Analiza stilistic a poeziei TESTAMENT

de

TUDOR ARGHEZI
Semnificatia celei de a 3-a strofe privind chinuitorul drum de la gand
si simtire la cuvantul in stare cand sa-mbie,cand sa-njure;principala sursa a
lexicului arghezian-graiul strabunilor cu-ndemnuri pt. vite; recunoasterea,ca
atare,in textul poeziei Testament,a unui cald omagiu adus de autor truditorilor
gliei,implicit pastratorii celei mai de pret avutii nationale care este limba; accentul
pus de poet pe munca de creatie in mii de saptamani,in care arhitectul de
catapetesme de cuvinte, iveste, preface, preschimba, face, isca
(sinonime cu a crea).
Adresarea directa,mijloc de comunicare dintre poet si
urmas,interlocutor imaginar,pe care-l va inzestra cu rezultatul stradaniei lui de o
viata: un nume adunat pe-o carte, expresie a acumularilor de catre poet a
suferintelor si revoltei strabunilor, al caror destin metaforic este comunicat: Prin
rapi si gropi adanci suite pe branci in aspiratia spre lumina.
Misiunea urmasului sa poarte mai departe flacara revoltei din
carte,pana la eliberarea deplina a omului de orice ingradire;de aici,rolul poetului
de liant intre generatii,asumandu-si raspunderea de a-i razbuna,prin arta
scrisului,pe robii cu saricile pline/De osemintele varsate-n mine.
Saltul realizat din planul material in cel spiritual,gratie deopotriva
muncii indarjite a taranului ca si a celei a creatorului cartii: Ca sa
schimbam,acum,intaia oara,/Sapa-n condei si brazda-n calimara./Batranii-au
adunat printre plavani,/Sudoarea muncii sutelor de ani.
Valorificarea uratului de catre A. ,principalul element novator al liricii
interbelice;modelul: Florile raului,volumul de versuri apartinand lui Ch.
Baudelaire, una din statornicile calauze ale esteticii argheziene,asa cum se
condenseaza in fragmentul: Din bube,mucegaiuri si noroi/Iscat-am frumuseti si
preturi noi;opozitia nonartistic/ artistic trebuie sa aminteasca permanent de
izvoarele din care s-a intrupat cartea;in concluzie,marea arta e rezultatul
chinului,al sacrificiului mesterului,convins de capacitatea omului de a
supravietui prin produsul muncii sale spirituale.
Arta inteleasa ca mijloc de dezvaluire si sanctionare a relelor:
cartea,metaforic, e bici rabdat,care se-ntoarce in cuvinte/Si izbavestencet,pedepsitor/Odrasla vie-a crimei tuturor; cartea e pt. stapani o amenintare:
Intinsa,lenesa pe canapea/Domnita sufera in cartea mea Robul a scriso,Domnul o citeste,/Far-a cunoaste ca-n adancul ei/Zace mania bunilor mei.
Arta poetica argheziana,impletire a mostenirii lasate de inaintasi:
slova de foc,cu mestesugul potrivitorului de cuvinte: slova faurita,care dupa

expresia inedita a lui Arghezi imparecheate-n carte se marita,/Ca fierul cald

imbratisat in cleste.
Limbajul artistic al poeziei Testament se distinge prin noutate si
originalitate;sintagmele poetice se constituie frecvent in serii opuse graiul cundemnuri pt. vite/ cuvinte potrivite; zdrente/ muguri; sa-mbie/ sanjure; cenusa/ Dumnezeu; bube,mucegaiuri si noroi/ frumuseti si preturi
noi; rob/ domn; preferinta pt. metafora,in stare sa concentreze sensuri
multiple,conducand,alaturi de alte virtuti ale artei,spre recunoasterea miracolului
arghezian :G. Calinescu se intreba: Cine va asculta fara infiorare
Testament?,pt. ca apoi,sa afirme: Profunditatea poeziei,sta inb aceea ca odata
deschisa o usa,zece porti se dau la o parte zgomotos si simultan peste ametitoare
perpective; retin atentia printre metaforele din text: cartea, hrisovul,
sudoarea muncii ocara, slova de foc, slova faurita, ca si imperecherile
inedite de cuvinte: nume adunat pe o carte, seara razvratita, osemintele
varsate-n mine, cuvinte potrivite, torcand usure, ciorchini de negi; epitetele
se disting si ele prin noutate: dulcea lui putere, torcand usure, durereasurda
si amara etc.
n sintaxa poetica se impun spectaculoasele dislocari topice: Si dand din
varf,ca un ciorchin de negi/ Rodul durerii de vecii intregi.
Lexicul e colturos,abrupt,in consonanta cu asprimea existentei
transfigurata artistic; majoritatea cuvintelor si expresiilor sunt populare: gropi,
rapi, pe branci, capatai, sarica, sapa, plavani, vite, zdrente,
imparecheate etc.;
Strofele sunt inegale ca intindere, versurile au metrica si ritmul
variabile,in functie de tonalitatea sentimentelor exprimate.
La finele acestei analize este de menionat faptul c Tudor
Arghezi,moment de referinta in lirica romaneasca,pornind de la crezul sau artistic
profund articulat pe temeiuri realiste.