Cartita

Cartita este animalul cunoscut de toti gradinarii deoarece este animalul care le
deterioreaza gazonul, plantele sau legumele din gradina.
Cartita are o lungime a corpului de 125-150-165 mm, o codita de aproximativ
30 mm, laba posterioara de 20 mm si un cap mic de 30-38 mm. Cartita are
corpul scurt , gros, cilindric. Ochii ii sunt negrii albiciosi, se confunda cu
culoarea blanii , mici cat un graunte de mac , incat irisul si pupila nu se pot
distinge. Urechile le are fara pavilioane , acoperite de o scurta indoitura a pielii,
ascunsa sub parul dens. Cartita are picioarele anterioare scurte dar late, intr-u
cat pieptul atinge pamantul, si de getele unite aproape in intregime de o
membrana palmata, cu unghii late si groase. Picioarele posterioare sunt separate,
cu unghii subtiri si ascutite.
Parul il are in general cafeniu intunecat, cu reflexe albastriu sau alb. Tinerii au
parul cenusiu. Se intalnesc exemplare adulte cenusii, pe abdomen cu dungi
longitudinale sure-galbui pe fond cenusiu. Unele exemplare negre , cu pete albe.
Cartita este raspandita aproape in toata Europa ajungand in Asia centrala si
septentrionala; in apli urca pana la 2000 de m. La noi se gaseste pe arii largi
intre ses si munte . Traieste numai in subteran, intr-o galerie complicata , ce se
recunoaste in afara prin musuroaiele de pamant. Un folos nsa l aduce si ea, prin
consumarea unui mare numar de insecte si mai ales de larve de carabusi
foarte daunatoare culturilor; galeriile crtitei permit o mai buna aerisire a solului
si patrunderea mai usoara a apei n pamant. In ntunericul permanent al
galeriilor, vazul nu-i este de nici un folos si de aceea ochii sunt foarte mici. Cele
mai importante simturi sunt pipaitul, mirosul si auzul.
Saparea galeriilor o realizeaza cu membrele anterioare, devenite adevarate
lopeti. Daca ntamplator ajunge n apa, se descurca bine cu notul. In galerii se
afla la adapost sigur. Apoi are si o serie de glande cu secretii urat mirositoare,
incat carnivorele n-o cauta decat la mare foame. Hrana ei se gaseste n stratul de
pamant pe care-l sapa atat vara cat si iarna. Rezervele ei constau din gramajoare
de rame paralizate prin muscatura n lobul cefalic si, pe care le are astfel
permanent proaspete.

Chiar daca nu sunt animale solitare, cartitele traiesc in singuratate cea mai mare
parte a anului, abia iarna tarziu masculii incepand sa caute femelele prin
tunelurile intunecoase. Dupa 4 - 6 saptamani apar si puii, care sunt - in primele
zile de viata - complet lipsiti de par, dar altfel arata exact ca niste maturi in
miniatura. Un cuplu de cartite poate avea, intr-un an, unul sau doi pui - in cele
mai multe cazuri, rareori nascandu-se trei, patru sau maximum cinci mici cartite.
Cartita se hraneste cu mici insecte, oua si larve ale acestora, rame, viermisori
care traiesc in pamant, chiar paianjeni, dar si radacini sau tulpini subterane ale
unor plante.