CE ESTE CARACTERUL?

La originea cuvntului caracter" era semnul sau litera fcut n piatr sau metal de dalta sau priboiul gravorului;
deci caracterul nu se tergea, ci rmnea uneori i peste veacuri. La fel stau lucrurile cu oamenii. Caracterul este o
nscriere nuntrul omului, nscriere care rmne i i direcioneaz gndurile, gusturile, nzuinele, aciunile i
ntreg comportamentul omului.
Dicionarul Enciclopedic Ilustrat, Cartea Romneasc, d urmtoarea definiie la cuvntul caracter": nsuire
proprie, calitate distinctiv, fire... trsturi eseniale".
Dicionarul Limbii Romne Moderne spune: Particularitate fundamental a unei persoane, care se manifest n
orientarea, unitatea i consecvena ideilor i aciunilor sale... nsuire moral care se manifest prin perseveren,
voin ferm i corectitudine. Om de caracter: individualitate prezentnd trsturi psihice complexe".
Micul Dicionar Enciclopedic spune: Ansamblu de nsuiri psihice eseniale i stabile ale unei persoane (ex. curajul,
hrnicia, fermitatea sau laitatea, lenea), care i pun amprenta pe felul su de a se comporta i dobndesc o
apreciere moral pozitiv su negativ. Personalitate moral ferm. Ansamblu de nsuiri morale manifestate prin
corectitudine ferm, integritate".
n Dicionarul Enciclopedic Romn, gsim urmtoarea definiie: Ansamblul nsuirilor fundamentale psihico-morale
ale omului, care se manifest n modul de comportare i n aciunile sale, n atitudinea sa fa de societate, fa de
munc, de oameni i de propria sa persoan. Caracterul este dobndit n cursul vieii individuale i depinde de
relaiile istorico-sociale, de apartenena la o anumit clas, de coal, de familie i, n genere, de condiiile n care
se formeaz omul".
Biblia nu d definiii, ci prezint caractere i face referiri la caracter cnd vorbete despre omul dinuntru". Omul
dinafar reprezint persoana; omul dinuntru reprezint personalitatea, adevratul Eu. Omul de afar
mbtrnete, omul dinuntru nu mbtrnete, nu este supus entropiei. n 2 Corinteni 4:16 citim: Noi nu cdem
de oboseal. Ci chiar dac omul nostru de afar se trece, totui omul nostru dinuntru se nnoiete din zi n zi".
Personalitatea are adevrata valoare. Comoara aceasta o purtm n nite vase de lut" (2 Corinteni 4:7). Nu vasul
de lut are valoare, ci comoara din vas. Unii caut s mpodobeasc vasul de lut, omul de afar, dar apostolul Petru
a scris: Podoaba voastr s nu fie podoaba de afar, care st n mpletitura prului, n purtarea de scule de aur
(bijuterii) sau n mbrcarea hainelor, ci s fie omul ascuns al inimii, n curia nepieritoare a unui duh blnd i
linitit, care este de mare pre naintea lui Dumnezeu" (1 Petru 3:3, 4). i aici se arat c valoarea mare o are nu
omul de afar, ci omul dinuntru. O persoan poate avea o fa frumoas, dar dac nu are caracter, nu are
valoare. Frumuseea de afar nu-i mai adnc dect pielea i este att de trectoare! Frumuseea luntric este
aceea care fericete viaa i care are valoare, i naintea oamenilor i naintea lui Dumnezeu. Ce valoare are o fat
frumoas la fa, dac ea este lipsit de caracter, dac este uuratic?
Caracterul trebuie format, dezvoltat. Tim La Haye a scris: Caracterul nu se nate odat cu persoana. El se
formeaz prin dragostea i grija prinilor, care vor stabili n viaa sa acele principii pe care Dumnezeu le-a instalat
nuntrul lor".
Voind s arate importana mare a celui ce se ocup de dezvoltarea caracterului, renumitul Ioan Gur-de-Aur a
scris: Mai presus de orice pictor, mai presus de orice sculptor sau oricare alt nrtist, eu l preuiesc pe cel ce este
dibaci n arta formrii sunetului copilului". Iar distinsul predicator S. D. Gordon a scris: Instruirea unui copil este
cea mai nalt, cea mai sfnt i cea mai fascinant ocupaie".
Cu mult nainte de Cristos, Domnul, oamenii nelepi au acordat o mare importan cunoaterii de sine. Astfel,
Pittacus din Mitilene (652-569 .Cr. ), considerat unul din cei apte nelepi ai lumii antice, avea dictonul:
Cunoate-te pe tine nsui", care a fost spat cu litere de aur n Templul lui Apolo din Delphi. Mai trziu a fost
preluat de neleptul Socrate ca principiu fundamental al filozofiei sale. Aceast cunoatere nu se refer la omul de
afar, la fizicul lui, ci la omul dinuntru. Odat Socrate a zis: Caracterul omului este ca umbra care l nsoete pe
om pretutindeni; cteodat merge napoia lui, altdat merge naintea lui; uneori este mai lung, alteori este mai
scurt. "
Caracterul ne arat mereu tuturor cine suntem. De aceea trebuie s acordm o mare atenie formrii lui. Stanley
C. Baldwin a scris: Noi ntrebm ce ar trebui s facem, nu ce ar trebui s fim. Noi ntrebm cum am putea
schimba mediul nconjurtor, i nu cum ar trebui s ne schimbm caracterul nostru". Ceea ce suntem are valoare,
de aceea trebuie s ne formm un caracter bun. Johann Amos Comenius a scris: Omul trebuie format ca s

devin om. " Omul se nate cu un mare potenial de aptitudini, dar trebuie format, altfel crete diformat. Fiecare
om ar trebui s-i dea seama de acest mare adevr i s-i cunoasc caracterul su.
Caracterul este o carte de vizit nescris pe hrtie, dar spat n adncul fiinei tale, care te arat oriunde, oricnd
i oricui cine eti. Este o prezentare chiar fr cuvinte din partea ta, dar se exprim prin felul cum te mbraci, cum
te compori n familie, n biseric, n societate, prin felul cum conduci bicicleta, crua sau maina; prin felul cum
i alegi prietenii, cci, nu uita vorba din btrni: Psrile de aceleai pene zboar mpreun" sau: Spune-mi cu
cine te nsoeti, i-i voi spune cine eti. " Toate adeveresc, fr grai, ce fel de caracter ai. Faptul c i ii cuvntul
sau i-l calci, c eti punctual sau c ntrzii mereu, c eti ordonat sau dezordonat, c priveti lucrurile n fond sau
doar la suprafa, c iubeti curia sau te complaci n murdrie, c eti aprins sau blnd, c eti certre su
panic, c eti mndru sau smerit, c gseti plcere n lucrurile uuratice sau i plac lucrurile serioase, toate,
absolut toate, arat ce caracter avem. Nu putem s ni-l ascundem. Toate vorbele, toate micrile, toate faptele ne
trdeaz: chiar fr s vrem, spun n gura mare ce fel de caracter avem. Cum ar mai trebui s ne strduim,
pentru noi i pentru copiii notri, s avem un caracter bun!
Caracterul este o for care i d superioritate i i garanteaz succesul n aciunile ntreprinse. i aceasta fr
mult efort din partea ta. Cuvntul tu, chiar cu greeli de exprimare, va avea efect asupra celor ce te ascult, cci
ei nu se vor opri la greeli, ci vor avea n vedere scopul pe care l urmreti.
Benjamin Franklin i-a atribuit succesul su, cum de la treapta de jos a ajuns n vrf ca un brbat de stat, nu att
de mult talentelor sau elocvenei sale, cci a fost slab n aceste privine, ci integritii caracterului su. Asta - a
zis el - a fcut s am greutate n faa concetenilor mei. Am fost un vorbitor slab, nu am fost niciodat elocvent,
eram supus multor ezitri n alegerea cuvintelor, n-am fost n totul corect n limbajul meu; i totui mi-am atins
scopul".
Caracterul ajunge s fie cunoscut pn n mari deprtri i i asigur o protecie mai bun dect mbrcmintea
de zale a cavalerilor de altdat sau dect paza multor gardieni. Este ceva divin n aceast protecie.
Se istorisete despre Michael E. Montaigne (1533-1592), un eseist moralist francez, c, n timpul rzboaielor, el a
fost singurul om din toat naiunea francez, care nu-i avea porile castelului barate i pzite de o gard. Despre
caracterul lui, se spunea c era o for mai mare dect un regiment de cavalerie. Felul lui de a fi se impunea i
prietenilor i dumanilor lui.
Caracterul este o for luntric ce nu poate fi nvins. Dumanii i pot rpi bunurile, i pot rpi drepturile,
libertatea, te pot mbrca n zdrene sau n straie de batjocur cu demoni zugrvii pe ele, ca pe vremea Inchiziiei,
dar cu att mai mult va strluci caracterul omului dinuntru; ei pot prin bti i torturi s-i striveasc trupul, dar
nu-i pot zdrobi caracterul, cci el este invincibil.
Un caz din istorie ne d lumin n privina aceasta. Bernard de Palisy e olarul care a redescoperit taina smalului de
pe oalele de pmnt din vechiul Egipt, care se pierduse n scurgerea vremii. El a fost un simplu olar, dar datorit
smalului, a ajuns cunoscut chiar i de regele Henric al III-lea al Franei. Dar Palisy era credincios hughenot.
Regele l-a ocrotit pentru o vreme de prigoana Inchiziiei, ns, n final, regele a spus c i este mil, dar este forat
s-l lase n minile persecutorilor. La aceasta, Palisy a rspuns: Sire, adeseori mi-ai spus c i-e mil de mine, dar
n ce m privete pe mine, in s i spun c mi-e mil de tine ca rege c a trebuit s spui c eti forat. Acestea nu
sunt cuvinte potrivite n gura unui rege, i eu i spun n cuvinte regeti c nici dinastia Guise, nici tot poporul tu,
nici tu nsui nu vei fi n stare s forezi pe un biet olar s-i plece genunchiul n faa statuilor tale de sfini. "
Caracterul lui Palisy nu a putut fi nfrnt. El a cinstit pe Dumnezeu printr-o moarte de martir. Caracterul d
statornicie n crez, indiferent de situaiile prin care trebuie s treci.
n lumea necredinei de azi i-n necazurile care vor urma este nevoie de credincioi cu caracter de oel. Oameni
care s fie mai mult ca biruitori.
O, Doamne, f ca n generaia tnr s fie muli cu un asemenea caracter!
http://www.theophilos.3x.ro/Biblioteca/Carti/ONLINE/Formarea%20caracterului/Ce%20este%20caracterul.html
Structura psihologica a caracterului
Caracterul trebuie considerat rezultatul unui sir de integrari a functiilor si proceselor psihice particulare din
perspectiva relationarii omului cu semenii si adaptarii sale la mediul socio-cultural in care traieste.

In diferitele perioade ale evolutiei ontogenetice integrarile respective angajeaza in masura diferita
afectivitatea, motivatia, cognitia si vointa.
La varstele mici, integrarea caracteriala se realizeaza preponderent pe dimensiunile afectiva si
motivationala (formarea Supraeului in conceptia freudista se intemeiaza pe acceptarea de catre copil a
consemnelor morale ale autoritatii paternale, pentru a evita sanctiunile si a obtine satisfacerea trebuintelor sale).
La varstele mai mari incepand mai ales cu adolescenta, integrarea caracteriala se realizeaza cu precadere
pe dimensiunile cognitiva (analiza si evaluarea critica a normelor si modelelor socio-culturale) si volitiva
(autodeterminarea, angajarea pe o directie sau alta a orientarii si modului de conduita). 36159itn26lie9m
In structura caracterului se regasesc ,,elemente de ordin afectiv, motivational, cognitiv si volitiv, care tin de
existenta sociala a individului si mediaza raporturile lui cu ceilalti semeni si cu societatea.
Ponderea celor 4 tipuri de comportamente in structura caracterului este diferita la diferiti indivizi, ea putand
constitui criteriu de clasificare tipologica. Gradul de elaborare a structurii caracteriale nu este acelasi la toti
oamenii.
K. Levin a demonstrat gradualitatea structurilor P de la niveluri initial difuze, cu componente si articulatii
nediferentiate, se trece prin niveluri intermediare si se ajunge la niveluri mature.
Aceasta ,,schema se aplica si structurii caracterului. Astfel, ea se poate afla la unul dintre cele 3 niveluri de
elaborare: incipient (elementar), mediu sau superior (inalta diferentiere si integrarea tuturor
componentelor). ti159i6326liie
Prin definitie structura pp. o anumita stabilitate, existenta anumitor invarianti. Ca structura, caracterul
trebuie sa satisfaca si el aceasta conditie.
Dar structura caracteriala trebuie sa posede si un anumit coeficient de flexibilitate, care sa-i permita
,,perfectionarea, ,,corectia,,,reorganizarea.
Caracterul este modelabil pe toata durata vietii sb., dintr-un initial negativ, putand deveni unul pozitiv (daca
situatiile si experientele sunt suficient de semnificative).
In plan social, se apreciaza stabilitatea/constanta caracterului, cat si flexibilitatea, maleabilitatea lui in
functie de criteriile si etaloanele valorice, care se aplica unei situatii sau alteia, unui context relational sau altuia.
Spre deosebire de temperament, caracterul reflecta si ne trimite intotdeauna la latura de continut, de
esenta a P ca sb. social si ne impune valorizarea etica a comportamentului.
D.p.d.v. functional, structura caracteriala include 2 ,,blocuri:
a. blocul de comanda sau directional, in care intra scopurile mari ale activitatii, drumul de viata ales, valorile alese si
recunoscute de individ.
b. Blocul de executie, care cuprinde mecanismele voluntare de pregatire, conectare si reglare a conduitei in situatia concret
data.
In cadrul blocului de comanda, trebuie sa administram existenta urmatoarelor elemente esentiale:
o structura cognitiva de receptare, filtrare, identificare si evaluare a situatiilor sociale;
o structura motivationala de testare, prin care se stabileste concordanta sau discordanta dintre valentele situatiei si starea
de necesitate actuala sau de perspectiva a sb.;
3. o structura afectiva, care genereaza trairea pozitiva sau negativa a modelului ,,cognitiv si motivational al situatiei si,
potrivit acesteia ,,starea de set fata de situatie.
1.
2.

Toate aceste elemente, sistemic articulate, formeaza natura interna, invizibila a caracterului.
Ea este absolut necesara, dar insuficienta pentru realizarea caracterului in act, pentru atingerea unui efect
adaptativ concret in diferite situatii sociale.
In mod obiectiv, activitatea blocului de comanda se impune a fi corelata cu activitatea blocului de executie.
a.
b.
c.
d.

D.p.d.v. psihologic acest bloc include:

operatorii de conectare, care primesc si proiecteaza ,,starea de set pe ,,repertoriul comportamental;
operatorii de activare, care realizeaza stabilirea atitudinii fata de situatie;
operatorii de declansare, care actualizeaza si pun in functiune aparatele de raspuns (verbala si motorie);
operatorii conexiunii inverse, care extrag si retansmit blocului de comanda informatia despre efectele comportamentului
sau actiunii.

Din jurnalul Annei Frank

Formarea caracterului
Analiza i evaluarea caracterului pe plan comportamental impune ateniei o suma de atitudini i trasturi, care formeaz 3 grupaje:
1) atitudinea fa de societate, fa de grupul mai restrns, fa de semeni;
2) atitudinea fa de activitatea prestat (nvtura, munca),
3) atitudinea fa de sine.
Atitudinea fa de societate, fa de ceilali oameni se dezvaluie n trsturi pozitive de caracter precum sunt: sinceritatea,
cinstea, spiritul de colectiv, deschiderea spre altul, altruismul, spiritul de rspundere .
Contrarele acestora : individualismul egoist, lingueala, spiritul mercantil, - sunt evident trsturi negative.
Atitudinea fa de activitatea prestat ne apare n trsturi pozitive ca srguina, contiinciozitatea, spiritul de iniiativ,
exigena n activitate, probitatea .a.
Opuse lor sunt: lenea, neglijena, rutina, dezorganizarea, nereceptivitatea la nou .a.
Atitudinea fa de propria persoan apare n trasaturi pozitive camodestia, sentimentul demnitii personale, spiritul
autocritic, ncrederea n sine, optimismul, stpnirea de sine .a.
Reversul negativ: ngamfarea, aroganta, sentimentul inferioritii .a.

Trsturi negative mai frecvente i corectarea lor

Dintre trsturile negative mai frecvente la copii i adolesceni, cercetarea psihologic i educaional a studiat cu
deosebire: minciuna, capriciul, ncpnarea, timiditatea .a., artnd cauzele acestora i modurile de combatere.
Minciuna, n sens larg acoper o gam larg de comportamente: de la o simpla opiune non-conformist ntre realitate i ficiune
pn la abaterea deliberat, contient, de la sistemul de corespondene social-admise ntre realitate i modul ei de prezentare
(Sutter). n sens restrns (etic), minciuna este o afirmaie fals cu scopul de a induce n eroare, producnd prejudiciu de
ordin moral/material altuia i aducnd beneficiu autorului ei.
Dupa J. Piaget, copilul mic pn la 6-7 ani este un pseudomincinos, ce triete ntr-o lume proprie (combinaie de real i
imaginar), avnd sensuri simbolice inaccesibile adultului. Pn la vrsta amintit, copilul i poate manifesta imaginaia prin
fabulaie, care nu trebuie confundat cu minciuna. Cnd jocul acesta devine obinuin i aduce avantaje copilului, atunci ridic
semne de ntrebare.Ca adolescent, obiceiul de a mini indic - dup P. Popescu Neveanu - fie o suferin afectiv, fie refuzul de a
se integra n mediu, fie o dizarmonie a personalitii. Allendy noteaz: copilul care minte este fie nesatisfcut de realitatea
nconjurtoare, fie nemulumit de sine nsui .
Printre cauzele minciunii se menioneaz mai nti frica de pedeaps-care favorizeaz minciuna de aprare-apoi interdicia
activitilor plcute (ludice), ncercarea de justificare a unor nclcri, dorina de a iei n relief, lcomia .a.
Ca remedii se propun: dezvoltarea simului realului, deprinderea cu exactitatea, redarea fidel a faptelor observate,
corectarea cu tact a fabulaiei exagerate s.a.
Simind nevoia de a avea prieteni, de a tri n colectiv, copilul i mai ales adolescentul vor descoperi treptat
c sinceritatea nseamn ncredere reciproc i ntemeierea pe adevr; apoi sinceritatea nseamncuraj; nsi prietenia i
viaa de colectiv vor duce la convingeri care l fac pe adolescent s recunoasc i s proclame necesitatea sinceritatii i loialitii n
relaiile reciproce.
Capriciul este un defect al voinei i caracterului, exprimat n fapte i aciuni nentemeiate, n refuzul ascultrii de cei mari. Se
ntlnete mai frecvent la copiii mai mici, la copilul unic, la cei crescui de rude (ndeosebi la bunici).
Capriciul are la baza o slab dezvoltare a inhibiiei interne i un psihic labil (sistem nervos slab). Printre cauzele externe se
numrrsfatul, alintarea, satisfacerea tuturor dorinelor (adesea n anticipaie).
Ca forme de manifestare ale capriciului menionam: fluctuaia dispoziiei afective, ipete, izbucniri afective cnd i se refuz ceva,
plnsul (uneori mimat), cuvinte urte etc. aceste manifestri au un caracter situativ; ele apar n faa persoanelor care obinuit l
cultiv pe copil, precum i n situaii anumite: nainte de mas, de culcare, la mbrcat/dezbrcat, n prezena unor persoane
strine etc. rsful las pe copil dezarmat n faa oricarei situaii noi.
La vrste mai mari regsim capriciul la adolesceni, fiind socotit uneori la fete ca semn al feminitii .
Remediul pedagogic apare nu n lmurire sau rugminte, ci luarea unei atitudini hotrte, formularea unor cerine statornice,
instituirea unui regim de via ordonat, apoi adoptarea unei atitudini de indiferen fa de manifestrile capricioase, educarea la
timp a inhibiiilor necesare.
ncpnarea consta n rezistena sau opoziia individului fa de voina altor oameni, dorina de a nu face aa cum i se
cere, cum este sftuit sau rugat.
Singura motivare invocat: Aa vreau eu, dar ntrebarea De ce? nu are rspuns, fapt care indica tendina individualist de a
impune cu orice pre propriul punct de vedere. Dupa cum observa Hegel: ncpnarea este forma caracterului, dar este
lipsit de coninutul su.
ncpnarea este o reacie negativ a voinei : n momentul n care i se cere ceva, copilul sau tnarul vrea tocmai
contrariul. Este parc o voin cu semnul minus. Un act de ncpnare este mai curnd un act semivoluntar.
Dup origine, se pot distinge trei forme ale ncpnarii pe care le redm n continuare:
a) ncpnarea ca forma de protest mpotriva unei educaii excesiv de autoritare, n care domin tonul de comand,
vociferrile, jignirea i ofensa, forma brutal de prezentare a cerinelor; lipsa de echitate i obiectivitate;
b) O alta form este reacia de ncpnare a copilului rsfat, alintat, crescut ntr-o atmosfer de laud i admiraie, de
tutelare mrunt a fiecrui pas cu o exigen sczut fa de sine nsui,orice refuz n satisfacerea preteniilor trezete
ncpnarea pentru a-i menine poziia privilegiat n familie sau n colectivul colar. Este vorba de o ndrumare insuficient n
chestiunile mari i tutelare mrunt pe teme secundare (exigene foarte mici).
c) ncpnarea copilului nesupravegheat lipsit de orice ndrumare autoritar, de absena exigenelor fa de el. Din lotul
cercetat de un autor, era vorba de un procent mai ridicat de copii care nu aveau tat, controlul conduitei lor fiind absent, lipsea
recompensa/pedeapsa; de asemenea, este vorba de familii n care lipsete cldura, duioia, buna dispoziie, de unde rezult o
nstrinare de prini i atracia strzii. Copilul compenseaz absena ambianei pozitive din familie prin stabilirea unei legturi
la nivelul strzii, iar acestea pot fi negative. Insuficiena exigenelor i al respectului fa de copil n familie reprezint
condiiile; ncpnarea apare n impactul cu cerinele de oc ale colii, societii etc. lipsit de ndrumarea cuvenit, el a avut
doar libertatea de a grei, de a proceda arbitrar etc.
Sub orice form, ncpnarea are la baz greeli de educaie, grefate pe un fond temperamental.
In sfrit, exist i ncpnare aparent, legat de timiditate; o situaie nou, l face pe copil s se nchid n sine, s devin
inhibat, aparent ncpnat.
n coal provoac ncpnare, suprare fa de profesori: un act de inechitate, jignire sau ofensa nemeritata, ceea ce face ca
elevul s reacioneze prin tcere ostentativ legat de profesorul n cauz. La colarii mai mici care cred c nota depinde doar de
nvtori copilul se supra pe dascl i nu mai nva dinadins, exprimndu-i astfel protestul, nemulumirea.

Annelies Marie Anne Frank (n. 12 iunie 1929, Frankfurt am Main d. martie 1945, Bergen-Belsen, Germania)
a fost o fat evreic german, care i-a pierdut cet enia german n exilulolandez, i care a czut victim
genocidului nazist din al Doilea Rzboi Mondial. Este cunoscut datorit jurnalului pe care l-a inut n
ascunztoarea din Amsterdam, nainte de a fi arestat.
Jurnalul, publicat dup rzboi de ctre tatl ei, care supravie uise, este considerat un document istoric
al holocaustului, autoarea devenind o figur-simbol a victimelor nazitilo

Copilria
Statuia lui Anne Frank la Amsterdam
Anne a fost a doua fiic a lui Otto Frank i a lui Edith Frank (nscut Hollnder). Sora ei cu trei ani mai mare a
fost Margot Frank.
Familia Frank, care erau evrei reformai, a locuit ntr-un cartier n care locuiau att evrei ct i oameni de alte
credine, Anne avnd prietene romano-catolice, protestante i evreice. Familia nu era strict n ceea ce privea
urmarea tradiiilor religioase. Cea mai religioas dintre ei era mama, Edith, pe cnd Otto, care avea o
bibliotec vast, se ocupa mai ales de educaia fetelor, ndemnndu-le s citeasc.
Dup ce nazitii au venit la putere n Germania, Otto Frank s-a hotrt s deschid o filial a firmei pe care o
avea, Opekta, la Amsterdam, n Olanda.[2]
Dup ce Otto se mutase singur n 1933, Edith i fetele l-au urmat la Amsterdam n februarie 1934.
n 1938, Otto a nfiinat mpreun cu Herman van Pels (tot evreu, exilat din Osnabrck) o a doua firm,
Pectacon, care vindea mirodenii.
n 1939, mama lui Edith s-a exilat i ea la Amsterdam de la Aachen, unde a decedat n 1942.
n mai 1940 Olanda a fost ocupat de Germania nazist, rezultatul fiind c regina Wilhelmina a plecat
la Londra n exil, Olanda capitulnd.
La nceput nazitii au fost mai puin agresivi fa de evreii din Olanda, dar acest lucru nu a durat mult timp.
Legi antisemite au fost decretate una dup alta, interzicerea mersului lacinematograf a evreilor lovind-o pe
Anne cel mai tare, deoarece avea plcerea de a coleciona fotografii ale actorilor i actrielor de film. Totodat
a fost nevoit s se transfere la o coal separat pentru evrei, i pu in mai trziu to i evreii au fost obliga i s
poarte steaua lui David. Pentru a ocroti firmele de controlul strict nazist, Otto a predat pro forma conducerea
lor colaboratorilor si arieni Johannes Kleiman i Victor Kugler.
Pe data de 12 iunie 1942, cu ocazia zilei de naere de 13 ani, Anne a primit un jurnal cu carouri alb-ro ii, cu
cheie. n el, fcea confidene unei prietene imaginare, Kitty, pe teme de religie, dragoste i sexualitate.
Reconstrucie a bibliotecii-u a ascunztorii din Prinsengracht 263
La sugestia lui Kleiman, Otto Frank pregtise o ascunztoare n locuin a din Prinsengracht 263, de ca. 50 m,
a crei intrare era camuflat cu o bibliotec. Otto o rugase pe secretara sa, Miep Gies, s i ajute. Cu toate c
tia c o pate condamnarea la moarte dac ar fi fost descoperi i, aceasta a acceptat imediat, ea i so ul, Jan
Gies, plus colegii de serviciu Kluger i Kleiman, precum i un anume Bep Voskuijl au ajutat familia Frank cu
alimente etc. tot timpul ct au stat ascuni.
Pe data de 5 iulie 1942, Margot, sora lui Anne, a primit o n tiin are c va fi trimis ntr-un lagr de munc.
Dac Margot nu se prezenta, toat familia Frank urma s fie arestat. De aceea, famila Frank s-a hotrt s
se ascund mai repede dect planificaser iniial.
Ca derutare, i lsaser locuina n dezordine, cu un bilet care simula o fug n Elveia. Dup o sptmn li
s-a alturat n ascunztoare familia van Pels, iar n noiembrie 1942 Fritz Pfeffer.
Cei ascuni au locuit mai bine de doi ani n ascunztoare. n acest timp nu au putut ie i afar i trebuiau s
aib grij s nu atrag atenia asupra ascunztorii prin zgomote, lumin etc.
[modificare]Trdarea i arestarea
Cu toate c se consider c cei ascuni au fost trda i de ctre cineva, trdtorul nu a putut fi identificat
niciodat.
Pe data de 4 august 1944, nazitii au venit la locuina din Prinsengracht dup ce cineva i trdase
sunnd Gestapo-ul. Kleiman i Kugler au fost arestai (primul fiind eliberat ulterior din motive de sntate, iar
celui de al doilea reuindu-i pe 28 martie 1945 s evadeze din lagrul unde era inut). Miep Gies a folosit
haosul care s-a produs n legtur cu arestarea celor ascun i i a ncuiat jurnalul lui Anne ntr-un sertar,
intenionnd s i-l dea napoi dup rzboi.
Cei ascuni au fost dui la sediul Gestapo-ului, unde au fost inui peste noapte, iar a doua zi au fost
transferai n nchisoarea Huis van Bewaring, iar dup alte dou zile n lagrul de tranziie Westerbork.
Pe 2 septembrie 1944, familiile Frank i van Apell au fost anunate la apel c vor fi trimi i la Auschwitz. Pe 3
septembrie, a plecat ultimul tren spre Auschwitz (cu 1.019 evrei), unde a ajuns dup dou zile. La ramp,
femeile i brbaii s-au vzut pentru ultima oar. Anne mplinise 15 ani cu trei luni nainte de sosirea la
Auschwitz, scpnd astfel de o moarte imediat, deoarece 549 de pasageri, inclusiv to i cei sub vrsta de 15
ani, au fost trimii direct la camerele de gazare.
Cei 258 de brbai i 212 de femei care scpaser de prima selec ie au fost dezbrca i, dezinfecta i, ra i
i tatuai cu un numr.
Anne, Margot i Edith Frank au fost trimise la blocul 29 din lagrul de femei Birkenau, unde au stat pn
pe 28 octombrie 1944, cnd au fost transferate la lagrul de concentrare Bergen-Belsen.
n martie 1945 lagrul a avut o epidemie de tifos, care se pare a omort 17.000 de prizonieri. Printre victime
s-au aflat i Anne i Margot. Se pare c Margot a murit cu cteva zile nainte de Anne.
Pe 15 aprilie 1945, trupe britanice au eliberat lagrul de concentrare.
Otto Frank a fost singurul care a supravieuit dintre cei care se ascunseser n Prinsengracht 263. Dup
eliberarea pe 27 ianuarie 1945 (de ctre trupele sovietice) a lagrului de la Birkenau, a locuit pn n 1953 la
Amsterdam. Dup aceea, s-a mutat la Basel, Elveia, unde locuia sora sa. Acolo s-a recstorit cu Elfriede

Markovits, care i pierduse la rndul sau soul i fiul la Auschwitz. Pn la moartea sa, pe data de 19
august 1980, Otto a locuit la Birsfelden lng Basel, dedicndu-se publicrii jurnalului lui Ann

10 APTITUDINI IMPORTANTE IN AFACERI

1. Comunicarea in public
Capacitatea de a vorbi in mod clar si persuasiv in fata unui public e necesara la orice loc de munca si este una din cele mai
importante abilitati pe care le poti invata singur. Cei care pot convinge publicul au mai multa incredere in fortele proprii si pot
vinde orice: produse, idei, viziuni. Pentru cariera, capacitatea de a comunica este totul.
2. Comunicarea in scris
Scrisul iti ofera cam aceleasi avantaje ca si discursul in public: cei care pot sa scrie corect pot sa vanda mult mai usor. Asta nu
inseamna numai sa stii gramatica, ci si sa iti poti organiza gandurile si sa transmiti ideile catre publicul tinta intr-un mod eficient.
3. Organizare
Succesul depinde de multe ori de capacitatea de a te concentra asupra unei sarcini care trebuie indeplinite inainte de termenullimita. Capacitatea de a-ti organiza timpul si productivitatea sunt indispensabile la orice job.
4. Retea sociala
Nu e vorba de prietenii de pe Hi5 si nici macar de clientii si partenerii de afaceri actuali. Sa ai o retea sociala inseamna sa ai
capacitatea de a comunica si de a schimba idei cu oamenii din jur in asa fel incat sa inveti de la ei si ei de la tine. Inseamna sa poti
crea un loc in care se poate face schimb de idei si unde se pot naste idei noi, utile la locul de munca.
5. Gandire critica
In fiecare zi suntem bombardati cu sute, poate mii de informatii, insa nu toate sunt utile. Capacitatea de a le sorta si de a alege
numai ceea ce este important este esentiala la orice job.
6. Capacitatea de a lua decizii
Daca in unele situatii este crucial sa poti analiza situatiile si sa gandesti critic, incapacitatea de a lua o decizie in timp util poate
duce la mari probleme. Abilitatea de a raspunde rapid si eficient intr-o situatie data te poate propulsa in varful ierarhiei la locul de
munca.
7. Matematica
Nu trebuie sa stii sa integrezi polinoame ca sa stii matematica. La orice loc de munca vei fi nevoit sa lucrezi cu cifrele rapid, sa
poti face o estimare rapida, nu exacta insa aproape de adevar si sa intelegi notiuni de baza legate de statistica. Astfel vei putea sa
analizezi informatiile in mod eficient si sa iei decizii mai rapid.
8. Cercetare
Nu poti sa le stii pe toate: la orice loc de munca, te vei lovi des de lucruri pe care nu le cunosti. Insa capacitatea de a afla rapid
ceea ce te intereseaza iti va aduce numeroase beneficii. Trebuie sa stii sa cauti rapid pe Internet, sa stii cand ai nevoie de o
biblioteca, sa poti citi rapid si sa iti folosesti eficient reteaua sociala.
9. Relaxare
Stresul duce la incapacitatea de a lua decizii corecte, la o gandire greoaie si la relatii proaste cu cei din jur. De aceea este extrem

de important sa stii cum sa te relaxezi. In plus, daca muncesti prea mult nu mai ai timp sa te bucuri de succes.
10. Contabilitate
Orice placere simpla costa bani. Trebuie sa fii mereu capabil sa tii un registru al cheltuielilor si al profiturilor si sa stii sa evaluezi
corect costurile unui proiect.
APTITUDINI SPECIALE

Printre aptitudinile speciale se numara n primul rndaptitudinile profesionale. O anumita combinatie de capacitati si
nsusiri asigura succesul ntr-o activitate profesionala sau alta.
Aptitudinea didactica. n termenii listei din tabelul 17.6 profesorului i s-ar cere urmatorul set de aptitudini:ntelegere
verba 24124d39y la, exprimare verbala,rationament deductiv (tipic pentru procesul de predare), o buna memorie (a
retine chipurile elevilor), capacitatea de ordonare a informatiei (progresia logica a expunerii),fluenta ideilor (a gasi
exemple alternative si versiuni multiple ale aceleiasi prezentari), originalitate,sensibilitate la probleme, dexteritate
manuala (utilizare reusita a mijloacelor tehnice de instruire).
Alti autori detaliaza aptitudinile pedagogice n termeni mai specifici:
a preda n mod accesibil;
a cunoaste si ntelege elevul, psihologia lui, lumea lui interioara;
spirit de observatie si atentie distributiva pentru a avea simultan sub control mai multe lucruri;
sentimentul noului, preocuparea de a nvinge rutina, de a gasi mijloace, procedee, metode care sa faca munca
instructiv educativa mai eficace (ceea ce se numeste creativitate n munca pedagogica);
aptitudini organizatorice, avnd n vedere ca profesorul lucreaza cu un colectiv de elevi, care trebuie sa fie
organizat si totodata trebuie sa-si organizeze si sa-si planifice propria munca cu elevii (de exemplu, organizarea
lectiei, ncadrarea n timp a predarii materialului);
limbaj clar si expresiv, vocabular bogat;
un anumit patos, entuziasm, care sa-l faca sa vorbeasca despre descoperiri, calatorii, expeditii, ca si cnd ar fi
participat el nsusi la ele;
Aptitudinea la matematica. O aptitudine care trezeste un interes crescnd este aptitudinea la matematici, care
se contureaza mai ales pe la 14-16 ani. Metodologia psihologica de studiu este nca destul de empirica. Se
constituie loturi contrastante de persoane, sa zicem elevi cu rezultate remarcabile la matematici si elevi cu
rezultate slabe. Constituirea loturilor se bazeaza pe aprecierea curenta. n continuare, se alege un set de probe
psihologice dar si de matematici, care sa fie discriminative, sa contina un element de creativitate, sa puna elevii
n fata unui material inedit sau recent nsusit. Pe baza probelor se aleg apoi indicii care separa net cele doua
loturi.
Studiile facute (V. A. Krutetki s.a.) releva ca elemente ale aptitudinii matematice:
capacitatea de a generaliza rapid si extensiv materialul matematic, de a desprinde dintr-un caz dat sau din
compararea mai multor relatii un mod de rezolvare aplicabil si altor relatii similare; gasirea rapida a unor reguli
de organizare a datelor, a unui algoritm;
capacitatea de a prescurta (condensa) rapid un rationament sau un sir de rationamente si operatii;
flexibilitatea gndirii, restructurarea informatiei, gasirea mai multor solutii la o problema data, trecerea rapida
de la rationamentul direct la cel invers, formarea asociatiilor reversibile (asociatii directe si inverse);
capacitatea de "privire" si reprezentare spatiala a figurilor si relatiilor spatiale; mbinarea si separarea figurilor;
capacitatea de simbolizare, de utilizare a notatiilor;
atractia spre problematic.
Aptitudinea pentru desen si pictura este o alta aptitudine specifica. Cercetari efectuate n legatura cu talentul la
desen si pictura au aratat ca subiectii care obtin succes n aceasta directie reusesc:
sa fixeze rapid, precis si durabil imaginile vizuale ale obiectelor;
prezinta tendinta de fixare a ntregului cu o nclinare mai redusa spre analiza;
apreciaza corect abaterile liniilor de la verticala sau orizontala;
apreciaza si reproduc corect proportiile obiectelor;
enunta judecati de valoare ntemeiate. n scopul determinarii acestei din urma dimensiuni, de pilda, subiectilor
li se dau spre apreciere perechi de tablouri (reproduceri) apartinnd unor artisti cunoscuti. Din fiecare pereche
unul din tablouri este o copie a originalului iar celalalt difera de aceasta copie printr-o singura particularitate
prezenta sau absenta unui obiect, pozitia unui element din tablou, proportiile unui copac etc. Subiectul este pus
sa aprecieze care tablou din fiecare pereche este mai bun, tinnd seama de trasatura diferentiatoare care-i
atrage atentia.
Sa adaugam ca exista o mare varietate de aptitudini profesionale, mai precis nsusiri sau combinatii de nsusiri
cu directivare profesionala.
precizare este necesara: numeroase profesiuni nu impun cerinte deosebite cu privire la nivelul aptitudinal al persoanei
care aspira la exercitarea lor. Se pretinde doar ca nsusirile si capacitatile individului sa se nscrie ntr-un interval al
normalitatii. De pilda pentru nsusirea unei profesii din domeniul prelucrarii prin aschiere a metalelor nu se cer aptitudini
specifice. Activitatea ca atare, exercitiul practic va favoriza prin fondul de informatii si deprinderi cstigate, dezvoltarea
unor aptitudini latente. Tot asa si n multe alte sectoare de munca apreciate ca fiind clasice trebuie adaugat nsa ca n
prestatia profesionala propriu-zisa, n nivelul de performanta care va fi atins ulterior, dincolo de o medie se va resimti

nsa prezenta unor aptitudini, fireste alaturi de motivatia n munca. Cu att mai mult n situatii critice sau n situatii limita
- avarii, incidente, accidente etc. - nsusirile personale, adica aptitudinile si calitatile morale si vor spune cuvntul.
n termeni asemanatori se pune problema si pentru sarcini de conducere sociala, pentru care nu se cere - din
punct de vedere psihologic - ca persoana n cauza sa se detaseze prin nsusiri iesite din comun. Experienta arata
nsa ca pentru o persoana ce apartine tipului de sistem nervos slab, o functie de conducere va aduce o
mobilizare energetica n exces: sub "povara" raspunderii persoana va fi mereu n alerta, investitia de energie va
fi - n raport cu sarcinile - mai mare dect este necesar, fapt care va aduce cu vremea la epuizare. n schimb
pentru un tip de sistem nervos puternic si echilibrat, aceleasi sarcini vor aparea mai degraba "curente", fara o
mobilizare energetica n exces. Un temperament excitabil nestapnit (coleric), caracterizat prin impulsivitate si
explozii emotionale, prezinta riscul de a produce relatii conflictuale. Sub aspectul competentei, al performantei
ca atare, aceste tipuri temperamentale se pot situa la nivele comparabile. Problema psihologiei este n primul
rnd nu att de a face selectie, ci de a dirija oamenii spre domenii cu sanse bune de reusita n functie de oferta
de locuri de munca ale societatii. Exista si posturi de munca sau profesii cu un risc mai mare de accidentare, cu
solicitari psihofiziologice deosebite - de exemplu n aviatie, n producerea energiei nucleare, n sectoare n care
se impune un grad mai mare de fiabilitate - unde apar si necesitati de selectie psihologica.

Aptitudinile necesare unui manager

Practica arata ca firmele, daca nu se dezvolta ca marime si complexitate, dispar. In consecinta, managementul lor trebuie
sa se adapteze, devenind din ce in ce mai specializat. Evident, in masura in care marimea firmei si numarul de produse
oferite cresc, si complexitatea muncii managerilor creste. El se pot specializa:
pe verticala, prin desemnarea sarcinilor de supraveghere a subordonatilor unei alte persoane, sau
pe orizontala, prin desemnarea unor anumite sarcini, cum ar fi productia sau marketingul, unei alte persoane.
Odata cu aceasta specializare, in cadrul firmelor se dezvolta si nivelurile de management:
managerii de prima linie (first line management) coordoneaza activitatea altor persoane. Managerii de prima linie
raporteaza unui superior si au lucratori care le raporteaza lor. Este necesar ca ei safie capabili sa lucreze cu oameni, de
vreme ce ei trebuie sa lucreze nu numai cu propriii lor subordonati, ci si cu alti manageri de acelasi nivel ale caror sarcini
sunt in legatura cu ale lor;
managerii de mijloc (middle management) planifica, organizeaza, conduc si controleaza activitatea altor manageri;
totusi, ca si managerii din prima linie, ei sunt supervizati de un superior.Managerul de mijloc coordoneaza activitatea unui
departament;
managerii superiori (top management) sunt raspunzatori pentru performanta intregii firme, prin intermediul managerilor
de mijloc. Managerul superior raporteaza direct actionarilor/asociatilor firmei.
Indeplinirea sarcinilor in cadrul firmei necesita, in mod necesar, indeplinirea mai multor activitati interdependente
(exemplu: marketing, vanzari, productie, aprovizionare si contabilitate). Cand ii este desemnata oricare din aceste sarcini
specifice, managerul devine un manager functional. Functia se refera la acele activitati (de exemplu vanzari) pe care
managerul le supravegheaza efectiv ca rezultat al specializarii orizontale a sistemului de management.
Nivelul managementului influenteaza alegerea celor mai importante dintre cele patru functii ale managementului
indeplinite de catre toti managerii:
planificare
organizare
conducere
control
Managerii superiori vor petrece mai mult timp planificand si mai putin timp conducand decat o vor face managerii din
prima linie. Cantitatea de timp petrecuta organizand si controland va fi aproximativ aceeasi pentru toate nivelurile de
management.
In calitate de manager, va trebui sa posedati si sa va dezvoltati unele aptitudini specifice. O aptitudine este o abilitate sau
o indemanare in realizarea unei anumite sarcini. Aptitudinile pot fi de mai multe feluri:
aptitudini tehnice reprezinta abilitatea de a folosi cunostinte, tehnici si resurse specifice in realizarea sarcinii. Spre
exemplu, managerul unui departament de creatie software va trebui sa aiba o pregatire in informatica. Aptitudinile tehnice
sunt importante in special pentru managerii din prima linie;
aptitudinile decizionale reflecta calitatea deciziilor luate de catre manageri. Toti managerii trebuie sa aleaga mereu intre
abordari alternative, iar calitatea selectiei determina gradul sau de eficacitate. Aptitudinea pentru luarea deciziei necesita
in general aptitudine pentru analiza;
deoarece managerii trebuie sa isi indeplineasca o mare parte din activitatea lor prin intermediul altor oameni, aptitudinile
pentru relatiile umane sunt extrem de importante. Abilitatea managerului de a lucra cu alte persoane, de a comunica cu
ele si de a le intelege va determina intr-o mare masura succesul lui;
aptitudinile pentru comunicare reprezinta abilitatea de a transmite intelesuri generale intr-o forma scrisa sau orala, care
sunt vitale pentru performanta manageriala efectiva. Aceste aptitudini msunt importante in orice domeniu, dar in special
pentru managerii ce trebuie sa obtina rezultate prin eforturile altora;
aptitudini conceptuale managerii trebuie sa fie capabili sa aiba o vedere de ansamblu, sa inteleaga complexitatile intregii
firme si felul in care diferitele componente se potrivesc una cu alta.
In timp ce toate aceste aptitudini sunt importante, importanta lor difera in functie de nivelul managerului in cadrul firmei.
Spre exemplu, aptitudinile tehnice si cele pentru relatiile umane sunt mai importante la nivelurile inferioare ale
managementului, in timp ce aptitudinile decizionale si conceptuale sunt deosebit de importante pentru managerii superiori.