TEORIA GENERALA A DREPTULUI

Teoria generala a dreptului este o stiinta juridica complexa care studiaza statul si
dreptul in interdependenta lor.Prin drept intelegem atat normele juridice in vigoare
cat si raporturile juridice care se nasc in temeiul acestor norme.Pe langa stat si
drept,teoria generala a dreptului studiaza si constiinta juridica,adica reprezentarile,
ideile,atitudinile cetatenilor in raport cu normele juridice.In general termenul drept in
sensul teoriei generale a dreptului are 2 acceptiuni:pe de-o parte dreptul obiectiv,
adica ansamblul normelor de conduita in vigoare la un moment dat cat si dreptul
obiectiv,adica aptitudinea subiectelor unui raport juridic de a pretinde celorlalta susubiecte sa deruleze o anumita conduita,sa faca sau sa nu faca ceva ori sa dea ceva.
Dreptul obiectiv reprezinta creatia statului,iar aplicarea lui este garantata prin forta
coercitiva a statului.

CONCEPTIA DREPTULUI
Aparitia dreptului se leaga de aparitia primelor reguli cutumiere care s-au impus in
comunitatile umane primitive.Orice comunitate sociala are nevoie de o anumita ordine sociala pentru a exista si a evolua.Comunitatile gentile si tribale au cunoscut
cutume morale si religioase formate printr-o experienta indelungata si devenite obligatorii.
Sedentarizarea populatiei.stratificarea sociala,diviziunea muncii au determinat aparitia unor categorii socio-profesionale insarcinate cu mentinerea ordinii sociale cu
perceperea taxelor sau cu apararea teritoriului.Treptat acesta categorie a devenit
aparatul de stat insarcinat cu respectarea legilor.Se cunosc 3 cai de aparitie a dreptului:
1.Statele antice si feudale au preluat norme cutumiare pe care le-au investit cu forta
etatica.
2.Epictarea unor norme in forma scrisa de catre monarhii.
3.Investirea cu titlul de norme obligatorii a unor solutii dispuse de instante laice sau
religioase.
ESENTA DREPTULUI
Dreptul este un element social volitonal,esnta sa fiind stans legata de vointa oamenilor.In societatile democratice esenta dreptului este reprezentata de vointa
generala a societatii.Pentru a deveni drept vointa generala trebuie sa se exprime ca
vointa de stat.
CONTINUTUL SI FORMA DREPTULUI
Ca orice fenimen dreptul reprezinta o unitate intre continut sin forma.Continutul ne arata ca elementele constitutive ale fenomenului,structura sa interna,partile,laturile;in timp ce forma ne arata aspectul sau exterior,structura sa externa,modul in carea el se infatiseaza.Continutul dreptului ne arata esenta sa,adica exprimarea normativa a vointei generale precum si totalitatea reglementarilor juridice stucturate prin institutii si ramuri de drept.
Forma dreptului releva aspectul exterior,haina juridica sub care ni se infatiseaza dreptul.Continutul dreptului ii determina forma in sensul ca in functie de felul regulii de conduita impusa de stat si de domeniul in care aceasta produce efec-

te se alege forma exterioara a normei care poate fi:constitutie,lege organica,lege

ordinara,decret,ordonanta,ordin,hotarare judecatoreasca.
Formele dreptului mai poarta si denumirea de izvoare formale ale dreptului sau formele de exprimare ale dreptului.Acestea sunt actele normative(constitutia,legile,decretele,ordonante),obiceiul juridic si contractul normativ.
DREPTUL CONSTIINTA JURIDICA SI POLITICA
Dreptul contine elemente de natura ideologica,relationala si constitutionala.
Constiinta juridica reprezinta totalitatea ideilor,sentimentelor si volutiunilor cu privire
la drept,la fenomenul juridic in general.Constiinta juridica reprezinta premiza ideologica a elaborarii dreptului.Nicio norma juridica nu e elaborata si nu se aplica fara
a trece prin constiinta juridica.
Politica influenteaza dreptul in sensul ca obtinerea puterii politice creeaza premizele
pentru ca o formatiune politica sa-si transforme deziteratele politice in norme juridice adica in reguli de conduita obligatorii pentru toti cetatenii.Din acest punct de vedere dreptul este un instrument al politicii si al statului.
DEFINITIA SI TRASATURILE DREPTULUI
Dreptul obiectiv reprezinta ansambul normelor stabilite sau recunoscute de stat in
scopul reglementarii relatiilor sociale conform vointei de stat si a caror respectare
este obligatorie,fiind garantata de forta de costrangere a statului.
TRESATURILE DREPTULUI:
a)este un fenomen social-volutional intrucat in continutul lui intra vointa de stat si
vointa generala a societatii.Afirmam ca dreptul are un caracter dublu volutional pentru ca normele sale se adreseaza unor comportamente individuale care au ca temei
vointa de a produce efecta juridice.
b)caracterul normativ consta in aceea ca dreptul este format din norme juridice care
descriu reguli de conduita tipice si imprsonale cu scopul de a reglementa comportamentul individual.
c)caracterul obligatoriu rezida in faptul ca dintre toate normele sociale doar cele juridice sunt garantate de forta coercitiva statului.
DREPTUL IN SISTEMUL NORMELOR SOCIALE
NORMELE SOCIALE
Conduita individului in cadrul social suporta simultan actiunea a numeroase norme.
Termenul de norma desemneaza o regula generala,o unitate de masura,un standard stabilit de oameni pe baza unor experiente pozitive de viata si care reprezinta
un indreptar pentru activitatea umana viitoare.Normele sociale sunt foarte diferite:
a)Normele tehnice reglementeaza conduita oamenilor in procesul de productie in
raport cu obiectul muncii,mijloacele de productie si uneltele de munca.Ele exprima
rapotul dintre conduita umana si legile naturii.Scopul lor este de a obtine cu un minim de effort un rezultat maxim.Multe norme tehnice au fost incorporate in norme juridice dobandind forta obligatorie etatica(de stat).
b)Obiceiul reprezinta o norma sociala aparuta spontan in urma unor indelungate experiente umane.A avut un rol important in societatile primitive.In prezent are o pon-

dera redusa.
c)Normele morale.Morala reprezinta un ansamblu de idei,conceptii si reguli despre
ceea ce e bine sau rau,drept sau nedrept,permis sau nepermis.Criteriile pentru
bine-rau,permis-nepermis difera de la o epoca la alta si de la un popor la altul.Normele recomanda cetatenilor anumite conduite in raport cu ideea de bine si drept.
Spre deosebire de normele juridice,normele morale nu imbraca o forma scrisa,iar
respectarea lor nu este garantata de forta coercitiva a statului.
d)Normele organizatiilor sociale.Organizatiile sociale ca subiecte ale raporturilor juridice sunt de 2 feluri:statale si nestatale.
Cele statale sunt:statul,organele si organizatiile de stat(legistative,executive si judecatoresti)si regiile autonome.
Cele nestatale sunt:societatile comerciale,firmele particulare,partidele politice,asociatile stiintifice,culturale si sportive.Acestea din urma(nestatale)emit reguli,norme
aplicabile membrilor lor sau persoanelor care aspira sa devina membrii.Nerespectarea acestor norme atrage aplicarea sanctiunilor prevazute in statut;cea mai grea
sanctiune fiind excluderea.
Normele organizatiilor sociale produc efecte juridice doar atunci cand sunt sanctionate de stat,adica daca sunt incorporate in norme juridice.

NORMELE JURIDICE
DEFINITIE SI TRASATURI
Norma juridica reprezinta particula elementara,celula dreptului,ansamblul
normelor juridice,formeaza structura interna a dreptului;reprezinta elementele sale
structurale de baza.
Norma juridica poate fi definita ca o regula de conduita generala si impersonala stabilita sau necunoscuta de stat si care exprima vointa acestuia si a carei respectare
obligatorie este garantata de forta coercitiva a statului.
TRASATURI:
a)Generalitatea se refera la faptul ca norma juridica prevede o regula de conduita
aplicabila la un numar nelimitat de cazuri si in mod impersonal(se aplica ori de cate
ori se realizeaza situatia descrisa in ipoteza sa).
Conduita descrisa in norma e tipica,ea trebuind sa fie urmata de toate persoanele
la care norma se adreseaza.
Norma juridica reprezinta un standard prin care statul indruma,dirijeaza conduita cecetatenilor.In functie de prevederile normelor juridice unele conduite apar ca fiind licite legale,iar altele ca fiind ilicite.Nu-si pierd caracterul general normele care se adreseaza doar unor categorii de persoane(pensionari,militari,minori).
b)Caracterul obligatoriu-regulile de conduita descrise in normele juridice sunt obligatorii;nerespectarea lor atragand aplicarea sanctiunii descrise in continutul lor.
Normele juridice principii reprezinta o categorie aparte de norme juridice avand un
caracter de maxima generalitate.Ele descriu principiile care guverneaza intreaga
ordine statala sau anumite domenii importante ale vietii sociale.Ele descriu institutii fundamentale pentru stat sau pentru o ramura de drept.exemplu de norme:constitutia,principiile descrise in codul penel,civil,fiscal,al muncii etc.
NORMELE JURIDICE SI DISPOZITIILE INDIVIDUALE
Dispozitiile juridice individuale reprezinta reguli de conduita obligtorie fixate intuitum personae(care se refera la o singura persoana descrisa,individualizata

in norma si care se aplica o singura data).Atat norma juridica cat si dispozitia individuala au caracter obligatoriu.
STRUCTURA UNEI NORME JURIDICE
Norma juridica are o structura dubla:pe de-o parte o structura interna numita logico-juridica si care ne indica continutul normei si pe de alta parte o structura
externa denumita tehnico-juridica si care ne arata forma externa sub care ni se infatiseaza norma.
1.STRUCTURA LOGICO-JURIDICA ne indica elementele componente intredependente care alcatuiesc norma.Este o structura trihotomica in sensul ca norma este alcatuita din 3 parti:ipoteza,dispozitia si sanctiunea.
IPOTEZA este acea parte a normei care descrie imprejurarile de fapt,situatile in care norma se aplica,descrie si categoriile de subiecte la care se refera
norma.Unele norme se adreseaza tuturor cetatenilor,altele doar persoanelor fizice
sau doar celor juridica,doar minorilor sau majorilor etc.In functie de precizia cu care
este formulata ipoteza distingem:
a)ipoteze determinante care descriu precis,exact conditiile in care se aplica dispozitia normei
b)ipoteze relativ-determinante atunci cand imprejurarile sunt indicate generic,iar cele concrete urmeaza a fi stabilite de organul de aplicare.In functie de imprejurarile
de fapt descrise distingem:ipoteze simple,care prevad o unica imprejurare in prezenta careia se aplica dispozitia si ipoteze complexe care prevad mai multe imprejurari si care fie cumulativ,fie alternativ atrag aplicarea dispozitiei.
DISPOZITIA este acea parte a normei juridice care ne indica ce conduita
trebuie sa urmeze persoana careia I se adreseaza norma in ipoteza data.Dispozitia consta fie in obligatia savarsiaii unei actiuni,fie interzicerea savarsirii,derularii
unei conduite.Dupa felul conduitei descrise,dispozitia poate fi:determinanta cand fixeaza clar,precis fara posibilitate de derogare drepturile subiectelor de drept sau
relativ-determinanta atunci cand prevede mai multe variante de conduita,iar subiectele pot sa-si aleaga intre ele.
SANCTIUNEA indica consecintele pe care le va suporta destinatarul normei in situatia in care nu respecta dispozitia normei.Ea arata masurile pe care statul le ia impotriva persoanelor care nu respecta normele juridice.Sanctiunile descrise in norme sunt extrem de diverse atat ca natura,cat si ca gravitate.
CLASIFICARE:
1.In functie de ramura de drept careia apartine norma distingem:sanctiuni penale,
administrative,civile,de dreptul muncii etc.Fiecare categorie dintre aceste sanctiuni
se subdivid in mai multe categorii:de pilda ,sanctiunile de drept penal sunt:pedepsele masurile educative si masurile de siguranta.
2.Dupa scopul lor distingem:
a)sanctiuni reparatorii cum ar fi:anularea unui inscris restituirea bunului,restabilirea
situatiei anterioare,despagubirea prin echivalent banesc etc.
b)sanctiuni cu scop preventiv si reeducativ:continutul acestora este preponderat
coercitiv represiv;pedepsele si sanctiunile administrative
3.Dupa gradul de determinare distingem:
a)sanctiuni absolut detrminante atunci cand sunt fixate clar in norma,iar organul de
aplicare trebuie sa le aplice ca atare fara ale putea mari sau micsora
b)sanctiuni relati determinante pe care norma le descrie sub forma uniu minim si
maxim in limite intre care organul de aplicare le va stabili.Unele norme descriu

sanctiuni alternative intre care organul de aplicare are rolul de a alege sanctiunea
pe care o va aplica.In principiu functioneaza principiul potrivit careia nimeni nu poate sa raspunda de mai multe ori pentru aceeasi fapta,insa sanctiunile de drept public pot fi cumulate cu sanctiunile de drept privat(NON BIS IN INDEM).
Exista norme juridice cu o structura aparent dihotomica in sensul ca sunt descrise
doar ipoteza si sanctiunea,iar dispozitia se deduce:de pilda normele de incriminare
din partea speciala a codului penal
2.STRUCTURA TEHNICO-JURIDICA releva forma exterioara,cum se infatiseaza
norma in textul actului normativ in care este incorporata ca forma exterioara;norma
juridica reprezinta o parte a unui act normativ.Orice act normativ este alcatuit din
capitole,sectiuni,articole si alineate.
Articolul reprezinta elementul structural de baza al actului normativ si care in mod
obisnuit contine o reglementare autonoma,adica o norma juridica.Exista situatii in
care un articol nu coincide cu continutul integral al unei norme sau situatii in care un
articol contine mai multa norme juridice.
CLASIFICAREA NORMELOR JURIDICE
1.Dupa obiectul lor si metoda reglementarii juridice disringe;
a)norme de drept public
b)norme de drept privat
Ramurile dreptului public sunt:dreptul constitutional,dreptul prnal,dreptul procesual,
dreptul administrativ,dreptul financiar.
Ramurile dreptului privat sunt:dreptul civil,dreptul comercial,dreptul familiei,dreptul
muncii.
Fiecare dintre ramurile mentionate e formata din institutii juridice specifice si din
norme juridice specifice.
2.Dupa forta juridica a actului normativ in care sunt continute distingem:
a)norme juridice constitutionale
b)norme juridice continute in legi
c)norme juridice ordinare
3.Dupa sfera aplicarii si gradul de generalitate distingem:
a)norme generale
b)norme speciale
c)norme de exceptie
Normele generale reprezinta"dreptul comun"intr-o ramura de drept si se aplica doar in masura in care intr-un domeniu nu exista o reglementare deratorie.
Legea generala ulterioara nu deroga de la o lege speciala anterioara doar daca
prevede expres aceasta.
Normele de exceptie se emit in situatii exceptionale si deroga atat de la
normele speciale cat si de la cele generale.
4.Dupa modul de redactare distingem:
a)norme complete care au in continutul lor toate elementele specifice
b)norme incomplete care contin doar unele elemente,celelalte aflandu-se in alte
norme la care fac trimitere
5.Dupa felul conduitei pe care o descriu si o pretind destinatarilor distingem:
a)norme juridice onerative care pretind destinatarilor sa deruleze o actiune,sa faca
ceva.
b)norme prohibitive care interzic destinatarilor sa savarseasca o anumita actiune.
Majoritatea normelor de drept penal sau administrativ sunt prohitive.

c)norme permisibe care nici nu interzic si nici nu obliga la o anumita conduita.La

randul lor sunt de mai multe feluri:
1.norme de imputernicire:stabilesc capacitatea,competenta unor subiecte
de drept
2.norme supletive:care descriu cateva variante de conduita intre care subiectele pot sa aleaga
3.norme de stimulare:sunt normele care instituie decoratii si titluri de onoare pentru anumite fapte
4.norme de recomandare:adica norme prin care statul nu obliga,ci recomanda destinatarilor de obicie organizatiilor sociale sa aiba o anumita conduita
Normele supletive caracterizeaza ramirile dreptului privat.

IZVOARELE DREPTULUI
CONCEPTUL IZVORULUI DE DREPT
Termenul de izvor de drept are 2 sensuri:pe de-o parte izvoarele materiale de drept adica sursele dreptului,adica realitatile sociale si economice existente
la un moment dat si care determina vointa de stat sa elaboreze anumite reguli de
drept.
Izvoarele formale sau formele de exprimare a dreptului reprezinta modul in
care se exteriorizeaza normele juridice adictate sau sanctionate de stat.
CLASIFICARE:
1.Obiceiul juridic(cutuma)reprezinte norme generate spontan dupa o experienta indelungata repetitiva si in functie de care la nivelul unor colectivitati se deruleaza viata sociala.Obiceiul a avut un rol important ca izvor de drept in comuna primitiva si la inceputul aparitiei statului si dreptului.In epoca contemporana,in sistemele de drept continental carora apartine dreptul romanesc,importanta obiceiului a
scazut foarte mult.In prezent,in Romania obiceiul este izvor de drept in ramura dreptului civil.Potrivit art.600 din Codul Civil,judecatorul va hotari in materie de granituire
in functie de obiceiul locului.Potrivit art.980 din Codul Civil(1864)dispozitiile indoioase dintr-un contract se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat
contractul.In sistemul de drept anglo-saxon.obiceiul este un important izvor de drept.
2.Actele normative reprezinta principalul izvor al dreptului romanesc.Acestea contin marea majoritate a normelor juridice.Actele normative sunt structurate intr-un sistem ierarhic strict in varful caruia se afla constitutia.Sensul de lege are doua
sensuri:sensul larg este orice act normativ si sensul restrans stiintific care se refera
la legile organice sau ordinare emenate de Parlament.
3.Precedentul judiciar sau jurisprudenta.Prin acesta se intelege practica
repetitiva anterioara a instantelor de judecata intr-o anumita materie.In sistemul de
drept romanesc precedentul judiciar nu este recunoscut ca izvor de drept in sensul
ca o hotarare judecatoreasca definitiva produce efecte doar in raport de partile procesului si nu obliga instantele care vor solutiona acelasi tip de litigii sa tina seama
de acea hotarare.
Precedentul judiciar reprezinta un important izvor de drept I dreptul anglo-saxon.
4.Contractul normativ.In general prin contract intelegem o conventie incheiata intre doua sau mai multe parti prin care acestea isi asuma drepturi si obligatii

corelative in vederea realizarii unui scop.Clauzele contractului devin obligatorii,devin

lege pentru partile semnatare.La incheierea unui astfel de contract partile pot sa
afirme posibilitatea altor persoane de a adera la clauzele contactului,moment in care contractul devine normativ.In dreptul intern,contractul normativ are o semnificatie
redusa ca izvor de drept,insa el este important izvor de drept in dreptul international
public unde poarta denumirea de acord,carta,pact,tratat.Carta ONU reprezinta un
astfel de contract.
ACTIUNEA ACTELOR NORMATIVE IN TIMP.SPATIU SI ASUPRA PERSOANELOR
1.ACTIUNEA ACTELOR NORMATIVE IN TIMP
Rolul actelor normative este de a modela relatiile sociale,de a ocroti si promova anumite valori sociale..Ele realizeaza acest rol atata timp cat sunt in v vigoare,
cat produc efecte intre momentul intrarii in vigoare si momentul iesirii din vigoare.
INTRAREA IN VIGOARE A UNUI ACT NORMATIV nu coincide cu momentul adoptarii actului si intotdeauna este ulterior acestuia din nevoia ca destinatarii lui sa ia la
cunostinta de continutul lui.Un act normativ intra in vigoare la data prevazuta in continutul sau si care trebuie sa fie obligatoriu ulterioara momentului publicarii lui.Daca
in act nu se prevede data intrarii sale in vigoare aceasta va fi potrivit art.78 din
Constitutia Romaniei la 3 zile de la publicarea sale in Monitorul oficial al Romaniei.
Din momentul intrarii in vigoare functioneaza prezumtia absoluta ca toti cetatenii tarii cunosc continutul sau.Din momentul intrarii in vigoare a unui act normativ nimeni
nu va putea fi exonerat de raspundere pe motiv ca nu a cunoscut legea care incrimina fapta sa.Legea produce efecte numai dupa momentul intrarii in vigoare,principiu consacrat in art.15 din Constitutie.Legea dispune numai pentru viitor cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.Acest text consacra principiul
neretroactivitatii legii romane.
In doctrina se admit doua exceptii de la regula neretroactivitatii legii:
1.Legea penala sau contraventionala mai favorabila se refera la situatia in
care intre momentul comiterii faptei si momentul epuizarii procesului de tragere la
raspundere penala sau contraventionala a unei persoane intervin mai multe legi.In
aceasta situatie in mod obligatoriu se aplica legea care prevede tratamentul juridic
cel mai bland pentru infractor sau contravenient.
2.Legile interpretative care sunt ulterioare si produc efecte de interpretare
de la momentul intrarii in vigoare al actului interpretat.
Ultractivitatea legii este situatia in care legea continua sa produca efecte si dupa ce
a iesit din vigoare pentru faptele comise cat timp s-a aflat in vigoare ;ultractiveaza
legea penla sau contraventionala mai blanda precum si legile exceptionale sau temporare.
IESIREA DIN VIGOARE A UNUI ACT NORMATIV
Actele normative emise pe o perioada determinata ies din vigoare la momentul la care se implineste durata de timp pentru care au fost adoptate.Actele normative emise pe durata nedeterminata ies din vigoare prin abrogare.
Abrogarea poate fi:
1.Abrogare expresa direct atunci cand un act normativ nou de aceeasi forta
juridica prevede expres ca vechiul act normativ sau o parte din el se abroga
2.Abrogarea tacita sau implicita se realizeaza atunci cand noul act normativ nu abroga direct actele normative anterioare,ci reglementeaza aceeasi materie

in mod diferit.
Caderea in desuetitudine este o modalitate prin care actele normative de dredrept privat pot iesi din vigoare datorita faptului ca realitatile care au determinat adoptarea
lor nu mai exista.
2.ACTIUNEA ACTELOR NORMATIVE IN SPATIU se refera la doua situatii:
a)Aplicarea legii romane pe teritoriul nostru national conform principiului
suprematiei puterii de stst.Legea romana se aplica pe deplin pe teritoriul national
in mod egal cetatenilor romani,a patrizilor sau cetatenilor straini care comit fapte pe
teritoriul nostru national.
Prin teritoriu national se intelege partea din globul pamantesc care cuprinde solul,
subsolul,apele si coloana de aer de deasupra solului si a apelor asupra carora statul isi exercita puterea suverana.
In notiunea de teritoriu national intra si marea teritoriala,adica suprafata de mare care corespunde litoralului romanesc pana la 12 mile marine spre larg.
Exista o singura exceptie de la principiul aplicarii depline a legii romane pe teritoriul
national si anume imunitatea diplomatica.Nu raspund potrivit legii romane penru fapte comise pe teritoriul nostru national persoanele care in momentul comiterii acesteia
aveau calitatea de diplomati sau personal tehnic legal acreditat ori membrii familiilor acestora.Legea romana nu se aplica acestor persoane indiferent de locul comiterii faptelor,singura sanctiune aplicabila este declararea ca PERSONA NON
GRATA si expulzarea dupa teritoriul Romaniei.
b)Aplicarea legii romane in afara teritoriului national.Legea romana se aplica si la bordul navelor si aeronavelor romanesti aflate in cursa.Legea penala romana urmareste pe cetateanul roman oriunde s-ar afla.Ea se aplica atat penru fapte savarsite intr-un alt stat cat si pentru fapte savarsite pe teritoriul national nesupuse vreunei suveranitati.Aceasta regula este corectata de principiul NON BIS IN
IDEM.
NORMELE DE DREPT PRIVAT
In cazul noemrlor de drept privat in relatii internationale,in general se aplica
principiul LOCUS RREGIT ACTUM(locul decide actul),adica se aplica legea de la
locul in care se incheie raportul juridic.
3.ACTIUNEA ACTELOR NORMATIVE ASUPRA PERSOANELOR
Actele normative se aplica in mod egal fara discriminari persoanelor.

rii

ia