de Atanasie, egumen al Sfintei Manastiri Grigoriu - Sfantul Munte Athos
O, ce drag si dulce-mi este omul bland si cumpatat! Cand altul m-a impilat la ce bun sa-l fi mustrat? Piere oare-a sa turbare, auzind a mea mustrare? Cand prinde-a se-nversuna, de-as incepe-a-i da raspuns, intr-o clipa, chiar ca el, turbat si eu am ajuns. Insa-n ceasul invrajbirii buzele-mi n-or sa graiasca, ci-astepta-voi, potolit, norii sa se risipeasca. Nedreptatea voi zdobi-o mai apoi, bland, cu rabdare, si-auzi-ma-voi mai bine, neranit de-nversunare.