Coperta de DANIEL NICOLESCU

Seieca textelor, note i comemarii

de
MARIN DIACONU i ZAHARIA BALICA

M irc e a V u lc n e s c u
<'..0

fZ
y,
r'

SPIRITUALITTTII
ROMNESTI
DIMENSIUNEA ROMNEASC A EXISTENTEI

**

'

l *

0(>i' U n ; v . 7 ^ n
Ve'sta, j

?c

Editura Eminescu

1996

Viitorul inteligentei
n lumca noua, n curs deprefacere, poziia inteligentei nu enca bine lamurita.
Amenintri pragmatice plutesc- n jurul ei prin faptul relei dispozitii a celor ce o
privesc din afara. Din toti, singura burghezia poate fi socotita ca interesata s-o
ajute'-.D ar numai n propriul ei interes si eu scopul de a o folosi pentru reusitee ei
tehnice.
. Pastra-se-va libra profesiune? Sau intelectualii vor deveni toti oficianti
publici, n sensu! mandarinilor chinezi?
Raspuns: E greu de spus.
Se va neadra intelectualul n stat, odata eu spiritul; sau acesta va evada din
strnsoarealui?
2. Oricum ar fi, trebuie sa se rezerve inteligentei facultatea sa ncerce, deei
libertatea de a gresi. Oriet de sevex ar fi o societaten ordinea purtariior,nu trebuie
uitat c2 spiritul progreseaza prin ncercri si aproximatii suceesive si cutura se
mbogteste prin nsumarea rezutatelor acestor ncereari. Dae colcctivittile nu
asigura spiritului facultatea de a se misca liber, de a rtci, dar rezerva umanittii
soarta educatiei perfecte, tipizate a reflexelor conditionale [sic], asa cum le vede
Huxley n draga lui de primavara , civilizatia va cdea n barbarie si facultatea de
creatie va disparea.
3. Va face atunci efectiv inteligenta un procs de rentoareere spre
contemplatie, sau se va fixa ntr-o reactiune tip? Si aceasta e greu de spus. Ceea ce
se poate spune nsa este ca creatia nu poate fi salvata daca nu ramne nici un loc
pentru oarecare dezordinc si irationalitate,eare sangaduie spiritului sa-si manifeste
prezenta ordonatoare. Inteligenta da, dar numai eu ai ta functie!
Ch. Nicolle: Aprarea dreptului de a gresi este deci eseniala pentru viata
spiritului n ntreita ei forma de:
libertate de cercetare;
libertate de ncercare si
libertate de creatie.
E, de asemeni, foarte probabil ca societatea ce vine, va adanci specializarea
creatorului13. nseamna aceasta si ca se va pune cuitura generala n primejdie? n
fond, ceea ce sta sub raspunsuri e o anumita idee'de om. Se schimba acestea? In
primejdie nu e numai inteligenta, ci o ntreaga conceptic a lumii.
E de asemeni probabil c, pe masur ce se vor intelectualiza^ celelalte
ndeletniciri aie omului, sa dispara si opozitia prea mare a intelectualului fata de
muncitorul manuai.
Astazi chiar, din cauza aparaturii necesare dezvoltarii cercetarilor exp
rimentale, aceasta deosebire tinde sa se atenueze.

70

ORGANIZAREA MUNC INTELECTUALE

SC URTE INDIC ATIUNI PRIVTOARE LA ORGANIZAREA

TEHNIC A M UNCII INTELECTUALE FOLOSITORE
STU D EN TU LU I PENTRU PREPARA REA LUCRRILOR
il

fi&V

DE SEM INA R SI PERSO NA LE

PLAN
Generalitti asupra orientarii stu dcntuh n Universitate.
Alcgerea si prccizarca imui subicct.
Adunarea matcriahilui:
a) inform t ta bibliogrufica;
b) Lecira, orgunizarca e i, notele.
Clasarea materialului:
a) M ctodeic uzuale de ciasare;
b) A lcgerea unct m etode.
Prelucrarea materialului.
Redactarea lucrarii:
a) Redactarea provizorie;
b) Redactarea dfinitive.
Indicatiuni tipografice.

1.
n organizatia actuala a nvtamntulu; nostru, tnrul bacaaurcat crece din
ceu n Universitate,n cele mai ntuJte eazuri,cu totul necu noscator al mprcjurarilor
n eare se va desfasura noua sa activitate.- Deosebirea de regim iind radicala de la
un grad de instructie la eelalalt, dezorientarea iui este un fenomen ce se ntelege de
a sine.
Trecnd vremea,mai consuitnd rcgulamentul, mai adaptndu-se obicciuriJor
aflate de la cei mai naintati ca el, studentul ajunge sa-si chivemiseasca un f d de a
se niatisa la cursuri si o organizare aproximativa a studiilor.
n patru directii se ndreapta de obcei aceasta orientare:
1. Audierea cursurilor;
2. Frecventarea seminariilor sau a laboratoarelor;
3. Viata extrauniversitar;
4. Munea personala.
Felul de a se purta n afara de universitate l capt, de obcei, studentul de
acasa si din contactul ce are eu mediul universitar, mediu eu o psihologie a lui
sp'eciala, eu totul deosebita de aeeea a liceului prin atmosfera de libertate si de
71

gitatie intclectuala ce-1 caracterizeaz. Oricnd 1-ai eerceta, l vei afla n ferbere,
mobilizat pentru o cauza. La aceasta viata, studentul este introdus fie prin
conversatiile dintre orele de curs, fier prin participarea efectiva la viata politica a
universitatii, fie la asociatia pe.facutate, fie' la eentrul studentesc si la uniune, fie la
asociatia regional din care face parte sau la ceelalt asociatii studentesti culturale
sau sportive, de care-va alla mai mult n al ta parte a acestei calauzc1.
n ceea ce priveste organizarea vietii de studii propriu-zisa, ccrcetarea si
ptranderea regulamentului este prima operatiune ce se impune noului veni.
Organizarea studiilor este mult usurat n facultate unde materiile fiecrui an
sunt prcis determinate. Simpla consultare a regulamentului echivaleaza aci eu o
orientare. Rmne sa se pun la curent eu programu, spre a sti prcis ce va avea
deaudiat.
Mai greu vine studentului care trebuie s-si aleaga singur, din primu an,
materiile de optiune, n faculttile unde materia nu este distribuit pe ani.
Frecventarea tutulor cursurilor, spre a se desprinde eu materia si profesorii, ca si
consultarea colegilor mai naintati sunt indispensable spre a-i permite alegerea
materiilor ce-i sunt mai usor accesibile, satisfcnd n acelasi timp si exigentee
programului, care i cer un anumit numar de examene pe an. n aceste conditi
studentul reuseste s-si alctuiasc un plan de studii.
Un obicei prost vrea ca alegerea materiilor n vederea examenelor sa nu aiba
lcc dect eu vreo doua luni nainte de sesiune, si aceasta pentni ca un ait obicei tioe
ca examenul sa se prpar n ajun, citindu-se, mai mult sau mai putin grabit, cursur<
profesorului din anul curent.
De folos ar fi ca examenul sa se prpar pe ndelete .si eu manualul de
specialitate zilnic n mn. Se vede bine c aceasta implica nsa o alegere mai de
timpuriu a materiilor la care se va da examen si o preparatie n consecinta.
La aceste materii de optiune este indispensabil ca studentul sa faca lucrari
practice. chiar acolo unde regulamentul nu le impune. Lucrrile practice sunt
adevarata scoal unde se poate capata tehnica disciplinei; si un obicei tt mai
rspndit n uliimii ani face ca sa li se acorde si la-noi o importante tt mai mare.
Acolo unde aceste lucrari lipscsc, este de foos ca studentii sa se alipeasc
practicienilor, ca ajutoare.
Aci vine studentul pentru prima oara n contact eu colegii sai de specialitate.
mai n vrsta. Aci ncearc el mai nti sa se distinga, si tt aci, din ciocnirea eu cei
btrni, capta.sigurant de sine si deprinderea discutiunii academice .
n sfrsit, tt aci vine studentul pentru ntia oar n contact personal eu
profesorul, care nvat sa-1 aprecieze. Tt n aceste seminarii nasc uneori cele mai
trainice colaborri intelectuale ce-si vor da roadele mai trziu n viata.

72

n ceea ce pri veste muncapcrsonal, ea cuprinde doua mari capitole:

a) Lecturile,
b) Lucrarile,
asupra crora vom insista putin.
a)
Lectura de specialitatc. Un student bun trebuie sa ajunga sa cunoasca si sa
asimilcze, eu vremea, mai nti un anumit bagaj de cunostintc, ce alcatuiesc
materialul efectiv al unei discipline. Pentru aceasta va crceta pe rnd:
1. Lucrrilc introducatoare sau mimualcle de capetenie, la care se va adresa n
primul rnd. Aci va dobndi un cadru gnral de cunostinte si indicatii pentru o
viitoare aprofundare.
2. In al doilea rnd, studentul va cuta sa cunoasca clasicii specialittii, sau
lucrarile care fac autoritate n materie. Aci, e va veni n contact eu capetele de opra
aie genuiui si, pe lnga folosul material, va eapta, si formai, deprinderea eu acest
fe de opere, devenind mai exigent fata de productiunilc slabe sau mediocre.
3. Apoi se va pune ia curent eu publicatiihpcriodicc de specialitatc, pe care le
va cerceta n chip reguat de aci mainte, dar pe care le va urmri n colectiile lor si
n trecut.
4. n sfrsit, va ceti monogiafiile spciale consaerate amnuntirii prineipalelor
probieme aie ramurei.
Fiecare profesor are grija sa orienteze pe student, n lectia de deschidere, sau
n cele imediat umioare, asupra organizrii acestor lecturi.
Alturi de lectura de specializare, studentii nu trebuie sa neglijeze lectura
generai, lectura intensi va, pasionat a orisice le cade sub mn dincolo de marginile
specialittii. n mprejurrie aetuale aie vietii eulturale, cnd specialistul tinde sa
acopere mai pretutindeni pe omul de cultura , nimie nu este mai vrednic de
recomandat studentului dect aceasta asumare de ct mai mult omenie , pentru a
ntrebuinta expresiunea lui Gide. Studentii sa nu uite ca anii de universitate sunt
numrati si ca nu se mai ntorc. Vremea pierdut pentru cultura generala este
pierdut pentru vecie, cci vine vremea n care va trebui sa produc ntr-o
specialitatc,cnd grijile si ccrinte-lcprofesiuni l vor acapara tt mai mult... si va fi
n profesiune un meserias orb , ignornd eu totul asezarea sa n planul culturii
vremii, nesuferit tutulor celor nespecialisti la fe eu el. Cultura generala este apoi un
mijloc de rgire a cadrului experientei de viata, a orizontului intelectual, si acest
orizont este singurul care deosebeste pc meseriasul ngust de maestrul aceleiasi
ramuri.
Ajungem astfel la cea de a doua ramura a muncii jjcrsonale, asupra careia ne
vpm opri mai ndelung,pentru ca. dacan privinta celor spuse pana aci. studentul va
gasi mai usor bunevointe care sa-1 initieze, nu este nimeni care sa-1 ndrumeze, n

actuala organizare a stuciiilor, privitor la ce si cum sa lucrezc singur n anii de

universitatc.
b)
Una din mprejurrile care contribuiesc cel mai muli la dezorientarea
studentului intrat n universitatc este deci lipsa unei metode de lucru adeevute noilor
sale preocupari.
n liceu,elcvu] este totdeauna supus indicatiiiorsi controlului profesorukii, ati
n ce priveste subicctul, et si executia unei lucrari. Sub conducerea unui profesor
bun, un elev reuseste, n astfei de eonditii, sa redea, eu vreme, frumos,gndunle sale.
n Universitatc, controlul de fiecare ceas al profesomiui lipsesic pc profesor
studentul l vede rar, si de obicei abia la sustinerea lucrarii seminariale, adica atunci
cnd nu mai poate aduce mari corecturi.
ScopuI nvtmntului universiar nu este nsa numai transmkerea imui bagaj
de cunostinte (comparativ eu liceul, aceasta iatura este mult redusa): ct mai aies
ndrumarea studentului spre a se misca eu mijloacc proprii n ramura specialitatii.
Definirea liccntiatului ca o persoana capabi a urmari eu usurinta o
problema de specialitate"
si a doctorulni ca o persoana capabil de contributoriginala n specialitate" arata clar ce urmreste sa dea nvtarantul universitar.
Pentru aceasta, alaturi de curs, tt studentul este de timpuriu mpins, prin
activitatea seminariala, catre acest zbor eu aripi proprii.
Fiecare lucrare de seminar fiind un exercitiu prin care studentul se deprinde eu
aceasta la lucrarea de seminar mai nti, apo a lucrarea de icent. apoi ia
doctorat si mai trziu la docent , studentul va fi bucuros sa-si aminteasc de
metodele descrise mai jos.
Orientarea ntr-o specialitate o capt studentul, prin curs, de la profesor si prin
tratatee de specialitate; modul de tratare a unei problme l afla n cursurile spciale
aie conferentiarilor sau n lucrrile spciale.
Aci afla el bibliografa general a specialitatii si problematica ei speeiaia. Aci
se simte el atras,ntia oar, de anumite problme si de antimite orientari n aceste
problme si si simte mai nti chemarea catre o anumita dezlegarc.

ALEGEREA SI PRECIZAREA SUBIECTULU

Cea dinti grije a studentului pus n situatia de a face o lucrare aeademica este
definirea exacta a subicctului.
Ideea ca de asezarea prcisa a unei ntrebari atm, n cele mai multe cazurt,
buna ei solutionare, este un truism landemna orisicui.
nceptoml va avea gri je, n astfei de mprejurri, sa se lercasca de subiectele
gnrale, privitoare ia ansambluri mari de chestiuni.
74

Acest fel de subiccte atrage totdeauna prin bogatia perspectivei si apoi

dezamageste prin neputinta cuprinderii unui material bine dfinit n el.
Toata grija cercetatorului, ajuns sa fie preocupat de o chestiune, va fi deci:
Formularea exact a ntrebari i si circumscrierea ei n imitele unei problematice
prcis.
Pentru aceasta, studentul va cere fie sfatul profesorului, fie acela al colegilor
si mai naintati.
Cnd subiectul va fi fost aies, studentul va cauta sa aiba o convorbire eu un
profesor de specialitate, care-i va da prima ndrumare, i va expune prerea sa despre
ncercare si-i va da si prima orientare asupra materialului si problemelor de lucru.
Odata dfinit subiectul, si chestia de rezolvat pusa la punct, studentul va ncepe
prima faz a lucrului propiu-zis, si anume:

**
ij

m
m

A D U N A R E A M ATERIALULUI
Una din cele mai mari erori ce se face de obicei de catre student este sa se bizuie
exclusiv pe memoria sa, n culegerea materialului de referint.
Pe lnga ca memoriile mari sunt facultati destul de rare dar, exprimental,
psihologia a dovedit la longue2 ca memoria nu retine mai mult de 1/3 din
materialul brut nmagazinat. Apoi, timpul deformeaza considerabil amintirea si
nimic nu e mai suparator dect imposibilitatea de a gasi, la momcntul necesar, o
informatie de care ai ne voie.
Verifcarea o avem n aceea c mai toti marii muncitori intelectuali au fost mari
culegatori de referinte.
Mai mult dect att, chiar practicianul care-si noteaza cazurile interesante, pe
lnga ca dobndeste posibilitatea orientant practice, mai si depaseste planul
experientei brute si, eu vremea, ajunge sa dea o organizare sintetica a acestei
experiente.
Notarea si pastrarea materialului - deci, pe lnga c mbogateste considerabil
memoria, dndu-i n acelasi timp suplete si exactitate, ngaduic si necontenita
privire sintetica asupra ntregului evolutiei orientarilor noastre stiintifice si
spirituale, lata de subicct.
Metodele mai jos descrise nu sunt nsa menite sa nlocuiasca inteligenta prin
srguint; ee nu constitue un panaceu vrednic de a rezolva toate greutatile tehnice
aie muncii inteiectuale a studentuiui. Munca inteiectuai e ceva prea variat si
personal, spre a permite o astfei de uniformizare.
Metoda vine numai sa compineasca si sa sprijinc inteligenta indicnd,ca
n oriee meserie, tehnica rudimentai', care nu exclude maiestria proprie.
Ea reprezintjm bagaj de experiente, degajate din practica celor ce s-au ocupat
eu asemenea lucrari, putnd fi utilizate eu folos de cei ce apuca pe aceeasi cale.

75

-.::b
r,<
K.7

D oua m ari operatii p rczid n genere la n asterea unei lucrari:

1. Informaa,
2. Patrunderea intelectuaia.
Si; de aceea sistemati doua mari erori pndesc lucrarile academice, din
acest punct de vedere:
]. Lipsa de informatic.
2. Lipsa de originalitate.
H o eroare mare de a crede ca rudits a poate nlocui inteligenta, munca de
prelucrare personala, adunarea .materialului din crti. O lucrare com piht se
evidentiaza ndat ca atare.
Este o eroare tt att de mare s-ti nchipui c poti trata singursi ignornd l.oata
stradania stiintific anterioar, eu foJos si eu orizont suficient, o chestiune.
M unca stiintific capt din ce n ce un caracter social tt mai acut si, pe
masura ce cultura se raspndeste si se individualizeaza, muncitorul intelectual este
n legtura de .cooperare tt mai strnsa eu semenii sai.
Cei ce pretind contrariul nu sunt sinceri, sau nu au putut da niciodata o lucrare
eu adevrat academic.
Cea dinti grije la adunarea materialului va fi, deci, alcatuirca dosaruui de
informt sau de referinte.
Instrumentul ce s-a dovedit ccl mai eficaee este IIs de rcfcrmi.
Fisa este o bucat de brtie sau de carton (cartonu3 avand, din pricina
maniabilittii si a duratei, o incontestabila superioritate lehnica), de dimcnsiimi
determinate (fisa de referinta este, de obicci, mai mica: ce! mai raspndi format este
12X7,5 cm.), susceptibil de a primi nsemnari de un fcl dtermint si ntr-o anumita
ordine, si susceptibil de a fi clasata la un loc eu alte fisc de acelasi fe.
Principiul de baz care prczid la redactarea unei fisc este acel al uniUltii.
Fiecare fisa c rezervata unei notari privitoare la o singura unate sau ide.
Fisa prezint asupra caietului o srie de avantaje, care o iac sa-i fie preferata:
Fisa este detasata si, ca atare, poate fi clasata eu usurinta, deplasat si hiata eu
sine sau redasata. Fiind scrisa pe o singur fata.cercctatorul poate dispane simultan,
n fata sa, toate fisele privitoare la aceeasi chestiune, spre a le cuprinde ntr-o vedere
sintctica.
Cea mai simpl fisa este foma de hrtie de dimensiunea unei 1/2 de foaie
comerciala, scrisa p c o singurn parte, respectnd marginile si o anume dispozitic a
textului, clasata apoi ntr-un dosar extensibii.

a) Informatia bibliografc
Pentru adunarea materialului, metoda cea mai ni mrita este aceea de a lucra eu
doua tipuri de fisc.
76

rt

I.
Fisc de rcferinte (bibliografice) de forma tu 1 catalogurilor de fisc aie
Fundatiei3 sau Academiei (format ceva mai mare ca o carte de vizita), clasabiie
orizontal sau vertical.
Pc aceste fisc se vor nota, ntotdcauna ntr-o acceas ordinc (lucru foartc
important n cazul cnd referintei ai lipsesc unele indictii):
Numelc autom hii, Prcm im eie,TitluI fstiin tific,d id actic|
Titiul intgral al crtii
subtitlul intgral
Niimarul volum eior, form atul, numarul de pagini
Orasul pubiicatiei (Editura si, n lips,T ipografia)
Anul aparitici
Edifia

Tt pe aceasta fsa se pot nota:

1.zvoruldeundai referinta: vitrinaunei librarii, cataiogul, prietenul, revisfa,
profcsorul etc.... si facultativ:
2.
ndicatii scurte asupra crtii, pozitiei autorului. Parerea data ntr-o recenzie
de cineva de ncredere, sau auzit, sau impresia ta proprie asupra ei.
3. Tabla de materii sau un sumar telegrafic.
4. Sau; indicarea capitolelor ce intereseaz eu deosebire lucrarea personala.
n fine, pe unul din colturile de sus aie fisei, se va marca cota la eare poate fi
gsita cartea n Biblotee, mpreun eu numele bibliotecei. Astfel se va scuti timpul
cautarii crtii din nou n catalog, fisa permitnd cererea ei directa.
Exemplu de fis de referinta pentru o carte:
Z eetin ,S t.
Burgheziu rom n
origina.si relut ei istoric
i v o i.,n I6',2 5 6 p a g .
B ucurcs, (Cultura N ationala), 1925
Prcfata
Introduccre
Cap. I. nccpiiturile revolutiei bu rg h czen Rom nia.
..Era noua : Dczvoltarca sociala a Rom niei de la 1829 pna la 1866 -si nasterca oiigarhici
romne.
Cap.IE. D ezvoltarea actuala a R om niei, de la 1866 pna n prezent:
Era mcrcantilismiilui rom n.
Cap. HI. Evolutia capitalism tilui rom an si prcfacerile clasei stapfmitoarc.
Cap. IV. Rcvoiutia agrara si prcfacerile clasei trancsti.
Cap. V. Reactiunca m p cn v a bnrghetici rom ne. nccrcarca de psihoogie sociala a
culturii romne din a doua jum atatc a veaeuhii XIX.

77

Cap. f. II. IV si V au fost publicate ntfii n Arhiva p[cntru j stiinta si reform a soci;;!a"
organui i. S. R .,an III, n -re le 2-3 si 4 , an l\',n -re le i si 2.
1. Adopta atitudinca m ateriasm uhii istoric n cercetareaevolutiei socfictatiij
romncsti' m oderne.
2. Sustine.m potriva tezei jim im istcsi a lui G hcrca.ca evolutia Romniei
m oderne a fost norm ala. transl'ormarea potica urnindcelci cconomicc.
3. la poz.itie pentru Romani a n o u a c o n t r a celei vechi".
,.Cel mai de seam a spirit rectilin a! culturii romnesti de asta?J. !dcea curopean."

Daca indicatia poarta asupra unui articol de revist, referinta va cuprinde:

Numele autorului,P renum ele
Titlul exact si com plet al articoiului
subtitlul
n
Num ele rcvj.stei:
P eriodicitatea, formatai
Directorui:
Anul aparitiei n-rului I.
Orasul (Editura)
A nul, num arul, pagina.

Exemplu:
Zeletin St.
R evolatiii burghczi n Romfmia
n
A rhiva pentru stiinta si reforma sociala
Organ al Institutului Social Romn
T rim cstrial,n 4
B ucuresti, (Cultura Nationala)
Dir.: D .G usti
Anul 1,1919 (Edit. Reform a Sociala).
[. Era noua: i 829-1866.
Anul III, nr. 2-3.
p . 223-263
II. M ecantilismu! rom n de la 1866pnan prezent
I d e m ,an. NI, nr. 4.
p. 405-448.
II!. Revoiutia agrara si prefacerile clasci taranest.
Idem .an. IV, nr. 1 ,p . 35-67.
IV. Reaciiunea m potriva burgbcxiei romane.
Idem , an. IV, nr. 2.
p . 173-201.

2.
Un procedeu mai vechi astazi pc caie de a fi eu totul parasit de tehnica
muncii intelectuale este aicatuirea de fise de referinte multiple.
Aceste fisc sunt adevaratc liste, cuprinznd nsirarea, n ordine alfabetica, a
lucrarilor intcrcsnd problema, clasate dupa unui din procedeele de eiasare ce vom
descrie la timp.
Marcie dexavantaj ai acestor liste este imposibiiitatea de a ie extinde sistemati
o referinta noua neputnd fi nserata ntre doua vechi dect taind fisa eu foarfeca
si stricnd astfel dimensiunea; sau adaognd listei primitive stncnd astfel clasarea
si mpiedicnd gasirea ci la timp; fie, n sfrsit, recopiind ista la fiecare referinta
noua, ceea ce aduce pierderea de vreme.
Ideea aceasta a listei se bizuie pe ideea gresita ca toata bibliografia unei chestii
se poate afia ntr-un singur loc (catalog etc.),n vreme ce practica a dovedit ca un
dosar informativ nu nceteaza a creste n tt timpu alcatuirii lucrarii, refiind pus la
punct dect n ultima faz a redactarii.
Dosarul de referinte se alctuieste consultnd succesiv:
1. Dictionarcle mari enciciopedice, apoi cele de specialitate, la articolul con
sacrt chestiunei. Acestea cuprind, de obicei, cnd chestiunca nu este prea noua, un
studiu semnat de o autoritate n materie. care asaza chestiunea si da o scurta indicatie
asupra bibliografiei esentiaie a ei. Consultarea dictionaruiui e indispensabil celui ce
atinge prima data o chestiune, ca si celui ce vrea sa verifice daca a expus-o complet.
2. TnUtele de spcciaitatc vin n al doilea rnd. n ele se vor cerccia n spcial
capitoele referitoare la chestiunea aleasa sau la problemele strns Iegate de
ea.Tratatul este Iuminatorul ansamblului n care se a fia situata chestiunea si
consukarea lui e indispensabila spre a da orizont lucrarii, ca si spre a degaja
corespondenta dintre pozitia generala a autorului n stiinta si asezarea chestiunii.
3. M onogm fle spciale, tratnd despre subiect, sunt adevaratc calauze de
lucru. Eie indica,n capitole,ce anumee de lucru, si,n referintele din jurul paginei,
cine s-a mai ocupat de chestiune, alcatuind astfel comoara cea mai de seama a
referinte! or.
4. n fine, publicatiilepedodicc ne tin la curent eu cercetarile recente asupra
chestiunii, fie prin studiile ce publica, fie prin recenzia cartilor noi aparute asupra ei.
O indicatie utila este ca studentul sa nu purceada niciodata de front la notarea
ntregului material bibliografic ceea ce e o munca urias si arida, care l poate
dezgusta de cercetare.
Aicatuirea bibliografiei o va face treptat si metodic, pe masura ce citeste.
O masura buna este ca n biblioteci, alaturi de lucrarile de baza ce citeste, sa
ntreprinda, n elipele de oboseaa relativa, munca relativ usoara a rasfoirii
cataloagelor si periodicelor.
Apoi, nu trebuie uitat ca fisele de referinte se aduna de oriunde: din vitrina
libjriilor, din conversatii, de peste tt. Carnetul de fise nu va lipsi niciodata
cercettorului.
79

Fisclc bibliografice se asaz de obicei ntr-un fisier, carc este o cutie de

dimensiunea interna a fisei cuprinznd un numr dlimitt din ele,si care se line
la ndemna, pe masa de lucru. Astfei de ctii se afla n comert sau se pot construi
usor de orisicine.
In fisier. cercetatorul ntrebuinteaza: fie clasarca alfabetic. pe nume de autor,
fie clasarca analitica, pe catcgorii de crti: crti. articole de reviste, de ziar etc., fie
clasarca analitica, pe categorii de chestuni nsirate alfabetic , fie clasarca
mctodica, adic reproducerea n fisier a phnului initial de lucru.
Diviziuniie se nseamna n fisier printr-o fi.s despartitoare. de obicei colora ta,
ce ntrece pe una din laturi marimea obisnuit a fisei si pe care se nscrie vizibil titlul.
Aceste diviziuni nu trebuiesc nmultite peste masura.La nceput, vor fi asezate
alfabetic. Pe msur ce se va fi format un plan, capitolele se vor subsuma unele
altora. dupa cum cercetatorul si va limpezi armtura cartii sale, asa ncat, n faza
ultima, capitolele bibliografiei vor reproduce nssi tabla de materie a cartii.
Din acest fisier, cercetatorul va lua eu sine fsele necesare lucrului zilnic. Altii
obicinuiesc sa noteze mai nti referintele pe un carnet, si numai seara sa le traiiscrie
pe de-a-ntregul, acas.
n fine, fisele se pot m arca, dupa importanta lor, n fisier, eu anume semne,
numite cavalcri, care se asaz pe marginea superioara a fisei si ngduie gasirea
imediat a tuturor fiselor de un anumit fel.
Dar despre clasare vom mai vorbi si la fisa de analiz.

b) Lectura i notarea ei
O data ce dosarul bibliografie se afla pe cale de ntoemire, o data ce materialul
ncepe sa fie vazut si stapnit astfei, o data mai aies ce cercetatorul va fi dat peste o
lucrare cscnal asupra subiectuui, va ncepe lectura.
Este o mare eroare ce pndeste pe nceptori, sa uu nceap aceasta lectura pn
ce dosarul informativ nu va fi ,,complet. Am vazut ca acest lucru este imposibil,
deoarece cartile esentiale euprind, n josul textului, cele mai bune referinte, pe care
nsa nu le descoperi dect n cursul lecturii.
Lectura va ncepe fie de la gnral la particular si va cuprinde cercetarea
succesiva 1) a dictionarelor, att la articoul gnral tratnd despre subiect, ct si la
toate articolele la care trimite, 2) a tratatelor de specialitate, la capitolele consacrate
chestiei, 3) a lucrtorilor cercetnd n chip spcial problema, 4) a articolelor de
revista asupra ei, 5) a crtilor si articolelor tratnd despre materii conexe, ntlnite
incidental n cercetare.
80

Ajtii pomesc clc la o lucrarc de spcial itate, pe eare o euget adnc, apoi ure
n sus, la tratate spre a vcrifica dae au cuprins n ntrcgul sau problcma.
Succesiunea lectoriior depinde mult de structura psihoiogie a celui ce citeste
si nu se pot da dect indicatii si scheme de adap tai de catre fiecare, spiritului sau.
Cum se citeste si cura se noteaza continutui unei crti?
Fundamental este ideea lecturii multiple. O carte nu poate fi eu adevrat
foiosita dect la a doua lectura.
O prima operatie va cuprinde deci uarea la cunostinta a fizionomiei crtii: ea
cuprinde, pe lnga nsemnarea aspectelor gnrale aie crtii, si o lectura a prefatei
si o meditare a tablei de materii.
Pe baza acestei cercetri, se vor parcurge repede capitolele ce par mai
interesante.
Scopul acestor operatii preliminare este situarea aproximativa a autorului si a
modului sau de a pune chestiunea, ca si deprinderea eu modul sau de tratare. E o
operatie de recunoastere . Dupa eare se vor face notele indicative pc fsa de
referinta de eare am vorbit.
Abia la a doua lectura se poate procda eu folos la utilizarea crtii.
Lectura aceasta esential variaz dupa natura crtii si relatiile ei eu subiectul
nostru.
Articoleie si lucrarile purtnd direct asupra subiectului sc vor ceti n ntregime,
eu creionul n mn.
Tratatele si dictionarele se vor ceti numai la capitolele si articoleie ce ne
privesc.
Lucrarile conexe, la fel, plus capitolele necesare ntelegerii chestiunilor
dezvol'cate n capitolele ce ne privesc.
Ce si cum sc noteaza?
Notele luate dupa o carte trebuie sa reproduc n chip indispensabil: 1) Un
rezumat al tezei autorului, 2) Extrasul tutulor pasagiilorutilizabile, 3) Comentarii si
discutii aie acestora.
1.
Un rezumat al tezei autorului cuprinznd toate articulatiile mai de seam
aie gndirii accstuia, mpreun eu argumentcle sale de cpctenie si dezvoltarile strict
necesare ntelegerii ideilor acestuia. In efectuarea acestei operatii, cetitoru va avea
grij sa noteze eu strictctc toate rezervele autorului, ferindu-se de a-i atribui idei
straine.
Acest rezumat se face n mai multe feluri.
. Unii obicinuiesc sa noteze pe marginea crtii, eu anumite semne conventionaie,
pasagiile importante pentru redarea ideilor autorului si,eu altele, aceea ce este de
81

extras. Practica sublinierilor este nsa combatuta de cei mai multi autori, pe motive
estetice. Adevrul este ca nu e practicabila a Lune i cnd cartea nu-ti apartine. In acesi
caz, trebuie- sa nsemni pe fisa indicatia pasagiUor de transcris sau a ideilor si
referinta paginei si aliniatului unde se afla.
n caxul notrii marginale, este bine ca cetitorul sa-si alctuiasc un sistem de
semne simple si lsne inteligibile eu ajutorul carora sa nsemne textul. De pilda:
pasagiul important pentru ideile autorului se va marca eu o cruce; acel de utilizat
pentru cercetator: eu semnul nmultirii, sau eu un V; lucruriie discutabile, eu un semn
de ntrebare sau eu un: (sic); cele amuzante, eu o linie tremurat sau eu un semn de
mirare; pasagiile de revazut, eu o Unie pe margine etc...
O analiza mai complta poate cuprinde si indieatiile Teza. Dezvoltare.
Argumentu! I, Argum entul H, Exemplu. De pild, pe marginea lui ZefJcr despre
Zenon din Eleea: Scris pe margine: Tez. Sublimt: mobilitate. Sens: Argumentul
I; Subliniat: Achie. Argumentul II: Broasca; Argumentul III: Sgeata; Argumentul
IV: Stadiul.
In fine, ate indicatii pot compilai pe acestea, aratnd natura rationamentului
sau eroarea lui: Comparatie, vag, contradictie etc...
Model ce text adnota:
D fini tic Se ntelege prin burghezie Iclasa sociala care sc oeupacu valori de schim b, adiea
V
eu mrfur'rj prin aceasta ea se deosebeste de acele clase cari produc pentru
satisfacerea nevoilor proprii, cum au fost mult vrem e, si n buna m asur au
ram as si astazi.paturile agrare.
Structura Privita de aproape,/burghezia cuprinde o trinitnte social3, alcatuita din
cei ce produc mrfurile, sau indu strias!; din cei ce le pun ti circultie, sau
V
negustori; si din cei ce ajuia eu m ijloace bnesti,att crculatia,cl si productif,
1.
?
adica buncherisau fm an eiarii Cum toate aceste categorii sociale, prin nsasi
functia lor, ajung stapnitoare de capitaluri, easa burgheza poarta totodata si
numele de clasa capitaliste. Totusi, vom arata mai jo s c n dczvoUarea ci istorica
/ burghezia ncepe en o fazS
Orisinea
necapitaistaJ atunci ca e alcatuita din m nuitori de m arfa, care nu lucreaza
pentru astrnge capitaluri. Acestia sunt ,.micii burghczi'\ car; au avut odinioar
un m are roi social.
S c h im b si libertate DczvoUarea istorica mi cunoaste num ai o clasS burgheza, ci si o socictate
burgheza, creata de aceasta patura sociala dupa nevoile ei proprii. Burghezia e
+
o clasa ce m nuieste valori de schimb.' Dar, /pentru ca relatiile de schimb sa se
poata largi n toate straturile sociale, ntreaga ornduire sociala trebuie
rentoem ita dupa cerintele schim buluy Cari sunt aceste cerinte?
/ Schim bul, prin nsasi natura s a ,e o nvoiala liber;!, o toem eala si un contract,
?X
de aeeea d nu se poate ndepiini dect n ipoteza c persoanele ce- fac sunt
libr./ A stfei, oriunde apare burghezia, si eu ca sehim bui, apare n mod
M uuss
nenluirat si coroiaml acestuia: libelltes. /Relatiile de schim b sont pretutindeni
reatonre deraportun libre ntreonm eni. ! Herodot povesteste ca chiar si la sciti
?X
existau piete,care se bucurau de o pace spcciala: oam enii umblau n ele
nenarm ati, fara ca cineva s-i supere n ndeletnicirile lor com crciaie. Un
A rg. 1
asem enea privilegiu,cunoscut sub num ele de pacea trguhii", a existt si n
A rg. 2
Europa, lanceputurile burgheziei.

Aceste indicatii pot fi notate si eu creionul pc o fi sa unde ai transcris textul,

atunci cnd nu vrei sa adnotezi cartea. Ele vor indica astfei scheletul viitoarei fise
de analiza.
De asemeni, rezumatul se poate constitui printr-o fi sa de analiza sumara, n
care vom nota: 1) indieatiile esentiale dintr-un text si 2) notele indispensable
ntelegerii lui.
Aceste fise sunt, de obicei, mai mari ca fisele de referinta. Marimea lor atma
de marimea si lrgimea scrisului cercetatorului si se determina prin practica astfei
nct pe o fisS sa poat ncpea n voie o ide, mpreun eu dezvoltarea ei
indispensabil.
O fisa putin cstisitoare se obtine, pentru cei eu scrisul mic, din jumtatea unei
pagini de caiet ordinar, pentru cei eu scrisul marc, din jumatatea unei pagini de hrtie
format com erciar lesne de gasit n comert.
Lucrul important este ca toate fisele ntrebuintate n cursul unei lucrari, si chiar
n cursul tutulor lucmnlor, sa aib acelasi format.
E bine ca fiecare fisa sa aib si un tlu, nott eu creionul, care sa rezume,
ntr-unul sau doua cuvinte, continutul ei:
Ex.: Bergson despre Zenon (Eleatul), critica arg. A chie, si subliniat cu rosu,
n plina fisa, cuvntul continuitate, de pilda.
Fiecare fisa va purta,n josul ei, indicatiuni suficiente aie izvorului d unde e
luata, spre a ngadui lesne regsirea textului.
Desi nu e totdeauna necesar sa dai complta indicatie bihliografica, trebuie sa
dai indicatii corecte,care sa-ti ngaduie repedea gasire a izvoailui.
Apoi, la clasare, fisele vor fi numerotate, nsa eu creionul, spre a putea sterge
numerotarea, n caz de reclasare.
Exemplu de fis de anali7 sumar
(Rezaimat si indicatii la textul precedent)
Zeletin despre Evolua burgheziei
Dcfinitie . Burghezia c!asa sociala ce se o cu p acu valori de schim b" (10).
Origin 2. De 1a Burg (9).
Structur Treim ea capitalista. Industriasi. C om ercianti, Bancherj (10),
3. Faza primitiva: mica burghezie.
Indicatii O rigina rom ana de a trg .
ad. 2
A se ccrceta.

Alt exemplu de fisS sumar de analiz

82

83

l'h

fc...

r
S ;
?i

(Rezumat i indicatii):
1. Schim bu (este) o nvoiaia libra (10).
2. Rcatiile de schim b crecaza pretutindcni raporturi libr (11).
3,. fntreaga ordine sociala va trebui organizat dupa cerintele schimbtiliii (iO ).
ZcJctin: ..Evolutia burgheziei\ Bue. (Cuit. Nat.), 1925.
Nota ad. ! A ceasta e o uxioma disculabiia.
Vezi contra. Mauss: Le don co m m e ferm ep rim iti ve de l'E change,
n ,.L A n n e social n-Uc srie l, 1923-24.
Nota ad. 2 Schim bul are ne voie de sigurant/i a tranzactiilor.. nu de libertate.
Ex.Ja noi, pe vremea lui Tcpc.s. ..Pacea t r g u l u i invocata de autor,

este o garantie 'dobnditS de la senior, mai malt ca o libertate. n fine,

n orasul ce se bueuta de ,.pncea trgului, domneste nc mult timp
strieta reglemcntare abrcsielor.
(A sedezvoita).

Altii citesc mai nti ntreaga carte, apoi rezuma din memorie sau prin
indicatii le paginale si revin a treia oara asupra textului, pentru verificare.
n acest caz, rezultatul lecturiior se noteaza tt pe fisele de analiz, ca mai sus.
2.
A doua catgorie de fse va cuprinde cxtrasul complet ai tutuor pas agi ilor
n legtura eu chestiunea,pe eare le socotim vrednice de a fi citate n Iucrare sau
eare ne sunt obscure si trebuiesc analizate.
Extrasele se fac n Iimba autorului, respectnd exact punetuafja. ortografia si
indicatiile tipografice (sublinieri n text, aliniat etc.).
Orisice modificare de acest fcl se indic ntre paranteze eu mentiunea: noi
subliniem", sau altelc.
Citarea fragmentara, desi trebuie evitata pe ct posibi, nu poate fi eu totul
nlturata. n acest caz, pasagiile omise ~ fie chiar un cuvant, trebuiesc nJocuite
prin punctele suspensiunii.
Extrasu] trebuie totdeauna pus ntre semnele citarii, spre a~l distinge de departe
de simplul rezumat cci confuzia poate aduce neplaceri la redactare.
Extrasele vor putea primi aceleasi indicatii marginale ca si fisele dcrczumatc.
Si ele pot avea titlu si adnotri.
Daca ns un extras necesit un comentar sau o discutie mai lung, practica a
dovedit c este mai bine a o face pe o fsa separata, att din comoditate spatial, ct
si din punct de vedere al unitatii fisei.
ntr-adevar, un extras reprezinta un material de o calitate, un comentar un
material de alt calitate. Comentarul personal poate varia n cursul lucrrii, cxtrasul
ramne neschimbat. Aceste comentarii vor purta ns totdeauna trimitere la fisa ce
cuprinde extrasul si cifra ei.

84

Exemplu de fi$ de analiz dezvoltat

(Extras si not):
B urghczie. D efm itic. originS, structura
D efinitie 1. B urghe/ia: ,.C!asa sociaia car se o c u p a e u valori de schim b" (p. 10 si mai jos).
Burghez.ia e o ciasa carc m nuieste vaiori de schim b" (p. 10).
O rigin 2. De la B urg -- cetate ntarita n Vcacul de m ijoc (p. 9) (n nota).
Structura 3. T reim e sociaia... alc3uiita din cei ce produc m rfurile, sau indusfriasi: din cci
ce le pun n circulatic. sau negustori: si din cei ce ajuta en mijioace bnesti.att
circuJatia. ct si productia, adica b a n c h e r i (10).
Toate aceste clase urm aresc stapnirea capitaluvilor. Sunl dcci clase capitaliste (10).
Fazi 4. T o tu s i... n d ezvoltarcaci istorica burghezia n cep eeu o faza necapitaiista...*' (10), .
n care e com posa d i i i ... ..mmiitori de m arfa care nu lucreaz .spre a strnge
capitaH m " (10). E faza ,,Micei burghezii .
Z eictm : ..Bvolutia btirghczici
Nota ad. 2
La noi Crgurilc nu erau cetati nLaritc.
A se cerceta derivatia trgoveUikii' si consecintele ce comporta.

Alt exemplu de fi de analiz dezvoltat

(Entras):
Z cletin despre .schimb si bcrtatc

Argum ente:

1. ,,Schim btil, prin nsasi nacura sa, c o nvoiala libra. o toemeaia si

un contract, de aceea cl nu se poate ndeplini dect n ipotcza ca
persoanele ce- fac sunt lib re /1(p. 10).
2. ReatiiIc de schim b .sunt pretutindeni creatoare de raporturi
libr n tre o am en i (p. 1).
a) H erodot pom eneste de o pitcc speciula a trgului la sciti.
b) ,.Pacea trguhii" d\n Vcacul de m ijloc. Aci oamemi
umblau renarm ati. P iataera inviolabtia ( 1 1).
3. Dar pentru ca reatie de schim b sa se poata largi n toatc straturile sociale,
ntreaga ornduire sociaia trebuiercntocm tta dupa ccrintclc schim bit!ui"( 0).
...ad ica pelib ertate.
Zcletin: ..Evolutia burghczici"
Bue. (Q ilt.N at.j, 1925~
V czi p. discutic fisa no.

3.
Ajungem astfel la a treia catgorie de analize cuprinznd expunerea
punctelor de vedere aie autorului, indieatii metodice, observa tii etc. Aci, l'iecarc
proeedeaza cum crede de eu vint a; singorele indieatii ce se pot da sunt: respectarea
unittii de subiect a unei fise si proportia analizelor de acest fel.
Nu e sfat mai bun de dat. dect mdeinnul de a nota imedat orice sugestie
fie ct de incomplets si amorfa referitoare la subiect.
Nenumrate idei demne de retinut ne scapa din pricina acestei iipse de notare.
Ntnd si clasnd, ne vom mira, n clipa cnd vom purcede la lectura materialului,
de bogtia de idei si de sugestii ce vom gasi acumulate si care altfei s-ar fi pierdul.
85

n sfrsit, cercetarile spciale necesita deosebirea unor categorii de fisc

adeevate; asa, de pilda, trebuiesc deosebite de istoriei fisele privitoare la documenta
de fisele privitoare la Lnitatclc ce comenteaza aceste documente.
Practica va nvta pe fiecare sa distinga dupa nevoi. Oricare ar fi luerul, fisele
ramn de unul din aceste trei tipuri: 1) Rezumate, 2) Extrase, 3) Comentarii si idci
personale, necesitnd fiecare tehnica adecvata pe eare o am pomenit.
Exemplu de fis de anaz dezvoltat
(Comentarul extrasului precedent) :

Schim b si liber Lite

Nota ud. l(V c z i fisa no. )
Schim bul nu este, prin naUira sa .o n v o ia la libra,com crede d-1 ZcJetin.
D-l Muuss a aratat, de curnd, piecrid de la ideca potlaciuiui\co n tractu i
prim itiv, n eare Jibcriatca n ujoaca nici un roi, studiat de Davy (n Lu Foi jure),
ca schim bul este la origine oprestatie obligatorie uzunir.
ipotcza contractuasta a d-hii Zcletin se refera vident la schimbui societatii burghezt,
si aci are dreptate; e nsa gresit sa se spun ca iibcrtatea e n naturu schim balui
si o conditie sine qua non1" a existentei acestuia.
Nota ad. 2
C onditia necesara pentru ca schimbui sa se dezvolte nu este libertatea,
cum spime d -sa, ci sigurantu tranzactiiior.
N enum arate fapte vechi si noi pot sprijini aceasta. A m intim doar anecdota
eu Vlad T epes si Negutatorul florentin.
Dar ch iar argum entele aduse de d-l Zelctin asupra pScii trgului ara ta aceasta.
Priviiegiul pacii trgului este o garantie ca trgul nu va fi tulburat de seniom l fcudtsL
garantie cumpSratit sau impusit acestuia de multe ori de catre cornuna.
De ce le mai muite ori nsa aceasta pace sc datora vecinitatii Bi srie il si dreptuiui
de U7.il recunoscut acesteia.
(A ceasta ne explica subsidiar si dezvoltarea mari1orentedraie
n turgurile mri din Evui mediu.)
Catedrala era construit ca o garantail a comertuui din trg, mai aies a comertuhi
de cereale. (C hartres, de piida.)
La noi, unde Biserica nu avea priviiegiul de azil; neavnd nici o functie ocrotitoare a
cnpitelului, nici acesta nu i-a construit aitare de dim ensiuniie celor din Apus.
(A se reveni eu detaiii, nota de mai sus fond o simpla indicatie.)

Toate aceste metode sunt bune si practica va arata fiecruia pe cea mai
potrivita.

CLASAREA M ATERIALULUI
Fisele astfel adunate nu pot fi pstrate n neornduiala. Ele trebuiesc clasate.
Scopul clasrii lor este dat de nevoia dubl:
86

1, De a gasi imcdiat, n orice moment si eu minimum de efort, inl'ormatia notata

de eare ai nevoie.
2. De a putea parcurge imdiat n aeelasi timp totalul fiselor adunate eu
privire la o aceeasi chestiune.
Pentru aceasta, fisele se vor puhe n dosare sau cutii, de preferint extensibile,
pentru c nu putem prevedea a priori numrul fiseior ce-1 vor mobila, fiecare do sur
rclerindu-se la una si aceeasi chestiune.
In acest fel, stim c vom gsi oricnd n dosar toate fisele adunate de noi pna
n clipa cutrii.
Dificultatea clasrii st toata n greutatea de a gasi un cadru de clasificare
potrivit fiecrei chestiuni.
Determinarea acestui cadru se poate face a priori sau empiric.
A priori, atunci cnd cadrul de clasificare rigid este impus mai dinainte
cercetrii.
Empiric, atunci cnd cadrul de clasificare se dezvolt pe msura nevoilor
luerului.
Dintre sistemele apriorice cel mai desavrsit este clasarea metodica.
Clasarea metodica const n gruparea dosarelor dupa gruparea natural a
capitolelor n lucrare.
Clasarea metodic tinde a reproduce, la sfrsitul cercetrii, tabla exacta de
materii,niesnind astfel enorm redactarea.
Ea are superioritatea logica ca ngaduie orientarca imediata n lucrare si
cuprinderea rostului fecarui capitol n ansamblul gnral.
Uitndu-te ntr-un fisier clasat metodic, poti oricnd degaja conceptia autorului
despre subiecL
Am va zut nsa c o buna clasare sufer necontenite transformari, pe msura ce
se transforma conceptia nssi. Din acest punct de vedere, clasificarea metodica este
rigida.
Ea are defectu! c cere o munc ndelungata pentru fiecare reclasare.
Apoi la nceput, cnd autorul nu are dect idei vagi despre subiect este
tare greu sa poat sti exact eare va fi chiar planul sau aproximativ de ccrcetare; iar
plam de ucru, introdus n fisier, risca sa nu aminteasc nici pe departe planul
lucrarii nsesi. Cei ce au lac ut iucrri de acest fei stiu bine acest lucru.
Un exemplu tipic de clasare apriorica si rigida este asa-zisa clasificare
7.ecimal,adoptat de Congresul gnral a Biblioteciorsi delnstitutul international
de bibliografie din Bruxelles eare prezida ia clasarea mai tutulor biblioteeilor
mari din lume.
Toate cunostintele gnrale sunt aci dvizate, de la nceput, n zecc capitole,
dupa afmitatiie lor naturale aproximative,nsemnate de l a 0-9.
87

Fiecare din accste capitole este divizat, la rndul lui, n zece, notate, rcspectiv,
de la 00-99.
Apoi, freare din acestea este divizat, mai departe,n alte zece, notate, respectiv,
000-999, si asa mai departe.
Fiecare cunostinta este astfei dotat eu o cota, care permite gasirea ei imediata,
un indice analitic.dupa aifabet, reproduc and. la sfrsit, cota fiecarci cunostinte.
Se vede lesne ct arbitrar intr n aceste diviziuni, care, aducnd totusi mari
foloase practice, tind sa se gnral izeze, eu toata critica de artificialitate ce li se face.
Nu recomandam aceasta clasificare tae quale. Indieatiile zecimale ofer ns
avantagii pentru numerotarea fisei or, de care va trebui sa rinem seam la indicarea
unui sistem bun de clasare.
La toate inconvenientele clasifcrii metodice pareaz casificarea zis
analitica.
Casificarea aceasta consta n asezarea dosareor n ordine alfabetica, pe
categorii de chestiuni, fiecare dosar formnd un titlu si o lista a lor aletuind un
indice usor de mnuit.
Casificarea analitic permite extensiunea capitolelor la infinit, fr nici un
inconvnient.
Fiecare grup de fise, aletuind un dosar nou, primind un nume, este insrt la
locul alfabetic permitnd lesne regsirca lui.
Dupa cum prima clasificare tinde a da tabla de materii a lucrarii, la fc, aceasta
a doua tinde sa dea schelctul unui Sachrcgistci4, de genul celor mult folosite de
autorii germani mai aies n tratate.
Casificarea analitica nu nlesneste nsa redactarea; autorul nu poate vede a
dezvoltarea proportional a diferitelor laturi aie problemei si risca sa culeaga mult
material inutilizabil.
Ca totdeauna,adevarata metod sta la mijloc. Ha iese din empirie,dar cuprinde
o organizare a acesteia.
Metoda ce ni s-a vadit a fi cea mai rodnica, desi nu este cea mai lesnicioas,
este modificarea succesiva a cadrelor,pe masura.compozitiei lucrarii.
1.
La nceput, ipsa de orice idee de ansamblu, un reperoriu anaitic a!
nolimilor mai importante ce ntlncsti n lucrare este de~ajuns. n acest stadiu. fisele
nu se vor numrota.
2 .0
a doua faz este aceea a planului de lucru. El consta ntr-o prima ncercare
de organizare a materialului conform fie eu planul unei lucrari anterioare ne care
o socotim esentiala, fie eu o viziunc a noastr asupra diviziunilor subiectului. n acest
stadiu, socotim folositoare aplicarea urmtoarei variante a metodei zecimale, pe care
am numi-o sistemul zccimal eu goluri.
Diviziunea metodica va primi aci o numerotare de ordine zecimal fara a
dividc totusi n zece eu necesitate.
88

Dp pi Ida: de avem patru capitoie mari. Je nolam eu cifrclc de la 0-3. n cadrul

primului capitol avem 3 scci.n al doilea 7. n al trciiea 12.
Vom nota sectiunile primului capitol eu 00. 01, 02; aie celui de al doilea.de la 10 la 16;
aie celui de al trciiea, de la 20 la 29 si apoi pentru celclalte doua eu 20' si 21.
Beneficiem astfel de posibilitatea unei numerotatii ceea ce este marele
avantaj al zccimalului, eliminnd n acelasi timp rigiditatea.
Noi capitoie pot fi adaugate si create, far a modifica eu necesitate ntreaga
structura a sistemului.
3.
Totusi, n cazul schimbarii conceptiei generale, aceasta modificare devine
indispensabia. Ea echivaleaza ca o prelucrare, si e de mare folos cercetatorului.
Cercettorul va pastra nsa, pentru sine, o copie a planului primitiv, care-i poate
folosi alla data.
In acest caz, toate fisele vor trebui renumerotate (tt eu creionul), continundu-se astfel pna ce ntregul material se afla adunat si se poate trece eu folos la
faza ultima, a redactarii.
Un utim punct de semnalat n privinta clasrii este cazul n care o aceeasi fisa
poate interesa doua capitoie diferite aie lucrarii.
n acest caz, daca nu se poate recopia fisa ntreaga, se introduce n dosarul
nouiui capitol o indicatie pe o fisa separat cuprinznd: titlul fisei, cuprinsul
telegrafic de care am vorbit si indieatia: vezi fisa eu numarul sau vezi fisa no. n
dosarul (titiil s au numru1) .
La reclasare, se va avea grija, n acest caz, sa se modifie si indieatia fisei.
n caz de omisiune a acestui fapt, fisa se poate regasi prin planu/ primei
ornduiri pastrat de autor; altii pstreaz chiar vechea numerotatie, barata eu o
trstur de creion, aaturi de cea noua, si nsemnata eu o eifra romana: I, II, cifrcle
romane indicnd a cta clasare este asa c i se poate lesne da de urm.
Apoi, fisele si pastreaza n dosar cam acelasi numr terminal, asa ca7o data
aflat dosarul, fisa se afl lesne.
In fine, o ultima posibilitate, spre a o afia, e lectura fiselor din dosar, ce nu e
operatie far folos oriet de des repetata.

PRELUCRAREA M ATERIALULUI
Cnd adunarea materialului n acest fel si clasarea lui au istovit informatia de
care dispunem, e momentul sa trecem la compuncrea lucrarii, care cuprinde
operatiie redactarii provizorii si a redactarii dfinitive.
Ajuns n aceasta faza, cercettorul va ntreprinde recitirea uiulor fiselor, de
mgi multe ori.notand toateobservatiile sugerate de fiecare lectura si clasndu-le ca
mai sus.
89

Pentru aceasta, e bine sa ia loc la o mas marc si s-ntinda naintea sa toate

fisele pe eare le-a strns, spre a le cuprinde pe toate eu vederea. n aceasta situt te,
va cuta sa rcflecteze la ansamblul de problme si la nlntuirea lor, cutnd s-si
afle o pozitie proprie n fata lor.
Mai toate lucrarile de compilatie sunt lucrari eare au neglijat aceasta faza de
adncire a materialului si au trecu direct la redactare.
Este drept c, de cele mai multe ori, adncirea si prelucrarea sa fac treptat,pe
msura strngerii materialului; nu este mai putin adevarat c acum este momentul
ca reflexiile sa fie organizate si supuse la verifieare.
Metode sunt aci si mai greu de dat. Ajunge sa tinem seama de mersul
faculttilor noastre intelectuale n disciplinele empirice si de metodologia stiintei

'Un sfat foiositor este acela de a nu ncerca sa escamotezi o dificultate. Cnd

ceva mpiedie pe cercettor sa nainteze, sa lase totul si sa ncerce ridicarea
greuttii. De nu poate, sa se adreseze profesorului sau unui coleg de ncredere, pe
eare eventual s-1 provoaee la diseutie. Asemenea piedici se ivese mai aies n fazele
n eare ni se impune precizarea unei atudini.
Aceasta este faza cea mai putin tehnica si cea mai personal a muncii
intelectuale. n aceast faz, cea mai mare important o au obiceiurile personale:
alegerea orelor de iucru, a locului de ucru si a attor factori mrunti, cari au totusi
un roi hotartor n disciplina fiecrui intelect uman. Fiecare va lucra deci dupa
dispozitii, mprejurri si oportunitti proprii.

spciale n eare lucrm.

Trei faze par a se degaja n acest procs:
1. Vizhmca si analiza materialului,n sensul descrierii, comparrii si ntelegerii
exacte a faptului studiat nsend fie din vedenia lui direct, fie din sugestiile celor
ce au privit anterior la el. Aci, ceea ce importa este bogtia,preeizia si exactitatea
informatiei.
2 .Ipotcza, ca o faz n eare ajungi sa faci supozitie asupra acestui material, sa-1
nchegi ntr-un ansamblu organic, sa descoperi relatii ntre elementele ce tin ntr-un
tt, sa vezi cauze sau sa formulezi asupra materialului un rationament exprimental,
n forma unor judecati disjunctive, ce se pot verifica, sau sa ncerci a- ngoba ntr-un
concept dtator de seam asupra faptului. mprejurrile n eare ajungi la formaiarea
acestei presupuneri sunt greu de fixt. Vine n ore de reflexie singuratie, vine dintro diseutie eu un coleg, din lectura unei erti, poate veni chiar n somn. Esentialul este
ca, atunci cnd o ai, sa nu o lasi sa se piard, ci sa procedezi imediat ia no tare.
Analogia joae un roi capital de multe ori n aceasta faz, si cunosrintele gnrale
sunt cele mai apte sa sugereze o orientare noua, o relatie de acest fel.
3.
A treia faz este verifiearea, adic aplicareaja materialul concret descris si
izolat n prima faz, a ipotezei imaginate n cea de a doua. Aci. spiritul critie este
factorul dterminant.
Toate acestea,vident, sunt simple indicatii. n fata fiecarei problme concrte,
cercetatorul va mobiliza tt arsenalul sau de mijloacc spre a ncerca rezolvarea ci.
Ceea ce nu trebuie sa neglijeze este c:
In prima faz a lurii n eonsideratie a materialului, factorii deeisivi sunt:
bogtia, preei/ia, exactitatea;
In a doua faza, imaginatia si refleetia;
n a treia, decid ndeosebi atentiunca si spiritul critic, eare discuta verificarca
fiecarei ipoteze, prevede obiectiile eventuale si le cerceteaz temeiul.

90

RED ACTAREA
n toate cele ce preced, s-a bgat de seama, cred, c tehnica muncii intelectuale
nu face dect sa reproduc, n termeni noi, fazele cunoscute din retorica elasic:
adunarca materialului corespunznd invenunii, clasarea, dispoziunei adaptate
ns unor subieete ce necesit eforturi ndelungi, ntr-o vreme n eare Jite ra tu n r
fiecarei chestiuni a luat proportiuni gigantice.
La fel, redactarea va corespunde elocuiiunii sau stilizrii.

a) Prima redactare
n momentul n eare suntem, autorul a epuizat materialul ce avea de cercetat,
are fata de el o orientare prcisa si si-a nott, pas eu pas, toate reflectiile privitoare
la problemele de ansamblu si de amanunt ce a ntlnit n caie. Pe msura ce iucrul a
naintat, autorul a cetit tt mai des ansamblul fiselor adunate, eare se afl acum toate
alturate n dosarc, pe grupe de chestiuni; si a gndit asupra felului lor de a se lega
unele de altele.
{-

Rmne de tras ntre ele firul de continuitate eare va aletui lucrarea nssi.
Pentru a face prima redactare, autorul va aseza naintea sa toate dosarele de
eare dispune, spre a puea cuprinde dintr-o data, eu mintea, ansamblul chestiunii.
Va desface, apoi, pe rnd fiecare dosar, n ordinea metodica a planului, va
confrunta ne o data fisele eu altele si va reciti observaie sale asupra fiecreia.
La sfrsit, va grupa la un loc pe cele asemntoare si va srie:
' 1. Rezumndgrupe ntregi de fisc analoage. reproducnd indicaile ce euprind,
eu problemele ce pun si diseutiile ce comporta;

2.
Rcproducnd. n tta! sau fragmentar. fisele c -i vor prea esentiale,omitnd
necsentialul;
?>.;Lcgnds&\c deja scrise, prin fraze comprehensive, unele de altele;
4.
nccrcuind, eu ajutoral creionului, pasagiile de limint, pentru ca totul sa
ia un aer cursiv si corect.
Facnd astfel .-prclucrarea fiecrui dosar va da nastere cte unui capitol.
Cnd acest lucru va fi fct eu fiecare dosar, autorul va trece la transcrierea
lucrarii, capitol eu capitol, periirid stiiul si rotunjind asperittile unui material pana
aci eteroclit.
Cteva indieatii sc pot da si aci pentru nlesnirea acestei redactari, eu privire
mai aies la executarea tehnic a lucrului.
Daca pana aci une] tel c necesare au fost tocul si creionul,de aci ncolo intra n
functiune foarfeca si pensula. Foarfeca implic curajul de a sim pli fie a tt ce nu e
imediat util ntelegerii; foarfeca uni ta eu pensula permit rstumarea ordinii n care
prezentm unele fapte, spre a le face mai clare ntelegerii. n loc de a recopia textul
ntreg, paragrafele ce nu sunt la locul lor sunt decupate izolat si apoi lipie n
adevarata lor ordine. In acelasi fel, se introduc n text si noile lamuriri socoite
indispensabile.
Unii obisnuiesc ca, o data terminata aceasta redactare, sa o reciteasca eu atene
de cteva ori, apoi s-o puna n biblioteca; si, vreme de doua, trei sptamni, sa nu o
mai ia n consideratie ca text, ci numai sa eugete la subiect pe dc-a-ntrcgul si la cei
mai bun mod de a-i expune, pentru ca apoi sa-1 redacteze din nou, a doua oara, din
minte, pe de-a-ntregul. Reluarea problemei de la capat, pe lng ca ibcreax de
sugestia produsului momentan, permite si o reorganizare efeetiva a materialului n
vederea expuuerii, stiut diind ca mijloeul ccl mai bun de a arta ceea ce ai gasit nu
este toideauna aralarea caii nsesi prin care ai gasit. Inventia ia locul expuncrii si
rationamentul locul intuilici induelive. Experienta a dovedit c, pentru mintile eu
puternica organi/are sintetica, noua redactare este mult mai clara, libra de oriee
asperitati si lucruri greoaie, mai supla si mai eleganta. si ca trebuie deci preferata
cclei vechi.
Altii trec de la prima la a doua redactare, sau de la a doua la a trcia.cetind unui
specialist prieten manuscrisul. Din felul n care acesla urmareste si prieepe, ca si din
observatiile ce i se fac, autorul ajunge la o noua redactare, dotata eu un grad si mai
mare de pcrfectie.
Evident ca, eu ct mai multe perfectionri sufere o lucrare, eu att tinde sa
devie mai perfec.
Cnd si aceasta operatie va fi facuta, lucrarea este aproape gata. Rmne sa i
sc dca forma defniliv, spre a fi gala de pre2entat.

b) Redactarea definitiv
Trecem acum la analiza redactarii dfinitive.
Redacarca aceasta cuprinde doua elemente:
1. Tcxtul propriu-zis,
2. Notele.
1.
Texul propriu-zis consta n expunerea sistematic a tezei sale. Aci
cercetatorul va aplica regulele normale de compozitie, cunoscute de aiurca, la
dezvotarea argumentelor pe care se sprijina.
Tcxtul cuprinde mai totdeauna o ncercare de formulare a chestiunii, o
prezentare a materialului, o analiza a solutiunilor anterioare, eu critica ior, o fixare
a punctului de vedere propriu, o justificare a acestui punct de vedere, o analiza a
obiectiilor posibiie si o naturare a acestora.
Calitatile ce se cer expunerii sunt: n primul rnd, claritatea?; n al doilea rnd,
conciziunea; abia n al treilea rnd vin celelalte caitti de stil.
Multc ispite pndesc 3a redactare, mai aies pe cei ce scriu eu usurint si se las
dusi de propriul lor stil.
1. Cea dinti ispit a redactorului este lungimea textului. O prcjudecata de
ncepfor, pe care o sprijina o admiratie naiva a cetitorului, este aceea de a aprecia
valoarea unui text dupa dimensiuni]e sale. nceptorii, mai aies, se silesc sa scrie
,.tot ce stiu despre subiect, pierznd din vedere faptul c amnuntcie ntuncca
vederea ntregului. Adevrul este nsa altul. Lungimea unei lucrari, mersul ei grcoi
vadesc, prin paradox, un timp insuficient de redactare. E cunoscuta fraza prin care
d-na de Svign se scuza nepoatei sale: Iart-ma ca ti-am scris o scrisoare asa de
lung,dar n-am avut timpui s-o fac mai scurta \
Ceea ce se cerc este curajul de a sacrifica tt ceca ce nu este indispensabil
ntelegerii. Conciziunea da contur si vigoare fiecarei afirmatii.
2. A doua ispita e ziaristica. Multi tineri se simt atrasi. n scris, de farmecul
expresiiior tari si plastice. Dcosebirea de genuri e nsa fundamentala. n vreme ce
ziaristica ncearca sa crecze o sugestie prin cuvant, ntr-o lucrare stnica fiecare
ufirmatie reprezinta o judccata ce trebuie ntemciat si de care se poate cere socoteala
autorului. De unde, eu totul alla e valoarea de nlrebuintare a formelor de stil.
Formulcle bombastice si vagi, locurile comune trebuiesc deci eu grija evitate
n lucrarile stiintifice, iar eptetele alcse n chip decent si judicios. Disciplina
intelectuala severa trebuie apoi sa ne deprinda sa evitam eu totul argumentele ad
hominen6 ce umpKi ziaristica.
Spirjtul polemic este una din cele mai mari ispite aie nceptorilor bine dotati,
care. dae nu se stapnesc la vreme, ajung sa se risipeasc n zadar, spre paguba
93

aptituclinilor lor si a stiintei. Tocmai acestora ii .se recomand examenul strasnic al

valorii fiecarei asertiuni ce nainteazy.
3 .0 alta spit este incorectiLudinca n afirmari ori n citatii.
Pentru a ne feri de ea, ori de cte ori facem un citt, suntem datori s-i facem
n conditiunile n care am pomenit vorbind de extragerea lui. Va fi ntotdeauna pus
ntre semnele ciarii si nsotit de indicatia complta a izvorului pentru control
n nota. Daca facem citatul n limba n.care scriem, o nota l va reproduce imediat n
limba original, urmat de referinte.
Trebuie mai aies sa ne ferim sa eitm trunchiat,denaturarea sensului ce ar putea
rezulta constituind una din cele mai grave incorectitudini n munca intelectuala.
Apoi, ori de cte ori expunem o idee pe care o avem rezumat dintr-un autor,
aceeasi corectitudine cere sa-i pomenim mcar numele, daca nu si loeul de unde o
avem. O idee ce apartine patrimoniului comun se poate reda fara referinte. Singura
cultura speciaa ne nvat acest tact.
4.
Daca utilizarea ideilor altora, fara a ne referi la ele, este o incorectitudine de
vitt, abuzul de referinte este, de asemenea, un lucru de vitt, dovedind lipsa de
gust si pretiozitate. ntre incorectitudine si pretiozitate, calea de mijlcc este iarasi cea
mai dreapta, eu toate c o veche prejudecata academica german, mai aies , nu
tocmai lara temei, vrea sa preferim totdeauna pe cea din urm,ceei dinti.
5 .0 ultima ndatorire e aceea de pohtet.
Pentru aceasta, ori de cte ori pomenim n text numele unei persoanc, dae
aceasta este n viata, l vom prcda de indicatia: d-1, d-na, d-ra etc.... Cnd
prcopinentul nu mai e n viata, sau cnd este o persoana bine cunoscut, se ngaduie
pomenirea numelui singur; totusi, chiar n acest ultim caz, e mai corcct sa nsotim
numele de particula. Aceasta observatie nu priveste nsa notele.
2.
Spre deosebire de text, care reprezint, dupa cum am spus, economia strict
a lucrarii, notele alcatuiesc bagajul complementar, ce nu este absolut necesar pentru
ntelcgerea pozitiei autorului; dar contribuie la ilustrarea si ntrirea ei.
Notele sunt de doua feluri:
1. Indicatii de izvoare;
2. Complementc aie afirmatiior,ncercuiri aie- lor, exemplificari, discutii.
Tehnica redactarii notelor e supus si ea unor eerinte bine de stiut: caci unele
universitati leimpun conditii riguroase,mai aies indicatiunilor de primui fel. Astfei,
Universitatea din Paris cere ca referintele sa fie complt si impune chiar caractre
diferite pentru numele autorului (capitale), pentru titlu (italice) si pentru indieatiile
de loc, data si pagina (normale).
Exactitatca rcfcnntelor este politetea unei publicatii i'ata de cititorii ei: ea nu
urmareste etaare de eruditie, ci punerea unui anume material la dispozitia acestora.
O referinta incompleta, ce nu ngaduie controlu! pasagiului citt, este inutila si
e de prfrt sa fie lasat pe dinafar.
94

Ventru simpiicarea eitatiei unei cari! ce revine mereu n discutie, e obiceiul

ca, dupa o prima referi nul complta, sa se indice numai:
a) Daca referinta se face imediat si n acelasi loc: /7?icfcm,pag. ;
b) Daca se face mai departe: autorul, op. citt, pag. ;
e) n cazul n care se citeaza mai multe opere de acelasi autor, se vor vita
confuziile roproducnd uni;! din eu vin te le (de obicei ce! ncepator) titlului cartii.
Noie le complcrnauarciui iizionomia normaa a lucrarii. Se imprima de obicei
eu caractre mai miei, reicrindu-sc printr-o cifra la unu! din cuvintce sau
propo/.iLiiie textuiui pe care le explicita.
Notele se dispun de obicei n josul paginai, numerondu-.se eu cifre arabe,
ncepand de ia fiecare prima nota a paginei. Cnd nsa extenshmea lor este prea mare
si ar ngreuia iectura, e preferabil ea toate notele sa fie trimise n apcndicc. Lucrarea
estiga astfei n eieganta.
Unii autori disting. prin doui fejuri de numercAri ( cifre arabe si litere miei de
tipar), cele doua categorii de note, ccca ce da mai multa eieganta; akii le dispun
etajate; ahii, n sfrsit, asaza notele eu referinte in josui paginei, marendu-ie: a), b)
etc., si noteie amuritoare ia srsit, n apendiee. mimerolndu-le de la unu n sus, n
eoninuare.
Redactarea definitiva se va face de obicei pe foi de hartic detasatsau pe caiet,
scriindu-se nsa numai pe una din pagini (recto). Acest mod de a redacta are dublul
avantaj de a ngadui dcplasarea paragrafelor eu ajutorul foarfeeei si, mai aies, de a
lace posibia tiprirea. Aceasta neind posibi'a, n conditiile tehnicci moderne
actuaie, dect cnd manuscrisul este scris numai pe una din pagini. Deplasarea
paragrafelor poate fi iolositoare. uu'itei dispozitia ior poate varia pana n uitimul
moment. Aceasta de pi as are, sau inserarca unui nou text, dintr-o pagina mai veche,
seris numai pe o rata, se face eu usurinla n cnipul urmator: eu o foarfeea, se ' aie
foaia n doua, dc-a iungul rndurilor,n iocui unde avem eeva de insrt. Introducem
apoi ioaia aib sau paragraful adugat si lipim ia loc. Manuscrisul este gata. De aceea
sc si spune ea ultima redactare a unui text se face eu foarfeea si eu pensua, mai mult
dect eu tocul. Serisui eu masina simplific mult toate aceste operatii, le d o
redactare ciara, permite luarea unui duplicat identic, fara munc suplimentar,
nlesneste enorm ultima purifIcare eu foarfeea, da textuiui un aspect mai prezentabil,
nlesneste lectura, fara sfortri grafologice; n fine, proba de tipar iese mult mai
eorecta si corectura se poate face de oricine. De aceea, deprinderea stcnografici si a
dactilografiei este un lucru de recomandat sludentiior, ca indispensabil
muncitorului intelectual de astazi, att pentru practica de mai irziu, ct si pentru
lucrarile universitare, notarea repede si copierea limpede a notelor ftind absolut
necesare. In Apus, mai toate publicatiiie nu primesc dect manuscrise
dactilografiate.

95

Nu putem da aci indieatii tehnice asupra acestor practici. Studentul le va gasi

n lucrriic spcciale.
E bine ca manuscrisul sa existe n dublu exemplar.
Paginile manuscrisului se prind apoi mpreun, pe marginea stnga sau n
coltul de sus.
Cu aceasta, manuscrisul se asaz ntr-o cartotec, n asteptarea oeaziei n
vederea creia a fost scris, sau ia imediat calea tiparului.
n caz c ramne n cartotec, este bine ca pe coperta manuscrisului definitiv
sa notam locul si intervalul de timp n care am alcatuit lucrarea. Acestea ne pot folosi
ulterior.

TIPARUL
Daca manuscrisul ia calea tiparului, autorul nu-1 primeste napoi dect o data
cu prima corcctura.
Prima corectura este tcxtuJ cules, imprimat pe o foaie deprob. Cu manuscrisul
n mna, autorul va verifica, cuvant cu cuvant, ba chiar liter cu itera. textul
imprimt, marcnd pe margine schimbrile de introdus n text. E bine ca principace
semne ntrebuintate n ascmcnca oeazii sa fie bine cunoscutc.
Suprimarca unei litere n text se face printr-o bani oblica /. a unui cuvant sau
membru de fraza, printr-o linie orizontal mrginita de doua bare oblcc !A Accstc
semne se reproduc pe margine, cu semnul delta grec S si reproducerea oiiginaa se
leaga cu o linie de semnul din text.
nlocuirea unui cuvnt sau liter se obtine facnd semnul de baraj. ca n cazul
suprim arii. Acest semn se rpta pe margine, unit printr-o linie cu ce! dinti. Numai
ca, n loc de semnul 5 (delta), al suprimarii pure si simple, se scriu Iitera, cuvntul,
fraza ce trebuiesc puse n loc. Toate acestea sunt valabile pentru orisice schimbri
de majuscule cu minuscule etc.
Pentru ucuosul de literc se procedeaza ca pentru nlocuire, cu deosebire ca
semnul / se facen spatiul unde trebuie introdus litera.
ntroducerea unui cuvnt, fraza etc.se face insernd n text, la locul unde
trebuie facut adaosul, semnul 4> (fi), care se reproduce pe margine. naintea
cuvntului sau frazei de insrt. Cele doua semne <j> (fi) se unesc cu o linie.
n caz de mvcrsiunc a literelor sau cuvintelor n text, se ntrebuinteaza sau
semnul obisnuit al inversiuni, sau se bareaz, ca mai sus, ambele litere si se rpta,
pe margine, barajuUadognd, aturi de ei, litcrele n ordinea lor exact. Primul
procedeu se ntrebtfinte'az mai aies 1a inversiunea cuvintelor si a paragrafelor.
96

Scpararca a doua iicrc sau cuvintc sc facc. n text. eu o linic dcspartoarc,

reprodusa n margme, eu semnui )(: apropicrea, )a fe!,nsa eu semnul t.
Puncrcj unui rnd de la capiit (aliniatul) se indic eu paranteza mare pus n
capul frazei de trecut de la capat [.
Scmnclepunetnatiei se introduc ca si literele, eu deosebirca c se fac sub semn
doua mici virgute. La ici, eu eifrelc ec indica puterilc unui numr si notele din josul
paginei.
Un ait capitol este acela al supravegherii caracterelor tipogratce, ntraet n
tipar sublinierile se fac prin schimbarca acestor caractere.
Subinierile n text au de scop sa scoat n evident o idee.
Sblinierea eu o linic m text se traduce n tipografie prin caracterele italicc sau
oblige si se nsemneaza pe marginea textului subliniat:
Sblinierea eu doua linii se transpune prin caractere romane sau capitale si e
rezervata mai aies titurilor. Si ca se indic pe margine prin cuvntul: ,.roman .
In fine, lucrarile geimane mai cunosc caracterele rarite, n eare sc transcriu de
obicei frazele ce cuprind momentele importante aie argumentarii. Aceste caractre
nlcsnesc mut primul contact eu o carte.
Acestea sunt cazuriSe cele mai freevente aie corecturilor.
E stiut ca o lucrare este eu att mai agreabil, eu ct caracterele sunt mai
armonic potrivite ex ig en tel or textului; si o tendint fericit face ca zilele noastre sa
cunoasca o noua ntrecere n arta iparului.
Indicatiuni mai largi asupra thnicei muncii intelectuale se pot gasi la:
Dr. Chavigny: Organisation du travail intellectuel, in 16, Nancy, 1923.
Albert Cym: Le Travail intellectuel, in 16, Paris (Alcan).
Guerguy: L 'A rt de classer ses notes, in 16, Paris et Bruxelles (InsL Internat,
de Bibliographie).
Payot: Le Travail intellectuel et la volont, in 8, Paris (Alcan).
Romanescu, Vasile: Tiparul, Bucuresti (Cartea Romneasc).
Stahl, H.: Stenografia Stah, Bucuresti (Tipografia Geniului), 1926.
Vldescu, I. : Adunarea, clasarea si. pastrarea materialului istoric, Craiova
(Scrisu Romnesc).
Vldescu, I. : Cum se poate face o recenzie, Bucuresti (Socec), 1925.

w jo e c a

r<*

97