Iodul in alimentatie.

Iodul (de la grecescul yodes, care inseamna violet) a fost descoperit in 1811 de catre Courtois si este un element
chimic care face parte din grupa halogeni. Halogen inseamna care formeaza sarea.

Iodul, desi se gaseste in cantitate relativ mica in organism, este un mineral cu o importanta foarte mare pentru
sanatatea noastra. Cantitatea totala de iod aflata in
organismul uman este de 20 30 mg, iar in glanda tiroida
se afla aproximativ trei sferturi din aceasta cantitate.
Iodul este cel mai important element pentru glanda tiroida,
care produce hormonii tiroidieni, cei care au functia de a
regla dezvoltarea celulelor nervoase.
Asadar, iodul este implicat in principal in buna functionare
a glandei tiroide, dar si in alte afectiuni.
Carenta de iod este cea mai cunoscuta cauza a retardului
mintal si a deteriorarii functiilor cerebrale.
Exista aproximativ 1,5 miliarde de oameni care traiesc in
zone geografice ale caror ape si soluri sunt sarace in iod.
in Romania, aproximativ 20% dintre copii prezinta deficit
de iod si peste 35% din populatie este afectata de diverse forme de gusa. Tulburarile deficitului de iod sunt mai
frecvente in mediul rural, probabil pentru ca in acest mediu se foloseste mai putin sarea iodata.
. in stare naturala, iodul nu prezinta nici un risc de toxicitate. In tratament, poate provoca alergii, ingalbenirea pielii si
a unghiilor, poate declansa hipertiroidie. Anumite alimente incetinesc absorbtia de iod de catre glanda tiroida:
broccoli, varza, arahidele.
Doza zilnica recomandata este de 150 200 mcg. Principalele surse naturale de iod sunt: sarea iodata si
alimentele marine: algele, pestii de apa sarata, fructele de mare, sarea de mare. Iod se mai gaseste in legume si
fructe: usturoi, ceapa, spanac, morcov, rosie, struguri, pere, cantitatea acestuia insa difera in functie de concentratia
de iod din solul cultivat.
Pestele oceanic
Iodul este abundent in apa marilor si a oceanelor si de aceea pestele oceanic si fructele de mare sunt unele
dintre cele mai bogate surse de iod din alimentatie. Pe langa continutul crescut de iod, pestele, in general, este o
sursa importanta de proteine, este sarac in grasimi si este un furnizor excelent de vitamine si alte minerale:vitamina
A, D, K, E, B12, fosfor, seleniu, zinc.
Daca este consumat cu regularitate, pestele protejeaza impotriva anumitor boli: ateroscleroza, hipertensiune
arteriala, astm bronsic si in tulburarile deficitului de iod. Crustaceele si molustele sunt bogate in proteine, vitamine,
minerale si nu au multe calorii.
Algele sursa de iod
Algele sunt plante cu structura simpla, care traiesc mai ales in mediul acvatic. Continutul de minerale si
oligoelemente al algelor este printre cele mai ridicate din lumea plantelor. In anumite cazuri de disfunctii tiroidiene,
consumul de alge poate fi de un real ajutor. Datorita continutului crescut de iod, algele contribuie si la buna
functionare a proceselor metabolice.
Spirulina este o alga verde-albastra, care contine fier, calciu, potasiu, sodiu, cupru, mangan, magneziu, zinc, fosfor,
seleniu si, intr-o cantitate foarte mare, iod. Datoria continutului crescut de iod, administrarea spirulinei ca supliment
alimentar poate corecta unele insuficiente tiroidiene.
Alte tulburari care apar ca efect al deficitului de iod sunt:

insuficienta dezvoltare a creierului la fat, cu deficit intelectual si performante scolare reduse;

reducerea coeficientului de inteligenta cu 10 15%;

reducerea abilitatilor de invatare ale copilului si a nivelului de productivitate a adultului;

cresterea ratelor de avort spontan si nasteri premature;

cresterea mortalitatii infantile;

lentoarea fizica, scaderea capacitatii de efort;

incetinirea cresterii sau chiar stagnarea in crestere.

Probleme legate de iod

In Romania, 47% dintre copiii cu varsta cuprinsa intre sase si sapte ani prezinta deficite de iod, de la forme usoare la
severe. Deficitul de iod are cauze geologice si mai putin cauze economice si sociale. Nu poate fi eliminat prin
schimbarea modului de alimentatie sau prin consumarea anumitor alimente care cresc in aceeasi zona. Corectia
trebuie facuta aducand iodul dintr-o sursa exterioara. Adaugarea iodului in sare este o solutie eficienta din mai
multe motive, cel principal fiind ca toti consumam sare pentru prepararea mancarii.
Bine de stiut!

Iodul nu schimba gustul sarii sau al alimentelor.

Sarea iodata trebuie cumparata ambalata in pungi rezistente la apa, trebuie consumata in perioada de
valabilitate mentionata pe ambalaj si se pastreaza in cutii inchise, ferita de soare si apa.

Muraturile pregatite cu sare iodata rezista la fel de mult ca si cele la care se foloseste sare neiodata.

Sarea procurata direct din saline nu este iodata.

Se recomanda adaugarea sarii la sfarsitul prepararii mancarii, pentru ca iodul din sare se pierde treptat in
timpul fierberii.