Imi amintesc ziua aceea de parca ar fi fost ieri.

Eu si logodnicul meu
eram in modesta dar calduroasa noastra casa de la malul marii.Urma sa
ne casatorim curand dar pentru ca amandoi nu aveam nicio ruda sau
familie,am decis sa ne facem propria noastra casa mai intai.
Era o zi de septembrie cand la usa noastra a aparut un mesager din
partea regelui Variann si a Maritei Aliante pe care amandoi o slujeam cu
credinta.Trollin,caci acesta era numele logodnicului meu,a luat
scrisoarea iar curierul se indeparta.M-am apropiat de bratul viitorului
meu barbat si am citit impreuna mesajul:
,,Preamaritul rege Varian Wrynn va convoaca pe
voi,slujitori credinciosi si competent,la o expeditie in
tinutul inghetat Northrend pentru a infrange ciuma.
Era ingrozitor.Dupa atata timp sa fim pusi iar in pericol era un lucru
cu greu de acceptat.Ne-am privit unul pe celalalt iar eu mi-am muscat
buza de jos in semn de nesiguranta.Trollin sa apropiat de
mine,mangaindu-mi fata cu mana lui calda si incredintandu-mi unul
dintre acele saruturi dupa care tanjeam mereu.Il iubeam enorm..
A doua zi ne-am echipat armurile, adormite pana atunci in cele mai
intunecoase colturi ale casei si am incalecat pe armasari.Norii prevesteau
o furtuna.Drumul a fost greu si obositor.Aveam de gand sa lupt pentru
supravietuire si glorie pentru Alianta.
Northrend sau Tara celor Inghetati era una dintre cele mai fioroase si
urate vise pentru oameni si locuinta pentru moarte si durere.Spre
fericirea mea,Campania avea tabara in Argent Dawn numit si casa
soarelui.Ajunsi acolo,paladinii ne-au intampinat cum trebuie si ne-am
aliniat in rand cat timp regale se pregatea sa ne tina o cuvantare drept
incurajare pentru cei slabi de inger.Nu cred ca eram singura care ura asta
la rege deoarece pentru cateva secunda mi-am aruncat privirea catre

iubitul meu si i-am putut surprinde felul in care fata i se crispa.A trebuit
sa-i prind mana in a mea.Vroiam sa stie ca sunt alaturi de el orice s-ar
intampla.Ma privit si el pentru un moment iar expresia i s-a mai domolit.
-Acum,cu totii pe pozitiile voastre.Maine ii vom arata dusmanului
nostrum numit Lich King,ca noi vom invinge!
Strigate au invadat vazduhul.,,Ca nu ma simteam destul de
nepregatitam-am gandit eu in timp ce ma indepartam spre cort.
-Aya,mi-a spus Trollin in timp ce bratele lui puternice ma cuprindeau,te
iubesc.
-Si eu te iubesc,dragul meu.
-Nu vreau sa te temi.Inca mi se pare totusi o barbarie ca femeile trebuie
inca sa participe chiar si la o varsta.
-Uff dragule,dar am doar 24 de ani!Si oricum,tot as fi venit cu tine chiar
daca ar fi fost sau nu permis.Nu te las singur.O sa ne intoarcem teferi!
Orice as fi promis spre a adduce un zambet plin de speranta pe chipul
lui,nimeni nu va stii cine se va intoarce si cine nu.
Nu am putut dormi in acea noapte.Am analizat fiecare atingere,fiecare
pala de vant rece care trecea pe langa cort,degetele lui,bratele
mele.Aveam orice sansa ca a doua zi sa nu le mai vad in cel mai rau caz.

Campul bataliei nu a fost niciodata mai periculos ca acum:oameni

cazuti,altii transformati in zombie,monstrii si necromanceri.Sunt in
prima coloana de bataie si reprezint impreuna cu prietenii mei de
suferinta lotul de rezistenta.Suntem pregatiti.Inchid ochii,respir

adanc,strang manerul sabiei mai tare si simt cum adrenalina incepe sa-mi
curga prin vene.Sa inceapa dansul!
Jocul ,,de-a evitatul devenea din ce in ce mai obositor pentru ceilalti
deoarece,pe langa faptul ca trebuiau sa loveasca drept la tinta,mai era
necesar sa se fereasca de muscaturile care anuntau sfarsitul
dansului.Nu-mi mai dadeam seama cine era in avantaj caci mintea
mea era ocupata cu ofensiva si defensiva.Pentru o secunda mi-am tras
sufletul si m-am uitat in urma.Iubitul meu era cel mai bun luptator pe
care l-am cunoscut vreodata deci nu-mi faceam griji.El a observat ca-l
privesc si mi-a zambit.Oh..acel zambet,acel chip..acel moment care a
schimbat o viata de 24 de ani..
O secunda,o secunda mi-a luat sa realizez cum de la zambetul lui
perfect,m-am trezit aproape sugrumata de o mana si trasa in bratele unui
necromancer.
-Este timpul sa ne alaturi,mi-a spus acesta in timp ce ma zbateam.
-Da-mi drumul,zombie!am tipat oricat mai puteam.
La un moment dat,Trollin m-a zarit si a inceput sa alerge inspre
mine.Puteam citi,in ciuda adrenalinei,firea si dorinta protectoare pe care
o emana chiar si de la distanta.Am inceput sa plang caci pentru prima
oara ma simteam ca un copil.Simteam cm sufletul mi se fura iar cand ma
uit in spatele meu,simt racoarea sabiei lui Lich King.Inca aud cuvintele
lui:,,Din inger vei deveni demon,din lumina intuneric.Necromancerul
mi-a dat drumul si mi-a lasat trupul sa cada pe zapada rece.Ochii imi
erau inchisi dar eram constienta de cum paladinii castigau
teren,alungadu-l pe rege.Trollin m-a luat in brate si l-am putut auzi cum
imi striga numele in timp ce fugeam inspre Argent Dawn.Auzeam de pe
masa clinicii cum soapte privind sansele mele de insanatosire erau

mici.Nimeni si nici macar eu nu stiam daca fusesem muscata.Eram intr-o

stare de coma caci auzeam in jurul meu tot dar nu puteam face nimic.
Cate ore ar fi trecut cand in sfarsit am reusit sa-mi misc mana din
nou,chiar nu mai realizez.Puteam simti cum temperatura corpului meu
era sub zero grade abia cand degetele mele i-au intalnit mana lui
Trollin.Am intredeschis ochii lenes si l-am vazut cum dormea la
capataiul meu.Apoi,incet incet,m-am ridicat din pat si am incercat sa
merg.Inca slabita,asa cum banuiam am oftat.Mi-am analizat in tacere
corupul si nu am descopert nicio schimbare.Poate ca am scapat,poate ca
din nou soarta a fost blanda cu mine.Sau poate,a fost blanda pana mi-am
zarit chipul in oglinda clinicii.Asa aste,Aya Stormhold,datorita milei
mele pentru existenta ta,te-am crutat si te-am luat sub protectia mea.
Vocea aceea,o puteam recunoaste oriunde,ca un cosmar care iti ramane
in minte pentru totdeauna.Vocea lui Lich King ma speria in ciuda
eforturilor mele de a ma controla.Se pare ca,daca imi tinea sufletul
captiv,imi putea citi orice miscare.M-am privit in oglinda mai bine,Acei
ochi de un verde natural au disparut sub o mare de un albastru
spectral...ca al regelui hain...Nu uita cine te-a creat,death knight.Nu te
impotrivit dorintei sabiei mele,Frostmourne.Vino si serveste-ma cum
trebuie.Northrend este acum casa ta.spuse iar Lich King din
strafundurile fiintei mele.
Pumnul meu a spart oglinda,facand-o bucatele.Zgomotul l-a trezit pe
logodnicul meu si a fost surprins sa ma vada in acea stare.
-Aya...a spus el vazandu-mi mana sangerand.
Am inchis ochii caci nu vroiam sa-si dea seama ca am devenit un death
knight.Nu stiam ce puteam sa fac.M simteam ca un monstru doar pentru
ca acum devenisem dusmanul.Trollin a incercat sa ma imbratiseze dar
imi era frica.Daca Lich King imi putea trimite mesaje prin intermediul

gandului,nu eram sigura de ce mai putea face din mine.M-am indepartat

putin de corpul lui dar oricat de ciudata m-as fi simtit,nu puteam sa ma
opun caldurii sale.
-Trollin,vreau sa stiu daca ma vei iubi orice s-ar intampla vreodata.
-Draga mea,a oftat strangandu-ma mai tare inbrate in primul rand nu
vreau sa te sperii de ce s-a intamplat.Uita-te la mine,in ochii mei.
Nu stiam ce sa fac dar nu puteam sa-mi pierd sufletul-pereche.Am
inspirat adanc si l-am privit.Nu mai e cale de intoarcere.....