Sunteți pe pagina 1din 1

19 Noiembrie 1957

Drag Domnule Germain,


Am lsat s se mai domoleasc zarva strnit n jurul meu, nainte
s-i vorbesc din strfundul inimii mele. Am primit un premiu mult prea
mre, un premiu pe care nici nu l-am cutat, nici nu l-am solicitat. Dar
cnd am auzit vestea, primul meu gnd, dup mama, a fost la
dumneata. Fr dumneata, fr mna plin de afec iune pe care ai
ntins-o copilului mrunt i srman ce eram, fr nv turile i
exemplul dumitale, nimic din toate astea nu s-ar fi ntmplat.
Nu pun mare pre pe premiul acesta. Dar cel puin mi ofer ansa de
a-i spune ce ai nsemnat i ce nsemni nc pentru mine, i s te
asigur c toate eforturile dumitale, munca dumitale i generozitatea cu
care i te-ai dedicat trup i suflet, toate acestea sunt nc vii ntr-unul
dintre micii dumitale colari care, n ciuda trecerii timpului, nu a ncetat
s fie elevul dumitale recunosctor.
Te mbriez din toat inima mea.
Albert Camus