Extinderea UE

-primul val-1973 (MB, Irlanda, Danemarca): si Norvegia trebuia sa adere, insa a

decis sa nu ratifice tratatul, ca urmare a rezultatului negativ al referendumului
consultativ; avantajele intrarii MB- e o economie stabila si o democratie
constitutionala, ceea ce conduce la cresterea credibilitatii in lume a CE/
dezavantajul intrarii MB- incercarile permanente ale acesteia de a renegocia
conditiile de aderare; Irlanda era o tara agricola, mai putin dezvoltata, ce face ca
ansamblul CE sa fie mai putin omogen, dar il pregateste pt aderarile ulterioare ale
altor state mai putin dezvoltate;
-al doilea val-1981 (Grecia): e singura tara in cazul careia Comisia a dat aviz
negativ cu privire la aderare, insa, Consiliul de ministri tot a semnat acordul de
aderare; alaturi de Irlanda, Grecia primeste sprijin pt dezvoltare si creste si
dezvoltarea inegala a comunitatii europene (astfel ea devine mai reprezentativa pt
continent, nu doar pe plan economic, ci si pe plan uman si cultural);
-al treilea val-1986 (Spania, Portugalia): ca si Grecia, aceste 2 state primesc
perioade de tranzitie pt indeplinirea diferitelor conditii- economice sau de alta
natura; aceasta extindere a ridicat o serie de dificultati in practica- cresterea
productiei excedentare (vin, citrice), concilierea dificila intre legislatia comunitara
si acordurile comerciale incheiate de statele mediteraneene cu state terte;
-1987-cerere de aderare a Marocului;
-1990-RDG se reuneste cu RFG: nu s-a urmat procedura de aderare, nu s-a incheiat
un acord nou;
-al patrulea val-1995 (Austria, Finlanda, Suedia): extinderea cu cele mai putine
probleme- a fost facilitata de demografia scazuta a celor 3 state si de nivelul ridicat
de dezvoltare; e prima extindere a UE;
-al cincilea val- 2004 (Cehia, Polonia, Ungaria, Slovacia, Estonia, Letonia,
Lituania, Cipru, Malta)
-al saselea val- 2007 (Romania, Bulgaria)
-al saptelea val- 2013 (Croatia)