale acestui ciclu sunt:
- PLAN (pregatirea, planificarea) - elaborarea si documentarea unei planificari a calitatii;
- DO (a efectua, a realiza, a dezvolta) realizarea efectiva a planificarii calitatii;
- CHECK (a verifica, a urmari n evolutie) reprezinta o etapa a lucrului n echipa n
vederea depistarii defectelor si mbunatatirii activitatilor desfasurate;
- ACT (a mbunatatii, a actiona, a reactiona) faza necesara n vederea stabilirii
deciziilor privind mbunatatirea activitatii, daca nu este necesara schimbarea sau mbunatatirea
ncepnd de la prima faza, utiliznd informatiile acumulate la buclele precedente.
Ciclul DEMING se aplica studiului si schimbarii activitatilor / proceselor precum si
pentru tinerea sub control a obiectivelor politicii referitoare la calitate, definite de organizatia
furnizorului.
Managementul calitatii constituie responsabilitatea tuturor nivelurilor de management,
nsa trebuie condus de managementul de la nivelul cel mai nalt, implementarea managementului
calitatii implica toti membrii organizatiei si ia n considerare aspectele economice.
Figura 1.9 Ciclul lui Deming
Calitatea reprezinta o sarcina de management.

Din reglarea marimilor de influenta rezulta necesitatea unui management al calitatii
extins la nivelul ntregii ntreprinderi. n aceasta ordine de idei, calitatea nu trebuie tratata de
18
conducere ca un rau necesar, care diminueaza cifrele de productie, calitatea trebuie sa devina un
important factor de succes. Printr-o prevenire consecventa a defectelor, costurile aferente noncalitatii n productie pot fi diminuate considerabil.
Dupa K. Ishikawa, pentru realizarea unei calitati corespunzatoare, care sa cuprinda
ntreaga ntreprindere, sunt necesare un numar mare de elemente. n conformitate cu opiniile
altor teoreticieni ai calitatii cum sunt Crosby si Feigenbaum, el enumera urmatoarele elemente
principale:
- atragerea conducerii, responsabilitatea conducerii, dezvoltarea unei strategii a calitatii,
apoi, de sus n jos, aplicarea ei n toate domeniile organizatorice;
- mbunatatirea calitatii, ca baza principala pentru atingerea scopurilor ntreprinderii
(notiunea de calitate si scopul mbunatatirii calitatii trebuie sa fie formulat pe ntelesul tuturor).
De asemenea, trebuie sa se faca referiri la semnificatia calitatii pentru ntreprindere si corelatia
cu scopurile acesteia;
- constiinta pentru costurile non-calitatii: pierderile financiare, cauzate de lipsa calitatii,
trebuie descoperite si analizate;
- legatura dintre mbunatatirea calitatii si a produsului: trebuie cunoscute avantajele
mbunatatirii produsului din punct de vedere al consumatorului. Trebuie sa fie disponibile
informatii referitoare la mbunatatirea calitatii si efectul acesteia asupra avantajelor privind
produsul, respectiv consumatorul;
- ndeplinirea cerintelor consumatorilor: trebuie sprijinita constientizarea cerintelor si
asteptarilor consumatorilor. Asteptarile acestora trebuie considerate ca un tel suprem ntr-o
firma;
- optimizarea organizarii firmei precum si a mobilizarii colaboratorilor si superiorilor:
forme clare de organizare, distribuirea responsabilitatilor, atragerea tuturor colaboratorilor,
scopurile de atins fiind crearea functiei de modelare pentru superiori si conducere;
- stil de conducere, lucrul n echipa a colaboratorilor: cresterea eficientei prin procese
dinamice de grup, att pe orizontala ct si pe verticala;
- includerea furnizorilor: integrarea proceselor furnizorului n cadrul firmei, sitund la un
loc central un schimb detaliat de informatii;
- demersuri sistematice si continue n toate domeniile de activitate: sprijinirea unor
proceduri pentru promovarea proceselor si sistemelor capabile;
- instruiri cu privire la metode, tehnici si cunostinte referitoare la produse si firma:
instruirea si perfectionarea trebuie sa constituie centrul de greutate pentru toti colaboratorii, att
n domeniul tehnic, ct si social;
- aprecierea tuturor parametrilor din ntreprindere: fiecare aplicatie trebuie urmata de un
feed-back. Este necesara o cointeresare materiala a colaboratorilor n functie de mbunatatirea
calitatii;
- mbunatatirea calitatii trebuie considerat ca un proces continuu.
Asigurarea calitatii
Reprezinta ansamblul activitatilor planificate si sistematic implementate n cadrul
sistemului calitatii si demonstrate att ct este necesar pentru furnizarea ncrederii
corespunzatoare ca o organizatie (entitate) va satisface conditiile referitoare la calitate.
Asigurarea calitatii interne furnizeaza ncrederea managementului. Asigurarea calitatii
externe furnizeaza ncrederea clientilor sau altora. Asigurarea calitatii, AQ, reprezinta garantare
mpreuna cu prevenire, si constituie unul din aspectele calitatii vazute de beneficiar. Consta n
activitati de planificare a realizarii calitatii. Garantarea si prevenirea se realizeaza cu ajutorul
unor planuri de tinere sub control, metodologii si proceduri de lucru.
Functiile de baza ale asigurarii calitatii sunt:
Planificarea calitatii, care cuprinde selectarea, clasificarea si ponderea cerintelor de
calitate, tinndu-se seama de posibilitatile de realizare a acestora. n cadrul ei are loc stabilirea
cerintelor beneficiarilor si convertirea acestora n VALORI TREBUIE masurabile, adica n
cerinte concrete privind produsul final. Prin urmare ea impune planificarea tuturor masurilor de
19
asigurare a calitatii, care nsotesc un produs pe parcursul vietii acestuia. Din acest motiv
planificarea calitatii trebuie integrata deja n fazele de dezvoltare al unui produs.
Verificarea (controlul) calitatii, care are rolul de a stabili n ce masura calitatea realizata
a unei unitati (produs, proces) corespunde cerintelor de calitate prestabilite. Prin urmare
verificarea calitatii furnizeaza valorile ESTE privind calitatea produselor si a proceselor,
formnd baza celei dea treia functii, a aceleia de conducere.
Conducerea calitatii, care are ca sarcina supravegherea si efectuarea corectiilor necesare
pentru realizarea unui produs, de calitate prevazuta. Prin urmare, conducerea calitatii compara
valorile ESTE cu cele TREBUIE privind calitatea si initiaza masurile de corectie necesare,
pentru reglarea marimilor la valorile prescrise.
Efectele implementarii sistemelor de asigurarea calitatii apar n tabelul 1.2.
Tabelul 1.2 Efectele implementarii sistemelor de asigurare a calitatii
Nu exista sistem de asigurare a Exista sistem de asigurare a
Caracteristici functionale
calitatii implementat
calitatii implementat
Luarea n considerare,
Prioritatea considerentelor de
concomitent, a cerintelor
Sistem de valori
fabricatie/servicii
fabricatiei, serviciilor,
societatii si mediului
Tratarea problemelor
Prevenirea defectelor
Control final (selectare)
privind calitatea
Reglarea proceselor
Responsabilitatea pentru
Limitata, vizeaza numai
Generalizata, vizeaza toti
calitate
personalul de control
angajatii firmei
Legaturile entitatilor
Interese individuale, lipsa
Interese comune, corelate,
interne
colaborarii
colaborare
Straduinta pentru vnzarea
Straduinta pentru satisfacerea
Legaturi cu clientii
produselor/serviciilor existente intereselor clientilor
Legaturi cu transportatorii Legaturi indirecte, bazate pe
Legaturi directe, bazate pe
externi
corelarea specificatiilor
colaborare
Siguranta redusa
Siguranta ridicata
Siguranta
Necunoasterea riscului
Risc minim
Nu se realizeaza o armonizare
Se realizeaza o armonizare
ntre interesele firmei, ale
ntre interesele firmei, ale
Rezultat
clientilor, ale societatii si
clientilor, ale societatii si
cerintele de mediu, viabilitate
cerintele de mediu, viabilitate
incerta
certa
Controlul calitatii
Reprezinta un ansamblu de tehnici si activitati cu caracter operational utilizate pentru
satisfacerea conditiilor referitoare la calitate.
Tehnicile si activitatile cu caracter operational au ca scop att monitorizarea unui proces
ct si eliminarea cauzelor de functionare necorespunzatoare n toate etapele buclei calitatii, n
vederea realizarii eficacitatii economice.
Politica calitatii
Reprezinta politica n domeniul calitatii, cuprinznd obiective si orientari generale ale
unei organizatii privind calitatea, asa cum sunt exprimate oficial de managementul de la nivelul
cel mai nalt.
Politica n domeniul calitatii constituie un element al politicii generale a organizatiei si
este aprobata de managementul de la nivelul cel mai nalt. Ideile principale ale politicii calitatii
sunt:
- scopul organizatiei este cresterea eficientei prin satisfacerea deplina a cerintelor si
asteptarilor clientilor, adica ,,produsele trebuie sa ofere satisfactie clientului;
- calitatea este definita de client (cumparator, utilizator);
20
- n vederea atingerii scopurilor n domeniul calitatii, organizatia mbunatateste continuu

Sistemul Calitatii, tinndu-se seama de cerintele clientilor si normele internationale;
- scopul organizatiei este dezvoltarea unor relatii de durata cu clientii si subcontractantii,
n vederea realizarii obiectivelor din domeniul calitatii;
- mbunatatirea continua a calitatii, reducerea defectelor si a costurilor este o ndatorire
permanenta a fiecarui lucrator si conducator;
- politica calitatii este cunoscuta si nteleasa de toti angajatii implicati n sistemul de
asigurare a calitatii.
Planificarea calitatii
Planificarea calitatii este un proces structurat prin care sunt definite misiunea si
obiectivele strategice ale organizatiei si sunt determinate mijloacele care urmeaza a fi folosite
pentru atingerea acestor obiective.
Planificarea calitatii se refera la:
- planificarea produsului: identificare, clasificarea si determinarea importantei
caracteristicilor referitoare la calitate si a constrngerilor;
- planificarea manageriala si operationala, pregatirea n scopul aplicarii sistemului
calitatii, inclusiv organizarea si programarea;
- elaborarea planurilor calitatii si prevederea de masuri pentru mbunatatirea calitatii.
Sistemul calitatii
Sistemul calitatii este definit ca fiind un ansamblu de structuri organizatorice, proceduri,
procese si resurse necesare
pentru
implementarea
managementului calitati.
Q
Sistemul calitatii ar trebui
POLITICA
CALITATII
sa fie att de cuprinzator ct este
necesar
pentru
satisfacerea
SCOPURI, PROGRAME,
PLANURI DE DEZVOLTARE
obiectivelor
referitoare
la calitate
SI DE ACTIUNE
si este destinat, n primul rnd, sa
MANUALUL
satisfaca necesitatile manageriale
CALITATII
interne ale organizatiei. Acesta
PROCEDURILE SISTEMULUI CALITATII
este mai cuprinzator dect
cerintele unui anumit client care
INSTRUCTIUNI DE LUCRU
evalueaza numai partile relevante
NREGISTRARI, PROCESE VERBALE,
ale sistemului calitatii.
DOCUMENTE DE EVIDENTA
Pentru
scopuri
contractuale
sau
obligatorii
Figura 1.10 Documentele sistemului calitatii
referitoare la evaluarea calitatii
poate fi ceruta demonstrarea
implementarii unor elemente identificate ale sistemului calitatii.
Documentele sistemului calitatii sunt prezentate sintetic n figura 1.10.
Managementul calitatii totale TQM
Reprezinta modul de management al unei organizatii concentrat asupra calitatii bazat pe
participarea tuturor membrilor acesteia si care vizeaza un succes pe termen lung prin
satisfacerea clientului precum si avantajele pentru toti membri organizatiei si pentru societate.
Expresia ,,toti membri acesteia desemneaza personalul din toate departamentele si de la
toate nivelurile structurii organizatorice. Pentru succesul acestui gen de abordare sunt necesare o
autoritate puternica si permanenta a managementului de la nivelul cel mai nalt, precum si
educarea si instruirea membrilor organizatiei. n managementul calitatii totale conceptul de
calitate se refera la realizarea tuturor obiectivelor manageriale.
Referitor la acest gen general de management, TQM ,,total quality management
managementul calitatii totale, se mai folosesc notiuni ca:
21
-,,total quality - calitate totala, care exprima unele aspecte ale TQM;
-CWQC Company-wide quality control Controlul calitatii n ntreaga companie;
-TQC Total quality control controlul calitatii totale.
mbunatatirea calitatii
Reprezinta acele actiuni care sunt ntreprinse n ntreaga organizatie pentru cresterea
eficacitatii si eficientei proceselor n scopul de a asigura avantaje sporite att pentru organizatie
ct si pentru clientii acesteia.
Analiza efectuata de management
Este o evaluare oficiala efectuata de managementul de nivel cel mai nalt asupra
stadiului si adecvarii sistemului calitatii n raport cu politica si obiectivele propuse n domeniu.
Analiza efectuata de management poate include analiza politicii n domeniul calitatii, iar
rezultatele auditului calitatii reprezinta unele din datele de intrare posibile ale analizei efectuate
de management.
Analiza contractului
Sunt activitati sistematice efectuate de furnizori nainte de semnarea contractului pentru
a se asigura ca sunt definite n mod corespunzator , fara ambiguitati, conditiile referitoare la
calitate si ca acestea sunt documentate si pot fi ndeplinite de furnizor.
Analiza contractului este responsabilitatea furnizorului dar poate fi efectuata mpreuna cu
clientul si poate fi repetata n diferite etape ale contractului dupa cum este necesar.
Analiza proiectului
Consta n examinarea documentata, completa si sistematica a unui proiect n sccpul de a
evalua capabilitatea acestuia de a satisface conditiile referitoare la calitate, de a identifica
eventualele probleme si de a propune elaborarea de solutii.
O analiza a proiectului poate fi efectuata n orice etapa a procesului de proiectare, dar ar
trebui efectuata , n orice caz, la terminarea acestui proces.
Manualul calitatii
Manualul calitatii este documentul de baza al sistemului calitatii care descrie cerintele
referitoare la sistemul calitatii, sarcinile privind functionarea sistemului, relatiile de organizare
si de responsabilitate si sistematizeaza documentele sistemului. Altfel spus, mai sintetic,
manualul calitatii este un document care prezinta politica n domeniul calitatii si descrie
sistemul calitatii al unei organizatii.
Rolul manualului calitatii poate fi evidentiat prin faptul ca:
- constituie dovada faptului ca sistemul calitatii documentat corespunde cerintelor
clientilor precum si normelor internationale ISO 9001;
- sintetizeaza principiile de baza, cerintele si sarcinile referitoare la sistemul calitatii;
- declara sarcinile, responsabilitatile, interdependentele care conduc, efectueaza si
verifica activitatile care influenteaza calitatea;
- constituie baza pentru elaborarea celorlalte documente ale sistemului calitatii
(proceduri, instructiuni de lucru, regulamente, specificatii, planuri) precum si a nregistrarilor;
- este documentul primar pentru certificarea externa, respectiv pentru auditurile interne
ale sistemului calitatii.
Manualul calitatii se poate referi la ansamblul calitatilor unei organizatii sau doar la o
parte a acestora. Titlul si obiectul manualului reflecta domeniul de aplicare. De regula, un
manual al calitatii va contine sau va face referire cel putin la:
a) politica n domeniul calitatii;
b) responsabilitatile, autoritatile si interdependentele personalului care conduce,
efectueaza, verifica sau analizeaza activitatile ce influenteaza sistemul calitatii;
c) procedurile si instructiunile sistemului calitatii;
d) o specificare privind analiza, actualizarea si controlul manualului.
Un manual al calitatii poate diferi n ceea ce priveste gradul de detaliere si formatul
pentru a corespunde necesitatilor unei organizatii. Acesta poate fi alcatuit din mai multe
22
documente. n functie de obiectul manualului se poate utiliza un calificativ, de exemplu:

,,manual de asigurare a calitatii, manual de management al calitatii.
Planul calitatii
Este un document care precizeaza practicile, resursele si succesiunea activitatilor
referitoare la calitate, relevante pentru un anumit produs.
Un plan al calitatii se refera, de regula, la partile manualului calitatii aplicabile ntr-un
anumit caz si n functie de obiectul planului se poate utiliza un calificativ, de exemplu ,,plan de
asigurarea calitatii sau, ,,plan de management a calitatii.
Specificatie
Este un document care furnizeaza dovezi obiective preciznd conditii.
O specificatie trebuie sa se refere la desene, modele sau alte documente relevante, sau sa
le includa. De asemenea, trebuie sa indice mijloacele si criteriile prin care poate fi verificata
conformitatea. Specificatiile pot fi de produs sau de ncercare, motiv pentru care se utilizeaza un
calificativ pentru indicarea tipului de specificatie, cum ar fi ,,specificatie de produs,
,,specificatie de ncercare.
nregistrarea
Este un document care furnizeaza dovezi obiective ale activitatilor efectuate sau ale
rezultatelor obtinute.
O nregistrare a calitatii poate fi scrisa sau stocata pe orice suport de date, ea furnizeaza
dovezi obiective ale gradului de satisfacere a conditiilor referitoare la calitate, de exemplu
nregistrarea calitatii unui produs sau ale eficacitatii de functionare a unui element al sistemului
calitatii. Unele din scopurile nregistrarilor calitatii sunt demonstratia, trasabilitatea, actiunile
preventive si actiunile corective.
Trasabilitatea
Reprezinta aptitudinea de regasire a istoricului a utilizarii sau a localizarii unei entitati
prin identificari nregistrate.
Termenul de trasabilitate poate avea una din urmatoarele trei semnificatii principale:
a - cnd este asociat unui produs se poate referi la: originea materialelor si pieselor;
istoricul procesarii produsului; distribuirea si localizarea produsului dupa livrare;
b - cnd este asociat etalonarii, termenul racordeaza echipamentele de masurare la
etaloanele nationale sau internationale, la etaloanele primare, la constantele sau proprietatile
fizice fundamentale sau la materiale de referinta;
c cnd este asociat culegerii datelor, termenul stabileste un raport ntre calculele si
datele generate pe ntreaga bucla a calitatii, ntorcndu-se uneori la conditiile referitoare la
calitate pentru o entitate.
4. Termeni referitori la instrumente si tehnici
Bucla calitatii
Este un model conceptual de activitati interdependente care influenteaza calitatea n
diferite etape, ncepnd cu identificarea necesitatilor si terminnd cu evaluarea satisfacerii
acestora. Este un concept similar cu cel al spiralei calitatii, vezi figura 2.3, subcapitolul 2.3.
Costuri referitoare la calitate
Termenii costul calitatii si costurile de calitate sunt destul de confuzi, pentru ca includ
doua lucruri foarte diferite: investitiile facute pentru a face produsele vandabile; pierderile
datorate deficientelor. Confuzia este redusa la minimum daca se foloseste termenul costul
calitatii necorespunzatoare (CCN), a carui definitie ar fi: Costul calitatii necorespunzatoare
(CCN) consta din acele costuri care ar disparea daca produsele si procesele ar fi perfecte.
Aceste costuri sunt uriase, nsa valoarea lor nu este cunoscuta cu precizie, ceea ce se
poate face fiind acceptarea unor estimari, care furnizeaza managerilor informatii aproximative
despre costul total al calitatii necorespunzatoare precum si care sunt zonele principale n care
apare.
Pierderi datorate calitatii
Sunt pierderile cauzate de nevalorificarea potentialului resurselor n procese si activitati.
23
Ca exemple de pierderi datorate calitatii sunt: pierderea satisfactiei clientului; pierderea

posibilitatii de a adauga o valoare mai mare pentru client, organizatie sau societate; irosirea
resurselor si materialelor.
Model pentru asigurarea calitatii
Reprezinta un ansamblu standardizat sau selectat de conditii referitoare la sistemul
calitatii asociate pentru satisfacerea necesitatilor de asigurarea calitatii ntr-o situatie data.
Grad de demonstrare
Reprezinta masura n care se obtin dovezi pentru furnizarea ncrederii ca sunt satisfacute
Gradul demonstrare se poate situa ntre afirmarea existentei si furnizarea de documente
detaliate si de dovezi obiective referitoare la satisfacerea conditiilor specificate.
Evaluarea calitatii
Evaluarea calitatii reprezinta o estimare sistematica a masurii n care o entitate este
capabila sa satisfaca conditiile specifice.
Evaluarea calitatii poate fi utilizata pentru determinarea capabilitatii furnizorului n ceea
ce priveste calitatea. n acest caz, n functie de conditiile specifice, rezultatul evaluarii poate fi
utilizat n scopuri de calificare, aprobare, nregistrare, certificare sau acreditare.
Supravegherea calitatii
Supravegherea calitatii consta n monitorizari si verificari continue ale stadiului unei
entitati si analiza nregistrarilor n scopul de a se asigura ca sunt n curs de satisfacere
conditiile specificate. Poate fi efectuata de client sau n numele acestuia si poate cuprinde
observarea si monitorizarea care permit prevenirea deteriorarii n timp a unei entitati. Verificari
continue trebuie ntelese ca ele sunt fie permanente fie frecvente.
Punct de stationare
Reprezinta punctul definit ntr-un document corespunzator de la care o activitate nu
trebuie sa continue fara aprobarea unei organizatii sau a unei autoritati desemnate.
Aprobarea pentru continuarea dupa un punct de stationare este data de regula n scris, dar
poate fi data prin orice alt sistem de autorizare convenit.
Auditul calitatii
Reprezinta examinarea sistematica si independenta n scopul de a determina daca
activitatile referitoare la calitate si rezultatele aferente satisfac dispozitiile prestabilite, precum
si daca aceste dispozitii sunt implementate efectiv si sunt corespunzatoare pentru realizarea
obiectivelor. Este o activitate formala, oficiala care analizeaza conformitatea cu cerintele
prescrise. Din punct de vedere al auditorului auditarea reprezinta o culegere de dovezi pentru
aprecierea eficacitatii sistemului calitatii pe baza unor informatii reale. In cadrul general al
dovezilor intra dovada documentata, declaratia unei persoane responsabile si observatiile
auditorului. Sunt recunoscute urmatoarele tipuri de audit a calitatii:
1.Analiza efectuata de management. Este evaluarea oficiala, sistemica efectuata de
managementul de la nivelul cel mai nalt asupra adecvarii si eficacitatii sistemului calitatii.
2.Auditul intern al calitatii. Este activitatea de auditare efectuata de auditorii din cadrul
organizatiei, cu scopul asigurarii continue a capabilitatii sale pentru calitate. Scopurile efectuarii
auditului intern al calitatii este determinat de faptul ca este o cerinta a standardului ISO 9001,
este o sursa de informatii obiective pentru conducere, constituie o detectare ,,interna a
defectelor si este un instrument al dezvoltarii sistemului calitatii.
3.Evaluarea subcontractantilor. Reprezinta activitatea de auditare efectuata de catre
furnizor , sau reprezentantul acestuia, n vederea evaluarii si documentarii capabilitatii pentru
calitate a subcontractantului.
4.Audit efectuat de client. Reprezinta auditarea sistemului calitatii implementat de
furnizor, efectuat de catre client, sau de catre reprezentantul acestuia.
5.Audit ,,terta parte sau audit extern. Este activitatea de auditare efectuata de catre un
organism neutru, cu scopul de a analiza si documenta capabilitatea pentru calitate a unei
24
organizatii. Un audit nu trebuie confundat cu ,,supravegherea calitatii sau cu ,,inspectia,

elemente ce sunt caracteristice controlului procesului sau produsului.
Observatie a auditului calitatii Este o constatare a faptelor facuta n cursul unui audit al
calitatii si sustinuta de dovezi obiective.
Auditor al calitatii
Este o persoana calificata pentru efectuarea auditurilor calitatii. Un auditor al calitatii
desemnat sa conduca un audit al calitatii este denumit ,,auditor sef al calitatii.
Auditat
Organizatie n curs de auditare.
Actiune preventiva
Este actiunea ntreprinsa pentru eliminarea cauzelor unor neconformitati, defecte sau a
altor situatii posibile de aparut, n scopul prevenirii aparitiei acestora.
Actiunile preventive pot implica schimbari cum ar fi n proceduri si n sisteme n scopul
de a realiza mbunatatirea calitatii n orice etapa a buclei calitatii.
Actiune corectiva
Este o actiune ntreprinsa pentru eliminarea cauzelor unor neconformitati, a defectelor
sau a altor situatii, n scopul prevenirii repetarii acestora. Exista o deosebire esentiala ntre
corectie si actiune corectiva. Corectia se refera la reparare, la reprelucrare sau la reglare si
implica tratarea unei neconformitati existente. Actiunea corectiva implica eliminarea cauzelor
unei neconformitati.
Tratarea neconformitatii
Actiunea care urmeaza a fi ntreprinsa n legatura cu o entitate neconforma existenta, n
scopul rezolvarii neconformitatii.
Derogare nainte de fabricatie
Este autorizatia scrisa de abatere de la conditiile specificate initial pentru un produs
nainte de realizarea acestuia. O astfel de derogare este acordata pentru o cantitate sau pentru o
durata limitata si pentru o utilizare specificata.
Derogare dupa fabricatie
Este autorizatia scrisa de utilizare sau de livrare a unui produs care nu este conform cu
conditiile specifice. Se aplica la livrarea unui produs care prezinta anumite caracteristici
neconforme cuprinse ntre limite precise si acordata pentru o durata sau cantitate limitata.
Reparare
Este actiunea ntreprinsa asupra unui produs neconform pentru ca acesta sa satisfaca
conditiile de utilizare prevazute, chiar daca s-ar putea sa nu fie conform cu conditiile specificate
initial.
Reprelucrare
Este actiunea ntreprinsa asupra unui produs neconform pentru ca acesta sa satisfaca
1.4. Managementul calitatii principii

1.4.1. Prezentarea generala a standardelor ISO 9000
Structura seriilor de standarde ISO 9000
Seria de standarde ISO 9000 : 1995, cuprinde:
- un standard pentru definitia conceptelor: -ISO 8402 Managementul calitatii si
asigurarea calitatii Vocabular;
- un standard pentru selectarea si utilizarea standardelor: -ISO 9000 - Managementul
calitatii si asigurarea calitatii Ghid pentru selectie si utilizare;
- trei modele de asigurarea calitatii specifice situatiilor contractuale:
-ISO 9001 - Managementul calitatii si asigurarea calitatii Model pentru
asigurarea calitatii n proiectare, dezvoltare, productie, montaj si service;
25

asigurarea calitatii n productie, montaj si service;
asigurarea calitatii n inspectie si ncercari finale;
- mai multe standarde specifice situatiilor necontractuale: -ISO 9004 Managementul
calitatii elementelor sistemelor calitatii (ghiduri si ndrumari);
- standarde privind sistemul de auditare: -ISO 10011 Ghid pentru auditarea sistemelor
calitatii (auditare, criterii de calificare pentru auditorii sistemelor calitatii, conducerea
programelor calitatii);
- alte standarde de asigurarea calitatii pentru diferite echipamente.
Standardul ISO 9001:1995 descrie cerintele pentru sistemul de asigurare a calitatii. In
esenta asigurarea calitatii nseamna demonstrarea aptitudinii unei organizatii de a furniza
continuu produse care satisfac cerintele clientului.
Aceasta familie de standarde de calitate reprezinta un model cu 20 de elemente.
Standardele care fac parte din familia ISO 9000:2000 sunt:
-ISO 9000 Sisteme de Management al Calitatii Principii fundamentale si vocabular;
-ISO 9001 Sisteme de Management al Calitatii Cerinte
-ISO 9004 - Sisteme de Management al Calitatii Linii directoare pentru mbunatatirea calitatii;
-ISO 11011 Linii directoare pentru auditul sistemelor de management.
Cele peste 27 de standarde ale familiei anterioare se trateaza diferentiat astfel nct unele
se retrag, altele se transfera altor comitete tehnice, iar unele se nlocuiesc de Rapoarte Tehnice.
Standardul ISO 9001:2000 descrie cerintele pentru sistemul de management al calitatii.
Acest sistem asociaza cerintele de asigurare a calitatii cu monitorizarea satisfactiei clientului prin
aplicarea efectiva a sistemului, inclusiv a proceselor de mbunatatire continua si de prevenire a
neconformitatilor.
Este un model de asigurare a calitatii format numai din trei elemente.
Formula care descrie diferenta ntre cele doua standarde este, de la (doar) prevenirea
neconformitatilor, adica mentinerea starii de fapt, la mbunatatirea continua.
Necesitatea revizuirii standardelor ISO 9000
Experienta implementarii ISO 9001:1995 a demonstrat ca exista multe argumente care
conduc la necesitatea revizuirii standardelor din aceasta familie.
n primul rnd, simpla certificare a conformitatii cu acest standard creeaza premisele unor
jumatati de masura, ca de exemplu: certificare facuta de dragul certificarii, din dorinta de a fi la
,,moda; certificare facuta sub influenta unor factori externi, si anume ca o solicitare a acesteia
de catre unii din clienti sau ca o conditie impusa pentru a putea participa la o licitatie.
n al doilea rnd, ISO 9001:1995 urmareste relatia furnizor client numai prin prisma
unor obligatii contractuale ca ,,parti interesate n respectarea clauzelor contractuale, neglijnd
ascensiunea catre dezvoltarea unor relatii de ,,parteneriat si mai ales catre entuziasmarea
clientului prin mbunatatirea continua a calitatii. Respectarea cerintelor ISO 9001 asigura faptul
ca cerintele clientului vor fi atinse, nu si depasite.
Al treilea argument se refera la faptul ca standardul neglijeaza unele aspecte esentiale ale
reusitei n afaceri, ca de exemplu: studiul pietei; mbunatatirea climatului social al organizatiei
prin asigurarea satisfactiei salariatilor n implicarea lor n dezvoltarea calitatii si prestigiului
firmei; corelarea elementelor financiare ale firmei (cifra de afaceri, vnzarile, profitul) cu
costurile calitatii; dezvoltarea relatiilor client furnizor n interiorul organizatiei.
n al patrulea rnd, ISO 9001:1995 ngradeste n mare masura creativitatea salariatilor
care sunt obligati sa respecte strict procedurile si instructiunile (,,scrii ce faci si faci ceea ce este
scris)
La argumentele prezentate mai sus se mai adauga problemele semnalate de clienti n
utilizarea modelului celor 20 de elemente, si anume: dificultati de aplicare pentru micile afaceri;
orientarea evidenta catre fabricatie; proliferarea standardelor ghid. De asemenea nu se ia n
considerare cresterea nevoilor utilizatorilor si clientilor.
26
Experienta acumulata arata ca revizuirea este necesara la fiecare cinci ani.

Obiective urmarite prin revizuirea standardelor
Principalele obiective urmarite prin aparitia noilor editii revizuite ale standardelor ISO
9000:1995 sunt: sa faciliteze comertul prin contributia la eliminarea barierelor nontarifare; sa
mentina integritatea standardelor ,, generice ISO 9000 n scopul de a proteja investitiile facute
de sute de mii de organizatii din lumea ntreaga; sa ofere raspunsuri si nevoilor sectoriale
specifice care nu sunt n totalitate satisfacute de standardele generice existente; sa ncurajeze o
utilizare si mai mare a standardelor ISO 9000; sa prentmpine proliferarea standardelor
referitoare la sistemul calitatii.
Beneficii scontate prin revizuirea standardelor
Principalele beneficii pe care le aduce aceasta revizuire sunt:
- Aplicabilitate pentru toate categoriile de produse si pentru toate sectoarele si tipurile de
organizatii;
- Usurinta n utilizare, limbaj clar, usor de tradus, usor de nteles;
- O reducere semnificativa a volumului de documentatie ceruta;
- Corelarea sistemului de management al calitatii cu procesele organizationale;
- Asigurarea unui traseu natural de abordare a mbunatatirii performantelor
organizationale;
- O mai mare focalizare asupra mbunatatirii continue si a satisfacerii clientului;
- Compatibilitate cu alte sisteme de management cu ar fi ISO 14000 referitoare la mediu;
- Furnizarea unei baze solide pentru tratarea nevoilor si intereselor unor organizatii din
sectoare specifice (ex. Dispozitive medicale, telecomunicatii, industria auto, etc.)
- Conceptul de continuitate, adica ISO 9000 acopera cerintele de satisfacere a nivelului
calitativ, iar ISO 9004 merge mai departe de aceste cerinte n scopul mbunatatirii ulterioare a
performantelor organizatiei;
- Luarea n considerare a nevoilor si beneficiilor tuturor partilor interesate.
In conditiile n care aceste beneficii vor fi aduse de catre aceasta revizuire, atunci:
- Clientii si beneficiarii vor primi produse conforme cu cerintele, fiabile, disponibile cnd
este nevoie, mentenabile;
- Salariatii organizatiei vor beneficia de conditii mai bune de munca, o crestere a
satisfactiei muncii, conditii mbunatatite de sanatate si securitate, un moral mai ridicat, o mai
mare stabilitate;
- Proprietarii si investitorii vor beneficia prin o rata mai buna de recuperare a investitiilor,
rezultate operationale mbunatatite, cresterea cotei de piata, profituri mai mari;
- Furnizorii si partenerii vor beneficia prin stabilitate, crestere economica, parteneriat si
ntelegere reciproca;
- Societatea va beneficia prin satisfacerea cerintelor legale si de reglementare, o
mbunatatire a starii de sanatate si securitate, un impact mai mic asupra mediului, siguranta
sporita.
1.4.2. Principiile managementului calitatii
La baza dezvoltarii familiei de standarde ISO 9000:2000 au stat opt principii de
management al calitatii considerate ca fiind determinative pentru mbunatatirea continua a
performantei.
Un principiu de management al calitatii este o regula sau o convingere fundamentala si
complexa pentru conducerea si operarea unei organizatii, orientata catre mbunatatirea
continua a performantelor pe termen lung, prin focalizarea asupra clientului, lund n
considerare n acelasi timp nevoile tuturor celorlalte parti interesate.
1. Orientarea catre client
Organizatiile depind de clientii lor si de aceea ar trebui sa nteleaga nevoile curente si
viitoare ale clientilor, sa satisfaca aceste nevoi si sa se straduiasca sa depaseasca asteptarile
acestora.
27
Acest lucru presupune: ntelegerea ntregii game de nevoi si asteptari n ceea ce priveste
produsul, livrarea, pretul, dependabilitatea etc.; asigurarea unui echilibru ntre nevoile si
asteptarile clientilor si cele ale celorlalte parti interesate; stradania de a depasi asteptarile
clientului; comunicarea acestor nevoi si asteptari n cadrul organizatiei; masurarea satisfactiei
clientilor; managementul adecvat al relatiei cu clientii.
Principalele beneficii ale aplicarii acestui principiu sunt:
- pentru formularea strategiei si a politicii comunicarea n cadrul organizatiei a nevoilor
clientului dar si ale celorlalte parti interesate;
- pentru stabilirea obiectivelor asigurarea legaturii directe dintre obiective si nevoile si
asteptarile clientului;
- pentru managementul operational mbunatatirea performantei organizatiei pentru a
satisface nevoile clientului;
- pentru managementul resurselor umane se asigura faptul ca salariatii au cunostintele si
abilitatile necesare pentru a satisface clientii.
2. Conducatorul
Conducatorii stabilesc unitatea obiectivelor si directiei organizatiei. Ei ar trebui sa
creeze si sa mentina un mediu intern n care salariatii sa devina complet implicati n realizarea
obiectivelor organizatiei.
ISO 9001:2000 precizeaza ca managementul trebuie sa se efectueze pe trei niveluri:
strategic, la nivel de director general; tactic, viznd sefii de compartimente; operativ, la nivel de
sefi de ateliere.
Acest lucru presupune: abordare proactiva si conducere prin exemple; ntelegerea
schimbarilor din mediul extern si stabilirea actiunilor de raspuns la aceste schimbari; luarea n
considerare a tuturor partilor interesate; stabilirea unei viziuni clare n ceea ce priveste viitorul
organizatiei; stabilirea valorilor comune si a unui model de etica pentru toate nivelurile
organizatiei; construirea ncrederii si eliminarea temerilor; asigurarea resurselor si libertatii
necesare pentru ca salariatii sa actioneze cu responsabilitate si discernamnt; animarea,
ncurajarea si aprecierea contributiei salariatilor; promovarea comunicarii deschise si oneste;
educarea, instruirea si consilierea salariatilor; stabilirea unor teluri si obiective provocatoare;
implementarea unor strategii adecvate pentru realizarea acestor teluri si obiective.
- pentru formularea strategiei si a politicii stabilirea si comunicarea unei viziuni clare
asupra viitorului organizatiei;
- pentru stabilirea obiectivelor transpunerea viziunii organizatiei n obiective si teluri
masurabile;
- pentru managementul operational mputernicirea si implicarea oamenilor pentru
realizarea obiectivelor organizatiei;
- pentru managementul resurselor umane forta de munca motivata, bine informata si
stabila.
3. Implicarea salariatilor
Oamenii de la toate nivelurile constituie esenta unei organizatii si implicarea lor totala
favorizeaza utilizarea abilitatilor lor n beneficiul organizatiei.
Acest principiu se bazeaza pe crearea unei culturi care sa confere angajatilor calificarea si
dorinta de a planifica decide actiona asuma responsabilitatea pentru rezultatele si
contributiile lor la succesul organizatiei.
Aceasta presupune: acceptarea dreptului de proprietate si a responsabilitatii de a rezolva
probleme; cautarea activa de oportunitati de mbunatatire; cautarea activa de oportunitati pentru
ntarirea competentelor, cunostintelor si experientei; mpartasirea voluntara a cunostintelor si
experientei n cadrul echipelor si grupurilor; focalizare pe crearea de valoare pentru clienti;
inventivitate si creativitate n promovarea obiectivelor organizatiei; reprezentare mai buna a
organizatiei n fata clientilor, a comunitatii locale si a societatii; satisfactia muncii; entuziasm si
mndrie ca membru al organizatiei.
28

- pentru formularea strategiei si a politicii salariatii contribuie efectiv la mbunatatirea
politicii si strategiilor organizatiei;
- pentru stabilirea obiectivelor salariatii mpartasesc ideea dreptului de proprietate
asupra obiectivelor organizatiei;
- pentru managementul operational salariatii sunt implicati n luarea deciziilor si n
mbunatatirea proceselor;
- pentru managementul resurselor umane salariatii sunt satisfacuti de munca lor si activ
implicati n cresterea si dezvoltarea lor personala, pentru beneficiul organizatiei.
4. Abordare pe baza de proces
Un rezultat dorit este realizat mai eficient atunci cnd resursele si activitatile implicate
sunt coordonate ca fiind un proces.
Pentru a putea functiona efectiv, organizatia trebuie sa identifice si sa administreze
numeroase procese interconectate. Rezultatele dorite se obtin prin eficienta utilizarii resurselor si
eficacitatea proceselor desfasurate. Tuturor proceselor li se aplica metodologia PDCA (Plan Do
Check Act), adica ,,Planifica Efectueaza Verifica Actioneaza. Procesele trebuie sa
realizeze ,, valoarea adaugata planificata, prin controlul intrarilor si iesirilor acestora si al
intercorelatiilor ntre departamente, echipe, operatori.
Aceasta presupune: definirea proceselor necesare pentru obtinerea rezultatului dorit;
identificarea si masurarea datelor de intrare si iesire a procesului; identificarea interfetelor
procesului cu functiile organizatiei; identificarea consecintelor, riscurilor si impacturilor posibile
ale procesului asupra clientilor, furnizorilor si altor parti interesate; stabilirea unor
responsabilitati si autoritati clare pentru managementul procesului; identificarea clientilor,
furnizorilor si a altor parti interesate ale procesului, att intern ct si extern.
La proiectarea proceselor se iau n considerare pasii procesului, activitatile si succesiunea
lor, masurarile de control, nevoile de instruire, echipamentele, metodele, informatiile, materialele
si alta resurse necesare pentru realizarea rezultatelor dorite.
- pentru formularea strategiei si a politicii utilizarea unor procese definite va conduce la
o mai usoara previzionale a rezultatelor, la o mai buna utilizare a resurselor, la scurtarea
ciclurilor de timp si la reducerea costurilor;
- pentru stabilirea obiectivelor cunoasterea capabilitatii proceselor permite stabilirea
unor obiective si teluri provocatoare;
- pentru managementul operational reducerea costurilor, prevenirea erorilor, controlul
variabilitatii, scurtarea ciclurilor de timp si o previzionare mai usoara a rezultatelor;
- pentru managementul resurselor umane stabilirea unor procese eficiente n domeniul
resurselor umane, cum ar fi angajarea, instruirea etc., permite alinierea acestor procese la nevoile
organizatiei si determina o forta de munca mai capabila.
5. Abordarea manageriala pe baza de sistem
Identificarea, ntelegerea si coordonarea unui sistem de procese intercorelate pentru
realizarea unui anumit obiectiv mbunatateste eficacitatea si eficienta organizatiei.
Prin dezvoltarea unui Sistem de Management al Calitatii , n organizatie se integreaza
procesele pentru realizarea de produse si servicii care satisfac nevoile clientului. Implementarea
sistemului trebuie realizata prin evitarea birocratiei. Gradul de satisfacere a clientilor se masoara
prin indicatori, obtinndu-se date necesare efectuarii managementului de zi cu zi si luarea
deciziilor. Conducerea analizeaza n permanenta datele informationale si rezultatele auditurilor
pentru evaluarea eficacitatii sistemului
Aceasta presupune: definirea sistemului prin identificarea si dezvoltarea proceselor care
pot influenta realizarea unui anumit obiectiv; structurarea sistemului pentru a realiza obiectivul
n cel mai eficient mod; ntelegerea interdependentelor dintre procesele sistemului; mbunatatirea
continua a sistemului prin masurare si evaluare; stabilirea constrngerilor impuse de resurse.
29
- pentru formularea strategiei si a politicii crearea unor planuri complete si incitante

care asigura legatura ntre datele de intrare functionale si cele ale proceselor;
- pentru stabilirea obiectivelor obiectivele si telurile proceselor individuale sunt
armonizate cu obiectivele cheie ale organizatiei;
- pentru managementul operational o viziune mai larga asupra eficacitatii proceselor
care conduc la ntelegerea cauzelor problemelor si la actiuni prompte de mbunatatire;
- pentru managementul resurselor umane o mai buna ntelegere a rolurilor si
responsabilitatilor pentru realizarea obiectivelor comune, ceea ce determina reducerea barierelor
si mbunatatirea lucrului n echipa.
6. mbunatatirea continua
mbunatatirea continua ar trebui sa fie un obiectiv permanent al organizatiei, deoarece
cerintele clientilor se schimba continuu.
Aceasta presupune: mbunatatirea continua a produselor, proceselor si sistemelor trebuie
sa devina un obiectiv pentru fiecare membru al organizatiei; aplicarea conceptelor de
mbunatatire incrementala si n salturi; utilizarea evaluarilor periodice n baza unor criterii de
excelenta prestabilite pentru a identifica zone potentiale de mbunatatire; mbunatatirea continua
a eficientei si eficacitatii tuturor proceselor; promovarea activitatilor de prevenire; asigurarea
pentru toti membri organizatiei a unei instruiri adecvate n ce priveste metodele si instrumentele
de mbunatatire continua; stabilirea masurilor si obiectivelor care sa asigure ghidarea si
urmarirea mbunatatirilor; acceptarea mbunatatirilor.
- pentru formularea strategiei si a politicii crearea unor planuri de afaceri mult mai
competitive prin integrarea mbunatatirii continue;
- pentru stabilirea obiectivelor stabilirea unor obiective de mbunatatire realista si
provocatoare si asigurarea de resurse pentru realizarea lor;
- pentru managementul operational implicarea salariatilor n activitati de mbunatatire
continua a proceselor;
- pentru managementul resurselor umane asigurarea pentru toti salariatii a
instrumentelor, oportunitatilor si sprijinului necesare pentru mbunatatirea produselor, proceselor
si sistemelor.
7. Abordarea luarii deciziilor pe baza de fapte
Deciziile eficiente se bazeaza pe analiza datelor si informatiilor.
Pentru a lua decizii referitoare la operatiile sistemului se utilizeaza informatiile (fapte si
date) nregistrate. Informatia este obtinuta din analiza rezultatelor auditurilor, actiunilor
corective, performantelor procesului, reclamatiilor clientului si din alte surse. Analiza trebuie sa
aiba n vedere mbunatatirea satisfactiei clientului precum si eficacitatea Sistemului de
Management al Calitatii.
Aceasta presupune: efectuarea de masuratori si colectarea de date si informatii;
asigurarea faptului ca datele si informatiile sunt exacte, sigure si accesibile; analizarea datelor si
informatiilor prin metode valide; ntelegerea utilitatii unor tehnici statistice adecvate; luarea
deciziilor pe baza rezultatelor unor analize logice cumulat cu experienta si intuitia.
- pentru formularea strategiei si a politicii strategiile bazate pe date si informatii
relevante sunt mai realiste si cu sanse mai mari de realizare;
- pentru stabilirea obiectivelor utilizarea unor date si informatii comparative relevante
pentru stabilirea unor obiective si teluri realiste;
- pentru managementul operational datele si informatiile constituie baza pentru
ntelegerea performantelor proceselor si sistemelor n vederea dirijarii mbunatatirilor si a
prevenirii unor probleme de viitor;
- pentru managementul resurselor umane analizarea datelor si informatiilor din surse
cum ar fi sondaje de opinie, sugestii, grupuri pentru a dirija formularea politicilor de resurse
umane.
30
8. Relatii reciproc avantajoase cu furnizorii

O organizatie este ntr-o relatie de interdependenta cu furnizorii sai, de aceea o relatie
reciproc avantajoasa sporeste abilitatea ambelor parti de a crea valoare.
Principiul se aplica prin parteneriate pe termen lung cu clientii si furnizorii. Organizatia
trebuie sa adopte un Sistem de Management al Calitatii prin care sa defineasca procesele si sa
documenteze cerintele fata de furnizori ce trebuie ndeplinite de acestia.
Aceasta presupune: identificarea si selectarea furnizorilor cheie; stabilirea unui sistem de
comunicare clar si deschis; initierea unor actiuni comune de dezvoltare si mbunatatire a
proceselor; stabilirea n comun a unei ntelegeri clare a nevoilor clientilor; mpartasirea
informatiilor si a planurilor de viitor; recunoasterea mbunatatirilor si realizarilor furnizorilor.
- pentru formularea strategiei si politicii crearea unui avantaj competitiv prin
dezvoltarea unor aliante strategice sau parteneriate cu furnizorii;
- pentru stabilirea obiectivelor stabilirea unor obiective si teluri mai provocatoare prin
implicarea si participarea ct mai timpurie a furnizorilor;
- pentru managementul operational crearea si coordonarea unor relatii cu furnizorii care
asigura livrari la timp si fara defecte;
- pentru managementul resurselor umane dezvoltarea si ntarirea capabilitatilor
furnizorului prin instruire su eforturi de mbunatatire comune.
1.5. Costurile calitatii

1.5.1. Introducere
Este important ca eficacitatea unui sistem de management al calitatii sa fie evaluat din
punct de vedere al eficientei economice. Efectul unui sistem eficient de management al calitatii
asupra calcului cstigurilor si pierderilor firmei poate sa fie foarte important, n special n
mbunatatirea muncii, ceea ce se manifesta prin pierderi reduse ca urmare a neclaritatilor si
nentelegerilor si prin contributii n directia satisfacerii cerintelor clientilor. O astfel de evaluare
si raportare poate pregati mijloacele pentru identificarea activitatilor ineficiente si poate servi la
initierea activitatilor de mbunatatire interne.
Prin raportul asupra activitatilor si eficientei sistemului de management al calitatii n
marimi financiare, conducerea pastreaza rezultatele tuturor compartimentelor ntr-un limbaj
general uzual, care apropie inginerii si problemele lor de gndirea economistilor, limbajul
universal fiind banii.
1.5.2. Evaluarea costurilor referitoare la Sistemul de Asigurare a Calitatii (SAC)
Pentru firme raportarea financiara constituie un instrument eficace pentru dovedirea
eficientei economice a sistemului managerial. Metodele de evaluare financiare utilizate de catre
firme sunt dependente de structura individuala si activitatile specifice acestora precum si de
maturitatea sistemului lor de management al calitatii.
Pentru culegerea, prezentarea si analiza elementelor datelor financiare exista mai multe
metode, care vor fi prezentate n continuare.
1. Evaluarea cheltuielilor referitoare la calitate. De cele mai multe ori, au la baza
structura acestora data de MASSER, prezentata n figura 1.11, preluata si de DGQ, figura 1.12, si
care cuprinde costurile de prevenire, de control si al defectelor (interne si externe).
31
COSTURILE CALITATII
Costuri pentru
prevenire
Costuri pentru
control
Costuri ale
defectelor
Figura 1.11 Divizarea costurilor calitatii dupa MASSER (1957)
COSTURI DE CALITATE
COSTURI DE
PREVENIRE A
DEFECTELOR
Planificarea calitatii
Evaluarea furnizorilor
Planificarea controlului
Auditarea calitatii
Conducerea calitatii
Instruire n AQ
Programe de sprijinire a
calitatii
Compararea calitatii cu
cea a concurentei
(Benchmarking)
COSTURI PENTRU
CONTROL
Control la receptie
Control la fabricatie
Control final
Control la preluarea
produsului
Mijloace de verificare
ntretinerea mijloacelor
de verificare
Experiente de laborator
Documentatiile de
verificare
COSTURI ALE DEFECTELOR

INTERNE
Rebut
Remedieri
Diminuarea
valorii
Verificari
Cercetarea
Problemelor
Costuri diverse
ale defectelor
identificate
EXTERNE
Rebut
Remedieri
Garantie
Responsabilitatea
producatorului
Costuri diverse ale
defectelor
identificate
Figura 1.12 Divizarea clasica a costurilor de calitate
Pornind de la faptul ca costurile defectelor reprezinta de fapt lipsa calitatii, s-a propus ca
n loc de costurile calitatii sa se foloseasca notiunea de costuri ce vizeaza calitatea, asa dupa cum
reiese din structurile prezentate n figurile 1.13. si 1.14.
COSTURI CARE VIZEAZA CALITATEA
Costuri de calitate
Prevenire
Evitare
Costurile defectelor
Control
Interne
Externe
Figura 1.13 Divizarea costurilor dupa KAMISKE
32
COSTURI CARE VIZEAZA CALITATEA
Costuri de calitate
(asigurarea unei valori suplimentare)
Costurile aferente masurilor de

asigurare a calitatii
Costuri aferente
proceselor
Costuri aferente
produsului
Figura1 1.14 Divizarea costurilor dupa SPITZNER
Tinndu-se seama de nivelul acestor categorii de costuri, tabelul 1.3, se poate observa ca
majoritatea Sistemelor de Asigurare a Calitatii, SAC, sunt orientate mai ales pe corectarea
defectelor si mai putin pe prevenirea acestora.
Tabelul 1.3 Structura costurilor calitatii dupa diferite surse
% din costurile totale ale calitatii
Sursa
Costuri de prevenire
Costuri de control
Costuri ale defectelor
JUNGHAUS
10
33
57
STEINBACH
510
5060
3040
WILDEMANN
3
45
52
Pornind de la dificultatile ntlnite n practica la ncadrarea elementelor de cheltuieli n
grupele date de DGQ, CROSBY a propus o clasificare a cheltuielilor referitoare la calitate n
cheltuieli care servesc concordanta, respectiv cele care se datoreaza abaterii de la calitatea
prestabilita. Aceste cheltuieli au fost definite de BRUNNER ca si cheltuieli de conformitate
respectiv de neconformitate, figura 1.15.
COSTURI DE CALITATE
Costuri de conformitate
Costuri de nonconformitate
Figura 1.15 Divizarea costurilor dupa CROSBY si BRUNNER
Conform acestei interpretari, la optimizarea cheltuielilor totale, minimul se va obtine n

cazul satisfacerii n proportie de 100% a cerintelor clientului, ceea ce nu se ntmpla n cazul
divizarii date de DGQ. Optimizarea cheltuielilor totale privind costurile calitatii este prezentata
n figura 1.16 .
33
Costuri totale
Cost/buc.
Costuri totale
Costuri
aferente
defectelor
Costurile de
neconformitate
Costuri pentru
prevenire si
control
0
Costurile de
conformitate
Grad de satisfactie
100%
Grad de satisfactie
100%
Figura 1.16 Optimizarea costurilor calitatii dupa Wildemann
n timp ce costurile de prevenire a defectelor pot fi ncadrate fara dubii n categoria

costurilor de neconformitate, cheltuielile aferente controlului vor trebui, n functie de caracterul
lor de prevenire, de eliminare sau de remediere a defectelor, incluse n grupa costurilor de
conformitate sau de neconformitate. Aceste aspecte sunt sintetizate n figura 1.17.
Divizarea traditionala a costurilor
Costuri pentru
prevenirea defectelor
Costuri pentru
control
Costuri de conformitate
Costuri aferente
defectelor
Costuri de neconformitate
Divizarea noua a costurilor
Figura 1.17 Reordonarea costurilor calitatii dupa WILDEMANN

Daca costurile de neconformitate pot fi asociate precis unui produs, costurile de
conformitate au caracterul unor costuri generale, adica nu pot fi cuantificate precis pentru un
produs. Avnd n vedere ca costurile de neconformitate reprezinta, n general, din costurile
totale aferente calitatii, majoritatea firmelor se rezuma la calculul si urmarirea numai a acestora,
considerndu-se suficiente pentru conducerea SAC.
Pentru evaluarea eficientei unui SAC, n afara de marimile absolute, este deosebit de util
sa se utilizeze si indicii de costuri, formati ca si raportul diferitelor componente ale costurilor,
dupa cum reiese din structura prezentata n figura 1.18.
34
CERCETARE-PROIECTARE
FABRICATIE
Costurile corectarii proiectelor

Costuri totale de dezvoltare/Profit
net
Costuri aferente eliminarii
reclamatiilor cauzate de erori de
proiectare
net
Costuri ale verif. la dezvoltare
net
Costuri ale verificarii/testare de
prototip
Costuri aferente reclamatiilor
DESFACERE/VNZARE/SERVICE
Costul deficientelor proceselor

Costuri de fabricatie/Profit net
Cheltuieli totale cu reclamatiile

Volumul total de produse vndute
Costul remedierilor
Cheltuieli cu garantii
Cifra de afaceri/Profit net
Costul pierderilor cauzate de

defectarile de utilaj
Valoarea produselor livrate si

reclamate
Valoarea totala a produselor livrate
Costul masurilor corective

Costul recstigarii ncrederii

clientilor
Cifra de aafaceri
Costul verificarilor suplimentare

Costul ntretinerii preventive
MU
Figura 1.18 Evaluarea eficientei SAC prin indici de costuri aferente calitatii
2. Evaluarea cheltuielilor referitoare la proces. Metoda a fost propusa de

WILDEMANN si este prezentata sintetic n figura 1.19. Metoda consta n analiza cheltuielilor
pentru conformitate si cheltuielilor aferente defectelor aparute n cadrul proceselor si care
ambele pot constitui sursa de venituri.
Costuri de calitate
Proces
Produs
Diverse
Figura 1.19 Divizarea costurilor dupa

Wildemann
3. Evaluarea pierderilor rezultate din lipsa calitatii. Metoda se concentreaza asupra
pierderilor interne si externe, ca urmare a calitatii nesatisfacatoare si care pot fi materiale sau
imateriale. De exemplu, reducerea vnzarilor, eficienta redusa a muncii, munca suplimentara,
oportunitati de afaceri pierdute etc.
4 .Evaluarea beneficiilor datorate realizarii calitatii. Beneficiile se definesc ca si
totalitatea economiilor rezultate din activitatea cu un sistem de management al calitatii eficient.
Daca cheltuielile referitoare la calitate se considera a fi cele care nu sunt necesare pentru
desfasurarea procesului dect din punctul de vedere a asigurarii calitatii, adica diferenta dintre
cheltuielile pentru cazul ideal si cel efectiv de desfasurare a procesului, beneficiile datorate
realizarii calitatii pot fi definite ca si toate reducerile ale cheltuielilor fata de cazul efectiv de
realizare a produsului.
1.5.3. Reducerea costurilor de neconformitate, sursa de finantare a implementarii
SAC
Evaluarea efectuata la diferite firme, a relevat faptul ca, n marea majoritate a cazurilor,
conducerea acestora nu urmareste sistematic si, prin urmare, nu cunoaste nivelul real al
pierderilor datorate lipsei calitatii, cu toate ca aceste pierderi se ridica deseori la circa 12% din
productia marfa.
35
n conditiile actuale din tara noastra, caracterizate de reducerea disponibilitatilor

financiare proprii precum si de lipsa unui program central (guvernamental) de sprijinire
financiara a firmelor, asa cum de altfel exista n alte tari europene, poate constitui o sursa reala si
importanta pentru finantarea implementarii SAC la firmele romnesti. Experienta noastra de
pna acum demonstreaza ca, punerea n evidenta a pierderilor unei firme, prin calculul costurilor
de neconformitate, a constituit un argument forte pentru luarea unei decizii pozitive de catre
management, n favoarea implementarii SAC.
n continuare se prezinta articolele de cost care permit calculul costurilor calitatii.
Cap
I:
II.
III.
IV.
V.
SITUATIE ANALITICA
privind costurile aferente calitatii
Luna ...Anul .
Denumire articol cost
Valoare
% fata de
PM
COSTURI DE PREVENIRE
1 Etalonare autorizare - achizitionare AMC
2 Reparatii M-U, instalatii pentru mentinerea
capabilitatii
3 Audituri: interne, externe, certificari
4 Proiectare implementare mbunatatire AQ
5 Clarificare coditii specifice pentru produse (contract)
6 Evaluarea subcontractantilor
TOTAL I.
COSTURI DE EVALUARE
1 Inspectii ncercari receptii
2 Inspectii pe flux
3 ncercari receptii produs final
4 Activitate metrologica
5 PIF, ncercari probe de receptie client
TOTAL II.
COSTURILE DEFECTARILOR INTERNE
1 Rebuturi- respingeri, total
2 Remedieri reprelucrari
3 Rebuturi remedieri datorate subcontractantilor
TOTAL III:
COSTURILE DEFECTARILOR EXTERNE
1 Reparatii interventii n termen de garantie
2 Reparatii interventii dupa termen de garantie
3 Rechemari produse
4 Activitati SERVICE, pe baza de contract
5 Raspundere juridica
TOTAL IV.
Valoarea pierderilor de productie
TOTAL GENERAL:
Productia marfa PM
Productia marfa cumulata
Total costuri calitate
Total
costuri
calitate
cumulate
36
1.6. Standardizare
1.6.1. Notiuni introductive
Importanta standardizarii n economie este unanim recunoscuta. Standardele patrund n
toate activitatile de afaceri, precum si n viata cotidiana a populatiei.
Termenul de standardizare descrie o activitate specifica prin care sunt stabilite, pentru
probleme reale sau potentiale, prevederi destinate unei utilizari comune si repetate, urmarind
obtinerea unui grad optim de ordine ntr-un context dat. Aceasta activitate consta n particular n
elaborarea, difuzarea si punerea n aplicare a standardelor.
Eficacitatea standardizarii ca un instrument de ajustare a proceselor si rezultatelor
activitatii n toate domeniile economiei nationale este confirmata la nivel international, precum si
prin extinderea activitatii de standardizare n tarile dezvoltate si n curs de dezvoltare. Practica
mondiala si nationala a descoperit un spectru larg de probleme care pot fi solutionate prin
intermediul sau n exclusivitate numai prin mijloacele standardizarii si a stabilit diversitatea
formelor si metodelor de efectuare a acestor activitati n dependenta de starea si dezvoltarea
economiei nationale.
Standardizarea creeaza un limbaj comun, care permite producatorilor si furnizorilor sa
comunice clar cu inginerii, designerii si agentii de vnzari, oriunde ar fi. Standardele se aplica
produselor n toate zonele si etapele de productie n economia moderna. Standardele contribuie
la sporirea eficientei productiei, faciliteaza comunicarea, mbunatatesc transparenta pietei,
calitatea, credibilitatea, compatibilitatea si eficacitatea bunurilor si serviciilor si a altor obiective
politice de baza din domeniul public referitoare la sanatate, securitate si mediu nconjurator.
Eficacitate standardizarii n conditiile relatiilor de piata dezvoltate se manifesta prin
functiile economica, sociala si comunicativa.
Functia economica cuprinde urmatoarele aspecte:
- prezentarea informatiei despre produs si calitatea lui;
- difuzarea informatiei referitor la tehnici, materiale si metode noi de ncercari;
- sporirea productivitatii muncii si reducerea pretului de cost;
- concurenta n baza standardizarii metodelor de ncercari si unificarii parametrilor de
baza ai produselor, care permite o evaluare obiectiva;
- asigurarea compatibilitatii si interschimbabilitatii;
- asigurarea nivelului stabilit al calitatii productiei.
Functia sociala realizeaza si garanteaza drepturile cetatenilor, realizeaza politica statului
privind securitatea vietii si sanatatii populatiei, protejarea mediului si securitatea muncii.
Functia comunicativa a standardizarii prevede crearea bazei informationale referitor la
reglementarea terminologiei, clasificatoarelor, metodelor de ncercari, desenelor tehnice,
simbolurilor conventionale etc., asigura ntelegerea reciproca, lund n considerare
reglementarile internationale, inclusiv sistemul de evidenta, de statistica, de activitate financiara
si de contabilitate, sistemele documentatiei tehnologice si de executie, sistemele de dirijare a
proceselor etc.
n afara de impactul economic direct, standardizarea s-a dovedit a fi un instrument
flexibil n sustinerea politicii publice ntr-un sir de domenii.
Pentru piata interna, utilizarea standardelor reprezinta cheia implementarii politicii de
libera circulatie a bunurilor. n domeniile importante de achizitii publice, standardele sunt un
instrument care furnizeaza o referinta pentru contractele publice. n achizitia publica referintele
la standarde sunt obligatorii n documentele de oferta.
Statutul voluntar este esential pentru standardizare si eficacitatea sa depinde de dorinta
agentilor economici de a utiliza rezultatele standardizarii. Desigur, dorinta de a elabora standarde
nu este aceeasi cu dorinta de ale utiliza n practica; natura voluntara a unor standarde poate fi
limitata de legislatia tehnica sau chiar diminuata de conditiile de piata influentate de catre
furnizori, un aspect particular n cazul ntreprinderilor mici si mijlocii. Pentru ca procesul de
standardizare sa progreseze, este necesara cooperarea la nivelul agentilor economici, dar acest
37
lucru necesita ca agentii economici sa nteleaga valoarea pe care standardizarea o va aduce

ntreprinderilor lor.
Standardizarea are capacitatea de a fi un instrument eficient care regularizeaza o gama
larga de politici. Puterea sa fundamentala si are radacinile n statutul voluntar mentionat
anterior: standardele sunt elaborate pentru cei care le vor utiliza si, prin urmare, le vor accepta.
Analiza experientei internationale arata ca nici un stat suveran independent nu poate crea
o economie nationala si relatii civilizate comercial-economice reciproc avantajoase cu alte tari
fara crearea Sistemului National de Standardizare, armonizat cu prevederile Sistemului
International de Standardizare.
1.6.2. Principiile, beneficiile si cerintele standardizarii
Definirea standardului
n sens general, documentul normativ reprezinta un document care specifica reguli, linii
directoare sau caracteristici pentru activitati sau rezultatele acestora. Expresia ,,document
normativ este un termen general, care acopera documente precum standardele, specificatiile
tehnice, codurile de buna practica si reglementarile. Se considera document orice suport de
informatie mpreuna cu informatiile nregistrate n sau pe acesta.
Standardul reprezinta un document elaborat prin consens, cu care conformitatea nu este
obligatorie, aprobat si publicat de un organism recunoscut cu investigarea tuturor partilor
interesate, care furnizeaza, n scopul utilizarii lor comune si repetate, reguli, ghiduri, linii
directoare sau caracteristici pentru activitati sau rezultatele lor, destinate atingerii nivelului optim
de ordine ntr-un context dat.
Standardele reprezinta acorduri documentate ce contin specificatii tehnice sau alte criterii
exacte ce pot fi reutilizate pe scara larga n calitate de reguli, ndrumari sau definitii ale
caracteristicilor, cu scopul de a asigura ca produsul, n sensul general definit n aceasta lucrare,
este adecvat destinatiei pentru care a fost creat.
Dictionarul explicativ al limbii romne (DEX) defineste ,,standardul ca ,,norma sau
ansamblu de norme care reglementeaza calitatea, caracteristicile, forma etc. unui produs;
document n care sunt consemnate aceste norme.
Un standard international este un standard adoptat de catre o organizatie internationala cu
activitate de standardizare si este disponibil publicului larg.
Definitia prezentata n toate standardele Comisiei Electrotehnice Internationale (ICE)
este: ,,Un document normativ, elaborat n conformitate cu proceduri consensuale, care a fost
aprobat de catre membrii Comitetului National al IEC, comitet responsabil n conformitate cu
Partea I a Directivelor IEC/ISO, n calitate de proiect elaborat de comitet pentru a fi supus
votului si n calitate de proiect final de standard international si care a fost publicat de catre
Oficiul Central al ICE.
Cuvntul ,,consens este foarte important din moment ce el reprezinta un punct de
vedere comun al acelor parti care sunt interesate de aceste prevederi, si anume al producatorilor,
utilizatorilor, consumatorilor si grupurilor generale de interese. Orice membru al organizatiei de
standardizare poate participa la lucrarile de elaborare a unui standard international, si orice
organizatie internationala, guvernamentala sau non-guvernamentala care are legaturi cu aceasta
participa, de asemenea, la aceste lucrari.
O alta trasatura esentiala a unui standard international autentic este faptul ca el poate fi
supus examinarii de catre publicul interesat, n orice tara. Astfel, prin instrumente democratice,
precum consensul si examinarea publica, orice parte interesata poate sa-si exprime opinia n
legatura cu elaborarea si publicarea unui standard international.
Standarde reglementari - specificatii
Reglementarea tehnica nu este un standard n sensul prezentat mai sus. Are un caracter
obligatoriu si este elaborata n scopul rezolvarii problemelor repetitive pentru un grup nchis
(firma standarde de firma). Aceste documente sunt elaborate de un grup nchis, urmaresc
proceduri specifice si pot avea la baza standarde nationale, europene sau internationale.
38
Specificatiile sunt documente disponibile publicului care au un caracter voluntar. Sunt

specifice consortiilor sau grupurilor limitate si se caracterizeaza prin transparenta limitata, fiind
lipsite de consens total.
n noul concept de standardizare voluntara, fata de vechiul sistem din Comunitatea
Europeana, exista diferente esentiale n ceea ce priveste modul de abordare a obligativitatii
aplicarii diferitelor documente normative.
n vechiul sistem al Comisiei Europene standardele au fost specificatii tehnice inclusiv
referitoare la sanatate, securitate, protectia mediului, interschimbabilitate, marcare si etichetare.
Ele au avut un caracter obligatoriu si au fost elaborate de un organism administrativ fara
implicarea partilor interesate. Reglementarile tehnice nu existau.
n conceptul de standardizare voluntara standardele sunt elaborate de partile interesate n
cadrul Organismelor Nationale de Standardizare. Ele au statut de recomandare (voluntare) si se
ocupa cu aspecte adecvate scopului, compatibilitate, securitate, calitate etc. Elaborarea sau
revizuirea standardelor este dictata de fenomenul de autoreglare n functie de cererea pietei.
Reglementarile tehnice sunt adoptate de organe legislative ale statului. Ele sunt obligatii
legale (obligatorii) si reglementeaza n special aspecte ale sanatatii, securitatii, protectiei
mediului, etichetarii.
Tipuri de standarde
1. Standarde de baza (generale, fundamentale), care sunt standarde de cadru general,
care cuprind cerinte de ansamblu pentru un domeniu oarecare. Standardele de acest tip pot fi
utilizate ca atare sau pot servi drept baza pentru alte standarde.
2. Standarde de terminologie, sunt standarde care stabilesc termenii, care, n general sunt
nsotiti de definitiile lor, uneori de note explicative, ilustratii, exemple etc.
3. Standarde de metoda, sunt standarde care stabilesc metode de testare si analiza pentru
masurarea caracteristicilor, precum si alte reguli referitoare la testari, precum esantionarea,
utilizarea metodelor statistice, ordinea testarilor.
4. Standarde de produs, care sunt standarde care stabilesc cerintele pe care trebuie sa le
respecte un produs sau o clasa de produse pentru asigurarea aptitudinii lui (lor) de ntrebuintare.
Sunt standarde care definesc caracteristicile unui produs sau ale unei specificatii, sau standarde
de deservire si praguri de performanta ce trebuie ndeplinite (proprii pentru utilizare, interfata si
interschimbabilitate, sanatate, siguranta, protectia mediului, contracte standard, documente de
nsotire a produselor sau serviciilor etc.).
5. Standarde de proiectare, sunt standarde care stabilesc conditiile ce trebuie respectate
la proiectarea de masini sau diverse structuri n vederea asigurarii aptitudinilor lor de
ntrebuintare.
6. Standarde de proces, sunt standarde care stabilesc conditiile ce trebuie respectate de
un proces pentru asigurarea aptitudinii sale de functionare.
7. Standarde de servicii, sunt standarde care stabilesc conditiile pe care trebuie sa le
satisfaca un serviciu pentru asigurarea aptitudinii sale de ntrebuintare. Conditiile se refera att la
caracteristicile ct si la pregatirea serviciilor.
8. Standarde de organizare, care sunt standarde care descriu functiile companiei si a
raportului dintre ele, precum si modelarea activitatilor (managementul si asigurarea calitatii,
ntretinere, analiza valorii, logistica, managementul calitatii, managementul proiectelor sau al
sistemelor, managementul procesului de productie etc.).
9. Standarde de date furnizate, sunt standarde care stabilesc o lista de caracteristici a
caror valori sau alte date trebuie sa fie indicate pentru a defini un produs, un proces sau un
serviciu.
Diferitele tipuri de standarde nu se exclud reciproc, unul si acelasi standard poate fi
considerat ca apartinnd mai multor tipuri. De exemplu, un standard de produs poate fi
considerat si drept standard de metoda, daca cuprinde metodele de ncercare a caracteristicilor
produsului respectiv.
39
Necesitatea standardizarii internationale

Principalii factori care fac necesara standardizarea internationala sunt:
1. Progresul mondial n liberalizarea comertului. Actualele economii libere ncurajeaza
tot mai mult diverse surse de aprovizionare si ofera oportunitati pentru pietele n expansiune. Din
punctul de vedere al tehnologiei, concurenta loaiala trebuie sa se bazeze pe referinte
identificabile si bine definite care sunt recunoscute de la o tara la alta, si de la o regiune la alta.
Un standard valabil pentru ntreaga industrie, recunoscut la nivel international, elaborat prin
consens ntre partenerii comerciali, serveste ca mijloc de comunicare n desfasurarea comertului;
2. Interpenetrarea sectoarelor. La ora actuala nici o ramura industriala nu poate pretinde
ca este complet independenta de componentele, produsele, regulile de aplicare etc., care au fost
elaborate n alte sectoare. Suruburile sunt utilizate att la constructia avioanelor, ct si a
echipamentului agricol; sudura este importanta att n ingineria mecanica, ct si n cea nucleara;
procesarea electronica a informatiei a patruns n toate ramurile industriale. Produsele si
procedeele inofensive pentru mediu, sau ambalajul reciclabil sau bioasimilabil constituie
preocupari de stringenta actualitate;
3. Aparitia sistemelor de comunicatii globale. Aparitia calculatoarelor reprezinta un
exemplu concludent de tehnologie ce are nevoie de standardizare rapida si progresiva la nivel
mondial. Compatibilitate deplina ntre sisteme deschise promoveaza o concurenta onesta ntre
producatori, oferind, totodata, utilizatorilor posibilitatea unei alegeri reale, din moment ce este
un catalizator puternic n directia inovarii, sporirii productivitatii si a reducerii cheltuielilor;
4. Dezvoltarea tehnologiilor emergente. La un moment dat sunt elaborate programe de
standardizare n domenii absolut noi. Aceste domenii sunt materialele avansate, mediul, stiintele
biologice, urbanizarea si constructiile. La etapele incipiente de dezvoltare a noilor tehnologii,
poate fi imaginata destinatia produsului, neexistnd nca prototipuri functionale ale acestuia. n
astfel de situatii necesitatea standardizarii este exprimata prin definirea terminologiei si
acumularea bazelor de date care contin informatii cantitative;
5. Necesitatile tarilor n curs de dezvoltare. Agentiile pentru dezvoltare recunosc tot mai
frecvent ca o structura de standardizare reprezinta o conditie de baza pentru reusita politicilor
economice destinate atingerii unui nivel de dezvoltare durabila. Crearea unei astfel de
infrastructuri n tarile n curs de dezvoltare este esentiala pentru sporirea productivitatii, a
competitivitatii pietei si a capacitatii de export.
Existenta unor standarde nearmonizate pentru tehnologii similare n diferite tari sau
regiuni pot determina aparitia asa-numitelor ,,obstacole tehnice n calea comertului. Industriile
orientate spre export au simtit demult necesitatea coordonarii standardelor internationale, pentru
a rationaliza comertul international. Aceasta necesitate a stat la originea crearii ISO.
Activitatea de standardizarea internationala vizeaza multe tehnologii din diverse domenii
de activitate, precum: procesarea informatiei si comunicatiilor; industria textila; ambalarea si
livrarea produselor; productia si consumul de energie electrica; constructia de nave maritime;
bancile si serviciile bancare. n viitorul apropiat importanta ei va creste pentru toate domeniile de
activitate industriala.
Standardizarea la nivelul ntregii industrii este o conditie prezenta ntr-un anumit sector
industrial atunci cnd marea majoritate a produselor si serviciilor respecta aceleasi standarde.
Acest lucru rezulta din acordurile consensuale realizate de catre toti participantii la procesul
economic din sectorul industrial, adica furnizori, utilizatori si, uneori, guverne. Ei aproba n
comun specificatii si criterii ce urmeaza a fi aplicate cu regularitate n alegerea si clasificarea
materiilor, n productia de bunuri si n prestarea de servicii.
Scopul principal al standardizarii este de a favoriza comertul, schimbul si transferul de
tehnologii prin intermediul:
- calitatii si fiabilitatii sporite a produselor, la un pret rezonabil;
- sanatatii, securitatii si protectiei mbunatatite a mediului ambiant;
- compatibilitatii si inter-operabilitatii sporite a bunurilor si serviciilor;
- simplificarii, n scopul unei mai eficiente ntrebuintari;
40
- reducerii numarului de modele , si prin aceasta, a cheltuielilor;

- eficientei sporite de distribuire si usurintei n mentinere.
Utilizatorii au o ncredere mai mare n produsele si serviciile care respecta standardele
internationale. Asigurarea conformitatii poate fi efectuata prin intermediul declaratiilor
producatorilor sau a controalelor efectuate de catre organisme independente.
Rolul standardelor
Un standard reprezinta un anumit nivel know-how si tehnologic, care face indispensabila
implicarea industriei la elaborarea sa. Un standard nu este niciodata neutru.
Standardul este un document de referinta, utilizat, n special, n contextul contractelor
publice sau al comertului international, si pe care se bazeaza majoritatea contractelor comerciale.
Este folosit de catre cercurile industriale ca referinta indiscutabila, ce simplifica si explica
relatiile contractuale dintre partenerii economici.
Este un document utilizat tot mai frecvent n jurisprudenta.
Pentru participantii la procesul economic, standardul reprezinta:
1. Un factor de rationalizare a productiei. Standardul face posibila dirijarea
caracteristicilor tehnice pentru satisfacerea cerintelor consumatorului, validarea metodelor de
productie, sporirea productivitatii si ofera operatorilor si tehnicienilor responsabili de instalare
un simt al securitatii;
2. Un factor pentru explicarea tranzactiilor. n conditiile unor oferte de produse sau
servicii supraabundente, care pot avea o valoare practica foarte diferita, existenta sistemelor de
referinta ofera companiilor posibilitatea unei mai eficiente evaluari a ofertelor si atenuarii
incertitudinilor, ajuta la identificarea necesitatilor, optimizarea relatiilor cu furnizorii, eliminarea
testarilor suplimentare si posibilitatea de a concura pe mai multe piete din ntreaga lume;
3. Un factor n transferul de noi tehnologii. Standardizarea favorizeaza si impulsioneaza
transferul de tehnologii n domenii care joaca un rol esential att pentru companii, ct si pentru
persoane private (noi materiale, sisteme informationale, biotehnologie, electronica, productia cu
participarea calculatoarelor (CIM) etc.);
4. Un factor n optiunile strategice ale companiilor. Participarea n procesul de
standardizare presupune integrarea unor solutii adaptate la competentele unei companii si dotarea
personala n vederea concurarii n mediile economice aflate n concurenta. nseamna exercitarea
standardizarii, si nu suportarea standardizarii.
Pentru consumatori constituie un factor care ofera beneficii. Compatibilitatea globala a
tehnologiilor, posibila prin respectarea de catre produse si servicii a standardelor internationale,
ofera consumatorilor o mai larga gama de alegere, ei beneficiind, totodata, si de efectele
concurentei dintre furnizori.
1.6.3. Structurile organismelor de standardizare
Structurile sistemului mondial de standardizare sunt dispuse pe trei nivele, international,
european si national.
Nivelul cel mai nalt, cel international, cuprinde:
1. Organizatia Internationala de Standardizare (ISO), cu activitate n toate domeniile, cu
exceptia sectoarelor ce cuprind electronica, electrotehnica si telecomunicatiile;
2. Comisia Electrotehnica Internationala (IEC), care se ocupa de inginerie electrica si
electronica;
3. Comisia Internationala pentru Telecomunicatii (ITU), specifica activitatii de
standardizare n domeniul telecomunicatiilor.
Nivelul al doilea, cel european cuprinde:
1. Comitetul European de Standardizare (CEN), oglinda europeana pentru ISO;
2. Comitetul European de Standardizare n Electrotehnica (CENELEC);
3. Institutul European de Standardizare n Telecomunicatii (ETSI).
Nivelul al treilea, cel national, cuprinde Organizatiile Nationale de Standardizare (ONS)
41
Organizatia Internationala de Standardizare ISO

Organizatia Internationala de Standardizare (ISO) reprezinta o federatie internationala a
organismelor nationale cu functii de standardizare din circa 140 de state, cte unul din fiecare
tara.
ISO este o organizatie neguvernamentala care a luat fiinta n anul 1947, ca succesoare a
Federatiei Internationale a Asociatiilor Nationale de Standardizare (ISA) nfiintata n anul 1926
si care a pus bazele cooperarii internationale n activitatile de standardizare.
Initial, a primit sarcina de a rationaliza un numar mare de standarde contradictorii n
domeniul industriei, comertului, constructiei de masini si securitatii, elaborate de-a lungul anilor
la nivel national. Mai trziu, a promovat ntelegerile internationale. n prezent, si desfasoara
activitatea prin cele 185 de comitete tehnice, care cuprind toate domeniile de activitate cu
exceptia electrotehnicii, electronicii si telecomunicatiilor.
Misiunea ISO este sa promoveze dezvoltarea activitatilor de standardizare si a altor
activitati similare la scara mondiala n scopul favorizarii schimbului international de bunuri si
servicii, precum si consolidarea cooperarii n domenii de activitate intelectuala, stiintifica,
tehnologica si economica. ISO nu autorizeaza utilizarea siglei sale de catre organismele de
nregistrare a sistemului calitatii si nu desfasoara activitati de certificare.
ISO este deschisa tuturor organismelor nationale de standardizare din lume.
Activitatea ISO a avut drept rezultat ncheierea unor acorduri internationale, care sunt
publicate n calitate de standarde internationale.
ISO este un cuvnt care provine de la cuvntul grecesc ,,isos, care nseamna ,,egal, si
care este radacina prefixului ,,iso care se ntlneste ntr-o multitudine de termeni, cum ar fi
,,izometric (cu proportii sau dimensiuni egale) si ,,izonomie (egalitate a legilor, sau a
oamenilor n fata legii).
De la ,,egal la ,,standard, rationamentele care au dus la optiunea pentru ,,ISO ca
denumire a organizatiei este lesne de urmarit. Afara de aceasta, denumirea de ISO este folosita n
ntreaga lume pentru a denumi o organizatie, evitndu-se astfel excesul de acronime care ar fi
rezultat din traducerea denumirii ,,Organizatia Internationala de Standardizare n diverse limbi
ale tarilor membre, adica IOS n engleza (de la International Organization of Standardization) ,
OIN n franceza (de la Organisation International de Normalisation). Oricare ar fi tara, forma
scurta a denumirii organizatiei este totdeauna ISO.
Organizatia Internationala de Standardizare este compusa din membrii sai, care se mpart
n trei categorii, membrii, membrii corespondenti si membrii abonati.
Calitatea de membru al ISO o are organismul national care este ,,reprezentativ n cel mai
nalt grad pentru procesul de standardizare din tara sa. Astfel, doar un singur organism din
fiecare tara poate fi admis n calitate de membru al ISO.
Un organism membru este responsabil de: informarea potentialelor parti interesate din
tara sa despre oportunitatile si initiativele de standardizare internationale relevante; asigurarea
prezentarii opiniei coordonate privind interesele tarii sale n cadrul negocierilor internationale
purtate n vederea adoptarii unor acorduri privind standardele; acordarea, din partea tarii pe care
o reprezinta, a cotei sale de asistenta financiara, necesara pentru activitatile principale ale ISO,
prin intermediul platilor cu titlul de cotizatii de membru. Organismele membre au dreptul sa
participe si sa-si exercite pe deplin dreptul de vot n cadrul oricarui comitet responsabil de
strategii al ISO.
Un membru corespondent este, de obicei, o organizatie dintr-o tara care nu desfasoara, de
regula, o activitate ampla n domeniul standardizarii. Membrii corespondenti nu participa activ la
actiunile de dezvoltare cu caracter tehnic si strategic, avnd totusi dreptul de a fi pe deplin
informati despre activitatile de interes pentru ei.
Institutia membrilor abonati a fost creata de ISO pentru tarile cu economii de proportii
mici. Membrii abonati platesc cotizatii reduse care, cu toate acestea, le permit sa pastreze
legatura cu activitatile internationale din domeniul standardizarii.
42
Comisia Electrotehnica Internationala IEC

Fondata n anul 1906, Comisia Electrotehnica Internationala (IEC) este organizatia
mondiala ce elaboreaza si publica standarde internationale pentru tehnologiile electrice.
IEC a fost fondata n baza unei rezolutii adoptate de Congresul International pentru
Electricitate, care s-a desfasurat n anul 1904, n orasul Saint Louis din SUA. Aceasta organizatie
are peste 60 de membrii, inclusiv natiunile de frunte ale lumii n ceea ce priveste comertul si un
numar n crestere de tari n curs de industrializare.
Exista doua forme de participare activa la lucrarile IEC. Calitatea de membru le ofera
tarilor posibilitatea de a participa plenar la activitatile de standardizare internationale. Membri cu
drepturi depline ai IEC sunt comitetele nationale, care au drept de vot egale. Calitatea de
membru asociat le ofera tarilor cu resurse limitate posibilitatea de a participa ntr-o masura
limitata la aceste activitati. Membri asociati au statut de observatori si pot participa la toate
sedintele IEC, dar ei nu au drept de vot.
La obtinerea statutului de membru al IEC, fiecare comitet national accepta sa ofere acces
si reprezentare egala tuturor cercurilor publice si private cu interes n domeniul electrotehnic din
tara respectiva. ntreaga organizare a IEC este chemata sa asigure comitetelor nationale un rol de
frunte n adoptarea tuturor deciziilor comisiei. Aceasta permite realizarea unui consens foarte
larg la nivel international n domeniul activitatii de standardizare. Comitetelor nationale le revine
competenta sa-si ajusteze apoi politicile desfasurate la nivel national cu cele internationale.
Programul tarilor afiliate IEC este destinat tarilor n curs de industrializare din toata
lumea. El le ofera acestora posibilitatea sa participe la lucrarile IEC fara a suporta povara
financiara pe care o presupune calitatea de membru, si de a utiliza toate instrumentele puse la
dispozitie de tehnologiile informationale pentru a reduce costurile participarii. Programul are la
baza doua scopuri de baza: sa ncurajeze o constientizare si o utilizare mai larga a standardelor
internationale elaborate de IEC n tarile n curs de industrializare; sa ajute aceste tari sa nteleaga
activitatea IEC si sa participe la ea.
Comisia Electrotehnica Internationala (IEC) este unul dintre organismele recunoscute de
catre Organizatia Mondiala a Comertului (OMC) si este mputernicita de catre aceasta cu
monitorizarea organizatiilor nationale si regionale care consimt sa utilizeze standardele IEC n
calitate de baza pentru elaborarea standardelor nationale si regionale n contextul Acordului
OMC privind obstacolele tehnice n calea comertului.
n prezent, IEC are ca obiectiv favorizarea cooperarii internationale n toate problemele
de standardizare si activitati conexe n domeniile electricitatii si electronicii si, prin aceasta,
promovarea ntelegerilor internationale.
IEC coopereaza cu numeroase alte organizatii internationale, n mod special cu
Organizatia Internationala de Standardizare (ISO), cu care are o ntelegere datnd din anul 1976.
O cooperare foarte strnsa exista ntre IEC si CENELEC (Comitetul European de Standardizare
n Electrotehnica)
Orice tara care doreste sa participe la lucrarile IEC trebuie sa constituie un Comitet
National pentru a o reprezenta. Se precizeaza ca poate fi utilizata si o alta denumire dect
Comitet National, daca acest lucru se doreste.
Importanta standardelor internationale ale IEC consta n faptul ca ele favorizeaza
comertul prin nlaturarea eficienta a obstacolelor tehnice din calea comertului, ducnd la
dezvoltarea unor noi piete si la crestere economica.
De asemenea, standardele IEC sunt esentiale deoarece ele reprezinta esenta Acordului
Organizatiei Mondiale a Comertului privind obstacolele tehnice n calea comertului. (TBT),
organizatie a carei peste o suta de guverne membre recunosc n mod expres ca standardele
internationale joaca un rol hotartor n sporirea eficientei industriei si dezvoltarea comertului
international.
Standardele IEC pun la dispozitia industriei si a utilizatorilor cadrul necesar pentru
statornicirea unor economii cu o structura bine pusa la punct, producatoare de produse si servicii
43
de o calitate mai nalta, pentru o inter-operabilitate si o eficienta mai mare n productie si livrare.
Totodata, standardele IEC ncurajeaza cresterea standardelor de viata, prin contributia lor la
securitate, sanatatea umana si protectia mediului.
Comitetul European de Standardizare CEN
CEN este o asociatie internationala cu caracter stiintific si tehnic,
organizata sa coordoneze cooperarea ntre organismele nationale de
standardizare din tarile Europei, cu obiectivul de a adopta, prin consens si
transparenta, standarde voluntare.
Este o organizatie internationala nonprofit sub legea belgiana
nfiintata n anul 1961 avnd entitate legala din anul 1976. Are Secretariat
Central la Bruxelles. n anul 1992 Adunarea Generala CEN a hotart ca pe
lnga membrii nationali (membrii permanenti) sa mai creeze noi categorii: membrii asociati si
membrii afiliati.
Membri asociati sunt reprezentati ai organizatiilor la nivel european, care reunesc
interese economice si sociale recunoscute si care au statutul de drept european sau de drept
national. Membrii asociati nu au drept de vot, dar pot participa la dezbaterile pregatitoare ale
deciziilor, si pot impune si sustine punctele de vedere cu privire la lucrarile n cadrul birourilor
sectoriale si pot participa la elaborarea standardelor.
Membrii afiliati (tarile din Europa Centrala si de Est), care ndeplinesc anumite conditii,
nu au drept de vot si pot participa ca observatori la toate lucrarile de standardizare europeana.
Dupa ndeplinirea anumitor conditii, dintre care cea mai importanta - preluarea ca standarde
nationale a min. 80% din Standardele Europene EN, existente la data solicitarii, orice membru
afiliat poate deveni membru national. Prima tara estica care a fost acceptata ca membru national
din membru afiliat este Cehia, la data de 01.04 1997.
CEN cuprinde 19 membri nationali, 6 membri asociati, 14 membrii afiliati, 4 organizatii
corespondente, 4 organisme asociate si 277 organizatii profesionale si comerciale. Cele 274
comitete tehnice active au elaborat circa 5000 de standarde europene, avnd peste 850 teme n
lucru. Standardele EN au caracterul de deplina legalitate numai dupa preluare ca standard
national. Standardele EN nu se vnd. Limbile oficiale de lucru sunt engleza, franceza, germana.
Comitetul European de Standardizare n Electrotehnica CENELEC
CENELEC este o organizatie internationala, neguvernamentala,
nonprofit, sub legea belgiana care are ca scop adoptarea a ct mai mult
posibil standarde CEI. Este nfiintata la 13.12.1972, dar activitatea si-a
nceput-o din anul 1960. Are Secretariat Central la Bruxelles.
Membri nationali sunt 19 comitete nationale (aceleasi ca si la CEN),
11 membri afiliati si are acord de cooperare cu 20 asociatii industriale
europene importante. CENELEC si desfasoara activitatea prin intermediul a 96 comitete tehnice
si subcomitete, 266 grupuri de lucru si 48 forte de actiune. A elaborat peste 3200 de standarde
europene CENELEC.
Limba oficiala de lucru este engleza, franceza, germana. Drepturile de exploatare a
standardelor europene publicate de CEN si CENELEC apartin si membrilor nationali ai CEN si
CENELEC.
Institutul European de Standardizare n Telecomunicatii ETSI
ETSI este o organizatie internationala nonprofit sub legea franceza.
Este un forum deschis care cuprinde membri din 50 de tari, reprezentnd
administratiile, operatori retea, producatori, furnizori de servicii si
utilizatori.
Organizatia a fost fondata n anul 1988 ca raspuns la ,,Cartea
Verde, publicata de CEE pe tema armonizarii si dezvoltarii infrastructurii
44
telecomunicatiilor. Are Secretariat Central la Sophia Antipolis (Franta). Misiunea asociatiei:

elaborarea de standarde comune care sa dezvolte infrastructura integrata de telecomunicatii; sa
asigure compatibilitatea serviciilor oferite de aceste retele precum si a diferitelor echipamente
terminale puse pe piata.
Membrii ETSI pot fi administratiile nationale de telecomunicatii si institutele nationale
de standardizare, operatorii retelelor publice de telecomunicatii, producatorii si utilizatorii
materialelor si serviciilor de telecomunicatii, organismele de cercetare din domeniu. Partenerii
(membri) pot adera la ETSI individual sau prin intermediul unor organisme europene sau
Organismele Nationale de Standardizare.
ETSI cuprinde 552 membri permanenti, 83 membri asociati, 37 organisme nationale de
standardizare si 62 organizatii cu statut de observator. si desfasoara activitatea prin intermediul
a 14 comitete tehnice avnd publicate peste 3700 de standarde.
Drepturile de exploatare a standardelor europene publicate de ETSI apartin numai ETSI.
Standardele pentru care delegatia nationala voteaza mpotriva sau se abtin de la vot , nu sunt
obligatoriu preluate n nationale.
Organizatie Nationala de Standardizare ONS
Organizatiile Nationale de Standardizare difera prin: marime, grad de de/centralizare,
portofoliul serviciilor, finantare, relatia cu Guvernul, dar ele toate au un rol specific de jucat n
economia de piata.
Marimea ONS-urilor este data de: numarul de personal; numarul de comitete tehnice
(CT); numarul de experti la nivel national n comitetele tehnice; colectia de standarde; productia
anuala de standarde; marimea bugetului.
Principalele servicii oferite de ONS sunt: asigura infrastructura si procedurile referitoare
la principiile de baza ale standardizarii; asigura conducerea proiectului; asigura o platforma
pentru reglarea automata a pietei; organizeaza reprezentarea nationala n organismele europene si
internationale.
Organizatiile Nationale de Standardizare ofera si alte servicii care se refera la: relatia si
comunicarea cu factorii interesati; elaborarea si distributia standardelor si documentelor
corespunzatoare; coordonarea informatiei; certificarea conformitatii cu standardele sau
acreditarea organismelor de certificare.
Asociatia de Standardizare din Romnia ASRO
Asociatia de Standardizare din Romnia este o persoana juridica
romna de drept privat, de interes public, fara scop lucrativ,
neguvernamentala, apolitica si care, n conditiile legislatiei privind
standardizarea nationala n Romnia, este organismul national de
standardizare. Este constituita n baza prevederilor OG 39/38 si a Legii nr. 355/2002.
Principalele atributii ale asociatiei sunt:
-stabilirea principiilor si metodologiei standardizarii nationale;
-elaborarea si aprobarea standardelor nationale si participarea la activitatea de
standardizare europeana si internationala;
-gestionarea fondului documentar de standarde si publicatii din domeniul standardizarii
nationale si internationale;
-asigurarea informarii publice n domeniul standardizarii nationale;
-editarea, publicarea si difuzarea standardelor si publicatiilor standardizarii;
-oferirea de produse si servicii utilizatorilor de standarde n scopul satisfacerii
necesitatilor acestora.
ASRO este membru cu drepturi depline al urmatoarelor organizatii de standardizare
internationale:
-ISO Organizatia Internationala de Standardizare;
-CEI Comisia Electrotehnica Internationala;
45
-TERMNET Reteaua Internationala de Terminologie;

-IFAN Federatia Internationala a Utilizatorilor de Standarde.
De asemenea, ASRO este membru afiliat la CEN si CENELEC si membru la ETSI.
n procesul de integrare europeana, ASRO trebuie sa:
-adopte pna la sfrsitul anului 2003 peste 80% din standardele europene n vigoare
concomitent cu standardele si reglementarile tehnice nationale;
-aiba un program coerent de adoptare a restului standardelor europene n vigoare pna la
sfrsitul anului 2004;
-implementeze Directiva 83/189 privind schimbul n domeniul standardelor si
reglementarilor tehnice (HG 1587/2002);
-promoveze respectarea dreptului de copyright asupra standardelor europene adoptate.
n figura 5.8 se prezinta structura organizatorica a ASRO, iar n figura 5.9 departamentele
executive ale aceleasi organizatii
1.6.4. Modalitatea de elaborare a standardelor
Principii privind elaborarea si revizuirea standardelor ISO
Toate standardele elaborate n cadrul ISO nu au caracter obligatoriu, adica au caracter
voluntar, ISO ne avnd mputernicirea de a impune aplicarea lor. Un anumit numar de standarde,
n principal cele referitoare la sanatate, securitate si mediu nconjurator, au fost preluate n unele
tari n ansamblul reglementarilor lor sau au fost mentionate n legislatia lor, pentru care aceste
standarde au servit drept baza tehnica. Cu toate acestea, astfel de adoptari
reprezinta decizii suverane ale autoritatilor sau guvernelor respective. ISO, n sine, nu are nici o
putere legislativa sau de reglementare.
Standardele ISO sunt elaborate n temeiul urmatoarelor principii:
a)Consens. Se tine seama de opiniile tuturor partilor interesate: producatori, vnzatori,
utilizatori (industrie), furnizori de servicii, grupuri de consumatori, laboratoare pentru testari,
autoritati publice, autoritati din educatie, guverne, asociatii de ingineri si institutii profesionale si
de cercetare.
Standardele ISO sunt axate pe cererea pietei si sunt elaborate pe baza unui consens
international, realizat ntre expertii dintr-un domeniu, industrial, tehnic sau comercial, care
impune un standard specific. Desi standardele nu sunt obligatorii, nsusi faptul ca ele sunt
elaborate ca raspuns la cererile pietei si ca au la baza un consens ntre partile interesate, le
asigura acestora o utilizare generalizata;
b)Vizeaza toate ramurile industriale. Solutiile sunt menite sa satisfaca ramurile
industriale si consumatorii din ntreaga lume;
c)Caracter voluntar. Activitatile internationale de standardizare sunt ghidate de catre
necesitatile pietei si pentru aceasta se bazeaza pe implicarea voluntara a tuturor intereselor pietei.
d)Transparenta si coerenta.
Standardele ISO se elaboreaza n cadrul comitetelor tehnice de standardizare, acestea
fiind organismele sale de lucru efective. Fiecare comitet este condus de un presedinte si are un
secretar. Comitetele tehnice (CT) se pot crea daca cel putin 2/3 din organismele nationale
voteaza favorabil si minimum 5 organisme si manifesta disponibilitatea de a participa la
lucrarile lor. Participarea la lucrarile CT a organismelor nationale membre este un drept al
acestora si se exercita prin libera lor vointa n calitate de membru permanent , statut P, membru
observator, statut O sau fara de nici o calitate.
Membrul permanent participa activ la lucrari, are obligatia de a face observatii si a vota
documentele, participa la reuniunile de lucru.
Membrul observator primeste documentele aflate n lucru, poate face comentarii sau
observatii si poate asiste la reuniunile de lucru.
Indiferent de statutul de participare la lucrarile CT, orice organism national are dreptul de
a vota un proiect de standard international.
46
Comitetele tehnice si subcomitetele ISO au drept principala atributie elaborarea si

examinarea periodica a standardelor internationale
Necesitatea unui anumit standard este exprimata de obicei de catre un sector industrial,
care face cunoscuta necesitatea unui astfel de standard autoritatii nationale competente membre.
Ultima propune ISO o noua tema de lucru. ndata ce necesitatea unui nou standard international
a fost recunoscuta si aprobata formal, etapa imediat urmatoare consta n definirea ntinderii
tehnice a viitorului standard. Aceasta etapa este de obicei desfasurata n cadrul unor grupuri de
lucru (comitete), alcatuite din experti tehnici, care reprezinta tarile interesate de obiectul
standardului.
Odata ce se ajunge la un acord cu privire la aspectele tehnice ce urmeaza a fi vizate de
catre standard, demareaza urmatoarea etapa n cadrul careia tarile implicate negociaza
specificatiile detaliate ale standardului.
Urmeaza etapa de aprobare formala a proiectului de standard international elaborat ca
urmare a negocierilor. Criteriile de acceptare prevad aprobarea de catre doua treimi din membrii
ISO care au participat activ n procesul de elaborare a standardului si aprobarea de catre 75% din
totalul membrilor care voteaza. n final, textul aprobat este publicat ca standard international
ISO.
La moment, este posibila publicarea documentelor interimare la diverse etape ale
procesului de standardizare.
nvechirea unui standard este determinata de factori ca progresul tehnologic, noile
procedee si materiale, noile cerinte de calitate si siguranta. Pentru a lua n considerare acesti
factori s-a introdus regula generala, conform careia majoritatea standardelor internationale
trebuie sa fie reexaminate periodic de catre comitetele tehnice, o data la 5 ani, prin vot de
ancheta. Voturile trebuie sa fie exprimate n termen de 6 luni de la lansarea anchetei. Initiativa
revizuirii, reconfirmarii sau anularii standardului poate fi luata si de Secretariatul general al ISO
sau de organismele nationale. Ocazional, standardele pot fi revizuite mai devreme de expirarea
acestui termen. Lucrarile de revizuire decurg identic cu cele de elaborare.
Standardele internationale pot fi supuse unor corectari tehnice sau amendari, care se
publica ca documente separate.
Un standard international n care s-au operat mai mult de doua modificari trebuie
republicat.
Drepturile de autor pentru publicarea si difuzarea standardelor internationale apartin
organizatiilor ISO sau IEC prin secretariatele lor generale.
Limbile oficiale utilizate n activitatea ISO sunt engleza, franceza si rusa. Standardele
internationale se publica n engleza, franceza si rusa. Versiunea n limba rusa este elaborata si
editata de catre organismul national de standardizare rus.
Pna n prezent ISO a produs mai mult de 12000 de standarde internationale,
reprezentnd mai mult de 36000 de pagini n engleza si franceza. Se precizeaza ca terminologia
este deseori disponibila si n alte limbi. Lista tuturor standardelor ISO sunt cuprinse n catalogul
ISO.
Principalele faze de elaborare a standardelor europene EN
Elaborarea unui standard nou sau revizuirea unuia existent presupune parcurgerea
urmatoarelor faze majore.
1. Faza de evaluare. In cadrul acestei faze se realizeaza identificarea necesitatilor
partenerilor. Consta n analiza pe sector a caracterului adecvat si a fezabilitatii economice si
tehnice a activitatii normative n baza a doua criterii determinante:
- capacitatea standardului de a contribui pozitiv la situatia economica si tehnica a
sectorului;
- disponibilitatea cunostintelor necesare pentru elaborarea unui standard.
Cererea de evaluare a unui nou standard european poate proveni de la nivel national prin
membrii CEN/CENELEC, de la comisie sau de la organizatii internationale sau europene.
47
Acestea elaboreaza mandatul respectiv privind elaborarea standardelor armonizate care se

transmite la organismele europene de standardizare.
Tot n aceasta faza are loc selectia proiectelor prin crearea unui nou comitet tehnic TC
sau alocarea temei unui TC deja existent, sau prin adoptarea unui alt mod adecvat de lucru.
2. Faza de initiere sau de programare colectiva. n baza necesitatilor identificate si a
prioritatilor definite de catre toti partenerii, organismele europene de standardizare analizeaza
mandatul, iar apoi adopta decizia de a nregistra programul de activitate al organizatiei interesate.
Acest lucru presupune definitivarea unui plan de afaceri, stabilirea unui program concret de lucru
si termene, obligatia de oprire si notificarea.
3. Faza de redactare a proiectului. Consta din elaborarea de catre Comitetele tehnice a
proiectului de standard. Comitetele tehnice sunt formate din reprezentanti ai partilor interesate,
reprezentate de catre experti (inclusiv producatori, distribuitori, utilizatori, consumatori,
administratori, laboratoare etc., dupa caz).
Pentru a elabora proiectul, grupul de lucru trebuie sa dispuna de specificatii de lucru
clare, de un suport profesional de standardizare corespunzator, de experti nominalizati care au
cele mai bune cunostinte in domeniu si de conducatori de proiect pentru fiecare tema alocata.
La nivelul aceste faze trebuie sa existe acordul formal al presedintelui si secretarului TC.
Limba de lucru uzual este engleza.
4. Faza de ancheta publica. Esenta acestei faze consta n realizarea consensului
expertilor pe marginea proiectului de standard. Se realizeaza prin consultare publica a
standardului. Ancheta consta n consultari de proportii, la nivel international si/sau national, dupa
caz, sub forma chestionarelor publice, antrennd toti partenerii economici n vederea asigurarii
ca proiectul standardului corespunde intereselor generale si nu da nastere unor obiectii de
proportii.
Pentru standardele europene ancheta publica se face utiliznd trei limbi CEN oficiale,
ancheta CEN /CENELEC se face pe o perioada de 6 luni pe proiect, ea efectundu-se n tarile
membre CEN / CENELEC. Faza se finalizeaza cu formularea comentariilor care se efectueaza
de catre comitetele nationale oglinda.
5. Faza de analiza a observatiilor si validarii. Comitetele tehnice procedeaza la
examinarea si evaluarea rezultatelor si a comentariilor receptionate, si n baza sintezei
observatiilor se elaboreaza varianta finala a standardului (proiectul final pentru votul final). Daca
acordul este insuficient, poate fi decisa de comitetul tehnic o a doua ancheta publica.
6. Faza de aprobare. Consta n probarea textului pentru publicarea lui cu titlu de
standard. Pentru standardele europene, textul final al proiectului (trei limbi oficiale) circula la
membri CEN / CENELEC pentru un vot formal. Pentru a fi aprobat trebuie ca mai multe tari sa
fie pentru dect mpotriva si sa existe 71 % din voturile ponderate pentru (absentarile nu se
calculeaza).
7.Faza de implementare nationala. Membri CEN / CENELEC trebuie sa implementeze
un EN (Standard european), dndu-i statut de standard national, fie prin publicarea unui text
identic fie prin ratificare, anulnd orice standard national conflictual.
Revizuirea, adica aplicarea tuturor standardelor a acestei actiuni, face obiectul unei
evaluari a
relevantei standardului de catre organismul cu activitate de standardizare, fapt ce
nlesneste identificarea necesitatii de adaptare a standardului la noile necesitati. Ca urmare a
revizuirii, standardul poate fi reconfirmat fara modificari, poate fi supus revizuirii, sau poate fi
retras.
Schema logica prezentata n figura 1.20 sintetizeaza fazele de realizare a unui standard.
Categorii de standarde europene EN elaborate si publicarea lor
Aplicarea standardelor europene, aprobate de organismele europene de standardizare,
este voluntara. Conform regulilor interne ale organismelor europene, ele trebuie sa fie aplicate la
nivel european. Fiecare standard european nlocuieste 19 standarde nationale diferite ntre ele
(acum sunt 19 membri CEN/CENELEC). Acesta este un succes considerabil al domeniului
48
nereglementat. Acesta va fi si mai mare n

viitor, cnd se vor alatura si tarile din
Identificarea nevoii pentru un nou
Europa Centrala si de Est. 14 membri
standard
afiliati CEN participa voluntar la lucrarile
CEN, asteptnd sa devina membri cu
drepturi depline. Deci, standardele
Cerere formala catre organismul
europene trebuie sa fie adoptate n tarile
de standardizare relevant
membre ale CEE, si ca rezultat, toate
standardele nationale contradictorii trebuie
sa fie anulate ntr-un timp concret.
Analiza realizata de cel mai
Utilizarea standardelor n industrie
adecvat comitat
si de catre partenerii sociali si economici
DA
NU
este ntotdeauna voluntara, cu toate
acestea, standardele europene legate de
legislatia europeana (Directive) si
conformitatea cu aceste standarde poate
constitui o prezumtie a conformitatii cu
Elaborarea unui plan
Revizuirea
conditiile legate din Directive, care trebuie
pentru acel standard si
cererii si a
sa fie ndeplinite de producatori, pentru ca
stabilirea consensului
nevoi de creare
anumite produse sa poata fi n mod legal
general privind continutul
a acelui
comercializate pe Piata Unica Europeana.
lui
Standard
Elaborarea
si
adoptarea
standardelor europene se bazeaza pe
Ghidul General privind cooperarea dintre
Validarea prin consultarea
Comisia Europeana si organizatiile
publica si vot
Europene de Standardizare, semnat la 13
noiembrie 1984. Acest document contine
un sir de proceduri si atributii n domeniul
Publicarea standardului
standardizarii, cum ar fi factorii interesati
(producatorii, consumatorii si sindicatele)
n procesul de elaborare a standardelor,
Figura 1.20 Fazele de realizare a unui standard
rolul autoritatilor de reglementare,
calitatea standardelor si forma unica de
implementare n cadrul CEE.
La nivel de standardizare europeana se folosesc mai multe tipuri de documente
normative.
EN standard european, un document care trebuie pus n aplicare la nivel national si
pentru care se retrag standardele nationale divergente.
Standardul se preia prin traducere si publicare sau prin ratificare (declaratie oficiala) sau
prin anuntarea ntr-o publicatie oficiala a membrului national.
ENV prestandard european, care trebuie pus n aplicare la nivel national, dar pentru
care nu se retrag standardele nationale n divergenta.
Prestandardul se poate pune la dispozitie prin una din metodele prezentate la standardul
EN. Are o perioada de existenta, n general, de cinci ani, dupa primii doi ani de aplicare membrii
nationali avnd obligativitatea de a comunica datele de aplicare, care sa poata duce la concluzia
transformarii ENV n EN sau n HD (document de armonizare).
ENV sunt elaborate pentru domenii tehnice cu evolutii rapide sau inovatoare, sau pentru
care datele disponibile nu asigura realizarea unui standard definitiv.
HD document de armonizare, care trebuie pus n aplicare la nivel national, cel putin
prin notificarea publica a titlului si indicativului. Pentru el se retrag standardele nationale
divergente, dar se accepta standardele nationale cu continut tehnic echivalent. Documentele de
49
armonizare admit o caracteristica, si anume, divergente nationale, care pot fi de tip A, care tine
de legislatie si reglementari tehnice nationale, si de tip B, pentru probleme cu caracter tehnic.
n conceptia organizatiilor europene sunt preferate EN si ENV, iar HD este evitat.
CR raport tehnic, document extrem de evitat
Fata de cele mentionate anterior exista o serie de exceptii pentru standardele ETSI, si
anume:
a) Proiectele ETSI sunt elaborate de grupe de proiectare. Acceptarea lor ca teme conduce
automat la stoparea oricarei lucrari pe plan national (responsabili fiind institutul national de
standardizare sau autoritatea publica n domeniu;
b) Proiectele ETSI sunt supuse anchetei publice fie prin institutele nationale, fie prin
autoritatea publica competenta, fie prin ambele;
c) Daca proiectele servesc drept referinta pentru reglementari europene, ancheta trebuie
facuta la nivel national extins.
d) Standardele sunt redactate, de regula, numai n engleza;
e) Nu este obligatoriu de a prelua standardele, daca membrul a votat contra lor.
n organizatiile internationale votul membrilor nationali este egal. Standardele aprobate
au un caracter de recomandare pentru membrii nationali, n timp ce la organizatiile europene
votul este ponderat si nu egal, repartizat ntre membri nationali, dupa cum rezulta din tabelul 1.3.
De asemenea, standardele europene aprobate trebuie preluate obligatoriu ca standarde nationale.
Standardele europene EN adoptate sunt editate de secretariatele centrale ale organizatiilor
europene n conformitate cu regulile statutare si de prezentare n cele trei limbi oficiale (engleza,
franceza, germana) pentru CEN si CENELEC, respectiv n engleza pentru ETSI si uneori pentru
ENV. Standardele tiparite sunt disponibile la trei saptamni dupa adoptare si sunt puse la
dispozitia membrilor nationali. Difuzarea nationala se face numai prin retele proprii ale
institutiilor nationale. Ct priveste alte organizatii sau organisme membri nationali, ele trebuie sa
se adreseze direct secretariatelor centrale si nu membrilor nationali de la care pot obtine numai
informatii. Textele oficiale au girul realizarii de catre ANFOR, BSI, DIN si nu pot fi reproduse
dect de membri nationali n conditii statutare.
Tabelul 1.3 Ponderea voturilor pentru
tarile membre ale organizatiilor
europene de standardizare
Ponderea
Membri nationali
voturilor
Germania, Franta, Italia,
10
Marea Britanie
Spania
8
Belgia, Grecia, Olanda,
5
Portugalia, Elvetia
Austria, Suedia
4
Danemarca, Finlanda,
3
Irlanda, Norvegia, Cehia
Luxemburg
2
Islanda
1
Disponibilitatea standardelor europene este

oficializata prin publicare la nivel european n buletinul
oficial
CEN/CENELEC/ETSI,
care
cuprinde
indicativul, titlul, domeniul de aplicare si data limita de
preluare ca standard national si la nivel national, prin
buletinele oficiale nationale de standardizare.
Prin acorduri bilaterale Organismele Nationale
de Standardizare ale membrilor afiliati au primit
dreptul de traducere si preluare ca standarde nationale
si difuzare n aceasta forma a standardelor EN.
Membrul afiliat nu este obligat sa preia standardul EN
si nici sa retraga standardele divergente.
Conform regulilor statutare, standardele EN
adoptate si ating deplin statutul sau juridic numai dupa preluarea ca standarde nationale si
publicarea acestora. Este conditia de baza pentru coerenta standardizarii europene, precum si
motivul pentru care se cere retragerea standardelor nationale similare sau n contradictie cu
standardele EN.
Coordonarea procesului de elaborare a standardelor ocupa un loc foarte important n
activitatea organismelor europene de standardizare. CEN, CENELEC si ETSI sunt preocupate
mult timp de promovarea politicii privind ridicarea eficacitatii lor. De exemplu, n comparatie cu
50
anul 1993, perioada medie de elaborare a standardelor s-a micsorat de la 45 pna la 28 de luni
(ETSI). n prezent, n cadrul CEN, timpul de elaborare a proiectelor este de circa 75 de luni. A
fost pus obiectivul de a micsora aceasta perioada pna la 45 luni. Pentru comparare, n anul 1991
la CEN perioada elaborarii unui proiect ajungea pna la 135 de luni.
Notarea standardelor europene EN
Sigla EN, ENV, HD si un numar de la 1 pna la 5 cifre
De la:
1 pna 19 999 standarde elaborate de CEN prin Comisiile Tehnice proprii;
20 000 pna la 39 999 standarde CEN identice cu ISO, acum sistemul este
modificat, dupa sigla EN se preia ISO, de exemplu: EN ISO 9001;
40 000 pna la 49 999 standarde elaborate n comun de CEN si CENELEC;
50 000 pna la 59 999 standarde europene elaborate de CENELEC prin
Comisiile Tehnice proprii;
60 000 pna la 69 999 standarde europene CENELEC identice cu CEI.
n ultima perioada, pentru armonizarea numerotarilor, organizatia CEI a facut un catalog,
unde se indica ca numerotarea ncepe cu 60 000.
Standardele ETSI sunt desemnate prin sigla ETS si numerotate prin 300 000.
1.6.5. Marca CE
Comisia Europeana descrie marca CE ca pe un ,,pasaport care le asigura producatorilor
libera circulatie a produselor lor industriale n cadrul pietei interne a UE. Literele ,,CE, care
reprezinta o abreviere a sintagmei franceze ,,Conformit Europenne, indica faptul ca
producatorul a trecut prin toate procedurile de evaluare aplicabile produsului n cauza. Desi
consumatorii pot percepe marca CE ca pe o marca a calitatii, ea nu este o astfel de marca. Marca
CE se adreseaza, n primul rnd, autoritatilor nationale responsabile de realizare (supraveghere)
ale tarilor membre, iar utilizarea sa simplifica sarcina supravegherii pe piata a produselor
reglementate.
Produsele vizate de catre Directivele noii abordari trebuie sa poarte marca CE nainte ca
ele sa poata fi comercializate pe piata UE. Detalii despre utilizarea si aplicarea marcii CE sunt
cuprinse n fiecare din Directivele noii abordari.
Comisia a elaborat cteva module standard pentru aceste proceduri n vederea testarii
produselor de catre producator sau de catre o organizatie terta. Fiecare directiva contine indicatii
cu privire la modulul sau modulele aplicabile, alegerea fiind la discretia producatorilor.
Marca CE trebuie aplicata la un loc vizibil, lizibil si neradiabil n cazurile n care nu
exista prevederi speciale care sa impuna dimensiuni specifice, marca CE trebuie sa aiba o
naltime de cel putin 5 milimetri. n dependenta de directiva, n anumite cazuri, marca CE este
urmata de catre numarul de identificare a unui organism notificat, daca un astfel de organism
este implicat n faza de control a procesului de fabricatie a produsului.
La momentul actual, marcajul CE este solicitat doar n baza Directivelor noii abordari. n
cazurile n care se aplica mai mult dect o directiva, marca CE poate fi aplicata doar daca
produsul satisface prevederile pertinente ale tuturor directivelor aplicabile cu caracter
obligatoriu.
nainte ca marca CE sa poata fi aplicata unui produs, producatorul trebuie sa urmeze
anumite proceduri. Acestea pot sa difere de la o directiva la alta si de la un produs la altul. Pot fi
aplicate urmatoarele proceduri: declaratia de conformitate (declaratia producatorului);
compilarea unui dosar privind constructia tehnica; solicitarea si prezentarea certificatului pentru
examinare tip CE; compilarea unui manual de instructiuni si aplicarea marcii CE.
n vederea obtinerii marcii CE, n calitate de producator, este necesar sa se verifice daca
produsul cade sub incidenta legislatiei UE. Daca acesta cade sub incidenta unei directive a noii
abordari, marcarea CE este obligatorie. Este necesar sa se retina ca marcajul CE nu se aplica, de
exemplu, produselor chimice si celor alimentare, produselor farmaceutice, cosmetice, mobilei si
mbracamintei, deoarece aceste articole nu sunt vizate de catre Directivele noii abordari.
51
Atunci cnd este aplicabil, marcajul urmeaza declaratiei de conformitate:

- dupa ce s-a citit textul integral al directivei;
- dupa ce s-a ales calea catre evaluarea conformitatii n modul prevazut de directiva, n
dependenta de clasa produsului, ceea ce poate presupune testare si un sistem de
asigurare a calitatii;
- dupa ce s-a decis bazarea analizei riscului si designului pe standardele europene si
dupa ce s-a obtinut ti s-a utilizat standardele.
Marcajul CE constituie o marca adresata n primul rnd autoritatilor supervizoare din
statele membre si nu beneficiarilor.
Marcajul CE:
- indica ca produsul este autorizat sa fie comercializat liber pe piata UE;
- este aplicabil pe produs sau pe ambalajul acestuia de producator sau de agentul
autorizat al acestuia;
- certifica ca produsul este conform cu prevederile din Directiva (Directivele)
corespunzatoare;
- este nsotit de un cod care identifica organismul notificat respectiv.
Marcajul CE:
- nu este o marca de calitate;
- nu este o marca de securitate;
- nu este o marca ce indica conformitatea cu standardele;
- nu este o marca de origine;
- nu specifica modulele aplicate;
- nu exclude aplicarea de marci indicnd conformitatea cu standardele nationale sau
europene.
Referitor la diferenta dintre marcajul CE si certificare, daca marcajul CE face parte din
procesul de declarare a conformitatii cu clasa directivelor UE cunoscuta ca ,,noua abordare,
certificarea este efectuata independent, prin verificare de catre organizatii terte platite de catre
producator.
1.7. Obiectivele principale ale Directivelor noii abordari ale Uniunii Europene
Directivele noii abordari se refera la clase mari de produse, de exemplu: masini, obiecte
de constructii, jucarii, ambalaje, compatibilitatea electromagnetica, echipament de terminal n
telecomunicatii, echipament pentru statii terestre si spatiale, aparataj medical etc. noua abordare
determina cerintele esentiale pe care produsele trebuie sa le ndeplineasca cnd sunt lansate pe
piata, dar ea nu indica mijloacele tehnice de conformare cu aceste cerinte. Cu exceptia Directivei
cu privire la obiectele de constructie, Directivele noii abordari lasa alegerea tehnologiilor la
latitudinea producatorilor. Astfel, Directivele noii abordari acorda un nivel mai nalt de
flexibilitate tehnologica.
Pentru a facilita comercializarea produselor, noua abordare prevede utilizarea
standardelor europene ca un mijloc rapid de satisfacere a cerintelor generale. Conformarea cu
aceste standarde ramne facultativa, dar prevede avantaje sigure pentru producatorii care
lanseaza produse pe piata.
Produsele, care corespund standardelor, au o prezumtie de conformitate cu cerintele
esentiale ale directivelor.
Majoritatea Directivelor noii abordari prevad standarde care ofera producatorilor o mai
mare alegere a procedurilor de evaluare a conformitatii. De exemplu, conformarea cu standardele
europene permite producatorilor sa declare conformitatea cu o directiva europeana fara
interventia unei terte parti. Noua abordare a dat o noua dimensiune standardizarii.
Institutiile de standardizare nu au libertatea totala de a decide care standarde urmeaza a fi
dezvoltate. Acestor institutii li se cere sa se conformeze cerintelor esentiale stipulate n programe
legislative complexe, sa dezvolte un set coerent de standarde, care sa cuprinda aspectele de
52
interes social, cum ar fi securitatea. Standardele ca atare trebuie sa ramna flexibile astfel nct
sa permita progresul tehnologic si, n acelasi timp, sa ofere un nivel suficient de precis de
specificare pentru a asigura implementarea continua a directivelor.
Noua abordare a introdus, de asemenea, schimbari institutionale. Organizatiilor europene
de standardizare le-a revenit responsabilitatea de a prezenta standardele europene ca standarde
,,armonizate cu noua abordare. n acelasi timp, autoritatile de stat si-au sumat angajamentul de
a nu insista asupra aprobarii continutului tehnic al acestor standarde. Autoritatile pot aproba
standarde fara o decizie anumita adoptata n acest scop, chiar daca anterior asemenea aspecte de
ordin tehnic constituiau obiectul unei reglementari.
53

C 1+C2+C3+C4

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

C 1+C2+C3+C4

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Please purchase PDFcamp Printer on http://www.verypdf.com/ to remove this watermark.

Protectia vietii oamenilor si a mediului;

Calitatea produselor si a serviciilor;

Conducerea firmei n vederea realizarii succesului comercial.

Please purchase PDFcamp Printer on http://www.verypdf.com/ to remove this watermark.

1.2. Calitatea - factor determinant in progresul societatii

Please purchase PDFcamp Printer on http://www.verypdf.com/ to remove this watermark.

Please purchase PDFcamp Printer on http://www.verypdf.com/ to remove this watermark.

Satisfacerea tuturor cerintelor si asteptarilor cumparatorilor, la un nivel ct mai ridicat, cu

1.3. Management si calitate

Please purchase PDFcamp Printer on http://www.verypdf.com/ to remove this watermark.

Figura 1.1 Schema bloc a unui proces

Please purchase PDFcamp Printer on http://www.verypdf.com/ to remove this watermark.

Please purchase PDFcamp Printer on http://www.verypdf.com/ to remove this watermark.

Figura 1.2 Lantul de livrare a unui produs

Please purchase PDFcamp Printer on http://www.verypdf.com/ to remove this watermark.

Please purchase PDFcamp Printer on http://www.verypdf.com/ to remove this watermark.

Figura 1.3 a, b Spirala progresului calitatii - a. aplicatie pentru productia de

2. Termeni referitori la calitate

Please purchase PDFcamp Printer on http://www.verypdf.com/ to remove this watermark.

Tabelul 1.1 Contrastul dintre C mare si c mic

Procese direct legate de

Calitatea este privita ca:

Continutul lui C mare

Obiectivele de calitate sunt

Costuri asociate cu bunurile

Performantele departamentale Performantele organizatiei

Cum sa gndim calitatea

n planul de afaceri a firmei

Gradul de sensibilitate fata de

Se prezinta n continuare cteva dintre definitiile notiunii de calitate, considerate mai

Please purchase PDFcamp Printer on http://www.verypdf.com/ to remove this watermark.

Please purchase PDFcamp Printer on http://www.verypdf.com/ to remove this watermark.

Pentru valori constante ale intensitatii de defectare, functia de fiabilitate devine

iar media timpului de buna functionare a produsului, MTBF, este

Mentenabilitatea este de asemenea o marime probabilistica ce masoara sansa ca un

relatie care pentru (t) constant devine

iar media timpului de reparare, MTR,

Please purchase PDFcamp Printer on http://www.verypdf.com/ to remove this watermark.

Figura 1.4 Legatura dintre nivelul calitatii si costuri

Please purchase PDFcamp Printer on http://www.verypdf.com/ to remove this watermark.

Interpretat din punctul de vedere al consumatorului, calitatea se defineste ca ndeplinirea

Figura 1.6 Marimile de reglare ntr-o productie stapnita

Please purchase PDFcamp Printer on http://www.verypdf.com/ to remove this watermark.

crescnde privind calitatea rezulta din

Please purchase PDFcamp Printer on http://www.verypdf.com/ to remove this watermark.

Figura 1.8 Aparitia si nlaturarea defectelor pe parcursul vietii unui produs

Clasa reflecta o diferenta prevazuta sau recunoscuta n ceea ce priveste conditiile

Please purchase PDFcamp Printer on http://www.verypdf.com/ to remove this watermark.

n functie de situatiile particulare, se poate utiliza un calificativ ca ,,interschimbabilitate

Please purchase PDFcamp Printer on http://www.verypdf.com/ to remove this watermark.

n proiectare si dezvoltare, validarea se refera la procesul de examinare a unui produs n

Figura 1.9 Ciclul lui Deming

Calitatea reprezinta o sarcina de management.

Please purchase PDFcamp Printer on http://www.verypdf.com/ to remove this watermark.

Please purchase PDFcamp Printer on http://www.verypdf.com/ to remove this watermark.

Please purchase PDFcamp Printer on http://www.verypdf.com/ to remove this watermark.

- n vederea atingerii scopurilor n domeniul calitatii, organizatia mbunatateste continuu

Please purchase PDFcamp Printer on http://www.verypdf.com/ to remove this watermark.

Please purchase PDFcamp Printer on http://www.verypdf.com/ to remove this watermark.

documente. n functie de obiectul manualului se poate utiliza un calificativ, de exemplu:

Please purchase PDFcamp Printer on http://www.verypdf.com/ to remove this watermark.

Ca exemple de pierderi datorate calitatii sunt: pierderea satisfactiei clientului; pierderea

Please purchase PDFcamp Printer on http://www.verypdf.com/ to remove this watermark.