Sunteți pe pagina 1din 28

Metodologia cercetrii in

Psihologie

CURS 1.2.

Cunoasterea stiintifica
Psihologia studiul stiintific al comportamentului si

proceselor psihice (Atkinson, 2002, p14)


Cunoastere comuna (simtul comun)- cunoaterea pe care
oamenii o realizeaz prin intermediul mijloacelor naturale
(simurile, gndirea necritic, limbajul natural), n cadrul
experienei cotidiene, pe baza activitilor practic-nemijlocite
(activiti n care valoarea suprem este utilul, celelalte valori,
inclusiv adevrul, fiind valori subordonate sau derivate)
- implica perceptii, opinii, credinte, obiceiuri, etc.
Cunoastere stiintifica , centrat pe gsirea de dovezi
investigarea obiectului prin metode impartiale (nu favorizeaza
o ipoteza sau alta) si obiective (permit altor specialisti sa
repede procedura si sa obtina aceleasi rezultate) , se
bazeazpe instrumente de msurare,

Principii ale cercetrii psihologice


Principiul determinismului - toate fenomenele din

natur i societate au anumite cauze, se supun


necesitii, fiind guvernate de legi obiective.
In psihologie, un singur efect poate avea cauze
multiple, complexe , precum si o singura cauza/un
singur factor poate determina efecte diverse la
persoane diferite/momente diferite.
Complexitatea cauzalitii psihice - > legile in
psihologie au un caracter probabilist (statistic).
Deci fenomenele, depinznd de numeroi factori,
sunt influenate i de legile probabilitii.

Principii ale cercetrii psihologice


Principiul dezvoltrii viata psihica presupune o

continu activitate, o continu evoluie, continu


transformare n funcie de dezvoltarea biologic
(creierul, ca orice organ i are evoluia sa), dar
mai ales intervin factorii sociali, dar si chiar factorii
psihologici.
Trebuie sa tinem cont demobilitatea psihic i s
cutm totdeauna s nelegem procesul apariiei
i dezvoltrii unui proces psihic.

Principii ale cercetrii psihologice


Princiliul organizrii sistemice (sau sistematizrii) ne oblig s

nu uitm dependena multipl a oricrui proces de alte subsisteme


i de sistemul cel mai cuprinztor persoana, eul ei.
Definim sistemul drept un ansamblu de elemente, a cror
interaciune conduce la apariia unor proprieti specifice,
ce nu le posed prile constitutive ale ansamblului.
Psihicul este:
- un sistem deschis, n cazul su aspectul informaional fiind cel
hotrtor.
- un sistem dinamic, n continu transformare.
- un sistem hipercomplex avnd un mare numr de elemente,
fiecare dintre ele fiind la rndul lor sisteme (perceptive,
conceptuale etc.).
- un sistem autoreglabil mecanisme de feed-back

Metodologia cercetarii in psihologie


Metoda - gr. methodos= cale, drum spre ceva.- calea,

itinerariul, structura de ordine sau programul dup care se


regleaz aciunile intelectuale i practice, n vederea
atingerii unui scop
Complexitatea obiectului de cercetare al psihologiei (natura
ideal, subiectiv a psihicului) cunoastere/investigare
indirecta, prin studiul manifestrilor exterioare,
comportamentale (=indicatori ai strilor i relaiitlor interne,
subiective).
Psihologia a trecut treptat de la metodele subiective spre
metodele obiective, locul introspeciei, ca metod subiectiv,
fiind luat de observaie, experiment etc., ca metode obiective.

Definitia metodei de cercetare


"Metoda este acea mbinare i organizare de concepte,

modele, ipoteze, strategii, instrumente i tehnici de lucru


care dau corporalitate unui proiect meto-dologic. Ea este
operatorul care mijlocete trecerea, ridicarea treptat de
la problema de cercetare, enunat n plan teoretic, la
reconstrucia ei - observaional, experimental,
acional - n vederea corectrii, optimizrii, potenrii,
restructurrii unui sector sau altul al practicii sociale"
(Golu apud, Zlate, 1996).

Specificul metodelor de cercetare in psihologie


Au un caracter instrumental, de intervenie, de informare,

interpretare i aciune,
Metodele sunt ghidate de concepia general a cercettorului,
de principiile teoretico-iinifice de la care pornete, reunite
sub denumirea de metodologia cercetrii.
n funcie de scopul lor, pot fi mprite n:
1. Metode de recoltare a informaiilor i metode de prelucrare
i interpretare a acestora;
2. Metode de investigare intensiv i extensiv;
3. Metode de diagnoz i prognoz;
4. Metode investigative i metode aplicative
(psihoeducaionale, psihoergonomice, psihoterapeutice etc.).

Specificul metodelor de cercetare in psihologie


Dup caracterul metodelor se difereniaz metodele obiective

i subiective. Metodele obiective se caracterizeaz prin


imparialitate, independen fa de factori accidentali iar cele
subiective prin implicarea subiectivitii cercettorului n
abordarea fenomenului studiat.
Dup specificul relaiilor investigate se difereniaz metodele
cantitative i calitative. Primele permit msurarea,
cntrirea i exprimarea numerica, prelucrare statisica,
Dup natura relaiei cercettor-subiect se disting metode
directe i indirecte. Primele implic un contact direct ntre
cercettor i fenomenul studiat, cele din a doua categorie
presupun un intermediar ntre acestea, fenomenul studiat
nefiind abordabil direct.

Metodele utilizate n psihologie


observaia,

experimentul,
ancheta psihologic,
convorbirea,
metoda povestirilor de via (life story),
metoda biografic,
metoda analizei produselor activitii,
metoda modelrii i simulrii,

metoda psihometric.
metode proiective.

Metoda observatiei
Observaia ca metod de cercetare const n

urmrirea intenionat i nregistrarea exact,


sistematic a diferitelor manifestri comportamentale
ale individului (sau ale grupului), ca i a contextului
situaional al comportamentului (Zlate, 2000, p.118).
Coninuturile observaiei:
- simptomatica stabil - aspectele care au o mare
stabilitate n timp precum nalimea, greutatea,
constituia individului (a se vedea )tipurile
temperamentale constitutionale
- simptomatica labil - aspectele care se schimb n
permanen in comportamentelor individului
(expresiile emoionale).

Tipuri de observatie
dup orientarea obs. : autoobservaia i observaia

celuilalt.
dup prezena inteniei n observaie se distinge
observaia ocazional si observaia sistematic.
in funcie de poziia observator se difereniaz
observaia direct, vs. indirect,
-ori cu observator ignorat vs. cu observator ascuns.
Dup implicarea observatorului n activitatea n
contextul creia se realizeaz observaia poate fi: pasiv
(fr implicare direct), participativ (cu participare
nemijlocit la activitate)
In functie de durata observarii - continu sau
discontinu

Condiiile unei bune observaii


stabilirea clar a scopului,

selectarea formelor adecvate faptului observat

(stabilirea variabilelor de observat si a modalitatilor


de masurare a acestora),
elaborarea protocolului de observaie,
consemnarea imediat a observaiilor,
efectuarea numrului adecvat de observaii
stabilirea unor modaliti de verificare i control.

Impedimente in realizarea observaiei


influena subiectivitii observatorului i influena

subiectivtii celui observat (de la particularitile lor


de recepie/percepie pn la ntregul lor sistem de
valori i de ateptri cu privire la evoluia
fenomenului observat).
ateptrile observatorului (care poate s nregistreze
doar ceea ce se ateapt s vad profeia care se
mplinete) i de dorina subiectului care fie vrea s
mascheze ceva fie vrea s corespund ateptrilor
observatorului

Experimentul
const n observarea i msurarea efectelor

manipulrii unei variabile independente asupra


variabilei dependente ntr-o situaie n care aciunea
altor factori (prezeni efectiv dar strini studiului)
este redus la minimum (Festinger, Katz, 1963,
apud Zlate, 2000, p.125)

Demersuri pentru realizarea experimentului


generarea surselor de variaie (stabilirea

variabilelor),
formularea paradigmei/situatiei experimentale,
emiterea i testarea ipotezei,
manipularea experimental (mai ales a variabilei
independente),
construirea planului experimental (Beuvois, Roulin,
Tiberghien, apud Zlate, 2000, p.131).

Experimentul
Variabilele independente (Vi)sunt introduse deliberat de

experimentator
Variabilele dependente (Vd) sunt cele care se modific in
funcie de parametrii Vi.
tipuri de experimente:
-natural/artificial/de laborator,
-activ/pasiv,
-proiectat/ex post facto,
-simultan/succesiv,
-funcional/factorial,
-pilot/crucial.

Testele psihologice
recoltarea unor informaii obiective despre starea actual a

funciilor psihice ale subiectului, informaii n baza crora


s se poate face predicii cu privire la evoluia lor ulterioar.
Clasificare:- dup modul de aplicare (teste individuale i
colective),
-dup durat (teste cu timp limitat i teste cu timp nelimitat),
- dup materialul folosit (teste verbale i nonverbale)
- dup coninut (teste de performan, de personalitate i de
comportament).
- Dupa metoda de psihodiagnoza teste psihometrice si teste
proiective
Pentru a permite un diagnostic corect i un prognostic de
ncredere, testele trebuie s satisfac o serie de condiii ca:
validitatea, fidelitatea, etalonarea i standardizarea (Zlate,
2000, p.141)

Chestionarul de mai jos i propune s v ofere o indicaie despre nivelul


stimei dvs. de sine. Citii cu atenie fiecare fraz si rspundei in cel mai
scurt timp, marcnd cu o steluta varianta care se apropie cel mai mult de
punctui dvs. de vedere actual
Total de
acord

1) n general sunt mulumit() de mine


2) Cteodata ma gndesc c nu valorez nimic
3) Cred c am o serie de caliti bune
4) Sunt capabil() sa fac lucrurile la fel de bine ca ceilali
5) Simt c nu am n mine prea multe de care sa fiu mndru
()
6) Cteodat m simt realmente inutil
7) M gndesc c sunt un om de valoare, cel puin la fel ca
alte persoane
8) Mi-ar plcea s am mai mult respect fat de mine nsumi
9) innd cont de toate, am tendina sa cred ca sunt un (o)

De acord

Dezacord

Total
dezacord

Testul aperceptiv tematic pentru copii


versiunea pentru vrste cuprinse ntre 3 i 10 ani a

mai cunoscutului TAT (Thematic Apperception


Test), de H. Murray, i
vizeaza investigarea personalitaii prin intermediul
semnificaiilor psihodinamice provenind din
interpretarea unor stimuli perceptivi standardizai.

TAC
10 planse n care diferite animale antropomorfizate sunt

ilustrate n diverse situatii (versiunea TAC-A),


testul solicita subiectilor construirea de mici povestiri pe
marginea acestor imagini.
vizeaza 10 aspecte ale structurii de personalitate, relevante
pentru acest interval de vrsta:
- Principalele nevoi si pulsiuni,
- Conceptia despre mediul (lumea) din jur,
- Relatii obiectale interpersonale,
- Conflicte semnificative,
- Natura anxietatilor,
- Principalele defense mpotriva conflictelor si temerilor,
- Adecvarea supraeului,
- Integrarea eului.
Testul permite si o evaluare a 12 mecanisme adaptative
utilizate precum si o apreciere asupra 14 functii ale eului care
se manifesta pe timpul evaluarii subiectului.

TAC

Domenii de aplicare a TAC


domeniul educational, pentru investigarea unor aspecte precum:

- maturizarea generala si afectiva;


- gradul de sociabilitate (estimare empirica non-cantitativa);
- gradul de integrare a relatiilor cu ceilalti si natura acestor relatii;
- bogatia si complexitatea afectiva;
- capacitatile adaptative;
- tipurile de identificare ale subiectului;
- aspiratiile subiectului, dorintele si nevoile sale;
- modalitatile de identificare ale subiectului;
- problemele de adaptare (agresivitate, enurezis, mitomanie, tendinte
depresive sau maniacale);
- decalajul ntre nivelul de dezvoltare mintala si rezultatele scolare;
- existenta unor traumatisme afective (recente sau trecute).

Testul arborelui

Testul DAP draw a person


Utilizata de Karen Machover ca tehnic proiectiv.
pleac de la principiul c n desenul unei siluete

umane subiecii i proiecteaz modul n care se


percep pe ei nii, cu problemele sau conflictele
specifice care in de imaginea de sine.
Contine principiile de baz n interpretarea
desenului i linii de orientare pentru analiza
formal i analiza de coninut a desenelor
subiectului.

DAP

Testul familiei

Primul desen evideniaz impulsivitate structural i

prag redus al toleranei la frustrare (desenul umple


pagina). Reprezentrile adulilor par c sufoc gurile
copiilor, iar mama si copii formeaz un grup distanat de
restul familiei.
Desenul II - este expresia unei furii exacerbate,
fanatice i nemotivate. Datele interviului i probelor
proiective contureaz un abuz de tip alienator, care pe
un fond vulnerabil genetic a dus la o tulburare de
personalitate de tip prepsihotic, cu un mecanism de
aprare de tip conduit hipoman.