Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Institutiile Politice
Institutiile Politice
INSTITUTIILE POLITICE
Expresia institutii cunoaste multe acceptiuni si sensuri, dintre care vom retine
cele care ne intereseaza aici.
In sens restrans, in drept, prin institutie se intelege un grup de norme juridice,
unite pe criteriul unui obiect comun de reglementare, obiect care ii asigura coeziunea si
permanenta. Astfel, institutia, denumita si juridica, este o parte a unei ramuri de drept si
vorbim, de exemplu, de institutia casatoriei, institutia proprietatii etc.
Pentru disciplina noastra prezinta interes institutiile relative la putere. Astfel
determinate, institutiile politice cuprind organele insarcinate sa realizeze puterea
politica si normele privitoare la aceasta realizare, cum ar fi de exemplu: Presedintele
Romaniei, primul- ministru, Parlamentul etc.
Institutiile politice su 414c27e nt avute in vedere intr-un sens foarte larg, sens ce
cuprinde nu numai formele organizatorice si normele, dar chiar si viata acestora si
aplicarea normelor.
Altfel spus, daca expresia institutii politice are la inceput un continut juridic,
care ramane esential, ei i se adauga un continut politic, care apropie sensibil
semnificatia sa de cea de regimuri politice (cf. M. Duverger, P. Pactet). Iar regimul
politic este, intr-un stat anumit, rezultanta jocului fortelor politice, in principal al
partidelor, intr-un anumit cadru institutional si juridic, tinand seama de determinarile
istorice, ideologice, economice, dupa cum precizeaza Pierre Pactet.
Avand in vedere aceste considerente, este important sa studiem alaturi de
institutiile oficiale, stabilite prin Constitutie si institutiile de fapt, precum partidele
politice si grupurile de presiune, daca nu in complexitatea lor, macar in masura in care
privesc exercitiul puterii politice. Ca forme organizatorice prin care cetatenii participa
la guvernare, partidele politice pot fi subiecte ale raporturilor de drept constitutional.
De altfel, Constitutia si unele legi (mai ales Legea partidelor politice) stabilesc expres
posibilitatea acestora de a fi participante la raporturile ce privesc instaurarea,
mentinerea si exercitarea puterii. Astfel, partidele si formatiunile politice au dreptul de
a propune candidati in alegeri.
Asa cum sustine Maurice Duverger, studiul institutiilor politice permite plasarea dreptului in
contextul sociologic si determinarea adevaratei sale semnificatii. Trebuie sa remarcam, de asemenea,
ca aceasta asociere exprima evident legatura stransa dintre politic si dreptul constitutional, stiut fiind
ca deseori dreptul constitutional este definit ca acea parte a dreptului care reglementeaza institutiile
normelor.
Termenul stat are doua acceptiuni. Intr-o prima acceptiune, statul reuneste trei
elemente, si anume: teritoriul, populatia (natiunea) si suveranitatea (in sensul puterii
organizate statal). In aceasta acceptiune statul este sinonim cu tara, el incluzand
civilizatia, resursele, oamenii, teritoriul, frontierele, autoritatile etc. Intr-o a doua
acceptiune (acceptiunea restransa), prin stat se intelege forma organizata a puterii
poporului, mai exact mecanismul sau aparatul statal. Aceasta este o acceptiune strict
juridica.
Potrivit lui Hans Kelsen, statul poate fi caracterizat ca: a) ordine de conduita a
oamenilor; b) putere de comanda; c) vointa, distincta de vointa indivizilor, fiind mai
mult decat suma vointelor individuale, ea situandu-se deasupra lor.
Statul este produsul istoriei societatii umane. El a devenit formula juridica
organizare si de existenta a unei societati, popor sau natiune; a aparut pe o anumita
treapta a evolutiei societatii umane din ratiuni multiple, intre care cea mentionata
Leon Duguit si anume divizarea societatii in guvernanti si guvernati are importanta sa.
Structurile si functiile statului au evoluat, dar in esenta statul a ramas acelasi, o putere
de comanda, sau, in societatile pluraliste si democratice, un instrument de organizare si
conducere a societatii.
Strict juridic (sau in sens restrans) statul este un ansamblu sistematic de organe de
stat (autoritati)- el cuprinzand organe legislative (Parlament), executive (guvernul,
presedentia), organe judecatoresti. In aceste organe de stat (autoritatile publice)
lucreaza demnitari, functionari publici si agenti publici. Prin acestea statul se impune,
reglementarile fiind acceptate de bunavoie sau prin constrangere. Democratic sau nu,
statul se impune, avand in vedere ca el implica organizare si ordine. Statul are o serie
de functii ce sunt de regula examinate sub mai multe ipostaze. Astfel pot fi identificate:
functia legislativa, functia executiva, functia jurisdictionala; functii interne si functii
externe; functii economice, functii culturale, functii sociale, functii represive etc.
Trebuie sa precizam faptul ca statul este si persoana juridica, in raporturile in care participa
nemijlocit, in nume propriu, ca subiect de drepturi si obligatii (raporturile de drept civil, succesor al
mostenirilor vacante, primire de donatii si legate ce-i sunt adresate).