1.

Introducere in jurnalismul de televiziune

Diferenta dintre scriitura de presa scrisa si cea de televiziune

* Redactarea pentru ochi-care ajuta vizualizarea

*Evitarea repetitiilor

*Adaptarea stilului la registrul oralitatii ( o fraza bine scrisa nu suna la fel de bine
cand e citita)

* Adaptarea textului pentru ureche( textul trebuie sa fie inteles atat de catre
privitor cat si de ascultator; de evitat combinatiile de cuvinte care pot crea confuzie)

* De evitat propozitiile lungi- o fraza in audiovizual zboara, nu poate fi recitita ca

si cea din presa scrisa

* De evitat cuvintele dificile, neologismele, atunci cand aveti indoieli ca nu ar fi

pricepute de catre toata lumea

* De evitat cliseele- fiti creativi, nu va feriti de limbajul comun

* Folositi verbe puternice, la diateza activa

* Nu folositi verbe la diateza pasiva

*Cunoaste sensul cuvintelor cu exactitate.

*Adapteaza stilul audientei estimate si la profilul acesteia

2. Televiziunea- un sistem de productie complex

a) Particularitatile sistemului de productie

*media de comunicare bazata pe imagine Conceptul de televiziune este

identificabil cu acela de imagine; vectorul principal este imaginea, cuvantul fiind
doar un complement necesar.

*televiziunea: un sistem complicat din punct de vedere tehnic- prcesul de productie

se realizeaza printr-o retea sofisticata de instrumente electronice si de
intercomunicare; sistemele de televiziune produc 24 de cadre pe secunda, creierul
uman nu poate retine toate cele 24 de cadre, el poate doar sa retina suprapunerea
cadrelor ca pe o miscare continua; sitemul de televiziune poate reproduce aproape
fidel culorile naturale; in Romania, sistemul tehnic de televiziune in culori poarta
numele sau codul: PAL, in lume mai exista doua sisteme: SECAM- francez si NTSCamerican, PAL, este un sistem german, considerat cel mai bun, cel mai aproape de
adevar; sistemul de televiziune poate reproduce majoritatea sunetelor pe care le
percepe urechea umana, distorsiunile apar atunci cand echipamentele tehnice sunt
incorect folosite;

b) Elementele tehnice ale sistemului de productie

*nu este obligatoriu si nici nu e posibil ca un jurnalist sa cunoasca principiile tehnice

de functionare ale televiziunii

*cea mai mica unitate functionala intr-un sistem de televiziune (studio) contine: o
camera de luat vederi, consola audio si video( pupitrul), monitor de control si
monitorul care contine imaginea finala.

3) Cadrul, incadratura, imaginea

* Cadrul sau planul poate fi definit ca incepand din momentul in care se comanda
rec pe camera de filmat pana cand se opreste filmarea. Cadrul este cea mai mica
diviziune a actiunii filmului reprezentand o succesiunede imagini cuprinse intre
momentul pornirii si cel al opririi aparatului de luat vederi. Tot cadru se numeste si a
24-a parte dintr-o secunda de film.

* Incadratura- sau planul cinematografic reprezinta zona din spatiul actiunii

cuprinsa in imaginea inregistrata pe film.

Tipuri de incadraturi sau planuri:

-Plan ansamblu

-Plan general

-Plan intreg

-Plan apropiat- sau planul american

-Plan mediu

-Prim plan

-Gros-plan

-Plan detaliu

* Unghiul de filmare

Varietatea unghiurilor de filmare poate urmari doua sensuri pe linia dramaturgica: a)

aparatul de filmare poate urmari punctul de vedere ideal al unui observator exterior
actiunii, obiectivul devenind un ochi al insusi spectatorului, care priveste actiunea
din locul din care i se dezvaluie cel mai limpede sensurile ei.

b) aparatul se poate identifica cu unul dintre personaje, caz in care

unghiul de filmare va fi ales in functie de punctul de vedere al personajului ( unghiul
subiectiv)

c) un unghi de filmare luat cu aparatul montat mai jos decat subiectul

sau decat nivelul privirii normale a omului capata denumirea de contra-plonjeu sau
raocursi se foloseste de obicei pentru a pune in evidenta maretia, puterea
subiectului

d) daca se filmeaza cu aparatul montat mai sus decat privirea

normala a omului obtinem plonjeul- procedeu folosit sa diminueze personajul sa-l
zdrobeasca din punct de vedere moral.

e) in cazul in care avem doua personaje in cadru si dorim sa le

surprindem mai bine reactiile (procedeu realizat cel mai bine cu ajutorul a doua

camere de luat vederi) vom filma astfel incat personajul aflat in partea stanga a
cadrului, sa fie cu fata , iar personajul cu spatele catre noi, in amorsa, in partea
dreapta a imaginii- acesta este campul; contracampul va incadra personajul aflat in
camp, vazut tot din fata, tot in partea dreapta a imaginii in timp ce personajul care
in camp era cu fata va fi acum in contracamp, filmat in amorsa.

* Miscarile aparatului de filmat

Prin miscarile aparatului de filmat se poate realiza apropierea, inaltarea,

indepartarea sau coborarea acestuia fata de obiectivul de filmat chiar in timpul
filmarii.

Tipuri de miscari ale aparatului de filmat:

-traveling( miscare de apropiere, de departare, circular sau de mers in paralel fata

de subiect)

- panoramare

-miscari combinate( trav si panoramare simultan)

* Imaginea

Notiunea de imagine de film contine cateva elemente esentiale: cadrul, compozitia,

lumina, culoarea, miscarea aparatului.

Imaginea cinematografica sau imaginea de televiziune are un mare avantaj fata de

pictura sau fotografie, aceea ca reda miscarea, apropiindu-se astfel de realitatea

zilnica a vietii. Daca de exemplu, intr-un cadru admirabil realizat din punct de
vedere compozitional vedem deplasandu-se un personaj, acest lucru devine centrul
de atentie al intregii imagini. In acest caz, compozitia fotografica a cadrului trece pe
un al doilea plan.

4. Filmarea-principii

Ecranul televizorului este un plan in doua dimensiuni( inaltime si latime), dar

pentru a mari impresia de participare la evenimente, trebuie creata iluzia celei de-a
treia dimensiuni- profunzimea.

Apropierea sau distanta fata de obiectul filmarii influenteaza in mod diferit perceptia
psihologica a imaginii. Mintea privitorului patrunde in spatiile pe care nu le vede pe
ecran, suplinind mental elementele lipsa din ansamblul respectiv.

Cadrul trebuie facut astfel incat privitorii sa poata extinde elementele din imagine si
in afara ecranul; de aceea, imaginea trebuie sa contina detalii si indicatii suficiente.
Exista cateva puncte strategice( majoritatea punctelor de articulare si a punctelor
de forta ale corpului) care nu trebuie taiate in compunerea cadrului: ochi, nas,
gura, varful barbiei, gat, bust, cot, articulatia maini, a genunchilor, a gambelor,
deoarece sunt linii naturale de intrerupere, care nu trebuie sa coincida cu marginile
ecranului, ci sa se situeze ori in interiorul ori in afara acestuia.

Cel mai eficien mod dea crea un camp vizual adecvat este difuzarea imaginii in prim
plan, plan secundar si fundal

5. Script-scenariu, deviz-buget

Scriptul este textul cu descrierea pe scurt a desfasurarii actiunii de filmare,

scenariul cuprinde, in plus si indicatiile regizorale( incadraturi, miscari de camera
etc).

Devizul sau bugetul- reprezinta calcularea necesarului financiar al productiei de

televiziune( ziua de filmare, costul inchirierii camerei pe zi, costul electricii,
sunetului, plata pe zi a operatorului, a sunetistului, a electricianului, a soferului,
costurile montajului pe zi, retribuirea consilierilor de specialitate- daca este cazul,
etc)

6. Montajul- editarea, racordul de imagine

Montajul sau editarea reprezinta suma operatiilor de prelucrare a imaginilor dupa ce

acestea au fost inregistrate. Montajul este un termen ce provine din limba franceza,
insemnand actiunea de asamblare a partilor ce compun un intreg. Responsabilul
tehnic al acestei operatiuni este editorul de imagine, in timp ce responsabilitatea
editoriala apartine jurnalistului.

Montajul este una dintre cele mai importante etape in crearea povestii, naratiunii de
televiziune. Cadrele filmate se combina pentru a forma un intreg cu un sens similar
cu cel al evenimentului pe care il redau. Montajul are rolul de a crea, de a ritma, de
a structura si de a da un sens povestii. Editarea este atat de importanta in cadrul
procesului vizual de redare a povestii deoarece reproduce modul in care mintea
omeneasca vede realitatea.

De fapt, montajul este o tehnica simpla ce are la baza principii omenesti de

developat realitatea: mintea omeneasca stocheaza imagini care provin din
realitate si defineste aceste realitati, creandu-le un sens. Arta editarii nu consta
numai in abilitatea tehnica de a combina imaginil, ci mai ales in a construi noi
realitati. Din acest punct de vedere, editarea nu mai este capatul drumului pe care
merge povestea, ci chiar inceputul sau. Alegerea incadraturilor si a continutului
imaginilor este o forma a selectiei editoriale. Ordinea in care apar cadrele este o
decizie editoriala. Lungimea cadrelor este deasemenea o decizie editoriala, un mod
de a controla tensiunea dramatica printr-o taietura rapida sau o defilare mai lenta

prin fata ecranului, pana cand ochiul si mintea sunt saturate de informatia
respectiva.

Inca din timpul filmarilor trebuie avut in vedere ca pentru a obtine efectele dorite
prin montaj, cadrele trebuie inregistrate in asa fel incat ele sa poata fi imbinate
ulterior intr-o anumita succesiune, in functie de raportul specific dintre ele, de
lungimea, durata lor. Intre filmare si montaj exista o anumita conditionare, o
anumita reciprocitate si o interdependenta permanenta.

In televiziune, fiecare imagine intra in relatie cu cel putin alte doua( scena dinainte
si cea de dupa). Aceasta inlantuire este de cele mai multe ori facuta cu ajutorul unei
tehnici numita simplu taietura, care inseamna lipire simpla, curata, fara vreun efect
a unei imagini langa o alta imagine. Nu este o manipulare, deoarece este acelasi
principiu dupa care functioneaza mintea umana: daca atentia este concentrata
asupra unui lucru, dar in acelasi spatiu se intampla ceva mai interesant, atentia se
indreapta spre imaginea mai interesanta. Trecerea de la o imagine la alta nu se face
oricum ci dupa anumite reguli.

Principii de editare:

* Continuitatea actiunii se realizeaza prin:

-identificarea subiectului; orice subiect/obiect care apare in imagine trebuie

recunoscut, nu trebuie plasat la distante mari in timp( se pierde identitatea sa, sau
poate fi favorizata saritura in cadru, cand intr-o succesiune de cadre avand acelasi
protagonist, personajul are directia privirii orientata diferit fata de ecran ( la editare,
va da impresia ca ii sare privirea dintr-o parte intr-alta a ecrenului).

- sugerarea unor harti mentale: ajuta la intelegerea logica a subiectului

- folosirea corecta a miscarii

* Complexitatea actiunii trebuie neaparat sugerata, de aceea sunt uneori admise

incalcarile conventiilor de editare.

* Contextul actiunii trebuie respectat cu orice pret. De aceea sunt folosite uneori
imagini de arhiva.

* Continultul dicteaza ritmul

*Cat dureaza un cadru? Timpul real trebuie convertit in timp filmic. Comprimarea
timpului se face cu ajutorul cadrelor de legatura. Orice tip de cadru care distrage
atentia de la elementele principale ale actiunii permite editorului sa impinga
actiunea inainte sau inapoi.

* Alegerea punctelor de editare: punctul de editare este punctul in care se opreste o

imagine, pentru a fi inlocuita cu alta. Fiecare cadru care contine o actiune are un
moment ideal unde trebuie sa inceapa editarea si un punct ideal unde trebuie sa fie
punctul final. Daca actiunea curge in mod natural, ea va sugera in mod sigur care
sunt momentele in care ar trebui sa intervina punctele de editare.

Saritura in cadru intervine atunci cand actiunea sare in mod nenatural inainte sau
inapoi in timp. Ex. : un personajtine o umbrela deasupra capului la un spectacol in
aer liber, iar in cadrul urmator umbrela nu mai apare nicaieri. Saritura in cadru face
posibila o succesiune a doua cadre care nu e posibila in mod natura. Alt ex.: o
femeie apare imbracata in rosu iar in cadrul urmator este imbracata in galben.

Saritura in ax intervine atunci cand subiectul/obiectul filmarii sare in mod nenatural

din stanga in dreapta cadrului sau invers fara o logica prestabilita.

*Tranzitia intre cadre . Pentru a elimina sariturile in imagine este nevoie de cadre
care sa se concentreze pe aspectele periferice ale actiunii; daca sunt utilizate doua
imagini imposibil de alaturat, deturneaza ochiul pentru moment si fac saritura mai

putin plauzibila. In cazul cu umbrela, un plan de legatura este un cadru care

surprinde aspecte din multimea din jur( chipuri de oameni etc), care trebuie inserat
imediat inaintea imaginii in care omul nu are umbrela.

Moduri de realizare a tranzitiei de la un cadru la altul:

a) taietura simpla este trecerea pur si simplu de la un cadru la altul

b) dizolvul (dissolve) asigura o tranzitie gradata intre doua cadre, cele dou aimagini
se suprapun pentru un timp foarte scurt.

c) wipe, stergerea

d) fade sau efectul de innegrire

Tipuri de montaj

* Montaj paralel

* Montaj prin antiteza

* Montaj prin analogie

* Montaj prin sincronism

* Leitmotivul

7. Pre-productia

Etapele fundamentale care trebuie parcurse in managementul productiei de

televiziune sunt: planificarea( ideea, propunerea, bugetul, prezentarea propunerii) si
coordonarea( recrutarea personalului, organizarea efectiva a activitatii, identificarea
factorilor complementari, lista tehnica

Planificarea activitatii: ideea, modul de productie si propunerea de buget.

Sursele ideilor, daca e posibil ideea trebuie sa fie geniala, spontana simpla si cat
mai putin costisitoare. Un mijloc de a produce idei este metoda brainstorming. Un
alt mod se numeste clustering, in care fiecare participant la intalnire pune pe hartie
un cuvant cheie, il incercuieste si apoi adauga pe aceeasi listaorice cuvant care i se
poate asocia.

Tipuri de productii:

*Dupa loc- productii de teren sau studio

*Dupa modul de distribuire- in directsau inregistrate

*Dupa metoda de productie- cu una sau mai multe camere

*Dupa continut- de informare, divertisment, reportaj, etc

Coordonate avute in vedere in timpul pre-productiei: titlul, obiectivul productiei,

publicul tinta, realizarea programului, formatul difuzarii, bugetul.

8. Productia

Dupa ce toate celelalte lucruri au fost puse la punct se poate trece la realizarea
efectiva a emisiunii. Este nevoie de mai multe faze de productie, care uneori
progreseaza logic, coerent fara incidente; alteori se suprapun, cand pare ca toate
lucrurile o iau razna. Ultima faza ar fi repetitia si filmarea.

Post-productia este faza in care se combina elementele rezultate in timpul etapelor

anterioare. Cei teri pasi care se fac in aceasta faza sunt : editarea, feedbackul,
arhivarea programului.