GOUSpAry IN Pagini despre sufletul romanesc HUMANITAS.BISERICUTELE NOASTRE* Recites, la capatul elator ‘titoare bisericutele acestea ale Bucovinei simma cuprinde revolea. Cum, asta e impresia rezumativa asta si fie exclamayafinala faa de tot ce gra treeut pe dinaintea ochilor, ind cer- ‘eter intéia oar Bucovina? Exclamayia ea unui stein, A unui stain din ‘Apusul caredralelorsi-al gigantescului de fac- tur gotcs. Etreaba hi, laurma urmelor, daca pierde misura adevarath a lucrurilor si alificd pe numele lor mic infaprairi mar ale trecutu- Jui romnese. Dar ne-am insusit soi, ne-am ‘nsusit pn’ Ia banalizarecalificarea aceasta $i jatd in ghidurile noastre, iat in istorlle oas- 1G ita in inimile noastre cuvantal gingas,sim- timantul gingas:,bisericuele Bucovine! Falsifieam un intreg trecut — cu gingasi. Inchipuim o dulce continuitate ire natura romaneased si spiritul roménese, ficind din bisericutele acca niste aparii ale iri, parc, ‘Nu sunt ziducil lor simple intregiri ale nari {nconjuritoare? Nu sunt picture lor simple2 CONSTANTIN NOICA, le culorifnte-o armonie mai vast? ‘Torul c incintitor, micu, gingss. Dar nu mai vedem ? Nu mai inelegem? Te apropii de Sucevita, cu fighduiala diminutivu- lui acestuia—cu adevirat fermeeitor — ci vei fntilni un mic giwvaier; dar imilnest ziduri, ziduri de cetate. Treci pe sub o poart grea si ‘nto elipa gi se reveleaza, odata cu seara c3- tre cerde pe peretele nordic al biserili, puterea Monilestilr. Cac puree aici. Evoint’ dom- neasei, E mndries sete de lauds, singura sete ‘are a stut i proiecteze arta in istorie. Aga € Ia Voroney, aga cla Vatra Moldovie’ saga ela Putna. lar daci minunea aceasta de biserca a “Humorului nu e ziditadecit de logofitl Teo- dor Bubuiog, eu att mai coplesitoare e impre- sia de puter agadar nu numai domnitorierau Instat de maretc, pe vremea aceea Ochiul nostra, strcat de gigantismul Apu- sui erie imagine catedralelor. Darcerost are alaturarea catedralelor de bsericilenoastre, cand alta e masuraliuntricd? Catedralle sunt ale oragclor, sunt 7idlipit de zidul oraselor. ‘ind, in secolul al XVIII-Ia, in preakumina- tal secol al XVIIE-lea, eli oragului Chartres se hotirisers si dérime catedrala,singura pri cin care i-a impiediat s-o fac era oi dirimi- PAGINI DESPRE SUFLETUL ROMANESC 43 ture catedralei ar impidicacircultia. Dar bise- Ficle Bucovinei n-aveau nevoie si covirseasci alte clidir. Ele stfpneau natura Sune in mijlocul naturi, si totusi nu sunt ale naturii E destl si le privesti cast vezi ci « vorba de arti culti. Nici o prejudecat’ fal. semandtorité nu te mai poate indemna, de ati dat, si faci apel la sufletul franesc E create cconstienté, mestesug, arti in sensul propriv, fn sensul mare. Ne-am liudat prea mult— si, mai ales, ne-au laudat altii— cu ce tirinese fn noi, ca si nu ne liudam odata cu netirines- cul nostru. Pictorul de aici imprumuta el citeodata din eredintele populare o viziune rizleagi, cum ar fi invoiala lui Adam cu dia- volul sau vamile vizduhului; iar zugravul de Ja Voronet pune el pe zid,alsturi de Maica Domnului, un cioban de-al nostre, eu portul Juiz —dar nu cu sufleal yarineses-ainfapeuit simu eu el se intelege fapta aceasta de arta romaneascd. Expresie de putere si expresie de sensbiltate cult, bisricileacestea dezvalui 6 alt dimensiune a sufletului romanese. E, poate, dimensiunea noastri uitata, $i cat deadiineam vitat-o! Ne miniaturizam monu- ‘mente, facem din adevaratele noastre cate- drale bisericuterisiite ici si colo in natura,“ ‘CONSTANTIN NoIcA iar cind curiozitate rurstca ni le arunci in fata singura noastr emotie este: tandretea. Ce fermecitoare ne par! E pacat, numai,c8 vin~ tl siploile au strieat aproap acesti 400-500 de ani, pictuile exterioare de pe peretele nordic. Dar ce putem noi face? Na- tua le-a ridicat, nacura si le apere oragul cu atiteavitrine de cris- fratul carora stau eravate $i parfumuri ‘Te intorci in oragul dezgustului modernist, unde slugeniacasclor noi nu e politi decit de calitatea geamurilor mari, de cristal. Cagiva 1metri patrati din geamurile acestea,citeva sute ‘de mete pitratiar salva picturile exterioare ale bisericutelor noastre, Dar n-am mai avut cris- tal si pentru ele. $i vi nd, oare, in noiem- bri, cand bate vantul, cuploaia de miazanoapre, vagindit vo, aga cum sta oy voastre de cristal la mesele voastre de ‘hpi ed moare cite un lie peperei bi sericutelor din Bucovina? Daca ar exsta un Savonarola al ate, ar arunea cu pietrein gea- marie voastre de cristal! In fiecare toamni moare cite un sfant. Nu, nu ¢ simpls nepasare si nepricepere. Privim ‘minastrile si nu mai ingelegem ci acolo e duh PAGINI DESPRE SUFLETUL ROMANESC 45 alistore, ete de puter. Privim gina crestem, nu indriznim. lar sfingii ne mor pe iret siin sullete, pentru e4 nu indriznim, Vremes, septembrie 14