Sunteți pe pagina 1din 4

Stariile de agregare ale materiei

Materia poate exista in natura in 3 stari de agregare: solida, lichida si gazoasa. O stare de
agregare este o forma de organizare a materiei caracterizata prin uniformitate in consistenta si
rezistenta, proprietati care o diferentiaza de celelalte stari in care substanta respectiva se poate
gasi. O substanta in stare solida are o forma bine definita si este rigida, una in stare lichida nu are
o forma stabila, dar are volum fix, iar in cazul starii gazoase nu putem vorbi nici de forma, nici
de volum fixe, substanta aflata in aceasta stare de agregare luand forma si dimensiunile
containerului in care se gaseste.

Diagrama de mai sus prezinta diferentele de proprietati fizice si aranjament al particulelor


intre substantele aflate in cele trei stari de agregare. Intr-un solid, particulele sunt dispuse
aglomerat intr-o configuratie rigida, ceea ce confera substantei forma si dimensiuni fixe. Intr-un
lichid, particulele sunt dispuse aproape unele de altele, dar au libertate de miscare, ceea ce se
traduce prin volum fix si forma specifica fluidelor, deci forma containerului in care sunt asezate.
In cazul gazelor particulele pot ocupa intregul volum al containerului, astfel ca atat forma, cat si
volumul lor sunt definite de container.
Una dintre diferentele majore dintre cele trei stari de agregare, ilustrata in figura de mai sus,
este data de numarul de interactiuni intre moleculele din compozitia substantei. Particulele unui
solid interactioneaza cu toate particulele vecine, intr-un lichid doar cu unii dintre vecini, iar intrun gaz, cel putin in mod ideal, nu exista interactiuni intre particule. Prin ruperea sau formarea
legaturilor intermoleculare, o substanta poate trece dintr-o stare de agregare in alta. De exemplu,
moleculele din compozitia unui gaz condenseaza dand nastere unui lichid datorita prezentei
fortelor de atractie intermoleculare. Cu cat fortele de atractie devin mai puternice, cu atat mai

stabil este lichidul (fapt care se traduce in cresterea punctului de fierbere). Transformarile intre
diversele stari de agregare ale unei substante sunt ilustrate in figura de mai jos.
Diagrama de mai jos arata numele transformarilor de stare intre lichide, solide si gaze.
Sageata din dreapta indica faptul ca cele trei stari de agregare sunt caracterizate prin valori
diferite ale entalpiei sistemului. Entalpia da masura potentialului termodinamic al unui sistem si
este calculata insumand energia interna a sistemului (o suma a tuturor formelor microscopice de
energie a unui sistem fizic sau chimic, oricare ar fi aceasta - mecanica, electrica, magnetica etc.)
cu lucrul mecanic de dezlocuire a volumului substantei efectuat la o presiune egala cu presiunea
la care se gaseste respectiva substanta. Gazele au cea mai mare entalpie, urmate de lichide si de
solide. De aici rezulta ca fiecare transformare a starii de agregare este insotita si de o modificare
a entalpiei substantei care sufera trecerea dintr-o stare in alta.

Transformarile de stare sunt un tip special de reactii chimice. Reactiile chimice, conform
celor invatate in liceu la orele de chimie, presupuneau de obicei ruperea unor legaturi in
interiorul moleculelor, pe cand in cazul transformarilor de faza avem de-a face cu ruperea sau
formarea de legaturi intermoleculare (interactii intre moleculele aceleiasi substante). Ca in
cazul oricarei reactii chimice trebuie studiat ce presupune transformarea de stare din punct de
vedere energetic, ce cantitate de energie este absorbita sau cedata pe parcursul ruperii, respectiv
formarii legaturilor intermoleculare.
Trecerile dintr-o stare de agregare in alta care presupun ruperea unor legaturi intre molecule
(topirea, vaporizarea si sublimarea) necesita un input energetic pentru invingerea atractiilor
intermoleculare intre particulele substantelor (reactii endotermice). Celelalte transformari

(condensarea, solidificarea si desublimarea) sunt insotite de eliberarea de energie pentru ca


particulele adopta o configuratie cu o entalpie inferioara (reactii exotermice).
Desi cea mai rar intalnita pe Terra, plasma, considerata de multe ori a patra stare de
agregare a materie, este cel mai des intalnita la scara Universului, fiind starea in care se gaseste
materia care intra in compozitia stelelor. Este de fapt un gaz ionizat, din care cauza nu toate
textele o consacra ca fiind o stare separata de agregare a materiei.
La presiune normala, schimbarea starii de agregare a unui corp are loc prin schimb de caldura
intre corp si mediul inconjurator. Moleculele unui corp aflat la o anumita temperatura efectueaza
o miscare de oscilatie in jurul unor pozitii de echilibru, pozitii determinate de interactiunile
dintre molecule. Prin absorbtie de caldura din exterior se modifica atat energia cinetica medie cat
si energia lor potentiala. Atat timp cat corpul ramane in stare solida, modificarea energiei
potentiale este mult mai mica decat modificarea energiei cinetice. Acest fapt are ca urmare
cresterea temperaturii corpului, caldura absorbita fiind data relatia:
Q=mcsolid(tfinal tinitial)
Dupa absorbtia intregii calduri necesare starii de agregare solidul se transforma in lichid.
Tipul miscarii moleculelor, structura interna si distantele medii dintre molecule:
Caracteristici
Interactiuni
Stare
de
intermoleculare
agregare

Solida

Lichida
Gazoasa

Tipul
miscariiStructura internaDistante
moleculelor
a corpului
intermoleculare

Ordonata
si
periodica in spatiu
Oscilatie in jurul(pozitile
Forte
(atractieunei pozitii demoleculelor
se
respingere)
De
ordinul
echilibru (nodurilerepeta periodic in
inermoleculare mari.
diametrului atomicretelei cristaline) spatiu
formand
molecular
structura
cristalina)
Forte inermoleculareOscilatie
siOrdine
locala
mici.
translatie
instabila in timp
Fotte
Translatie (limitata
Nu exista asezare
intermoleculare
doar de peretii
Oricat de mari.
ordonata.
neglijabile (nule)
incintei) si rotatie

Instalatia de aer conditionat aplicatie a starii de


agregare
Caldura trece natural de la fierbinte la rece, asa
cum aerul din camera se incalzeste cand afara este cald.

O instalatie de aer conditionat are sarcina dificila sa pompeze caldura din camera inspre exterior,
impotriva tendintei naturale. Aceasta se realizeaza controland vaporizarea si condensarea unui
fluid de lucru, schimband presiunea si densitatea acestuia. Principiul de functionare este
asemanator cu cel dupa care functioneaza frigiderul.
Suprafata de separatie dintre un lichid si vaporii sai este intotdeauna un loc nelinistit:
moleculele se misca mereu intre cele doua stari. Cand densitatea vaporilor este mica, din lichid
pleaca mai multe molecule decat cele care revin. Dimpotriva, cand densitatea vaporilor este
mare, mai multe molecule se intorc in lichid decat pleaca. Aceste transformari au loc pe masura
ce fluidul de lucru trece prin diferitele parti componente ale unei instalatii de conditionare a
aerului.
Este nevoie de energie pentru a separa moleculele dintr-un lichid, astfel ca fluidul de lucru
absoarbe caldura din mediu cand lichidul se vaporizeaza.
Primul pas al acestui proces are loc in capilar un tub foarte subtire care ingreuneaza curgerea fluidului.
Fluidul de lucru patrunde in capilar cu densitate mare,
micsorandu-si brusc presiunea trecand prin capilar.
Lichidul incepe sa se vaporizeze, racindu-se. Efectul este
asemanator cu racirea aerului atunci cand este suflat
printre buzele tuguiate. Pe masura ce fluidul trece prin
serpentina de vaporizare, continua sa se vaporizeze,
absorbind caldura de la aerul din incapere.
Este nevoie de energie pentru a separa
moleculele dintr-un lichid, astfel ca fluidul de lucru absoarbe caldura din mediu cand lichidul se
vaporizeaza.
Primul pas al acestui proces are loc in capilar - un tub foarte subtire care ingreuneaza curgerea
fluidului. Fluidul de lucru patrunde in capilar cu densitate mare, micsorandu-si brusc presiunea
trecand prin capilar. Lichidul incepe sa se vaporizeze, racindu-se. Efectul este asemanator cu
racirea aerului atunci cand este suflat printre buzele tuguiate. Pe masura ce fluidul trece prin
serpentina de vaporizare,
continua sa se vaporizeze,
absorbind caldura de la aerul
din incapere.

S-ar putea să vă placă și