Deontologia reprezinta o stiinta a moralei una dintre diviziunile Eticii -, care studiaza

drepturile, indatoririle si etaloanele de actiune, de apreciere si comportare intr-un

domeniu al vietii social-utile. In evolutia istorica a Eticii, preocuparile deontologice cu
reflexia centrata pe constientizare si responsabilizare s-au impus, mai ales, odata cu
societatea moderna. Aceasta a insemnat si o agresare a principiilor universaliste ale Eticii
referitoare la reprezentarea unei lumi stabile, ordonate si armonioase. Asemenea
schimbari reliefate de catre Max Weber au determinat o mai mare atentie in privinta
adaptarii omului la realitatea moderna cu pluralismul sistemelor de valori si de imagini
asupra lumii, cu paradoxurile precum cel al emanciparii: tehnologia care pe de o parte
elibereaza prin instrumentalizarea lucrurilor, pe de alta parte e obstacol in fata eliberarii
prin alienarea ce o provoaca la nivelul umanului, respectiv aducerea sentimentului confuz
al atingerii integritatii, libertatii persoanei. De unde, manifestarea unei sensibilitati sporite
in planul vietii morale si a unei griji pentru reglementarea acesteia. In fapt, si alte
evenimente au marcat semantica termenului Etica, orientand catre dimensiunea
deontologica. Sa amintim numai de sensul implicat prin considerarea textului Codului de
la Numberg in 1947 ce formuleaza in vederea prevenirii reluarii crimelor din timpul
razboiului doua exigente: afirmarea libertatii si impunerea consimtamantului
subiectului pentru a se evita riscul inumanitatii.
Morala reprezinta teoria etica. Corpus-ul ei integreaza valori si prescriptii admise intr-un
cadru social-istoric determinat.

Pina la cristalizarea in teorie etica, deci pina la morala acceptata prin ratiune -,
schimbarea la nivel de individ si societatea poarta insemnele: modei, dreptului si ale
moravurilor, suportand sanctionarea prin ridicol, coercitia prin institutionalizare si,
respectiv, controlul opiniei publice.

Morala este teorie stiintifica si arta, totodata, de dirijare/indrumare a conduitei; ea

inseamna si efort de conformare la norme, dar si indemn de a le urma. Morala este
conceptia, care, ca aplicare practica constituie moralitatea.

Derivata din lat. moralitas, moralitatea semnifica morala in act. Ea se leaga, predilect, de
ideea de bine, moralitatea identificandu-se cu bunele moravuri (ca termen opus fiind
acela de imoralitate); deci e valoarea morala (pozitiva), conformitatea la idealul moral. In
acceptie extinsa, moralitatea exprima caracterul.
A fi independent se refera la persoana care nu depinde de cineva sau ceva, care se

bazeaza pe propriile puteri. Este un atribut care i permite judecatorului sa actioneze n

realizarea actului de justitie si mai ales sa decida doar n baza legii si a propriei consiinte,
fara nici o subordonare sau influenta. Independenta implica lipsa oricarei ingerinte din
partea altor puteri ale statului sau a partilor, precum si existenta garantii reale contra
oricaror presiuni exterioare. Judecatorii trebuie sa si exercite functia cu obiectivitate si
impartialitate, sa se supuna doar legii si sa aplice legea la situatia de fapt determinata pe
baza evaluarii materialului probator, fara a da curs factorilor exteriori cu care
interactioneaza. Relationarea celor doua sensuri ale notiunii de independenta consta n
faptul ca un magistrat poate avea acea stare de spirit sau atitudine specifica n exercitarea
curenta a atributiilor judiciare A fi impartial nseamna de a fi capabil de a face o apreciere
justa, obiectiva, de a fi nepartinitor, obiectiv, drept. n sistemul judiciar valoarea etica a
impartialitatii interfereaza cu cea a independentei, chiar dispozitiile Conventiei Europene
pentru Apararea Drepturilor Omului folosind n art. 6 sintagma de instanta independenta
si impartiala.Notiunile de independenta si impartialitate nu se suprapun ntruct
independenta nu presupune neaparat impartialitate, sfera acesteia din urma fiind mai
larga, o instanta putnd fi independenta, ceea ce nu nseamna automat ca va fi si
impartiala Potrivit Codului deontologic magistratii trebuie sa fie impartiali n ndeplinirea
atributiilor profesionale, sa decida obiectiv, liber de orice influente, sa se abtina de la
orice comportament care ar fi de natura sa altereze ncrederea cetatenilor n
impartialitatea lor. A fi integru semnifica a fi corect si de buna credinta, a fi onest,
cumpatat, cinstit, incoruptibil. Integritatea magistratului se refera la faptul ca
impartialitatea,corectitudinea, onestitatea nu i sunt clintite de nici un fel de
practicinecorespunzatoare.Standardele de conduita ale judecatorului sunt reglementate de
Legea nr. 303/2004 si Legea nr. 304/2004, R.O.I.
Valoarea etic a integritii este dublat de cea a imparialitii sens n care magistratul
este dator s manifeste:
- preocupare pentru informarea complet i corect;
- s asigure egalitate de tratament pentru toate prile din proces;
- s pstreze o atitudine echidistant fa de pri n timpul edinei
de judecat;
- motivarea hotrrilor s dovedeasc preocupare pentru o
argumentare rezonabil echivalent ntre pri;