MOROMETII

de Marin Preda
Dac n primul volum problematica rneasca este pusa in strns legatur cu iluzia
personajului principal, Ilie Moromete, potrivit cruia timpul este unul rabdator cu oamenii, in volumul
al II-lea aceasta viziune este diferit. Inc spre sfrsitul primului volum, drama personajului se
contureaza tocmai datorita acestei iluzii. Timpul si urmeaz netulburat opera coroziv, destructurnd
i destrmnd bazele familiei taranesti.
In primul volum substanta epica este dispusa in trei parti inegale ca dimensiune si ca
durata.Tehnica utilizata este cea a decupajului. Autorul decupeaz scene de grup pe care le plaseaza
la inceputul fiecarei prti.Nu intampltor, toate aceste scene focalizeaz familia Moromete.
Prima parte surprinde cina din familia raneasc .Din pozitia centrifuga a baietilor mai mari
putem anticipa finalul. Evenimentele primului capitol au loc de smbt seara pn duminica
noaptea, la fuga Polinei cu Birica.
A doua parte, de dimensiuni mai reduse, surprinde familia Moromete ngramadit pe prispa
casei pentru a se feri de ploaie si se intinde de la plecarea lui Achim la Bucuresti i pana la serbare.
Epicul devine rarefiat, evenimentele incep sa se inmulteasca. Cea de-a treia pate, cea mai extinsa,
incepe cu scena seceriului i ine pn la fuga lui Paraschiv cu Nila la Bucuresti.
Volumul al II-lea este plasat dupa razboi, in perioada colectivizarii si a cotelor. Evenimentele
se succed cu mare repeziciune pentru ca timpul este nerabdator cu oamenii. Tehnica utilizata este
cea rezumativa deoarece convine noii perspective asupra timpului. Acesta,asa cum se anunta la
sfarsitul primului volum si-a dus la bun sfarsit opera coroziva. Familia taraneasca,zdruncinata din
temelii s-a destramat la fel ca si lumea patriarhala.
In centrul romanului st, dupa cum arata si titlul, familia taraneasca. Pluralul numelui
Moromete sugereaza apartenenta tuturor membrilor la aceeasi familie. ,,Cel din urma
taran(N.Manolescu), Ilie Moromete este tatal, si, dupa cum ii place sa creada, stapanul tuturor
membrilor familiei. In satul adunarilor linistite, valorile patriarhale sunt respectate cu strictete.
Scena cinei din familia taraneasca de la inceputul primului volum este antologica.Intorsi de la
camp,membrii familiei Moromete stau in jurul unei mese rotunde si joase dupa fire si rang.Ca in
vechile picturi olandeze,luminile naratiunii cad asupra tatalui, care asezat pe pragul dintre cele doua
odai pare sa domine intreaga scena.Copiii cei mari ,proveniti din prima casatorie au o pozitie
centrifuga,spre tinda ca si cum ar fi pregatiti sa se ridice si sa plece.Aceasta fraza are caracter
anticipativ si premonitoriu anuntand momentul care va conduce la destramarea familiei Moromete.
Fetele provenite din a doua casatorie a tatalui stau in apropierea mamei lor si folosesc orice
prilej pentru a se lua la harta cu fratii cei mari. Niculae, ultimul nascut, nu mai are loc la masa, fiind
evidenta pozitia marginala a celui mai mic dintre copii:o gura de hranit in plus si niste brate inca
inapte de munca. El este tinta ironiei celor mari,mai ales datorita inclinatiei sale pentru studiu si
invatatura.
Catrina, sotia lui Ilie Moromete, trebaluieste pe langa plita dornica sa-i multumeasca pe
toti.Este evidentiata astfel conditia femeii in societatea patriarhala.Tensiunile din sanul familiei se
evidentiaza inca din aceasta scena. Baietii cei mari nu se inteleg cu fratii din a doua casatorie si o
urasc pe mama vitrega.Ura lor este alimentata si de sora lui Ilie Moromete, Guica,care si-ar fi dorit ca
fratele ei s nu se casatoreasca. Cina Morometilor este tulburata de cantecul lui Birica, flacaul care o
cheam, dupa obiceiul locului, la poarta pe Polina,fata vecinului instarit, Tudor Balosu.
Scenei de inceput ii raspunde contrapunctic cea din final, cand se produce ruptura in familia
Morometilor, dei ,,vechile bucurii pareau greu de clintit. Amenintari tcute plutesc inca de la inceput
asupra micii gospodarii rurale. Moromete are doua loturi de pamant, care ar putea sa-i asigure traiul
linistit.Singura lui grija este sa le pastreze intacte. Datoria la banca si foncierea sunt mereu amanate,
omul, avand convingerea ca le va putea achita intr-o zi. Oricare ar fi fost problemele materiale,
Moromete gsea mijlocul sa le depaseasca, dar fuga baietilor il dezechilibreaza total. O anumita
ordine in care ,,pater familias hotra totul este data peste cap. Rzvtirea fiilor seaman a sfrsit de

lume si chiar asa va fi receptat. Baietii isi premediteaza plecarea convingandu-i tatl s-l lase pe
Achim cu oile la Bucuresti, n sperana ca va face banii necesari plii datoriilor. Ceilalti doi, dup o
prim tentativ nereusit in care tatal ii bate cu parul si crede ca i-a linistit, isi finalizeaza planul. In
felul lui,Ilie Moromete este un taran filosof,contemplativ si ironist.De pe stnoaga poditei priveste cu
interes spectacolul lumii, sesizand de fiecare data detaliile insolite. In poiana fierariei lui Iocan,
sosirea sa este asteptata cu interes si entuziasm de consateni.Aici se discuta cu savoare politica.
Moromete citeste ziarul si apoi explica celorlalti evenimentele din capitala sau din lume. Este aproape
inexplicabil,cum taranul acesta inteligent si informat nu poate intelege sensul vremurilor. Cea mai
mare amagire a sa este aceea ca satul Silistea Gumesti se afla sub un clopot de sticla, iar drumurile
istoriei si timpul il ocolesc.Se va dovedi ca istoria isi face drum chiar prin ograda casei sale. Omul
inteligent si fantezist, meditativ si filosof, va fi invins de istorie.
Imaginea salcamului e simbolica pentru trimful inteligentei lui Moromete in fata solicitarilor de
tot felul, dar in chip concret a celui de a-l vinde, venite din partea vecinului lui Ilie Moromete, Tudor
Balosu. In plan simbolic, salcamul este dublul vegetal al personajului si in acelasi timp axis
mundi.Taierea lui anticipeaza caderea tatalui,dar si destructurarea unei lumi asezate pe tipare
stravechi.Tairea copacului are loc in zorii zilei pe fundalul bocetelor din cimitir. Fara el gospodaria
Morometilor pare mai mica si mai srcacioas. Moromete are atunci sentimentul irecuperabil al unei
mari pierderi si al unui timp care il exclude cu viclenie.
Monologurile personajului,vorbirea de unul singur dezvaluie o bogata viata interioara dar si
independenta pe care si-o doreste si pe care timpul i-o submimeaza.Intr-o scena antologica,
Moromete, retras pe piatra de hotar a lotului,judeca lumea si timpul care ii intinsesera o capcana,
asmutind copiii impotriva sa. Mutenia desavarsita in care cade este semnul transformarii sale
interioare. Este nevoit sa vanda o parte din pamant si,desi nu dorise in niciun fel acest lucru,il trimite
pe Niculae la scoala.
Evocarea vietii satului se face dintr-o perspectiva panoramica. O multime de intamplari vin din
viata altor familii:Botoghina, Balosu etc. Unele episoade au tent monografica: hora, ieirea la
secerat, cluul.Altele creeaz pur i simplu atmosfera.
Cu al doilea volum, autorul are de nfruntat o dificultate enorma, ncercand sa armonizeze
anumite linii ale evoluiei personajului cu un context social i politic denaturator. In convulsiile satului
romanesc dupa al doilea Razboi Mondial, n perioada cotelor si a colectivizarii, lupta nu se mai duce
pentru avere, ci pentru putere.Din acestea ies la suprafata noile personalitati: Bila,
Isosica,Mantarosie,Oubei, pe care Moromete le ironizeaza adesea.Treptat, locul lui din centrul
romanului este luat de Niculae, devenit activist si intors in sat pentru a-i convinge pe tarani sa intre in
colectiv.Intre tata si fiu pozitiile sunt ireconciliabile, desi dintre toti copiii lui Moromete, Niculae este
singurul care pare sa-i fi mostenit trasaturile. Prestigiul lui Moromete in lumea satului scade: Catrina la parasit si nu i-a mai vorbit niciodata,Tita mai vede de gospodarie dar il repede cu replica,,mai
vorbim altadata,nepotul il cara cu roaba. Cu toate acestea , el ramane ferm in convingerile sale,
afirmand cu mndrie, chiar i pe patul de moarte:,,domnule, eu totdeauna am dus o viata
independenta.
Naratiunea la persoana a treia,naratorul omniscient i omniprezent sunt caracteristice acestui
roman pregatit de nuvelele i povestirile volumului de debut, Intalnirea din pamanturi(1948), care
contine nuclee epice din roman.
Adept al stilului indirect liber,Marin Preda interfereaza discursul auctorial al naratorului cu
discursurile personajelor.