Fata de la Cozia

Trmbia rsun sus pe coasta verde;

Armia lui epe printre brazi se pierde.
- "Iat! strig vitejii, mndrul cpitan
Ce-a ucis cu mna-i paa musulman!"
Domnul l srut i cu bucurie:
- "Spune-mi, vrei tu aur, ranguri sau soie?
Dac vrei avere, da-i-voi ct vei vrea;
Dac vrei soie, da-i-voi fata mea!"
- "Doamne! nu voi aur, nici onori dearte:
N-am venit n lupte sa-mi trag aa parte;
Plngerile rii braul mi-a-narmat;
Pentru-a ei scpare astzi m-am luptat.
Iar de este vorba s-mi dai soioar,
Afl c eu nsumi sunt o fetioar!"
La aceste vorbe junele frumos
Coiful i arunc, pru-i cade-undos.
Toat adunarea vede cu rpire
O feti dulce ca o fericire.
Domnul se rpeste de mndreea ei.
- "Care din boierii-mi vrei brbat s iei?"
- " Doamne, zise fata, vrei s fiu soie
Unui din ostaii care-mi place mie?
Toi sunt bravi la lupt, nu ma ndoiesc;
ns pe-al meu mire voi s l iubesc."
Domnul fiu s-arunc l-ale ei picioare
i cu o vorbire dulce rugtoare:
- "Fii a mea domni i i jur pe cer
Pentru tine-n lume s triesc, s pier!"

La aceste vorbe tnra fecioar

Rumenind la fa ca o rozioar:
- "Dac vei iubirea-mi s o dobndeti,
Pentru ar, doamne, s mori, s trieti!"