d-mi duhul tu, senin iarb, n nempcatul meu destin nici un tumult s nu mai fiarb! S nu mai spumege n piept, sub ndoieli ori sub blesteme, nici cte-n pofta mea le-atept, nici cte spaima mea le teme. Vreau taina netiinei reci i-a nepsrii voastre, unde, cu negrul zbor de lilieci, nici o-ndoial nu ptrunde. Granit, d-mi neclintirea din dumnezeiasca-i mpietrire, pentru-o lumin fr chin i-o moarte fr rstignire! Vreau, iarb,-nelepciunea ta de-a nu-i aduce-n veci aminte, vreau harul tu de-a nfrunta fr-a privi nimic nainte. S cresc n timp i infinit din duhul tu, senin iarb, din duhul tu, senin granit, n fericirea voastra oarb.