Reflexia din oglinda sau umbra din spatele ei?

Si trece timpul . si odata cu el erodarea noastra mai intensa. Te apropii de oglinda si nu-ti dai
seama de forma sau unde se defineste conturul tau . E o lumina orbitoare sau te rezumi la
transparenta si te regasesti mai mult in umbra ei? De fapt e o oscilatie care nu te lasa sa-ti dai
seama in ce faza de aflii. Prezentul ar fi sa ii poti tinti oprirea, pe cand sunt doar clipe imbuibate
de proiectii ale trecutului intr-un viitor mereu pierdut acum.
Si inchizi ochii.te intalnesti sau poate inca te cauti. In orice caz acum va trebui sa pornesti intro mica calatorie a cunoasterii. Ai in fata doua indicatoare : Sentimente si Indiferenta. Povestea ta
va depinde de orientarea pasului tau decizional.
Sentimente.multe, vagi, intense, inseparabile sau confundabile. Drumul privit de aici si cat se
poate cuprinde din orizont pareintortocheat. Cerul e schimbator, din albastu senin intr-unul
inchis, ba isi pierde prea mult din culoare, fie se inrozeste. Preia din interiorul nostru si ni-l
proiecteaza atunci cand il strigam. Pamantul e atat de fin, isesizabil pana in momentul in care ii
insusim gropile si bolovanii oboselii acumulate parca prea repedeFlori, Domane cate flori !
Mii de curcubee imprastiate peste elesi atingi usor petalele. Unele se fac mai inchise, altele se
deschid multdar sunt si acele care raman imune starilor noastre care tocmai s-au facut vizibile
pe catifeaua lor. Aerul e rece, ba nu, e cald. Sau? O furtuna ar putea rastura tot, dar cine are
nevoie de ea?
Am auzit ca la capatul acestei carari e un tablou, iar daca ai vederea modelata esti capabil sa
distingi culorile, observi delimitarea lor, cunosti rostul si felul imbinarii acestora. Adica te poti
considera stapan emotiilor tale.
Indiferenta.singura,clara,goala,nepasatoare si inconfundabila. E un drum monton. Nu ai
surprize pe parcurs si cam stii ce iti rezerva pasii urmatori. Gandurile nu se mai izbesc acum
nemiloase de imaginile vii ale mintii. Lipsa emotiei si mai multa prezenta din partea ratiunii duc
oarecum la insuficienta umana/umanitara.
Tot un zvon spunea ca la final nu primesti niciun trofeu, ci realizezi ideea existentei unei posibile
metode de supravietuire fara daune.
Si deschizi ochii si reviila locul initial. Incerci din nou sa te oglindesti, dar de data asta nu
apari nici in fata nici in spate. Inseamna ca nu te-ai decis inca.
Oare sentimente? Sa simti greutatea fiecarei dureri, aripile fiecarei bucurii,viteza din vene,
oprirea unei batai de cord sau chiar un mic fulger in stomac, toate pentru sezatia de a trai viu?
Dar..

indiferenta? Esti imun la toate, nimic nu te atinge, nu te raneste. Chiar o forma a vidului si nu
poti oferi nimic, dar intreg si fara cicatrici de n ori bandajate. S-ar zice un mare supravietuitor al
acestor minunate timpuri.
Si acum ce ai alege? Sentimentele care te transforma in acea reflexie luminoasa cu potential de
extindere enorma pana la depasirea limitei, dar cu riscul gustului a multor sangerari sau
indiferenta care te protejeaza de suferinta, si-ti ofera puterea rezistentei prabusirii acestei lumi
dar te va pozitiona in spatele oglinzii, fiind o banala umbra acoperita de mult praf si
invizibilitate?