Sunteți pe pagina 1din 2

MAUSOLEU

Pai eu am mers cu masina personala asa: din Budva spre Cetinje , din Cetinje(mijlocul
oraselului) am facut stanga spre Lovcen (e si indicator), dupa vreo 5 km am intrat in zona
de rezervatie cu masina (e o taxa de 2 Eur) si tot inainte pana la mausoleu (30 min??) .
Dupa vizitarea mausoleului am coborat pe cealalta parte a muntelui spre Kotor, e
indicator si m-am intersectat cu drumul Kotor-Njegusi unde am facut stanga spre Kotor.
Cred ca am coborat vreo 30 min pana am ajuns aproape de Kotor . Se vede si in poza ,
nu am cuvinte, e superb.

Astazi am fost la mausoleul din Lovcen, prin Cetinje, apoi ne-am intors
spre Budva pe cealalta parte, spre Kotor. Drumul dinspre Cetinje spre
mausoleu e frumos, prin parcul national Lovcen, cam ca drumul spre
Poiana Brasov... (cum a mai spus cineva), exista o taxa de intrare in
parc de 2 euro/pers. Foarte frumos, desi putin mai greu, a fost drumul
spre Kotor (de fapt ajungi doar in apropiere), drumul este ingust, doar
o banda asfaltata pana la un moment dat, insa e ok, sunt refugii in
caz ca te intalnesti cu alta masina. Exista un loc special pt a opri si
vedea privelistea superba catre Kotor.
am fost la mausoleul de pe muntele Lovcen (Petrovac Budva Cetinje si de acolo
urmarit indicatoarele cu muntele Lovcen). Intrarea in statiunea montana (sau pe drumul
respectiv) : 2 eur/persoana ; intrarea la mausoleu : 3 eur/persoana.

A doua zi am fost la Lovcen, sa vedem mausoleul lui Njegusi. Sunt aproximativ


50-60 de km din Budva. Mergand spre Kotor, la 15-20 de km dupa ce pleci din
Budva e un sens giratoriu unde trebuie sa faci dreapta. E semnalizat corespunator
cu Njegusi. Urci apoi pe un drum foarte virajat, cu o banda jumate, dar foarte bine
asfaltat. Mi-a placut mult acel drum deoarece peisajul este deosebit de frumos.
Am observat ca de jos pana sus curbele ac de par erau numerotate si numarul
total era undeva peste 20. Se ajunge la un moment la o intersectie: fata-Njegusi,
dreapta-Lovcen. Asta scrie pe indicatoare. Noi am luat-o inainte si fara sa vrem
am vizitat orasul natal al lui Njegusi
Un nene cumsecade ne-a spus sa ne
intoarcem si sa o luam spre indicatorul Lovcen ca acolo este maosoleul. Au urmat
apoi inca vreo 10 km pe un drum prin padure, dar la fel de bine asfaltat. Cand
ajungi la mausoleu puteti parca in parcarea restaurantului de acolo sau putin mai
jos in padure in caz ca nu mai sunt locuri. Dupa ce alti lasat masina se urca vreo
100-150 de trepte printr-un tunel pana cand se ajunge la mausoleul efectiv.
Intrarea este 3 euro. Puteti vizita statuia iar in lateralui statuii sunt doua alei. Una
duce la cripta poetului Njegusi si cealalta la un loc de belvedere de unde se pot
face niste poze deosebit de frumoase.
A treia zi ne-am propus sa ajungem in Parcul National Lovcen si sus pe varful Lovcen unde se afla
mausoleul lui Njegos, la capatul unui drum spectaculos, de aprox 40 de km, numai prin munti.
Am plecat de la apartamentul nostru destul de devreme catre iesirea din Kotor spre Budva. Inainte de
tunelul Vrmac am luat-o la dreapta pe langa benzinaria VUK Petrol si supermarketul Franka (foarte
mari, sar in ochi de departe) spre Cetinje. Am inceput sa urcam si sa ne minunam de drumul absolut
1

senzational si de cum putea sa se vada golful pe masura ce urcam. Am inceput din nou sa ne oprim de
prea multe ori. In Troica unde este un castel si ruine dar la care nu ne-am mai oprit am urmat
indicatorul de Njegusi si Lovcen.
Njegos Petar II Petrovic este considerat cel mai mare conducator al muntenegrenilor dar si episcop si
poet. Nascut in satul Njegusi din masivul Lovcen ce leaga Cetinje de Kotor, o zona cu multe pesteri
care se numeste Marea de piatra, el a fost educat la mai multe manastiri din Muntenegru. A devenit
un lider dupa moartea unchiuli sau Petar I si dorinta lui a fost sa uneasca triburile din Muntenegru si sa
realizeze un stat centralizat. A introdus o serie de legi dar si impozitarea, devenind nepopular si cauza a
mai multor revolte pe timpul domniei sale. A fost intr-o continua lupta cu Imperiul Otoman in dorinta
de a mari granitele Muntenegrului si a dorit foarte mult unirea cu Serbia ceea ce nu s-a intamplat in
timpul vietii sale dar a fost baza pentru ceea ce avea sa se intample mai tarziu.
Drumul urca peste 1500 de m, am trecut pe langa Zip Line Adventure, o tiroliana peste o prapastie,
care pentru 10 EUR te traversa de pe o stanca pe alta. Nu puteam nici sa ma uit la prapastia aia
darmite sa trec peste ea, legata de un cablu.
La intrarea in Parcul National Lovcen este o bariera si dupa ce am platit taxa de 2 EUR am tinut
drumul spre stanga pret de 10 km pana la baza crestei Jezerski Vrh., la cota 1574 m aflandu-se
mausoleul. Aici este o parcare auto de forma semirotunda care era arhiplina, asa ca am lasat masina
mai jos un pic, aprox 100 de m fara sa platim nici o taxa de parcare.
Mausoleul lui Njegos Petar II Petrovic este construit in varful muntelui Lovcen. De la baza parcarii
trebuie sa urci 461 de trepte pentru a ajunge pana la mausoleu printr-un tunel de 125 m lungime
care este facut pe sub varful muntelui. Daca va ajuta cu ceva cele 461 de trepte sunt grupate cate 9.
Dupa ce am iesit din tunel ne-am trezit in fata mausoleului si pentru 3 EUR am intrat si am vazut mai
intai doua statui care reprezinta doua femei din Muntenegru, mama si fiica, in costume populare iar in
spatele lor este capela unde se afla o sculptura din marmura neagra reprezentandu-l pe Njegos imbracat
de asemenea in costum popular si cu un vultur deasupra capului.
In stanga sau dreapta pe langa mausoleu se ajunge spre cripta unde sunt depuse osemintele lui Njegos
unde scrie Njegos 1813-1851 iar in spate ajungi pe o platforma de unde ai cea mai buna vedere
catre golf dar si catre Cetinje si chiar Italia. Am zabovit mult aici. Nu te mai saturi de priveliste, nu stii
unde sa te uiti mai intai, te incarci de o energie si nu vrei sa mai parasesti zona... este un sentiment cum
numai pe munte il poti simti, am mai spus asta.
Ne-am intors la baza muntelui, in parcare, alaturi de care este un restaurant (cota 1560 m) unde am
mancat dayly soup (de vacuta, foarte buna - 3 EUR) si pricanice (gogosele cu miere, o specialitate
muntenegreana, tot 3 EUR si am baut un cappucino. Restaurant frumos, cu mai multe separeuri iesite
in stanca, nu ne era foame dar ne-a fost drag sa ne asezam.