Fenomenele paranormale

Fantomele
Probabil este fenomenul
paranormal cel mai cunoscut
si cel mai raspandit din lume,
avand in vedere ca fiecare
civilizatie se mandreste cu
fantomele sale si de secole se
inregistreaza astfel de aparitii
pe intreg mapamondul...
Cuvantul fantasma (fantoma)
deriva din grecescul
"phinesthai" si inseamna a aparea, in sensul aparitiei rapide a unei persoane, animal
sau obiect, si disparitiei la fel de precipitate. Dincolo de motivatia materializarii lor,
este interesant si modul in care o fac: uitati pentru un moment de fantomele clasice in
cearceafuri sau cavalerii fara cap; o sumedenie de astfel de aparitii sunt entitati
invesmantate in haine de epoca sau iau forma de vapori, vanturi reci, globuri de lumina.
De asemenea, exista si fantome ale elementelor, cunoscute deja din antichitate, ce
populeaza aerul, apa, padurile, fluviile, lacurile; aflate intr-o "conexiune" totala cu
natura, in general invizibile, dar cu posibilitatea de a lua chip uman (vezi fata morgana,
gnomii, elfii, sirenele sau nimfele), aceste figuri au imbogatit panorama mitologiei
minore. Jung teoretiza ca ar fi de-a dreptul "elemente arhaice ale inconstientului
colectiv". In Occident, se poate spune ca acest fenomen a fost inaugurat de fotografia
paranormala, iar cazuistica existenta este fara nicio umbra de indoiala una imensa, si
intr-o continua crestere. Manifestarile sunt insa felurite si imbraca aspecte atat de
diferite intre ele incat a vorbi despre o clasificare a acestor cazuri este un subiect foarte
delicat. Si totusi, o subdivizare principala separa fantasmele subiective de cele
obiective: primele se arata unei singure persoane, motiv pentru care exista dubiul ca ar
fi mintea acesteia cea care a dezvoltat imaginea, ca intr-un vis; in cadrul celei de-a
doua, lucrurile se complica intrucat terte persoane sunt "convocate".

Fantomele nu sunt simpla inchipuire ori aberatie a mintilor bolnave, scrie Petru
Comanescu in cartea sa "Parapsihologia". In opinia autorului, nu putem sa nu admitem
ca (in anumite situatii) fenomenul "fantomelor" s-a manifestat realmente. Mai ramane
sa intelegem si de ce.

Pe cat se pare, orice incercare de a da o explicatie acestui fenomen se bazeaza pe

teoria reincarnarii. Lasand la o parte exagerarile grosolane si simpliste, spune
Comanescu, reincarnarea nu e o idee de lepadat. Un astfel de model ciclic al vietii
presupune faptul ca materia nu e niciodata distrusa, se reintoarce in "sistem" pentru a
reaparea mai tarziu. Din aceasta perspectiva, materia organica, vie, s-ar resuscita sub

aceeasi forma, cu acelasi tipuri de comportament, intr-un proces de reincarnare. Lasand

la o parte genetica, potrivit careia memoria speciei se conserva prin informatiile stocate
intracelular si vehiculate prin AND si ARN, lasand la o parte si clonarea, specialistii in
parapsihologie cred ca oamenii poseda si un alt tip de memorie: cea numita "memoria
aurei", fenomen numit si "efectul fantoma". Iar fantomele viilor sau ale mortilor ar
conserva adesea tocmai memorii bioenergetice, forme de bioenergie capabile sa
"inmagazineze" forma organismului viu. "Din toate datele pe care le posed rezulta ca
aceasta actiune conservata continua si dupa ce organismul nu mai este viu. Nu stiu ce
este bioenergia, dar se pare ca ea nu piere", spune pe sleau autorul Parapsihologiei.

Bantuitii
O incercare de a trece in revista cazurile autentice de aparitii ale fantomelor este
lucrarea lui Ernesto Bozzano intitulata "Fenomene de bantuire" unde, in total, autorul
retine 374 de cazuri. Gratie acestora, mai tarziu, Rene Sudre va opera o sistematizare a
caracteristicilor acestui capitol din parapsihologie, identificand patru trasaturi
principale: fenomenele de bantuire sunt legate de o zona foarte limitata, cladire,
camera sau obiect; nu par a necesita prezenta unui medium; sunt in genere persistente,
dar nu neaparat si periodice si au legatura, de cele mai multe ori, cu un eveniment
tragic sau o moarte. Mai exista si o a cincea trasatura - asa-numitul "automatism al
fantomelor", analizata de Colin Wilson in 1971, potrivit careia fantomele mortilor ar
reveni in locul unde au trait si ar repeta simulacrul actelor comise in viata (victima unei
crime sau a unui accident ar aparea cu bratele intinse si cu chipul schimonosit de
groaza, asasinul condamnat ar geme si ar implora iertarea, etc).

Faptul ca fantomele apar in urma unui eveniment tragic sau a unei morti violente este
explicat de ocultisti prin aceea ca atunci are loc o emisie masiva de bionergie; iar
realitatea ca totusi, foarte putine asasinate sau accidente genereaza materializari de
fantome este explicat de acestia prin aceea ca numai "sufletele inferioare" sau
"nenorocite" se reintorc sa bantuie pamantul: unii au savarsit greseli grave pe timpul
vietii si doresc sa le indrepte, altii sunt tinuti in loc de afectiunea fata de persoane aflate
in viata sau chinuite de constiinta datoriei neimplinite. Din punctul de vedere al
parapsihologilor, materializarea fantomelor s-ar datora unui subiect indepartat sau
unuia ignorat: subiectul ignorat fiind acel individ cu puteri paranormale care nu-si
cunoaste inzestrarea - el percepe (inconstient) energia stocata si o materializeaza prin
teleplastie si prozopopeza spontana -, in timp ce subiectul indepartat ar fi individul bine
dotat din punct de vedere paranormal, dar aflat la distanta; acesta din urma trebuie sa
aiba capacitatea perceptiei extrasenzoriale, precum si forta de a realiza teleplastia,
acesta din urma fiind echivalenta cu materializarea fantomei.