Conceperea si elaborarea articolului

Contrar a ceea ce cred necunoscatorii, elaborarea unui text jurnalistic implica mult mai mult
dect redactarea acestuia: scrierea propriu-zisa a articolului este doar o etapa dintr-o succesiune
logica complexa ce cuprinde numeroase activitati. Pentru a usura munca jurnalistilor, Len Reed de la
"The Oregonian"[1] a creat un sistem menit sa ajute reporterii sa gestioneze informatiile numeroase si
dezordonate; sistemul, denumit Black Box, i ajuta pe acestia sa sorteze si sa ordoneze informatiile in
functie de prioritati. n cadrul sau, ansamblul activitatilor este sintetizat in patru etape principale,
prezentate schematic in continuare:
1.

Planificarea sau conceperea articolului cuprinde:

cautarea informatiilor

colectarea informatiilor

conturarea ntrebarilor si clarificarilor necesare

realizarea interviurilor - daca este cazul

sortarea informatiilor
2.

Sistematizarea informatiilor

ce comunica informatia respectiva?

ce nseamna efectiv informatia ce urmeaza a fi transmisa?

care este semnificatia informatiei?

care va fi titlul articolului?

cum va arata intro-ul?

n ce context apare informatia respectiva - de ce evenimente sau informatii este legata

aceasta?

de ce ar interesa pe cineva informatia respectiva?

pe cine intereseaza efectiv informatia?

cum poate fi relatata rapid informatia, n asa fel nct sa primeasca atentia cuvenita?
3.

Etapa de aprobare

expuneti succint editorului continutul articolului

prezentati editorului titlul articolului

sustineti-va punctul de vedere daca este nevoie

4.

Etapa redactarii propriu-zise

odata ce aveti un intro, stabiliti succesiunea logica a prezent 343g64d arii faptelor:
imaginati organizarea si constructia articolului

scrieti fara ntreruperi, mentineti ritmul - pentru a conferi cursivitate si coerenta

textului: va puteti ntoarce la final pentru a face modificari si corectari

pe masura ce scrieti, ntrebati-va periodic n ce masura intereseaza informatiile

prezentate si pe cine ar putea interesa

cnd terminati de scris articolul, ncepeti corectarea, eliminnd in primul rnd

cuvintele si propozitiile de prisos

la ultima lectura, imaginati-va ca sunteti un cititor nu tocmai interesat de subiect, si

vedeti daca articolul este n masura sa va schimbe parerea

Oricare ar fi tipul articolului pe care urmeaza sa l scrieti, este necesar ca nainte de a ncepe
redactarea propriu-zisa - respectiv in faza de conceptualizare - sa raspundeti la trei ntrebari, dupa cum
urmeaza:

Care este publicul tinta, respectiv potentialii cititori ai textului? Aici jurnalistul va trebui
sa tina seama n primul rnd de specificul publicatiei - daca aceasta este specializata
sau generala - si binenteles de tipul articolului.

Care sunt informatiile obiective de care au nevoie cititorii, pentru a-si forma propria
opinie? De exemplu, n cazul n care articolul se refera la o lege nou adoptata,
jurnalistul va trebui sa-si puna problema daca cetatenii nteleg - n baza informatiilor
primite - n ce mod i va afecta respectiva lege. O alta chestiune ce trebuie avuta n
vedere tot aici este obiectivitatea: jurnalistul trebuie sa prezinte faptele de o
asemenea maniera nct sa nu influenteze cititorul, ci sa-l lase sa-si formeze propria
opinie.

Ce informatii si ce conexiuni lipsesc? De exemplu: Cum poate fi facuta legatura ntre

cititorii romni si prabusirea dolarului pe pietele UE? Cum vor fi afectati romnii de
scaderea cursului dolarului? etc. Aceasta abordare are o serie de avantaje: n primul
rnd, determina jurnalistul sa ia n considerare specificul si tipologia publicului tinta; n

alta ordine de idei, ea are drept rezultat reconsiderarea si re-evaluarea surselor de

informatii utilizate.

3.1.

Organizarea si constructia articolului

Exista numeroase modalitati reusite de a organiza materialul informational ntr-un text

jurnalistic, la fel cum exista numerosi jurnalisti foarte buni, fiecare cu stilul sau propriu, care l
particularizeaza si l individualizeaza n raport de colegii sai de breasla. Asa cum nu exista o reteta
unica de a scrie, sau un stil unic de redactare, nu putem vorbi de o singura modalitate de a structura
textul jurnalistic; totusi, marea majoritate a profesionistilor este de acord ca cea mai eficienta - si, n
consecinta, cea mai raspndita - modalitate de structurare a informatiei este asa-numita piramida
rasturnata. Ea desemneaza procedeul prin care elementele materialului sunt asezate n ordinea
descrescatoare a importantei si a interesului suscitat. Urmnd aceasta "reteta", articolul curge n mod
natural, asa nct nici nu-ti dai seama cnd ajungi la final. Suna simplu, si n general asa si este, dar,
din pacate ea se aplica n special articolelor de stiri, limitate ca ntindere si complexitate.
Problemele constructiei apar n cazul articolelor care sunt mai ntinse si/sau mai complexe,
dar si la articolele care nu au o structura narativa clara, o succesiune cronologica a evenimentelor inclusiv cele de stiri. Articolele de tip feature sunt si ele mai dificil de construit, pentru ca adesea
implica o multime de teme si abordari diferite: unele pasaje par sa se potriveasca n mai multe locuri
din articol, n vreme ce altele par sa nu se potriveasca nicaieri. Dificultatile decurg de regula din
necesitatea de a prezenta aspecte foarte diferite, pastrnd totusi la final o imagine de ansamblu
coerenta.
O constructie corespunzatoare presupune n primul rnd o trecere n revista a informatiilor
de care dispunem, urmata de stabilirea naturii acestora, apoi formarea unei imagini de ansamblu si
determinarea efectelor pe care dorim sa le obtinem; n continuare este necesara stabilirea elementelor
importante si a celor inutile, a marimii si formei elementelor pe care decidem sa le pastram, si, nu n
ultimul rnd, alegerea modului n care trebuie asezate n text pentru a obtine o structura armonioasa.
n ceea ce priveste stirile, una din metodele cele mai frecvente - aproape o norma n
jurnalismul modern - este modelul 5W-H, conform caruia, o stire trebuie sa raspunda n mod
obligatoriu la o serie de ntrebari: cine?, ce?, cnd?, unde?, de ce?, cum?. Ea si trage numele de la
initialele termenilor who?, what?, when?, where?, why?, carora li se adauga how?.
Acest binecunoscut model, elaborat n forma piramidei rasturnate, i ajuta pe jurnalisti sa
organizeze continutul, elementele stirii, n ordinea descrescatoare a importantei lor. ntrebarile de mai
sus nu sunt nsa egale ntre ele ca valoare. Primele patru, respectiv cine?, ce?, cnd?, unde?, sunt cele
mai comune elemente ale stirii, n vreme ce de ce? si cum? sunt mai dificil de elaborat. Cea mai
importanta din primele patru este ce?, respectiv actiunea n sine, fiind urmata ndeaproape de cine?, si
apoi de unde? si cnd?. Aceasta ierarhizare este valabila n majoritatea cazurilor, dar nu ntotdeauna;

un bun jurnalist va trebui sa discearna situatiile n care ordinea se schimba, elabornd articolul n mod
corespunzator. La rndul sau, ordinea importantei celor sase elemente depinde de nsasi natura
evenimentului, dar si de unghiul de abordare a subiectului ales de jurnalist.
Sa urmarim n continuare cteva exemple n care ordinea importantei elementelor stirii se
modifica. De exemplu, n formularea Periculosul terorist responsabil de atentatul de acum doua
saptamni a fost prins de fortele speciale n aceasta dimineata accentul cade n mod evident pe
raspunsul la cine?, nu la ce?. Alteori, accentul este pus chiar pe elementele considerate secundare;
aceasta se ntmpla foarte frecvent n cazul evenimentelor comune sau care se repeta, asa nct
jurnalistul trebuie sa gaseasca un element de diferentiere, de individualizare, care sa confere
prospetime si interes stirii. Iata de pilda: Satula de abuzurile si violenta sotului alcoolic, o femeie si-a
pus capat zilelor. n acest exemplu accentul cade evident pe raspunsul la ntrebarea de ce?, chiar daca
si raspunsul la ntrebarea ce? este unul dramatic: o sugereaza chiar maniera n care debuteaza
articolul, respectiv topica aleasa de autor, care plaseaza n prim plan motivul ce a generat un
asemenea gest disperat.
n schimb, n formularea urmatoare, jurnalistul doreste sa atraga atentia asupra modului cum
s-a petrecut un anumit eveniment: Dezactivnd sistemul de securitate al Muzeului National cu ajutorul
unei tehnologii foarte sofisticate, un spargator a reusit sa fure patru tablouri celebre apartinnd lui
Rembrandt.
Lista ntrebarilor nu este si nici nu trebuie sa fie exahustiva, un bun jurnalist trebuind sa
raspunda la orice ntrebare pe care si-o poate pune cititorul parcurgnd stirea. Daca nsa, din diferite
motive - din care cel mai frecvent este documentarea insuficienta - jurnalistul nu reuseste sa raspunda
la vreo ntrebare, atunci este mai bine sa introduca o mentiune referitoare la aceasta, dect sa o
ignore pur si simplu: Nu se cunosc nca autorii atentatului, acesta nefiind revendicat pna n prezent
de nici o grupare terorista; cea mai probabila ipoteza este aceea ca... n cazul n care exista ntrebari
ce ramn fara raspuns si nu este precizat nici un motiv al acestei omisiuni, e posibil ca cititorul sa se
simta frustrat si sa abandoneze lectura.
Cu toate acestea, cele mai multe articole de stiri raspund cu precadere la cele patru ntrebari
de baza, acestea fiind completate nsa frecvent si de celelalte doua - respectiv cum? si de ce? - sau de
variante ale lor cum ar fi n ce mprejurari? sau n urma carui fapt? si aceasta nu din lipsa de informatii
suficiente sau din ignoranta jurnalistului, ci pur si simplu pentru ca n logica relatarii unui eveniment,
raspunsurile la aceste ntrebari sunt de regula suficiente. Mai mult, sa nu uitam ca un articol de stiri
trebuie sa se caracterizeze prin concizie si ca el este supus unor restrictii att de spatiu ct si de timp,
asa nct concentrarea asupra acestor ntrebari este nu doar justificata, ci absolut necesara.
Revenind la piramida rasturnata sau inversata, caracteristica principala a acesteia - de unde
si trage de altfel si denumirea - este ca partea cea mai importanta, mai noua, mai inedita sau mai
frapanta a articolului este condensata la nceputul textului. Toate celelalte detalii care completeaza
continutul stirii vor fi prezentate ulterior, n cadrul paragrafelor de dezvoltare. ntr-o asemenea
structura, primul paragraf, denumit intro sau lead[2] este cel mai important, concentrnd informatia

esentiala. Piramida rasturnata si-a dovedit utilitatea n mod practic, experienta demonstrnd ca ea
este cea mai eficienta modalitate de organizare a materialului informational. Un avantaj esential al
acestei structuri este acela ca poti modifica, reduce si chiar elimina anumite pasaje sau paragrafe de
dezvoltare, mergnd pna la intro - practic singurul element ireductibil al stirii.
Paragrafele de dezvoltare se succed intro-ului si au fie rolul de a oferi precizari despre
informatiile enuntate n primul paragraf, fie de a aduce date noi, ce nu au mai fost mentionate pna la
acel moment. Ele pot - si adesea chiar trebuie - sa ofere informatii de background, respectiv acele date
care alcatuiesc contextul unui fapt: evenimente precedente, consecinte potentiale, ntmplari similare,
semnificatia si/sau ineditul anumitor actiuni, modul n care se ncadreaza ntr-un sir de evenimente
asemanatoare sau, dimpotriva, contrastante.
Numarul de paragrafe nu este unul impus, el depinde de importanta si complexitatea
evenimentului relatat. Unele texte pot contine un singur paragraf de dezvoltare, daca el e suficient
pentru a epuiza continutul subiectului tratat; nsa, cel mai adesea, stirile necesita mai multe paragrafe
de dezvoltare, construite pe principiul maximum de informatie cu minimum de mijloace, respectiv n
cazul presei scrise - cu minimum de cuvinte.
O regula de baza n jurnalism - din pacate nu si n tara noastra - este aceea ca fiecare
paragraf se identifica cu o idee. Un text bine mpartit n paragrafe este mai usor perceput de cititor.
Fara a fi o regula, aceasta nseamna ca un alineat cuprinde n principiu una-doua fraze, si nu mai
multe. n fiecare paragraf trebuie pus un accent logic: un cuvnt sau o sintagma - de regula
substantive si/sau verbe puternice - trebuie sa focalizeze atentia. n presa scrisa, ele trebuie asezate la
nceputul frazei sau al paragrafului, n vreme ce n audiovizual, locul lor este de regula la sfrsit.
Un aspect foarte important de care trebuie tinut cont atunci cnd redactam corpul articolului
se refera la lungimea frazelor si a paragrafelor. n primul rnd, n presa scrisa nu se admit fraze lungi;
aceasta nu nseamna ca frazele trebuie stantate, ba chiar dimpotriva, nu este indicat ca ele sa aiba
lungimi egale, pentru ca acest lucru rapeste din dinamismul textului. De regula, primul paragraf este
mai lung, pentru simplul motiv ca aspectele esentiale ale unui eveniment nu pot fi surprinse de regula
n doua-trei cuvinte - iar n astfel de situatii este bine ca fraza a doua sa fie ceva mai scurta. Mai mult,
specialistii recomanda alternarea frazelor lungi cu cele scurte: o succesiune de fraze lungi este
monotona, greoaie si mpiedica cititorul sa perceapa usor mesajul, n vreme ce o succesiune de
propozitii sau fraze scurte da senzatia de sacadare sau sufocare a discursului. Aceeasi regula este
valabila si pentru marimea paragrafelor. Unele vor avea accente mai puternice n logica redactarii si
vor fi mai ample; altele vor fi mai sterse si, n consecinta, mai scurte. Articolul ideal realizeaza o
alternanta a paragrafelor "tari", mai lungi, cu cele "sterse", mai scurte.
Toate aceste reguli pot fi rareori aplicate n practica, pentru simplul motiv ca ceea ce
primeaza este ntotdeauna continutul. Imaginati-va cum ar fi daca ar exista tipare prestabilite,
standard pentru fiecare specie jurnalistica si pentru fiecare tip de informatie, si toate articolele ar arata
la fel. Din fericire acest lucru este practic imposibil, pentru ca jurnalismul nu este stiinta exacta:

dincolo de anumite reguli de baza pe care trebuie sa le respecte, textul jurnalistic sta sub semnul
talentului, personalitatii si stilului propriu fiecarui jurnalist.
Unul din principiile de baza n construirea articolului impune ca jurnalistul sa profite la maxim
de oportunitatile narative ale story-ului - lucru care, din pacate, doar rar se ntmpla n realitate. n
ciuda faptului ca se considera adevarati "menestreli" ai lumii contemporane, varianta moderna a
povestitorilor de odinioara, n majoritatea cazurilor jurnalistii nu spun o poveste, nu relateaza un story,
ci ntocmesc rapoarte, procese-verbale monotone sau chiar plictisitoare. Nu este nsa obligatoriu ca
toate rapoartele sa fie plictisitoare, asa cum nici toate story-urile nu sunt interesante. nsa distinctia
ntre story si raport este cea care defineste si reflecta n mod determinant att asteptarile cititorilor,
ct si modul de elaborare a articolului. Tocmai de aceea sunt putine articolele care pe buna dreptate si
merita titlul de story, chiar daca exact acesta este dezideratul cititorilor.
Care sunt deci diferentele ntre raport si story si cum pot fi utilizate pentru a obtine avantaje
strategice? n general, specialistii n mass-media spun ca publicul citeste din doua mari considerente:
nevoia de informare si nevoia de experienta. Ei bine, din acest punct de vedere, putem spune ca
raportul transmite informatii, nsa story-ul face mai mult dect att: el creeaza experienta. Raportul
transfera cunostinte, n vreme ce story-ul transporta cititorul dincolo de limitele timpului, spatiului si
imaginatiei. Raportul ne arata, ne indica contextul; story-ul ne poarta acolo.
si pentru ca diferenta este cel mai bine ilustrata de exemple, vom prezenta la concret cum
suna un raport si, respectiv un story; raportul arata astfel: "Consiliul de administratie al SC Santos SA
se va ntruni joi pentru a perfecta detaliile contractului de vnzare a ntreprinderii", n vreme ce storyul arata n felul urmator: <<"Lasati 10 000 de oameni someri si nici nu va pasa" a apucat sa strige
reprezentantul angajatilor nainte de a fi trt afara de catre agentii de paza>>. Instrumentele
utilizate de catre raport si story sunt, la rndul lor, nuantate: de exemplu, n vreme ce ntr-un raport
citatul este principalul instrument ce confera prospetime si dinamism textului, ntr-un story, locul sau
este luat de catre dialog, acesta din urma fiind nu doar mai realist, ci si mai sugestiv.

Diferentele ntre cele doua modalitati de relatare apar si prin raportare la modelul 5W-H;
astfel, n cazul raportului, elementele principale ale stirii sunt "imobilizate" din punct de vedere
temporal, pentru ca cititorul sa poata parcurge si ntelege continutul. Aceste elemente pot fi potentate
si nuantate, astfel nct raportul sa se transforme n story, prin introducerea dimensiunii temporale si
prin dezvoltarea de personaje. Remarcati diferentele de nuanta ce intervin n cadrul acestui proces de
transformare: ele vor sa spuna ca jurnalismul nu nseamna numai relatare obiectiva, neutra - aceasta
este o conditie necesara, dar nu ntotdeauna suficienta - ci uneori, un minim aport literar pentru a
atrage atentia, pentru a captiva cititorul:
-

Cine? devine Personaj

Ce? devine Actiune

Unde? devine Cadrul de desfasurare

Cnd? devine Cronologia evenimentelor

De ce? devine Cauzalitate

Cum? devine Proces, respectiv mod de desfasurare

Una dintre cele mai importante sarcini ale jurnalistului este sa identifice si sa distinga
situatiile n care trebuie sa scrie un story si cele n care trebuie sa scrie un raport, iar acest lucru tine,
n principal, de flerul sau, de abilitatea de a intui un story n spatele unei stiri. Un story presupune o
constructie literara a firului narativ n care regasim expozitia, intriga, desfasurarea actiunii, punctul
culminant si deznodamntul. Aceasta nseamna o mbinare a stilului reportericesc cu tehnici literare,
cum ar fi scenele de decor, detalii ce contureaza caractere, dialoguri, diferite unghiuri de abordare
si/sau puncte de vedere. Cu alte cuvinte, pentru a transforma un simplu raport ntr-un story, jurnalistul
trebuie sa devina povestitor.
Organizarea si construirea articolului, respectiv structurarea propriu-zisa a acestuia ridica
uneori probleme chiar si celor mai buni si mai experimentati reprezentanti ai breslei. Adesea ne trezim
ca desi avem un story complet, cunoastem succesiunea evenimentelor si dispunem de informatii
precise, nu suntem totusi capabili sa gasim o modalitate de a le organiza ntr-un ansamblu coerent.
Tocmai de aceea vom prezenta n continuare cele mai utile practici sintetizate de literatura de
specialitate n directia facilitarii constructiei si organizarii textului jurnalistic. Asa cum se ntmpla n
mod frecvent n jurnalism, acest sistem nu reprezinta o reteta universal valabila ce trebuie urmata cu
strictete; nsa aplicndu-le, cu siguranta veti avea ocazia sa constatati si sa apreciati utilitatea multora
dintre ele:

Faceti o lista cu ideile pe care doriti sa le transmiteti publicului

Stabiliti care dintre acestea ar trebui asezate la nceputul articolului si care ar trebui plasate la
final

Incercati sa anticipati posibilele ntrebari pe care le-ar putea ridica cititorii. Aranjati aceste
ntrebari n ordinea n care credeti ca vor aparea.

Evaluati importanta si oportunitatea utilizarii citatelor disponibile

Gnditi story-ul ca fiind alcatuit din capitole sau sectiuni

Sortati ideile cheie n sectiuni si organizati acest sectiuni ntr-o succesiune logica

Oferiti n intro informatii de natura sa incite interesul si - foarte important - sa dea nastere la
ntrebari n rndul cititorilor.

Raspundeti la posibilele ntrebari de o asemenea maniera, nct raspunsurile sa genereze noi

ntrebari, mentinnd vie curiozitatea cititorilor pna la final.

Elaborati posibile variante ale titlului nca din faza de debut al procesului de redactare, pentru
a putea cristaliza tema sau ideea centrala

Elaborati o prima varianta de intro. Selectati ntre trei si cinci din ideile principale si n acelasi
timp, elaborati un posibil final pentru articolul dvs.

Redactati - ct de repede posibil - zece-cincisprezece variante de intro.

Redactati - ct de repede posibil - zece-cincisprezece variante de final: odata ce stiti unde

vreti sa ajungeti, s-ar putea sa descoperiti mai usor cum sa ajungeti acolo.

Alocati un anumit timp pentru redactarea propriu-zisa: cnd acesta a expirat, evaluati stadiul
n care ati ajuns cu articolul

Cautati o ordine normala pentru story-ul dvs, tinnd cont de specificul acestuia; o asemenea
ordine normala poate fi de tip narativ, cronologic, piramidal, de tip problema-solutie sau
ntrebare-raspuns, de tip interviu etc. Esential este ca textul sa curga, sa aiba coerenta logica

Consultati-va cu editorul, pentru a afla daca punctul sau de vedere coincide cu al dvs; pna la
acest moment va veti fi format o imagine coerenta asupra organizarii materialului pentru a o
putea prezenta editorului, si veti putea totodata integra eventualele sugestii ale acestuia.

Imaginati story-ul sub forma unei diagrame alcatuita din blocuri compacte, de exemplu schitati
un copac ale carui ramuri sunt principalele parti sau idei ale articolului.

Organizati lista continnd ideile principale n trei categorii, corespunznd celor trei parti
principale ale articolului: introducere, cuprins si ncheiere.

Atunci cnd aveti probleme cu ordonarea ideilor si a paragrafelor, elaborati fiecare parte
separat pe o bucata de hrtie, si apoi rotiti bucatile respective n diverse aranjamente pentru a
putea stabili ordinea optima.

3.2. Principii de compozitie

Asa cum am mai spus, procesul redactarii textului jurnalistic nu se rezuma exclusiv la
scrierea propriu-zisa a articolului, ci este o activitate extrem de complexa - sau, mai bine zis, un
ansamblu de activitati - de la identificarea surselor si culegerea informatiilor si pna la verificarea
acuratetii acestora, corectarea si/sau rescrierea - partiala sau chiar integrala - a textului. n cadrul
acestui ansamblu, planificarea si organizarea articolului reprezinta o parte foarte importanta, ce se

ghideaza dupa reguli si principii bine definite. n ceea ce priveste principiile de constructie sau de
compozitie, specialistii sunt de acord asupra ctorva linii directoare esentiale pentru o constructie
coerenta si nchegata:

Alegeti un format potrivit si mentineti-l de-a lungul ntregului articol - alegerea trebuie

facuta n principal n functie de specia jurnalistica abordata, de cantitatea informatiilor, de

spatiul avut la dispozitie, si de tipul articolului - general sau specializat. Aceasta activitate se
aseamana foarte mult cu munca arhitectului: articolul este construit pe un schelet proiectat
n detaliu n prealabil - aceasta nu nseamna ca el nu mai poate fi revizuit pe parcurs; n
aceasta

etapa

jurnalistul

va

gndi,

macar

orientativ,

forma

articolului,

includerea

eventualelor imagini, tabele sau grafice, numarul de paragrafe si chiar lungimea medie a
acestora.

Faceti paragraful unitatea de compozitie a textului - urmariti succesiunea logica a

evenimentelor si asezati fiecare idee relevanta ntr-un paragraf. Daca prezentati mai multe
idei ntr-un singur paragraf, cititorului s-ar putea sa-i scape importanta cuvenita fiecareia;
invers, daca dezvoltati o idee pe mai multe paragrafe, s-ar putea ca textul sa devina desirat,
sa-si piarda consistenta interna; n ambele cazuri nsa, rezultatul va fi acelasi: cititorul va
avea dificultati n urmrirea succesiunii logice si nu va reusi sa decodifice corect mesajul pe
care vreti sa-l transmiteti. ncercati sa nu scrieti paragrafe foarte lungi sau foarte scurte:
moderatia si ordinea sunt cuvintele-cheie.

Lucrati fiecare aspect al articolului pe rnd si apoi faceti legaturile ntre blocuri ct mai

natural cu putinta - nu sariti de la un fragment al story-ului la altul, pentru ca produce

confuzie, si se pierde succesiunea logica a evenimentelor; luati fiecare aspect separat si
expuneti-l ct mai clar. Odata construite paragrafele, asigurati-va ca fiecare are o relativa
independenta si ca va puteti misca de la unul la altul fara a apela la prea multi conectori,
mai ales de tip adversativ: "nsa", "ntre timp", "dar" sau "totusi".

Evitati frazele lungi si "desirate" - frazele foarte lungi si complexe pot crea la un moment

dat dificultati cititorului n descifrarea sensului transmis; de asemenea, este recomandata

evitarea frazelor formate din doua propozitii de tipul principala-subordonata: astfel de
succesiuni creeaza senzatia de monotonie si reduc vitalitatea textului; acelasi lucru se
ntmpla si n cazul enumerarilor ample: n acest caz, elementele enumerarii si pierd din
importanta, putnd deveni nu doar monotone, ci de-a dreptul plictisitoare

Exprimati ideile concurente ntr-o forma similara si nu despartiti niciodata cuvintele

asociate ntre ele - constructiile paralele permit cititorului sa recunoasca mai usor
similitudinile de continut si de functii, asa ca paralelismele nlesnesc ntelegerea mesajului;
n acelasi scop, ncercati ntotdeauna sa alaturati sau sa faceti asocieri de cuvinte nrudite ca
semnificatie - ele nu numai ca faciliteaza lectura, dar au si rolul de a ntari sau acentua
aspectul descris

Utilizati cu precadere diateza activa si forma afirmativa - diateza activa este mai directa

dect cea pasiva, conferind n acelasi timp, vitalitate si dinamism textului; n ceea ce
priveste forma verbului, negativul se recomanda a fi folosit doar pentru a nega o actiune si
pentru a realiza o antiteza: exemple de genul "nu putini sunt cei care considera..." complica
inutil textul; asta ca sa nu mai vorbim de negatiile multiple de genul "nu putini sunt aceia
care nu concep o asemenea perspectiva nici n ruptul capului".

Utilizati un limbaj concret, specific, particular si eliminati cuvintele de prisos - cea mai

sigura modalitate de a capta atentia cititorului este sa va adresati la concret, iar n acest
sens, cuvintele carora le pot fi asociate imagini au cel mai puternic efect; abstractiunile
creeaza ambiguitate, neclaritati, si uneori, chiar confuzii. Evitati de asemenea, sa scrieti doar
de dragul de a umple ct mai multe rnduri: daca o fraza de cincisprezece cuvinte poate fi
exprimata n doar zece cuvinte, alegeti cea de-a doua varianta, altfel riscati sa plictisiti
cititorii.

n rezumate - si n general n interiorul paragrafelor - este bine sa utilizati un singur timp

verbal.

Evidentiati clar si chiar numiti principalele parti ale articolului - toate articolele de

calitate sunt structurate pe blocuri mari de genul introducere, cuprins, ncheiere, si chiar n
textele ce par sa curga uniform de la un capat la altul, poate fi identificata o asemenea
fundatie pe care au fost construite. Mai mult, atunci cnd delimitarea este evidenta, este
bine ca partile componente sa fie evidentiate n mod explicit cu ajutorul subtitlurilor, pentru
ca astfel, cititorul asimileaza si retine mai bine continutul. Specialistii sustin ca tocmai
aceasta transparenta a structurii reprezinta unul din motivele pentru care retinem mai usor
versurile cntecelor sau poeziile.
La nceputurile jurnalismului, redactorilor chiar li se cerea sa predea alaturi de articolul n
sine, si o versiune structurata a acestuia; motivul este foarte simplu: atunci cnd jurnalistul
nu poate realiza o asemenea structurare, nseamna de fapt ca nu este capabil sa discearna
partile din cadrul ntregului - ceea ce reprezinta un semn evident de dezorganizare. Mai mult,
n aceasta situatie, exista sanse considerabile ca cititorul sa nu nteleaga corect mesajul, sa
l perceapa drept confuz, neclar.
Structurarea articolului devine absolut necesara mai ales atunci cnd acesta atinge o
lungime considerabila. De altfel, acest lucru este valabil si n beletristica: atunci cnd o
poveste evolueaza spre nuvela, ea poate fi - si de regula, chiar este - strucutrata pe capitole;
similar, cnd trecem la un gen mai amplu cum este romanul, este bine ca acesta sa fie
structurat pe capitole si, n functie de complexitatea sa, pe subcapitole. Este recomandat sa
realizati aceasta structurare, chiar daca ea nu este publicata, pentru ca va ajuta la
organizarea ideilor si implicit, la sporirea coerentei textului