Caracteristicile procesului de nvare la copilul cu Sindrom Down

Autori: Daniel Mara i Elena Lucia Mara-profesori la Universitatea Lucian Blaga din
Sibiu
Abstract
Cercetatorii au descris condiia Sindromului Down i modalitatea n care diagnosticul
predomin persoana n cauz, familia si comunitatea. Date statistice care descriu aceasta
populatie au fost raportate din date internationale , nationale si de stat in timp ce resursele de
asistenta sunt indicate si la nivelul national dar si la nivelul de stat. Rolul asisten ilor sociali
este descris in scenarii primare , secundare si tertiare de ajutorare pentru a ilustra metodele
prin care se ajuta persoanele cu Sindromul Down si familiile acestora . Declaratia finala fiind
intelegerea cu punerea la dispozitie de recomandari care ar putea duce la schimbarea in bine a
acestor persoane cu deficiene mentale si psihice.
1. Interventia precoce
La fel ca orice alt copil , copilul cu Sindromul Down dezvolta o varietate de aptitudini.
Din cauza diferentelor majore dintre posibilitatile individuale ale fiecarui copil, este important
sa tinem cont de fiecare copil in parte si sa nu ne oprim la idei preconcepute. Interventia
precoce ofera activitati facute in asa fel incat sa ajute la evolutia copilului cu intarzieri de
dezvoltare . Pune copilul in prim plan , ofera suport emotional familiei si informatii despre
drepturi si servicii. Ideal ar fii ca specialitii sa aiba experienta adecvata si experienta necesara
dar n acelai timp i voluntarii si alti parinti ar putea sa ofere aceste servicii. Este usor pentru
familii sa supraestimeze activitatile speciale si sa subestimeze experientele zilnice si
contributia parintilor la dezvoltarea copilului . Viata de familie ar trebuii sa fie in prim plan si
nu ar trebuii sa ne implicam in mai multe activitati pentru copilul cu Sindromul Down.
1.1 Jocul
Totii copii invata prin joc si ne jucam cu ei din primele luni ale vietii . Cateodata copii cu
dificultati in invatare au nevoie de putin ajutor pentru a invata care este rolul jucariilor si cum
sa se joace cu ele. De asta este important sa ne jucam cu bebelusii si copii care sufera de
Sindromul Down . Este de ajutor sa ii arati unui copil ce face o jucarie , cum sa o faci sa se
miste si sa scoata sunete si cum sa o aduca sa o ascunda si sa o gaseasca sub o plapuma sau
intr-o cutie. Schimband cateodata rolul cu copilul este de multe ori o varianta buna pentru a le
arata cum se face ceva. Este necesar sa ne alaturam lor ca sa le aratam copiilor cum sa faca

parte dintr-un joc imaginar. De exemplu poti sa iei doua papusi , cani , rochite etc., si puteti sa
ii dati papusei sa bea sau o puteti spala pe fata impreuna. Jocurile bazate pe doua sau trei
cuvinte cand spui Poti spala papusa pe fata , Uite cum pun papusa in baie . Prin urmare ,
jocul este prima si chiar cea mai importanta cale de a ajuta copilul sa invete in timp ce ei
cresc. Jocurile vor fii doar o forma de joaca folosita ca si forma distractiva de a invata.
1.2 Invatare structurala
Copii pot fii ajutati sa invete in multe feluri. Avantajele si dezavantajele aduse de catre
diferite abordari sunt aduse in discutie.
Copii cu o dezvoltare intarziata si dificultate in invatare nu au de obicei aptitudinile
necesare pentru invatare obisnuita de exemplu de a pune in msicare sau de intoarcere a unei
parti a unei jucarii sau aptitudinile orale lingvistice de a intra intr-un joc sau intr-o
conversatie. Asadar, aptitudinea lor de a-si realiza propriile experiente de invatare este redusa.
Pe langa asta , el/ea ar putea sa aiba nevoie de mai multe exemple de asociere ( de exemplu de
a auzii o pisica mieunand si de a o vedea ) inainte de a invata cum se face un lucru ( de
exemplu , bea dintr-o ceasca) cu mult inainte de a o perfectiona.
Aceste circumstante de invatare vor aparea doar daca sunt planificate . Compromisul
ideal este incercarea de a oferii experientele de invatare in plus in timpul activitatilor de zi cu
zi sau prin joc cat mai des posibil. Acei copii cu Sindromul Down au nevoie sa beneficieze de
o buna prezenta si stimuare in viata lor de zi cu zi. Ei au nevoie de sesiuni de structura
speciala pentru a face progrese cat de repede posibil.
1.3 Metode de predare si invatare.
Sedintele de invatare structurala ar trebuii sa combine metodele de invatare obisnuita
cu cele mai structurale. In cazul invatarii normale, parintii, profesorii de la scoala,asistenii
sociali, fratii si surorile, bunicii folosesc modelarea , imitatea si constructia pentru a le arata
copiilor cum se fac anumite lucruri. Toate aceste strategii vor fii de ajutor pentru copii cu
Sindromul Down. Pe langa asta , invatarea structurala va oferii posibilitati simple si recurente
pentru invatarea unor lucruri care au fost practicate si perfectionate cand se introduc in
contextele zilnice. Cititul cartilor impreuna ofera o oportunitate ideala de a invata copii
cuvinte noi si concepte. Poate fii folosita cu intentii bune pentru a creste aptitudinea de
invatare prin alegerea cartilor de volcabular , cu forme , culori sau numere. Atunci cand
sarcinile sunt impartite in stagii mici si copilul este ajutat nu mai mult decat trebuie in fiecare
stagiu o sa reuseasca sa indeplineasca sarcina cu succes. Lucrul asta il face pe copil sa rezolve

sarcinile prin imitare si prin studiere mai multa decat prin incercare si eroare . Invatatorul
de la scoala special se asteapta sa lase copilul sa completeze aceste stagii sau ca copilul le-ar
face cu sau fara ajutor. El/ea il va ajuta inainte ca copilul sa faca o greseala este mai mult o
metoda intentionata de a face copilul sa invete natural. Copilul poate sa reuseasca si sa fie
felicitat pentru asta. Astfel copilul va parcurge de fiecare data fiecare pas spre succes. Daca
el/ea este lasat singur/a , copilul s-ar putea sa nu inteleaga cum sa rezolve sarcina si nu o sa
reusesasca niciodata.
1.4. Studierea/ Aprofundarea
Aprofundarea este un concept foarte important in dezvoltarea copilului. Invatarea include
in a fii un novice si in a face greseli , fiind apt sa indeplinesti sarcina cu succes doar prin a
gandi si in a face eforturi , si dupa aceea in a perfectiona sarcina prin a aprofunda-o pana cand
devine usoara si rapid de facut. La acest nivel , sarcina este automatizata inseamna ca poate
fii rezolvata fara a gandi si a planui actiunea. Aprofundarea tot continua sa evolueze
aptitudinile si eficacitatea cu fiecare sarcina care este rezolvata. Se aplica si la invatarea si
evoluarea aptitudinlor motorii la fel ca : band dintr-o ceasca , folosirea de cutit si furctulita ,
imbracarea , scrierea , dansul , invatarea unui instrument , jocul de tennis sau condusu.
Dar este aplicat si celor cu aptitudini mintale cum ar fii : a gandi , vorbi , citi. In timp ce
copii invata sa vorbeasca , ei aproximeaza sunetele facute de catre adulti. In timp ce ei ii
invata , cuvintele devin mai auzibile din ce in ce mai mult si din ce in ce mai corecte. In timp
ce copii invata sa citeasca , ei reorganizeaza cuvintele usor si gandesc fiecare cuvant. In timp
ce copii aprofundeaza ei citesc si recitesc aceleasi cuvinte iar si iar recunoasterea
cuvintelor devine rapida si automata. Astfel copii fac un progres in fiecare an dezvoltarea lor
este influentata evaluarea care ii ajuta sa aprofundeze de obicei cand ei sunt la gradinita sau
in scoala primara. Cu cat invata mai repede si invata sa perfectioneze o noua aptitudine la
varste fragede , cu cat mai mult o sa aprofundeze in urmatoarele saptamani sau luni. Copii
care incep sa invete la varste fragede vorbesc mai mult din moment ce au 14 sau 15 luni ei
invata sa creasca calitatea vorbirii lor , sa arate gandurile in cuvinte si sa fie parteneri in
comunicare.
1.4 Automatizarea.
Automatizarea aptitudinilor prin aprofundare face ca aptidudinile nu doar sa fie obtinute
mental dar si invatate si usor de accesat. Automatizarea este importanta pentru ca aptitudinile
automatizate devin rapid acesibile in rezolvarea sarcinilor mai complexe. De exemplu , daca

copilul stie cuvintele care arata numere pe dinafara , ii va fii mai usor sa numere , sau daca
stie cuvintele pentru citit ii va fii mai usor sa citeasca si sa inteleaga textul.

2. Studiu de caz
2.1. Prezentarea de caz.
Andrei este un baietel de 7 ani si 3 luni , diagnosticat cu Sindromul Down. Sarcina a fost
grea. A fost nascut prematur (32 de saptamani). Mama lui avea pe atunci 28 de ani , si tatal lui
29. Andrei vine dintr-o familie dezorganizata. Parintii lui sunt divortati , cu educatie
secundara. In prezent el traieste cu mama lui si cu bunica lui. Tatal lui are dreptul sa il ia o
saptamana pe luna. De asta mediul familial nu este adecvat pentru o dezvoltare armonioasa si
acest lucru poate fii observat cu usurinta in comportamentul problematic al copilului. Are un
frate mai mare de 17 ani care este sanatos. Cand avea 7 luni a fost diagnosticat cu septal
interatrial , tensiune hiperpulmonara usoara cu recurenta respiratorie si sindromul LangdonDown. Este spitalizat cand avea un an si 5 luni manifestand dyspnoea , cyanosis , perinasal
cyanosis in crize. Andrei trece printr-o operatie fara nici o problema si paraseste spitalul dupa
2 saptamani cu urmatoarele recomandari : evitarea frigului , umiditatii , reactii emotionale
puternice si efort facut doar pana la limita tolerantei crescand efortul gradual. Este spitalizat
din nou pentru re-evaluare cand are 2 ani si 2 luni. Sindromul Down este confirmat. Subiectul
prezinta hypotonie musculara generalizata , degete patrate , fata mongolodia cu dezvoltarea a
unui copil de 7-8 luni si retard mintal sever.
El urmeaza terapia prin masaj kinetoterapeutic. Dupa ce primeste recomandari urmata de
o alta examinare de specialitate la 4 ani si 7 luni subiectul incepe primele activitati de
recuperare. Urmeaza un tratament cu o dezvoltare inceata dar favorabila. Parintii lui au spus
ca balbaiturile au aparut cand avea 4 luni si zambetul a aparut la 2-3 luni. Ei au mai spus ca
Andrei a facut primii pasi cand avea 2 ani dar nu putea sta in fund , dupa terapia kineto a putut
sta jos dar nu se mai putea ridica. Dupa ce a implinit 1 an ii placea sa se joace jocul cuckoo.
Acest tip de joc il satisfacea foarte mult. Mananca sanatos. Din cauza problemelor de sanatate
pe care le are nu fost pus sa faca nimic in casa. Familia lui a fost informata fals crezand ca el
nu intelege nimic daca nu poate vorbii iar asta a facut lucrurile pentru el si mai grele in cazul
unor activitati. Odat cu ajungerea lui Andrei la centru si familia lui a fost invitata la terapie.
Acum ei se ingrijoreaza de eduactia si vindecarea lui si acasa. Andrei nu a putut comunica
verbal doar sa silabiseasca , este hiperkinetic si nu se poate concentra , de fapt atentia lui este

captata usor de catre alte sunete sau activitate care este facuta langa el. In prezent el este la
gradinita intr-o clas special. El merge la un logoped privat in timp ce la centru special unde
face terapie educationala si kinetoterapie.
2.2 Program de interventie.
In cazul lui Andrei , a fost luat in considerare ce avea el pana la programul de
interventie si ce trebuia format. Este tintit sa acopere urmatoarele arii de dezvoltare : limba si
comunicare, dezvoltare motrica fina , coordonare ocumulatorie senzoriala si cognitiva ,
socializarea si organizarea cunostintelor prin jocuri de pre-invatare , atentie , motivatie.
Interventia personalizata este facuta din 4 sectii : obiective generale , obiective specifice ,
activati concret dezvoltate , strategii si timpul alocat fiecarui obiectiv. Subiectul vine la centru
de 3 ori pe saptamana , sedinta de terapie dureaza 40 de minute , si va fii organizata individual
si in grupuri mici (3 4 copii) pentru a fii apt de a intervenii in socializarea copilului.
1) Pentru formarea si dezvoltarea limbii , este intentionat sa se aloce cel mai lung
timp unde sunt recomandate urmatoarele activitati :
Practicarea unor miscari specifice gimnasticii fono-articulatorie : sa se faca
miscari imitative ale stergerii buzelor cu limba , scoaterea limbii , introducerea
limbii inapoi in gura , impungerea obrajilor cu limba , suflatul puternic.
Dezvoltarea aparatului fono-articulator si exersarea respiratului

deschiderea/inchiderea gurii , stingerea lumanarilor , sa sufle spre un fulg pana

zboara;
Reproducerea unor sunete : reproducerea vocalelor si repetarea diverselor
sunete dupa ce au fost rostite de adult.
Dezvoltarea aptitudinilor non verbale : imitarea si descifrarea semnificatiilor
diferitelor gesturi de pantomima : jocuri de imitare, combinatia de mima cu
pantomima;
Dezvoltarea aptitudinilor orale lexicale si semantice prin folosirea cuvintelor
corecte cu sens adecvat , folosind vocabularul corect in anumite situatii de
comunicare este nevoie de : reproductia dupa un adult dupa nume , numele
fratilor , prietenilor , obiecte din relief , mancare , fructe ,legume , obiecte
vestimentare etc.
2) La nivelul cognitiv , au fost sugerate urmatoarele activitati:
Dezvoltarea eficacitatii gandirii si atentiei asupra unor anumite activitati :
identificarea obieectelor , imaginilor , gruparea obiectelor pe criterii : marime ,

forma ,culoare , observarea caracteristicilor de baza din anumite fotografii /

picturi , sa identifice imagini si sa faca conexiunea de unde apartin.
Dezvoltarea stimularii senzoriale : identificarea obiectelor pentru uz personale ,
formele geometrice , si sa noteze diferentele de temperatura (cald/rece)
Dezvoltarea comportamentului cognitiv-ludic si organizarea cunostintelor prin
jocuri de pre-invatare : jocuri de manipulare , jocuri de miscare , invatarea
conceptelor primare ale obiectelor , exercitii .
Organizarea cunostintelor prin jocuri de invatare si post-invatare : jocuri distractive;
pentru a stimula motricitatea globala si fina urmatoarele activitati au fost recomandata;
ruperea frunzelor , culesul de struguri bobita cu bobita , atingerea cu degetele lucruri mici ,
impreunarea perlelor pe o sfoara. Pentru a initia comportament ludic complex care ar trebuii
sa duca la o valorizare a structurii operationale perceptiv-motrica : miscarea mainilor si a
picioarelor Danseaza cu mine , Alfabetul.
Programul compensator perceptiv-motric al lui Marianne Frostig : coordonarea
miscarilor fine prin realizarea tematicii prin implicarea in activitati de baza. Pentru a practica
miscarea specifice gimnasticii fonoarticulatorii , dezvoltarea aparatului fonoarticulator si
exersarii respiratiei , activitatea este realizata intrun cabinet folosind imitatia si
demonstrarea metodei pana cand subiectul poate rezolva sarcina. Subiectul este rugat sa
faca prin imitare miscarile de lingere a buzelor , scoaterea limbii afara , impungerea obrajilor
cu limba , inchiderea deschiderea gurii , suflarea lumanarilor puternic . Este rugat sa
imite/repete dupa adult ( vocale , imitarea sunetelor facute de animale).
Daca subiectul nu este receptiv in acest tip de activitate. Efortul voluntare trebuie
sustinut prin repetarea instructiunilor folosind un ton ferm si recompensa (are ursuletul lui de
plus cu care este lasat sa stea si sa il tina aproape). Rostirea sunetelor este realizata in fata
unei oglinzi , dupa 4 sedinte , subiectul face sa rosteasca corect doar vocalele.
In cazul obiectivelor care tintesc la dezvoltarea comunicarii non verbale , aptitudinile
de imitare si decodare a seminificatiei a diferitelor gesturi , sunt folosite jocuri care
combina mimica cu gesturile. Aproape tot timpul , subiectul a facut parte din activitate fiind
activ. Asta inseamna ca ii place comunicarea non verbala. Sunt cazuri in care copii fiind
obositi de la gradinita nu pot fii receptiv si sedinta este intrerupta. Acum el poate intelege si
reproduce fete triste sau vesele atunci cand este intrebat. Expresia gesturilor este definita
foarte bine.
Pentru a dezvolta capacitatile orale prin folosirea corecta a cuvintelor simple fara a
avea sens , prin folosirea corecta a vocabularului in necesitatea comunicarii , este necesar mai

mult timp :reproducerea dupa numele unui adult , numele fratilor , surorilor , prietenilor ,
obiectelor . Subiectul nu arata foarte mult interes in aceasta activitate , insistenta si
repetarea este necesara. Subiectul devine agitat si incearca sa se ridice. Dupa multe sedinte
care tintesc la dezvoltarea limbii , Andrei isi stie numele si ce varsta are. Oricum , cand este
intrebat el isi arata varsta folosind degetele . Daca este intrebat numele unei persoane nu
raspunde , dar facea conexiunea dintre nume si persoana.
La nivelul cognitiv , aceste activitati sunt folosite ca si jucatul , construitul , taiatul ,
desenatul , asocierea , gruparea. Cunostintele dezvoltate si cele sensoriale stimulate ajuta
subiectul sa stie si sa identfice caracteristici ale unor obiecte de uz personal , sa foloseasca
jucarii , forme geometrice , si sa recunoasca diferenta de temperatura , sa participe la jocuri
cum ar fii , cum arata , la ce se foloseste , fa diferenta , masoara etc. Subiectul invata sa faca
diferenta dintre cald si rece , si sesizeaza diferenta la sfarsitul sedintei , dar le uita pana la
urmatoarea sedinta . Recunoaste cercul , patratele si face diferenta dintre pantaloni si bluze si
stie cum sa le foloseasca , face diferenta dintre piciorul stang si cel drept doar dupa desenele
de pe pantofiori , invata ca ceasca este pentru a bea , si lingura si castronul sunt folosite pentru
a manca , el termina de mancat si de baut singur. El stie care este furculita dar sunt sanse sa
se raneasca deci este luata din campul lui vizual.
Pentru a dezvolta eficacitatea gandirii si atentiei sunt utilizate jocuri de preinvatare , manipulare : pune-le in ordinea corecta , grupuri de.. . La inceput cand subiectul a
fost rugat sa gaseasca un obiect de o culoare anume , el nu putea decat daca faceai conexiunea
cu un alt obiect. De exemplu , cand era rugat sa gaseasca balonul galben el arata spre cel
verde dar cand era rugat sa arate balonul galben ca banana indica corect. Dupa cateva
sedinte el facea diferenta de culoare , forma si marime , si asocia imaginile corect ( nu cu un
numar mare de elemente) si reconstruia o imagine din 3-4 piese (puzzle).
Dezvoltarea motrica fina a fost realizata prin activitati rupere sau prin luare (ruperea
frunzelor, culegerea de struguri unul cate unul etc.) si prin activitati de prindere , de unire a
punctelor , punerea bilelor pe o funie. Coordonarea acumulatorie a fost stimulate de
introducerea unor forme geometrice . El trebuia sa urmareasca o ruta data (labirint) , sa
lipeasca , sa construiasca ( cuburi si piese de Lego) , sa deseneze prin imitare linii orizontale
sau in forma de V , sa modeleze plastilina. La inceputul programului , era aproape
imposibil sa se lucreze cu el pentru ca nu putea sa isi mentina atentia sau sa o fixzeze
pentru un timp mai indelungat si era agitat. Cu rabdare si recompense ( ii place foarte mult
ciocolata) , s-a rezolvat. Dupa un timp, subiectul poate parcurge o ruta data sau sa coloreze in
forma, sa realizeze semne grafice cu o complexitate redusa. El a inceput sa scirie litere prin

folosirea de puncte limitate. Are nevoie de suport fizic , recompense si incurajari pentru a
exersa activitatile.
Exista comportamente ludic complexe initiate care duc la valorizarea motricului
structuri operational perceptive : miscarea mainilor , picioarelor Danseaza cu mine , Miscati mainile/picioare , Umbrela, bluza , esarf. Motricul Marianne Frostig progarmul de
compensare preceptiva este aplicat prin mai multe activitati : coordonarea miscarilor fine cu
tematica , taierea , activitati obisnuite prinderea mingii , fugi cu balonul , hai sa grupam pe
marimi , gaseste drumul. Subiectul raspunde cum trebuie la instructiunile verbale , mentine
contactul vizual , nu cere ajutor si coopereaza cu examinatorul. Dupa o luna subiectul
realizeaza aproape toate actiunile repetate cand este pus sau rugat.