La chinezi, conform Nei-King, masajul se practica de pe vremea cnd

se practica si acupunctura. Masajul se executa cu miscari simple, lent

si staruitor. Era folosit pentru reactivarea circulatiei sangvine si a
umorilor organismului, stimularea sau linistirea nervilor, vindecarea
unor tulburari si a bolilor cronice. Din Tonei-Na Pik-Kiue (secretele
masajului) reiese ca existau doua manevre fundamentale: Ngam-Mo
("a calma cu mna", folosita la calmarea durerilor) si Tonei-Na ("a
pune n miscare", folosita pentru stimulare), n timp acestea au capatat
o singura denumire - Ngam. La scurt timp se dezvolta o noua metoda,
Tao-lnn, bazata pe baterea cu mna sau cu instrumente speciale.
- n Japonia, masajul s-a bucurat si se bucura de mare succes, existnd
diferite metode caracteristice zonei:
. Do-lnn: o varianta de Tao-lnn;
. An-Ma: an = presiune, ma = atingere;
. Kuatsu: de reanimare si stimulare;
"
. .
. Shiatsu: shi = deget, atsu = presiune.
Desi exista dupa cum am aratat, doua "scoli fundamentale" de masaj,
bazate pe conceptia privitoare la viata si medicina, baza masajului es;e una
singura si se centreaza pe ideea de "a face bine" printr-o metoda
"fiziologica". Este semnificativ faptul ca cele doua scoli se ntlnesc (n mod
inevitabil dupa parerea noastra) fie pri.i variante combinate si simplificate
ale celor doua ("Touch for Health"), fie n zona masajului reflexogen.
13
2. TERMINOLOGIE. DEFfNITII.
(2,6,7,9,11,12, 13,14)
Originea cuvntului masaj este incerta. Se presupune ca deriva fie din
grecescul massein - a framnta, fie din cuvntul mass = a apasa. Indiferent
de originea sa, cuvntul masaj s-a impus, ca si tehnica respectiva. Masajul
a fost ntotdeauna asociat cu anumite manevre complementare, ajutatoare.
De aceea aceasta ramura medicala a capatat denumirea de "Masaj si
tehnici complementare". Fundamentarea sa stiintifica din ce n ce mai
profunda, raspndirea sa tot mai larga si cuantificarea sa metodologica si
tehnica justifica cstigarea denumirii de "Masoterapie", care se impune tot
mai mult si al carui adept este si subsemnatul. Sufixul de "-terapie" arata
locul sau alaturi de celelalte terapii ale recuperarii medicale (electroterapie,
hidroterapie, fototerapie, magnetoterapie, kinetoterapie, laseroterapie,
balneoclimatoterapie).
Cea mai potrivita definitie a sa mi se pare cea oferita de Adrian lonescu:
Prelucrarea metodica a partilor moi prin mijloace manuale sau mecanice, n
scop fiziologic, curativo-profilactic sau terapeutic" (6, 7)
Clasificarea masoterapiei se poate realiza dupa mai multe criterii:
Dupa persoana care efectueaza masajul:
masajul efectuat de catre o alta persoana (masseur);
automasajul.
Dupa regiunea la care se aplica:

 masaj somatic (asupra partilor moi superficiale):

. general:
>. extins la ntreaga suprafata a corpului;
> restrns la partile mai bogate n tesuturi moi;
. partial:
regional pe o parte importanta si bine definita a corpului;
.. segmentar pe portiuni anatomice distincte, n special membre;
> local pe portiuni mici de piele si tesut subcutanat, pe grupe de
muschi, pe articulatii;
masajul profund (asupra organelor interne).
Dupa origine, tehnica si metodologia de aplicare (aceasta ni se pare
clasificarea cea mai completa si de aceea am realizat una proprie
care sa se ncadreze n cerintele actuale):
14
masajul occidental:
. masajul uscat:
masajul manual efectuat de catre maseur sau autofftasaj:
* masajul clasic:
'
o tehnici clasice:
- principale:
=> netezirea;
=> baterea;

=> frictiunea;
.
=> vibratia;
:...
- complementare:
= cernutul si rulatul muscular;
. ;
=, presiunile si tensiunile;
,,.
=> tractiunile, scuturaturile, elongatiile;
...
* tehnici speciale:
- pentru organele profunde - metoda Grossl:
.'. .. . pentru efecte combinate:
=> metoda Knap;
=. masajul Vogler;
* masajul reflex:
c,' .
a masajul reflex c