1. GENERALITI.

SCURT ISTORIC
(2,6,7,9,11,12,13/14)
Tratamentul cu ajutorul masajului se practica de cnd lumea Se pare
ca frecarea locului dureros ar fi cel dinti gest terapeutic, iar animalele si
freaca cu laba locul lovit sau ranit si se ling. La nceput el pare sa fi fost o
manevra instinctiva care cu trecerea timpului s-a perfectionat si a devenit, prin
bazele stiintifice acumulate, o metoda terapeutica larg acceptata si folosita.
Utilizarea masajului se pierde n negura timpului. Informatiile istorice
ne arata existenta a doua zone geografice unde, pe baza a doua filozofii
diferite de a ntelege si aplica medicina, s-au dezvoltat doua metodologii
diferite de masaj:
Zona Europei Centrale si de Sud - Orientul Mijlociu - Africa de Nord,
unde se practica asa zisul "masaj occidental" sau "clasic":
La popoarele preantice din aceasta zona manevre simple de masaj
erau asociate cu mijloace empirice de tratament (aplicatii locale calde,
ungeri cu substante medicamentoase, miscari pasive ale membrelor)
si erau nsotite de gesturi rituale n cadrul "procesului de vindecare".
Asirienii, babilonienii, mezii si persii, popoare razboinice, l foloseau ca
metoda de tratament pentru razboinicii raniti.
La triburile iudaice era asociat cu reguli stricte de igiena, pentru
mentinerea sanatatii.
Adevarata dezvoltare initiala, asociata unei fundamentari metodologice,
are loc n Grecia antica:
. masajul era practicat de catre specialisti (aliptes) ca metoda de
pregatire a atletilor (pselafia), cnd se asocia cu antrenamentul
atletilor si era efectuat cu mna sau cu lopatele speciale (palmule);
. putea fi executat cu sau fara uleiuri sau pulberi speciale, ce erau
apoi ndepartate cu instrumente adecvate (strigile);
. datorita culturii grecilor pentru dezvoltarea fizica era asociat
ntotdeauna cu miscarea, cea sportiva n special si cea terapeutica
n particular.
* Odata cu cucerirea Greciei de catre romani, acestia preiau elementele
de masaj dar nu si cele de miscare speciala, deoarece romanii
practicau predominant exercitii razboinice
. masajul s-a bucurat de un succes deosebit n baile publice;
. exista un masaj igienic de dimineata, pentru nviorare si altul de
seara pentru relaxare.
11
Dupa mpartirea Imperiului Roman si caderii celui de Apus, traditia
masajului se pastreaza n cel de Rasarit dar fara a mai avea acelasi
succes.
Arabii sunt cei care dau o noua stralucire masajului ca metoda
terapeutica. Avicena n "Cartea legilor medicinei" realizeaza prima
fundamentare completa stiintifica si metodologica ale carei prescriptii

se pastreaza si astazi. Arabii asociau masajului dieta si hidroterapia,

n cadrul unei filozofii complete despre sanatate si viata.
O data cu caderea Europei n epoca neagra a Evului Mediu, masajul
se pierde ca metoda terapeutica simpla, ieftina si aflata la ndemna
tuturor. El se practica izolat, n adevarate "oaze", de catre initiati si
numai pentru un numar restrns de pacienti.
Renasterea e cea care repune n drepturi masajul, Hyeronimus
Mercuriali n "De arte gymnastica" realiznd un adevarat manual.
Progresiv se extinde n Europa Occidentala ca metoda terapeutica n
medicina, educatie fizica si sport. El capata o baza stiintifica, care l
ajuta sa primeasca o utilizare din ce n ce mai mare. Dintre cei care au
contribuit la dezvoltarea sa teoretica si practica i mentionam pe Linge,
Zander, Mennel, Cyriax, Velpeau, Dagrin, Mezger, Neumann. Kolrausch,
Leube, Dicke, Puttkamer, Vogler sunt cei care pun bazele masajului
reflex segmentar, care face "legatura" cu masajul practicat n zona
Extremului Orient.
Pe teritoriul tarii noastre nca de pe vremea scitilor, dacilor, getilor se
practica un masaj empiric, asociat cu manipulatii si tractiuni. Elemente
ale sale se pastreaza si astazi, fiind practicat de catre cei care
"ndreapta oase" sau de catre "baba" de la marginea satului.
Introducerea masajului stiintific este realizata prin sustinerea a doua
teze de doctorat pe aceasta tema de catre Manga n 1885 si Halmagiu
n 1889. Profesorii Marius Sturza si Tr. Dinculescu, alaturi de dr.
Valentin Rosea si de Adrian lonescu, realizeaza adevarate scoli de
masaj, ale caror elevi si discipoli au dus la o larga raspndire a
masajului ca metoda terapeutica.
Zona Extremului Orient, unde se practica asa zisul "masaj energetic" sau
"traditional":
Conceptia filozofica diferita de cea occidentala, despre viata a
influentat si dezvoltarea medicinei, inclusiv cea a masajului. Principiul
dualitatii si al "comunicarii" cu mediul extern si intern, al zonelor,
punctelor si traiectelor energetice stau la baza fundamentarii stiintifice
a masajului oriental.
n textele ayurvedice ale Indiei se arata ca masajul era folosit n scop
igienic, pentru ngrijirea corpului si era asociat cu ungerea cu uleiuri
aromatice si mbaierea n ape si lacuri sacre. Pentru "scoaterea raului"
12
din corp se folosea un masaj special care ncepea cu fata. continua cu
trunchiul si apoi se aplicau miscari rapide de la radacina spre
extremitatea membrelor.