TRGOVITE,

2016

1
0

MOTIVATIA

MOTIVATIA aspect dinamic si directional (selectiv sau preferential) al comportamentului. Motivatia este cea care, in ultima analiza, este
responsabila de faptul ca un comportament se orienteaza, de preferinta, spre o categorie de obiecte mai mult decat spre alta. (Nuttin, J. - 1985).
Motivatia reprezinta ansamblul factorilor care declanseaza activitatea individului, o orienteaza catre anumite scopuri si o sustine energetic.
In motivatie sunt implicate cerintele de scurta, medie si lunga durata ale personalitatii cu intensitati diferite.
La baza motivatiei poate sta principiul homeostaziei, potrivit caruia organismele tind sa-si mentina aceeasi stare, un anume echilibru
constant, cu toate modificarile mediului. Cand echilibrul este perturbat, atunci fiinta vie reactioneaza in vederea restabilirii lui. Dezechilibrele se
traduc pe planul psihic prin aparitia unei trebuinte: nevoia de hrana, de apa, de caldura etc. Trebuinta este traire a unei stari de dezechilibru,
provocata, de obicei, de o lipsa. Nu tot ceea ce retinem insa ca o necesitate are o cauza nativa. Sunt multe trebuinte formate in cursul existentei:
nevoia de a fuma, de a vedea un film, dorinta de a te plimba cu automobilul (dorinta fiind o trebuinta constienta de obiectul ei) etc.
Trebuinta induce o stare de dezechilibru. Ea da

poate spune chiar ca tendinta este un inceput

nastere la tendinte (unii prefera termenul

de miscare, fiindca miograful arata prezenta

sinonim de impuls") care constau intr-o

unei slabe excitatii musculare, cand ea apare.

pornire catre miscare, catre o actiune. Se

.