Imaginatia

I.

Definirea imaginatiei. Acceptiuni

Activitatea umana nu se limiteaza la prelucrarea, inregistrarea si prelucrarea

informatiilor prezente. Pentru a fi eficienta, activitatea psihica trebuie sa anticipeze, sa
prevada viitorul existential. Acest lucru este posibil datorita intrarii in functiune, pe langa
celelalte procese psihici, a imaginatiei care are rolul de a transforma, a modifica
informatiile actuale si trecute, si mai mult de a crea noi informatii.
Studiile intreprinse in domeniul cercetarii imaginatiei, au impus cateva acceptiuni ale
termenului avut in vedere:
Imaginatia ca formare sau producere de imagini: imaginatia este capacitatea omului
de a produce imagini, ea insemnand fie simpla reproducere a senzatiilor in lipsa obiectelor
care le-au provocat, fie creatia libera a fanteziei umane: "Termenul de imaginatie
desemneaza, in limba franceza, o activitate mintala de productie de imagini, reprezentari
sensibile, care se disting atat de perceptiile exterioare, cat si de conceptualizarea ideilor
abstracte." (Wunenburger, 1995, p.3) In aceasta acceptiune, imaginatia este redusa la
simpla senzatie sau la transpunerea informatiilor intr-o realitate care nu provine din
simturi, dar conserva raporturile de situatie si de calitate.
Imaginatia ca mobilitate a spiritului: Gaston Bachelard in lucrarea "Aerul si
visele", referindu-se la imaginatie spunea: ".cercetarile asupra imaginatiei sunt tulburate
de falsele lumini ale etimologiei. Vrem totdeauna ca imaginatia sa fie facultatea de a
forma imagini. Or, ea este mai curand facultatea de a deforma imaginile oferite de
perceptie, ea este 656h71g mai ales facultatea de a ne elibera de primele imagini, cea de a
schimba imaginile. Daca nu exista schimbare de imagini, unire neasteptata de imagini, nu
exista imaginatie, nu exista actiune imaginanta." (Bachelard, 1997, p. 5) Ceea ce exista,
sustine autorul, este perceptie, amintirea unei perceptii, memoria familiara, obisnuinta.
Imaginatia estemobilitatea spiritului si nu doar simpla construire de imagini, deoarece
imaginile, o data constituite, se fixeaza, se stabilizeaza, se incheaga, inlaturand
posibilitatea imaginatiei de a actiona. "Pentru o psihologie completa, imaginatia este ,
inainte de toate, un tip de mobilitate spirituala, tipul celei mai mari mobilitati spirituale, al
celei mai vivace, al celei mai vii (Bachelard, 1997, p. 6)
Imaginatia ca experimentare mintala: Jeanne Bernis considera ca imaginea trebuie
interpretata in dublu sens: pe de o parte, sub forma ei cea mai simpla, saracacioasa,
debarasata de calitatile obiective, in cadrul perceptiei individuale, caz in care este lipsita
de originalitate, iar pe de alta parte, sub forma ei complexa, implicata in momentul creatiei
mintale si practice sub forma intelegerii, actiunii si inventiei. "Imaginatia este
experimentarea mintala, spiritul orientat catre previziunea apropierilor sau a excluderilor
pe care el are puterea sa le prezinte inainte de a le justifica." (Bernis, 1958, p. 97)
Imaginatia ca o combinatorica mintala: Paul Popescu - Neveanu considera ca
abordarea imaginatiei trebuie sa porneasca de la "dinamismul ei, potentialul combinatoric
si transformativ ce duce la aparitia de noi imagini" (Popescu - Neveanu, 1977, p. 359) Una
din functiile importante ale combinatoricii imaginative o reprezinta functia analitico -

sintetica. Astfel, imaginatia reuneste stimulii dispersati, coreleaza diferite laturi ale vietii
psihice umane si proiecteaza noi dimensiuni ale acesteia. Prin caracteristicile ei (depasirea
necunoscutului si a limitelor posibilului, construirea anticipata a viitorului etc), imaginatia
"se instituie ca o zona a libertatii si disponibilitatilor, ca o latura constructiva inovatoare,
creatoare a sistemului psihic uman, ca un mod de a fi al personalitatii umane. " (Popescu
-Neveanu, 1977, p. 382)

II.

Caracteristicile imaginatiei

Desi exista unii cercetatori care afirma ca imaginatia este un proces psihic intalnit si la
unele specii animale, marea majoritate a psihologilor afirma caracterul profund uman al
imaginatiei aratand ca-:
Ea este trasatura distinctiva a reflectarii constiente, intalnita numai la om, indeosebi a
laturii proiective si creatoare a constiintei;
-

Se realizeaza cu instrumente specific umane (gandirea si limbajul). Ribot considera

imaginatia creatoare si gandirea ca fiind procese solidare si analoage, iar pana la un
anumit punct, chiar identice. Wallon nu putea concepe imaginatia in afara unor operatori
verbali. Exemple convingatoare despre imposibilitatea conceperii imaginatiei in afara
limbajului sunt aduse de Vigotski. El arata ca acei copii la care dezvoltarea limbajului este
intarziata sunt inapoiati si in ceea ce priveste imaginatia. La fel, copiii la care dezvoltarea
limbajului urmeaza o cale anormala (este vorba de surzi, care din aceasta cauza sunt si
muti, incapabili de a comunica prin limbaj) manifesta o pronuntata saracie, limitare, iar
uneori un caracter rudimentar al imaginatiei. Concluzia lui Vigotski este aceea ca
imaginatia este legata nu numai de aparitia propriu -zisa a limbajului, ci si de momentele
de dezvoltare ale acestuia.

Imaginatia este un mecanism psihic absolut necesar pentru viata, cunoasterea si

activitatea omului;

Prin imaginatie omul proiecteaza, anticipa produsul activitatii inainte de realizarea lui
efectiva, concreta, fapt care elimina sau diminueaza incercarile si erorile, prescurtand
procesul activitatii;

Imaginatia permite elaborarea unor planuri sau ipoteze in mersul rezolvarii

problemelor; fara asemenea ipoteze activitatea subiectului ar fi la intamplare. Prin
ipotezele sale realizabile individul se apropie de nemarginirea cunoasterii, se adapteaza
anticipativ la ceea ce va urma, creandu-si posibilitatea de a primi confirmarea din partea
practicii sociale;

Prin intermediul imaginatiei omul isi proiecteaza in viitor traiectoria propriei sale vieti,
isi stabileste in legatura cu ea o imagine care capata valente mobilizatoare si stimulatoare
pentru activitatea practica;

Imaginatia adauga o noua dimensiune vietii psihice -reflectarea viitorului, a posibilului

-contribuind in felul acesta la desavarsirea contituitatii ei; daca procesele senzoriale
reflecta prezentul, cele mnezice trecutul, imaginatia, prin reflectarea viitorului, inchide
ciclul temporal.

Imaginatia, prin toate functiile ei ne adapteaza la realitate. John Dewey considera ca

imaginatia nu se preocupa de ireal, de fictiv, ci ea serveste la extinderea si completarea
realului. Permitandu-i individului elaborarea de solutii noi, dandu-i posibilitatea de a se
incadra in contexte noi, imaginatia contribuie la dezvoltarea capacitatilor adaptative ale
personalitatii umane. Astfel, prin imaginatie, omul se poate adapta nu numai la realitatea
actuala, prezenta, ci si la realitatea posibila, viitoare, nu numai la modificarile produse
deja, ci si la cele care urmeaza a se produce intr-un viitor apropiat. In acest context, merita
a aminti trasaturile adaptative stabilite de Jeanne Bernis:

Compensarea -instinctele si tendintele care nu pot fi realizate in viata reala se

descarca in starile de vis si reverie aflate la marginea vietii constiente;

Autismul -prin refuzul de a comunica, de a-si schimba opiniile, visatorul inchis in

propriile sale vise devine un caracter dificil si atipic; totusi, refugiul gasit in reverie
procura placerea naturala care se ataseaza jocului de imagini. Daca viata fictiva
ramane subordonata vietii reale, ea serveste ca aparare si eliberare a efortului cotidian
al psihismului ramas normal;

Iluzia dorintelor zadarnice -dand o anumita forma obiectelor dorintelor, prin

imaginatie putem anticipa dificultatea lor, si totodata, posibilitatea de depasire a lor;

Inventia morala -imaginatia il detaseaza pe individ de restrictiile cu caracter moral, il

orienteaza spre o viziune superioara celei pe care morala pozitiva o declara ca fiind
cea mai buna;

Intentia -este o forma de imaginatie care presupune iesirea din sine a eului si
amplasarea in fata lui ca obiect; pentru artist, proiectul este izvorat din propria sa
inspiratie si se impune ca opera ce trebuie realizata;

Arta posibilului -imaginatia ii pune subiectului problema valorii, fiind conditia

esentiala a succesului; cei care au o imaginatie slaba sunt defavorizati deoarece au
sentimentul de a fi inchisi in propriile lor limite, pierzand gustul de a-si incerca
aptitudinile sau de a le cultiva;

Epurarea pasiunilor -un asemenea proces are loc mai ales prin arta: pasiunile
inceteaza a mai fi virulente, purificandu-se de elementele perverse si plasandu -se sub
semnul eternitatii;

Sursa de bunatate -viata imaginativa intensa il face pe om mai bun, ii ofera

posibilitatea de a se raporta la altul cu simpatie, de a empatiza;

Influentarea personalitatii -imaginatia exercita o puternica influenta asupra formarii

diferitelor componente ale personalitatii, si chiar asupra personalitatii ca intreg.

III.

Functiile imaginatiei

In analiza functiilor imaginatiei vom apela la trei criterii care sintetizeaza punctele de
vedere ale psihologiei traditionale, ale pespectivei psihanalitice si ale psihologiei
contemporane:

1.
Din perspectiva psihologiei traditionale, Meyerson (in G. Dumas, Nouveau trat de
psychologie, 1932) traseaza functiile imaginatiei, tinand cont de dublul aspect al imaginii:
concret si semnificativ:

Functia de ilustrare -imaginatia ilustreaza continuturile constiintei care prin natura lor
pretind figurarea concreta, intuitiva;

Functia de realizare -consta in materializarea abstractului, astfel, imaginatia intoarce

gandirea spre concretul pe care conceptul il indeparteaza;

Functia de indicare -imaginatia marcheaza un continut, il delimiteaza, il asociaza cu

altele, il opune unuia sau altuia;

Functia de semnificare -imaginatia explica, rezuma, precizeaza, serveste gandirii care

generalizeaza, marcheaza fluiditatea gandirii, continuitatea experientei personale,
evoca, anticipa si retine ceea ce este semnificativ

2. Din perspectiva psihanalitica, Blazer (1964) identifica urmatoarele functii ale imaginatiei:

Descarcare tensionala
Proiectare
Substituire
Compensare

3. Din perspectiva psihologiei contemporane sunt evidentiate urmatoarele trei functii:

IV.

De expresie a realului, simtit sau gandit;

De deformare a realului, fie pentru a-l stimula, fie pentru a-i explora
posibilitatile,
De relevare a unui real ascuns.

Procesele imaginatiei

In combinarea si recombinarea informatiilor, impresiilor, ideilor din experienta

anterioara, imaginatia utilizeaza o serie de procedee, cum ar fi:

Aglutinarea -contopirea intr-un intreg a diverselor elemente disparate. Acest procedeu

este intalnit in mitologie unde intalnim figuri precum: Sirena, Centaurul, Ianus cu doua
fete etc;

Amplificarea sau diminuarea unor trasaturi fizice sau morale. Procedeul este intalnit in
basme si literatura romantica in figuri reprezentative ca: Fat -Frumos, Zmeul cel rau,
Ileana Cozanzeana, pitici etc;

Diviziunea sau rearanjarea -impartirea in elemente a unor obiecte, procese sau

schimbarea ordinii lor (asa cum se intalnesc acestea in arta);

Adaptarea unui obiect sau principiu functional la situatiile concrete (de exemplu, in
domeniul instrumentelor electro -casnice);

Modificarea unor insusiri -forma , marime, culoare;

Substitutia -inlocuirea unor obiecte cu altele (in domeniul constructiilor);

Schematizarea din domeniul stiintelor exacte sau din domeniul artei -de exemplu
caricaturile;

Analogia -tranpunerea solutiei gasite intr-un domeniu de activitate, in alt domeniu;

(Gordon a descris urmatoare le forme de analogie: personala -identificarea creatorului cu
obiectul de studiu, proiectarea lui in datele problemei; directa -raportarea obiectului
cercetat la un altul, dintr-un domeniu invecinat; simbolica -considerarea problemei sub
forma de imagini globale; fantastica -inlocuirea realului cu fantasticul, magicul);

Multiplicarea si omisiunea elementelor componente (balaurul cu sapte capete, trenurile

suprapuse);

Tipizarea -redarea generalului prin intermediul individualului.

V.

Formele imaginatiei
In clasificarea imaginatiei sunt utilizate mai multe criterii. Dintre acestea enumeram:

1. Dupa prezenta sau absenta intentiei, a efortului voluntar in actul imaginativ

avem: imaginatia voluntara, cu scop si imaginatia involuntara, fara scop. Imaginatia
voluntara este superioara celui involuntare, este mai productiva deoarece determina
focalizarea si concentrearea constiintei intr-o directie prestabilita. Dar, in acelasi timp,
imaginatia voluntara este mai saracacioasa, mai schematizata deoarece tinde sa urmareasca
modelele cognitive standardizate (apeleaza mai ales la procedeele algoritmice ale gandirii).
Din aceasta cauza este mai putin originala fiind constransa in respectarea regulilor, normelor
impuse de gandire si de domeniul de activitate in care ea se manifesta. Imaginatia involuntara
se caracterizeaza prin spontaneitate, aplelarea la resursele inconstientului, are un grad mai
mare de flexibilitate si libertate.
In imaginatia voluntara avem urmatoarele forme: imaginatia reproductiva (in care
produsul obtinut este nou doar in raport cu experienta individului); imaginatia
creatoare (produsul creat este nou pentru societate); visul de perspectiva (visare activa cu
ochii deschisi, dirijata prin proiecte realizabile, in acord cu puterile subiectului si cu cerintele
societatii).

In imaginatia involuntara avem: visul din timpul somnului (bazat pe slabirea

reglajelor constiente si pe asociatii care au la baza structura inconstientului personal)
si reveria (visarea pasiva cu ochii deschisi, relaxarea gandirii, proiectarea fantezista in viitor).

2. In functie de calitatea produsului imaginativ, Osborn (1959) stabileste trei forme

principale , si anume:

Formele absurde sau imaginatia deviata : halucinatiile, delirul, complexul de

inferioritate, complexul de martir, visul din timpul somnului, reveria, frica anxioasa.

Formele abia constructive: imaginea vizuala (imaginea mentala a dorintelor), imaginatia

speculativa (sau intuitiva), imaginatia reproductiva (reconstruirea spontana a unor imagini
din trecut), vizualizarea structurala (constituirea unei imagini cu sens pornind de la un
desen), imaginatia substitutiva (transpunerea in locul sau in rolul altora, avand la baza
relatia simpatetica).

Formele foarte constructive: imaginatia anticipativa (incearca sa prevada ceea ce se va

intampla in viitor, pe baza datelor de care dispune), imaginatia expectativ -creatoare
(anticipatia realizata tinde de a fi pusa in aplicare), imaginatia creatoare propriu -zisa
( inventia).

3. In functie de domeniul de activitate in care este implicata putem delimita

urmatoarele forme imaginative:imaginatia artistica, literara, stiintifica, tehnica, muzicala etc.