Mastile pe care le purtam

Uneori, seara inainte de culcare stand in pat si gandindu-ne la evenimentele din

timpul zilei, ne dam seama ca in 90 la suta din cazuri, nu am fost noi insine ci am
purtat o "masca", sau poate mai multe, in functie de circumstante, contextul social,
partenerii de dialog sau alte situatii. Ne-am pus masca in N cazuri si culmea, in loc
sa recunoastem ca am gresit, cautam tot felul de scuze si rationamente false de
genul" n-am avut ce face", sau " nu puteam evita asta" etc... De aici rezulta ca ne e
frica sa ne vedem cum suntem cu adevarat sau ne este frica sa aratam altor
persoane acest lucru.
Daca e sa fim sinceri cu noi, toti trebuie sa recunoastem ca una dintre cele mai
provocatoare realitati careia trebuie sa-i facem fata e sa fim sinceri cu noi insine,
totusi, noi preferam sa ne "mintim" frumos si sa alungam orice gand care ne-ar
arata asa cum suntem. Este aceasta o forma de protectie sau am ajuns sa
consideram minciuna o prezenta fara de care nu putem trai? De ce continuam sa
fim actori in acest teatru de masti absurd si preferam sa mintim si sa ne mintim? De
cate ori pe zi trebuie sa ne punem "masca fericirii, cand suntem suparati, masca
indiferentei chiar daca ne pasa de ce se intampla, insa nu vrem sa fim implicati,
masca unui angajat docil in fata unui sef frustrat care te obliga sa joci dupa cum
canta el, samd.
De multe ori oamenii poarta mastile cu anumite scopuri: de a pastra un job, o
relatie, de a castiga ceva material sau macar de a parea amabili chiar daca nu sunt.
Cred ca nu exista om pe lumea asta care sa nu fi purtat candva o masca, doar ca
unii din noi devenim sclavi ai mastilor si nu mai facem diferenta intre a fi NOI sau a
fi marioneta unei masti.
Eu cred ca motivul principal pentru care ne punem masca este frica sau rusinea
de a ne arata asa cum suntem in fata oamenilor, frica de judecata oamenilor si
rusinea fata de slabiciunile, viciile, s.a.m d. pe care nu dorim sa le cunoasca nimeni.
Mai este un motiv pentru care multi poarta masca; ipocrizia; Este o atitudine
voita, elaborata, controlata. Si are un scop bine definit si atent urmarit: sa parem in
ochii celorlalti ca suntem ceea ce nu suntem, sa parem ca putem face ceea ce nu
putem, sa parem ca avem mai mult decat avem...si lista poate continua.
Aceste masti... sunt cele care ne opresc pe noi insine sa ne cunoastem cu
adevarat. Acestea sunt masti care ne distorsioneaza perceptia asupra celorlalti
oameni, care ne distorsioneaza perceptia asupra vietii insasi. Acestea sunt masti
care creeaza conflicte interioare si care - intr-o zi, candva - ne vor face sa ne
rusinam ca am refuzat sa le constientizam.
Poate ca ironizam pe cineva, sustinand verbal sau macar gandind: "e un prost".
Am emis deja un gand din spatele mastii ipocriziei; ipocrizia de a crede ca "EU" nu
gresesc, nu sunt "prost", nu spun aberatii, ipocrizia ca "EU" sunt mai bun, mai
frumos si mai destept decat altul. Conflict interior: constiinta stie ca si "EU" sunt
"prost" uneori, in unele situatii din viata, am momente de "prostie", sau le-am avut

candva. Constiinta stie. Dar am nevoie periodic de o astfel de concluzie pentru a-mi
satisface masca ipocriziei.
Poate ca desconsideram evolutia spirituala a unui om, afirmand verbal sau
gandind macar: "e un om slab". Cu masca ipocriziei pe fata, nerecunoscand - nici
macar in fata cu noi insine - ca avem noi insine slabiciuni, ca dam "rateuri", ca
facem erori... Dar constiinta stie acest lucru. In schimb masca ipocriziei are nevoie
de o noua comparatie, ca sa reziste. Mastile ipocriziei nasc conflicte interioare, iar
conflictul interior duce la aparitia unei violente interne (si externe, desigur) si la boli.
Sunt si cazuri cand este intemeiat faptul de a minti (a purta masca), sau asa
credem, atunci cand nu vrei sa spui unei persoane un adevar crud (ex. o boala
grava), pentru a nu-i face rau. Iti trebuie mult curaj pentru a-i spune adevarul,in
felul acesta iti iei si o mare responsabilitate fata de persoana in cauza (cred ca iti
revine sarcina de a-l faca sa inteleaga ca e mai bine sa stie adevarul si ca moartea
nu trebuie sa-l sperie pentru ca nu exista cu adevarat si este doar o trecere in alt
plan al existentei).
Iata cum explica o fetita de 11 ani care avea cancer in faza terminala, cand un
doctor a intrebat-o ce crede ea ca este moartea: Cteodat, cnd suntem mici,
mergem la culcare n patul prinilor notri, iar a doua zi ne trezim n patul nostru,
nu-i aa?. Aa este i moartea. ntr-o zi voi adormi, iar Tatl meu va veni s m ia.
M voi trezi n casa Sa, n adevrata mea via!. Iar mama mea va fi cuprinsa de
nostalgie, a mai adaugat. La intrebarea despre ce crede ea ca este nostalgia, a
raspuns: Nostalgia este iubirea care ramane.
Se poate spune ca ori de cate ori minti porti o masca. Dar sunt si cazuri cand,
daca ai spune adevarul ai putea plati consecinte grave sau mai putin grave. Este
bine sa porti masca in asemenea cazuri, sau nu?
Exista masti pe care le punem ca sa putem "functiona" in societate
De exemplu:
Poate ca ne simtim tristi, dar nu e momentul sa mergem la serviciu si sa ne
plangem (fie pentru ca nu vrem sa-i impovaram pe altii cu problemele noastre, fie
pentru ca nu suntem disponibili sa raspundem la intrebarile care ne-ar fi adresate);
Poate ca ne simtim iritati de atitudinea vreunei persoane, dar alegem sa nu intram
intr-un conflict inutil, din care nimeni nu ar avea de castigat, respectiv ne abtinem
sa "improscam cu venin", incercam sa nu reactionam conform primului impuls, al
maniei;
Poate ca simtim vreo emotie (sau, chiar ezitare, de ce nu?) in ceea ce priveste
vreo activitate de-a noastra, dar nu lasam emotia sa razbata in "exterior" pentru ca
nu ar fi constructiv din punct de vedere a ceea ce avem de facut (hai sa zicem, ca
exemplu, ca e nevoie sa sustinem un "speach" in fata catorva zeci de persoane, iar
emotia trebuie "stapanita").

Sunt situatii cand nu vorbim despre ceva ce ne priveste personal, ceva ce tine de
viata noastra privata, ceva ce, facut public, nu ne-ar face bine nici mie si nici
celorlalti care ar afla, inseamna ca eu port o masca?
-Merg in piata, intalnesc pe cineva care ofera spre vanzare un anume obiect care
mie imi este foarte necesar. Pentru el, nu doar ca nu ii este necesar, dar se vede ca
este mirat cum de un astfel de obiect i-ar putea fi necesar unuia ca mine. Nu se
abtine sa ma intrebe. Insa, eu nu-i spun de ce il vreau. Port o masca in acel
moment?
-Intalnesc o femeie (un barbat) in scopul de a o cunoaste pentru o eventuala
relatie serioasa si de durata. O intalnesc pentru prima data. Stim amndoi pentru ce
ne-am intalnit. Anumite aspecte ma deranjeaza la ea sau, o deranjeaza pe ea la
mine. Aproape involuntar ne formam unele concluzii, unele care nu cred ca i-ar face
placere sa le auda de la mine. Sau ea ajunge la unele concluzii despre care crede ca
nu m-ar bucura sa le stiu.
-Am o anume problema care ma nemultumeste, nu sunt interesat sa o fac publica.
Este problema mea, nu deranjeaza pe nimeni, daca nu vorbesc despre ea.
Experimentul falsei nchisorii efectuat de psihologul Philip Zimbardo n august
1971, arata puterea contextului social n care se afl o fiin uman ntr-un anumit
moment, de cele mai multe ori fiind dominant fa de capacitatea de a se opune a
acesteia.
Asta nseamn c dac mine vecinul dumneavoastr, pe care l tii onest, sritor
i iubitor de oameni, va ajunge s conduc o nchisoare ori va fi un simplu gardian
n aceasta, comportamentul lui - determinat de context - va fi unul de neimaginat.
Experimentul a fost planificat s se desfoare pe o perioad de dou sptmni.
Locul n care nchisoarea a fost amenajat a fost subsolul departamentului de
psihologie al Universitii Stanford. Motivul pentru care Zimbardo a decis s
efectueze acest experiment a fost nelegerea psihologiei deteniei.
Alegerea subiecilor experimentului s-a fcut printr-un anun n ziarele locale n
care s-au promis 15 dolari pentru participarea la un studiu referitor la viaa n
nchisoare. Din cele aproximativ 100 de persoane care au rspuns la mesajul din
ziare au fost selectate - n urma unor evaluri psihologice i a unor interviuri - 24 de
studeni. n urma seleciei au fost acceptai doar indivizi care erau ct mai aproape
de medie din punct de vedere al profilului psihologic, fr antecedente penale, fr
probleme de ordin psihic. Din cei 24, 18 au participat efectiv la experiment, 9 ca
gardieni, 9 ca deinui.
ARESTAREA I INTRAREA N PUCRIE
Pentru ca experimentul s par ct mai credibil, cei 9 studeni desemnai s fie
prizonieri au fost adui la sediul nchisorii improvizate din Stanford de ctre poliie care a acceptat s colaboreze cu Zimbardo - sub acuzaiile de furt i jaf armat.
Dup ce au fost adui la "nchisoare", prizonierii au fost dezbrcai, percheziionai
i dai cu spray deparazitant, aa cum se ntmpl cu prizonierii reali. Acetia au

primit o cma lung, li s-a interzis lenjeria intim, le-a fost legat un lan de glezna
dreapt i au primit un numr de identificare unic - totul pentru a crea disconfortul
pe care prizonierii l resimt de obicei la arestare. Prizonierilor li s-a interzis s
foloseasc numele real, impunndu-se regula de a se prezenta doar cu numrul de
identificare primit. Pe cap li s-a pus un fel de casc de plastic transparent, care
avea rolul de elimina trsturile de personalitate pe care, de regul, le pune n
eviden frizura (Tranformarea prin tundere-diferena dintre acelai individ cu frizur
i ras n cap este socanta).
Gardienii nu au primit nici o pregtire special despre ce nseamn a fi gardian,
fiind liberi s acioneze cum doreau pentru reuita misiunii, fiindu-le interzis totui
lovirea "deinuilor". A fost stabilit un set de 17 reguli ce trebuia memorat de fiecare
deinut, urmnd ca din cnd n cnd acetia s fie chestionai pe aceast tem.
PRIMA NOAPTE
La orele 2.30 a.m. prizonierii au fost trezii ntr-un mod brutal pentru efectuarea
apelului. Acesta avea rolul, pe de o parte, de a familiariza prizonierii cu numrul de
identificare primit, dar era i un bun prilej pentru exercitarea puterii gardienilor
asupra prizonierilor. n prima noapte o parte dintre prizonieri nu au luat lucrurile n
serios, glumind pe alocuri, contieni nc de faptul c totul este un joc. De
asemenea, parte dintre gardieni au tratat deocamdat lucrurile cu detaare, dar nu
pentru mult vreme... n curnd, pe fondul acumulrii de oboseal i scderii
pragului de rezisten la stres, vor aprea semne de revolt din partea prizonierilor
la care gardienii vor rspunde cu pedepse, ca de pild flotrile.
Luni diminea (experimentul a nceput duminic) o parte dintre deinui (o celul)
s-au baricadat i nu au mai vrut s ias din camera lor, ca rspuns la
comportamentul considerat neprietenesc al gardienilor din timpul nopii. Dup o
analiz rapid a situaiei, gardienii au decis s apeleze la for i restabilirea ordinii
n nchisoare: au folosit un extinctor pentru a-i deprta pe cei trei de u i a intra n
celula baricadat.
Odat cu revolta, s-au creat antagonisme evidente ntre participanii la
experiment, gardienii privindu-i pe prizonieri ca pe nite fiine problematice ce le
ngreunau activitatea, iar prizonierii, suferind deja diverse pedepse, au nceput s
aib comportamente de dispre i ur fa de gardieni. Un efect al revoltei a fost
acela c gardienii au impus un control i mai strict al activitilor obinuite ale
deinuilor, stabil ca fiind un privilegiu inclusiv mersul la toalet; dup orele 10.00
p.m. unii prizonieri erau nevoii s foloseasc pentru nevoi o gleat, n interiorul
celulei.
La mai puin de 36 de ore de la nceputul experimentului, un prizonier a intrat ntro stare de instabilitate emoional acut (plns necontrolat, gndire dezorganizat,
furie exagerat), ceea ce a condus, finalmente, la "eliberarea" acestuia. Interesant
de menionat este faptul c organizatorii experimentului, care urmreau tot ce se
ntmpla n nchisoare prin intermediul camerelor de filmat i al microfoanelor
instalate n celule, intraser i ei att de bine n rolul de autoriti ale nchisorii,
nct n prim instan l-au tratat pe "prizonierul" ce nu mai putea suporta mediul

ca pe un prefcut, ce urmrea ca prin minciun s ias din nchisoare, aa cum ar

ncerca un prizonier real.
Un preot cu experien n mediul carceral face o vizit la Stanford pentru a vorbi
cu prizonierii i a-i face o idee despre ct de bine i-au intrat n rol acetia.
Surprinztor este c preotul - dei tia foarte clar c totul este un experiment ce
avea s se ncheie n cteva zile - a uitat cu totul c nchisoarea este una fictiv,
ajungnd - n urma discuiilor cu prizonierii - s promit implicare i sprijin pentru
eliberarea acestora. Remarcabil este ns urmtorul aspect: unul dintre prizonieri nu
se las absorbit de scenariu, de puterea contextului, descriind situaia lucid, ca fiind
doar un experiment...
Dup plecarea "prizonierului" ce a clacat emoional, Zimbardo decide s introduc
un alt tnr, un prieten, sub pretextul nlocuirii celui "eliberat", care urma s fie
informator. "Spionul" nu a reuit s-i pstreze ns detaarea fa de grupul n care
a fost introdus, ajungnd s fie depit de puterea situaiei, s empatizeze cu
prizonierii i s refuze rolul de informator.
n cea de-a cincea noapte unii dintre prini, sunai de preotul ce vizitase
nchisoarea cu puin timp n urm, l-au sunat pe Zimbardo cerndu-i s-i ajute cu
contactarea unui avocat pentru eliberarea fiilor lor. Pe de alt parte, prietena lui
Zimbardo psiholog, vizitnd nchisoarea, s-a artat ngrozit de suferinele pe care
trebuiau s le suporte deinuii i a cerut terminarea experimentului, artnd c
experimentul s-a transformat radical fa de ce i propusese i c efectele mediului
nchisorii sunt profunde asupra subiecilor implicai.
n acest moment Zimbardo a neles c situaia a degenerat i c majoritatea
celor implicai n experiment tratau aceast ficiune ca i cum ar fi fost realitatea
pur. Prin urmare, a decis terminarea experimentului, dup numai 6 zile, dei era
planificat s dureze 14.
Dei la nceputul experimentului nu existau diferene notabile ntre grupul
gardienilor i cel al prizonierilor, dup mai puin de o sptmn cele dou grupuri
erau complet diferite. Contextul special n care au fost pui au generat aceste
diferene. Probabil c nelegerea acestui fapt ar conduce la schimbri fundamentale
la nivelul societii, unde, ca regul, se crede c indivizii sunt cei vinovai, pctoi,
iraionali, c vina este a lor n mod exclusiv, iar influena mediului este ignorat.
La sfritul celui de-al doilea rzboi mondial psihologii s-au ntrebat cum este
posibil ca indivizi "normali" nainte de rzboi, s devin ulterior criminali cu snge
rece. Experimente ulterioare au artat c este vorba de natura uman, de
implacabilul eec al acesteia n faa autoritii, de fora formidabil a contextului
asupra individului.
MAI ARE SENS PEDEAPSA, DAC TOI SUNTEM NEPUTINCIOI N FAA FORELOR
CONTEXTUALE?
Trebuie spus, nainte de orice, c numai cei implicai n mprejurri extraordinare
pot nelege cu adevrat modul n care fiina uman se transform in situatii
deosebite. Altfel, pentru criticii de ocazie, regulile despre bine i ru sunt clare. Dar

mecanismele comportamentului uman sunt mai complexe dect pot nelege muli
dintre noi pe baza cunotinelor formate prin lectura ziarelor ori privitul
televizorului.
SUNTEM RI ORI BUNI DE LA NATUR?
Suntem obinuii s auzim i, pn la urm, s credem c noi, fiinele umane,
suntem bune de la natur. Desigur, sunt i cteva uscturi, dar NOI suntem buni.
Ceea ce experimentul nchisorii arat, i nu este singurul experiment de acest tip,
este faptul c cei mai muli dintre noi sufer transformri majore n anumite
contexte ce favorizeaz comportamente considerate aberante n mod normal. Ceea
ce ne imaginm noi c am face ntr-o anumit situaie, de pild privind la atrocitile
din Irak ori Afganistan, s-ar putea s nu se potriveasc cu ce devenim dup ce
ajungem pe cmpul de lupt.
Cei care acioneaz aberant au ns justificrile lor pentru ceea ce fac. Astfel, un
funcionar nazist rspunztor de programarea trenurilor ctre camerele de gazare
din lagrele de concentrare este cu att mai mulumit cu ct planificarea sa este
eficient. La interogatoriu, el nu s-a simit n nici un fel vinovat, pentru c nu el a
decis ca acei oameni s moar, ci sistemul, el doar i ndeplinea obligaiile funciei,
ceea ce nu poate fi considerat o crim. Este el un criminal? El, cel puin, nu
nelegea de ce ar fi considerat astfel.
Probabil c i dumneavoastr v-ai ntrebat sau mcar ai auzit urmtoarea
ntrebare: cum e posibil ca n Romnia aa de muli politicieni s fie corupi,
dezinteresai de interesul public ori, cine tie, poate incapabili s produc o
schimbare, chiar dac ar vrea? Ori: cum e posibil ca poliitii ori magistraii s fie
att de corupi? ndeobte vina este aruncat asupra indivizilor, dar problema
principal este a sistemului n ansamblul su. Modul n care sistemul este organizat,
relaia dintre normele i obiceiurile din interiorul sistemului, "scprile" legislative,
raporturile dintre superiori i inferiori - sunt doar o parte din aspectele care definesc
un sistem i care pot da indicii despre comportamentele probabile ale indivizilor din
interiorul acestuia.
Poliitii, judecatorii, medicii, etc, sunt corupi pentru c cei pe care i cunosc n
sistem sunt la rndul lor corupi, pentru c intrarea n sistem coincide cu o iniiere
n corupie, pentru c forele puternice ale contextului sunt cele care-i oblig s se
conformeze la regulile existente deja n sistem, pentru c probabilitatea s fie prini
este foarte mic, dat fiind faptul c nu exist o autoritate eficient care s acioneze
pentru reglarea sistemului i ndeprtarea celor corupi.
Gndii-v la un medic: odat ajuns rezident, observ cum medicii din jurul lui se
mbogesc de la o zi la alta, nemanifestnd niciun fel de jen n a lua pag. Fr
dubii, chiar i la cei care i-au promis s fie medici model, se vor nate conflicte
interne privind comportamentul de urmat. Orict ar fi salariul, nu-i va putea
permite ceea ce-i permit medicii corupi. Se va obinui ncet ncet cu mediul, va
observa c cei care iau pag nu pesc nimic, va accepta pn la urm primii bani
drept mulumire pentru tratamentul administrat, i va justifica fapta prin aceea c

nu el a cerut, ci pacientul a insistat s dea, iar finalmente se va nscrie n logica unui

sistem degradant, n care viaa se msoar n numrul bancnotelor.
Un raport despre comportamentul lui Adolf Eichmann, judecat pentru crime
mpotriva umanitii, ntruct a contribuit la orchestrarea genocidului evreilor
europeni: "Problema cu Eichmann era tocmai c att de muli alii erau ca el i c
majoritatea nu erau nici perveri i nici sadici, ci erau i sunt nc teribil i terifiant
de normali. Din punctul de vedere al instituiilor noastre legale i al standardelor
morale de judecat, aceast normalitate era mult mai terifiant dect toate
atrocitile laolalt, deoarece implic faptul c acest tip de criminal, care este de
fapt hostis generis humani (inamicul ntregii umaniti, nn.), comite crimele n
circumstane care fac aproape imposibil pentru el s tie sau s simt c face ceva
ru".