O scurta povestire, care chiar este amuzanta, dar si un pic dramatica, plina

de amintiri placute ce ma face sa fiu nostalgic, la copilaria mea pe care am avut-o.

Imi aduc aminte, cand eram mic, undeva la 8 ani, bunica mea avea un
moton, care sa fiu sincer a fost cam chinuit de mine, eram copil, degeaba imi
spuneau ca nu este bine, nu este frumos, eu nu ascultam. Exact asa fac copiii mici
cu cat le interzici mai mult cu atat dorinta de a face acel lucru si tentatia este
enorma.
Inceputul a fost in una din iernile geroase, care mai mereu le petreceam la
bunici, ca oricare vancata, fiind ea de iarna sau vara. In acele momente imi doream
sa ma joc cu motanul bunicii si am inceput frumos sa il mangai, acesta se gudura pe
langa mine pentru ca ii placea. La un moment dat sa suparat si vroia sa plece si de
atunci a inceput razboiul. Am inceput sa ne batem, cum bunica iesea din casa
imediat si noi incepeam zarva, iar cand reintra in casa fiecare statea intr-un colt.
Fiind vara, frumos, mereu ma retrageam la bunica mea, la tara, care nu
rezistam sa nu merg, deoarece nu am frati sau surori, iar verisorii mei imi sunt ca
niste frati si surori, eram de nedespartit.
Revenind la mica aventura cu motanelul bunicii, avand dorinta de razbunare pentru
ca m-a zbariat, nu mai dorea sa stea cu mine, vazand ca este cald si cum statea in
gura beciului si cauta soricei, a coborat usor si a ramas pentru minute bune. In acel
moment cand am vazut, am mers imediat si am inchis beciul, iar saracul motanel a
ramas inchis timp de 5 zile, fara mancare si fara apa. Bunica il tot cauta, se auzeam
sunetul specific pisicilor si nimic, intr-un final cand s-a gandit sa ia ceva din beci,
imediat a vazut motanelul si ia dat de mancare, am primit o mica mustrare si
interdictia de a iesi din curte sa ma intalnesc cu prietenii pe care ii aveam.
O alta amintire amuzanta este atunci cand am mers cu niste prieteni la furat
de cirese de la un vecin, cu toate ca bunica avea cirese si cand am vrut sa iau
cateva mere, am alunecat, agatandu-ma intr-un cui, placerea a fost de partea
parintilor, imediat la spital a doua zi. De fiecare data ceea ce luam de la alt vecin
era mai bun.
Erau momente cand intrat foarte greu in casa, venea mama si se ruga si daca
venea ca nu vreau nici asa, avea o nuielusa, pentru ca ea dorea sa fiu bine, in
siguranta si seara cum se pot intampla destule lucruri neplacute, mai ales fiind
copil, fiecare parinte incerca sa isi apere copiii. Aceste momente cand nu vroiam sa
intru in casa erau specifice cand jucam de-a v-ati ascuns.
Imi aduc aminte cum faceam tevi cu cornete si ne jucam in preajma blocului,
chiar tin minte ca am jucat sotron si ata.
Nestiind ce reprezinta tehnologia, m-am bucurat enorm de mult de copilarie,
prin diferite jocuri, ghidusii, dar si putina seriozitate pentru ca trebuia.
Era un fel de traditie, in sezonul cand apareau bostaneii sa luam fiecare cate
unul, sa in scobim, sa facem tot felul de forme si sa punem cate o lumanare in

aceasta pentru a lumina seara si pentru a speria spiritele rele, dupa cum credeam
noi.
O amintire destul de amuzanta a fost la scoala, cand a inceput moda cu
scrisul biletelelor, in special la fete, sau la baieti cum sa le facem farse la fete, sa le
speriem pentru ca eram uneori intr-o concurenta cu fetele, mai mereu.