Alegerea amplasamentului pentru o ntreprindere productoare

Aici se va ine cont care din amplasamente va satisface cel mai bine scopurile pe termen lung.
Deoarece modificarea amplasamentului, de regul, necesit mari costuri legate de demontarea
echipamentului, transportarea, montarea acestuia la noul loc, pregtirea spa iilor,etc.
Criterii pentru alegerea amplasamentului:

Disponibilitatea forelor de munc calificate;

Apropierea de sursele de materie prim;

Apropierea de pieele de desfacere pentru bunurile finite;

Accesul la cile de transport;

Costul transportului;

Costul i calitatea utilitilor;

Prevederile legale referitoare la protecia mediului nconjurtor.

De asemenea, se va lua n calcul i specificul activitii.

STRATEGII N AMPLASAREA NTREPRINDERILOR INDUSTRIALE

6.1. Obiective si factori de influenta

Doar la prima vedere amplasarea pare o problema unica pentru ca orice

politica de dezvoltare sau restrngere de activitate, orice schimbare a
zonelor de aprovizionare sau desfacere impune obligatoriu declansarea unei
analize si o rezolvare de tipul:
- se va promova o politica de subcontractare;
- se va dezvolta uzina existenta;
- se mentine uzina existenta si se va construi o noua capacitate de
productie pe un amplasament mai favorabil;

- se va dezafecta uzina existenta si se va gasi un nou amplasament

pentru productie.
Chiar daca este o decizie pe termen lung, sustinuta printr-un un suport
financiar considerabil factorii fizici, economici, sociali sau politici cu un
comportament mai mult sau mai putin previzibil, pun conducatorii n postura
de a fi mereu atenti fata de consecintele amplasamentului asupra costurilor,
de a lua n considerare o serie de situatii si de riscuri neidentificate sau
incorect cuantificate si care impun o reconsiderare a situarii geografice a
ntreprinderii. Factorii fizici, n primul rnd tipul si caracteristicile materiilor
prime si a produselor finite, au o influenta directa asupra nivelului de energie
consumata, dimensiunii instalatiilor de ncalzire sau ventilatie, marimii
capacitatilor de productie, dimensiunea spatiilor pentru depozitare, iar
factorii economico - sociali ntr-o nsiruire exhaustiva: nivelul de salarizare,
climatul de munca, politica de mediu, somajul, taxele si impozitele au
repercusiuni directe sau indirecte asupra costurilor de productie si a nivelului
profitului realizat.
Obiectivul managementului strategic de amplasare l reprezinta:
minimizarea costurilor combinate de productie, transport, comunicatii si a
celor cauzate de factorii de mediu.
ntr-o figura sugestiva (fig. 6.1) au fost reprezentati principalii factori
care trebuie luati n considerare ntr-un demers strategic de amplasare.

Figura 6.1 - Principalii factori n amplasarea ntreprinderilor

Forta de munca reprezinta principalul factor al procesului productiv:

activ, creativ, comunicativ, perfectibil, iar influenta sa asupra pretului de
productie este determinanta. Nivelul de salarizare, disponibilitatea,
stabilitatea, productivitatea muncii, nivelul de cultura generala si de
specialitate, costul vietii difera de la o localitate la alta, de la o tara la alta, si
reprezinta influente care nu pot fi neglijate ntr-o analiza de amplasare care
trebuie fundamentata si printr-un diagnostic al comportamentului si dinamicii
factorului uman, evidentiind pentru fiecare amplasament posibil istoricul,
traditiile, starea actuala si tendintele n viitor. Nu doar forta de munca, ci toti
factorii de influenta nominalizati n fig. 6.1 trebuie corect evaluati, n ntreaga
lor complexitate. De multe ori evaluarile cantitative sunt insuficiente sau
imposibil de realizat, si n acest caz listele de control, tehnici specifice
evaluarilor calitative se dovedesc deosebit de utile si relevante pentru un
analist experimentat. De exemplu: nivelul de salarizare scazut reprezinta
categoric un avantaj pentru decizia n amplasare, dar retributia redusa este
asociata cu productivitatescazuta, pregatire insuficienta, indisciplina
tehnologica si organizatorica, acceptul de noncalitate, genernd o serie de
costuri suplimentare care pot anula avantajele mentionate anterior.
n aceste conditii listele de control, care prin comparatie identifica
pentru
fiecare
varianta
avantajele
sau
dezavantajele
specifice
amplasamentului se dovedesc a fi un tablou relevant, cuprinzator, sinoptic. O
lista de control asupra fortei de munca (tabelul 6.1) poate contine informatii
despre salarizarea din zona de amplasament, somajul, productivitatea
muncii, date demografice, gradul de calificare etc.
Factori de influenta
Amplasamente (variante)
Amplasament A Amplasament Amplasament C
B
Puncte Puncte Puncte Puncte Puncte Puncte
forte slabe
forte slabe forte slabe
Salarizare
muncitori direct
productivi

Salarizare
muncitori
indirect productivi

Competente profesionale

Posibilitati instruire

Absenteism

Productivitatea muncii

somaj

Restrictii pentru forta de

munca straina

Demografie (vrsta, sex)

Tabel 6.1 - Analiza factorilor de influenta asupra fortei de munca

Materiile prime necesare fabricatiei, reprezinta legatura primara cu
mediul exterior fiind caracterizate prin starea, volumul, greutatea, localizarea
si posibilitatile de transport de la furnizori la ntreprindere. Daca materia
prima este voluminoasa, grea, si se utilizeaza la obtinerea mai multor
produse, procesele ntreprinderii producatoare sunt de tip analitic (figura 6.2
a), iar decizia de amplasare va lua n considerare cu prioritate o zona
geografica n proximitatea firmei furnizoare de materie prima. Procesele
sintetice (figura 6.2 b) tipice benzilor de montaj cu un singur produs finit
obtinut prin asamblarea diferitelor piese achizitionate de la mai multi
furnizori situati n zone geografice diferite vor fi amplasate ntr-o zona mai
apropiata de piata de desfacere, obtinndu-se avantaje concurentiale certe
pentru viitoarele afaceri.

Figura 6.2 - Procese de tip analitic si de tip sintetic

Pentru ca materia prima trebuie adusa la ntreprindere pentru prelucrare
iar produsele finite trebuie distribuite la clienti, poate exista o politica
strategica n care viitorul amplasament trebuie sa minimizeze doar
cheltuielile aferente activitatilor susmentionate. Regula triunghiului [5]
reprezinta o metoda simpla de a determina amplasamentul cel mai favorabil
pornind de la premizele:
- materiile prime se achizitioneaza din localitatea X, cantitatea de
materii prime transportata este QX
- materialele
auxiliare
cele
mai
importante
si
necesare
procesului productiv se achizitioneaza din localitatea Y, ntr-o cantitate
QY
- produsele finite se livreaza pe piata din localitatea Z, ntr-o cantitate
QZ
Cantitatile QX, QY, QZ se exprima n aceeasi unitate de masura si ele
caracterizeaza procesul productiv pentru aceeasi perioada de timp.
Cele trei localitati formeaza un triunghi (figura 6.3), numit triunghiul
amplasarilor, n vrfurile acestuia situndu-se cele trei localitati
susmentionate X, Y, Z.

Figura 6.3 - Triunghiul amplasarilor [3]

Se noteaza cu x, y, z distantele dintre cele trei 434g64e localitati si ele
reprezinta laturile opuse vrfurilor mentionate mai sus, iar ct X, ctY,
ctZ reprezinta costurile transporturilor pe un kilometru a unei unitati din
produs. ntreprinderea se poate construi pe oricare din amplasamentele X, Y,
Z, iar pentru fiecare se poate calcula costul total al transporturilor:

Amplasarea va fi realizata n functie de costul total minim rezultat din

formulele prezentate sau ntr-o localitate care se gaseste n interiorul
triunghiului ABC si niciodata n afara perimetrului acestuia.
n analiza cheltuielilor legate de achizitia si transportul materiei prime
nu trebuie neglijate si alte aspecte majore:
- existenta altor furnizori pentru materiile prime utilizate
- cantitatile comandate si cantitatile disponibile la furnizor
- pretul materiei prime la fiecare furnizor
- calitatea materiei prime
- termenele de livrare si promptitudinea n satisfacerea comenzilor
- conditiile de lotizare.
Energia utilizata pentru procesul productiv ct si pentru asigurarea
utilitatilor ntreprinderii influenteaza costurile variabile, fixe si generale ale
organizatiei aproape n aceeasi masura ca si materiile prime. n acest context
o analiza asupra consecintelor factorului energie trebuie sa ia n considerare:
-

ce tipuri de energie utilizeaza ntreprinderea pentru procesele

productive si pentru utilitati (electrica, termica, hidraulica,
pneumatica etc.)

cum pot fi obtinute energiile necesare (tip si cantitati)

care sunt sursele de energie pentru fiecare amplasament

care sunt costurile pentru transportul energiei

care sunt costurile cu dotarile specifice

transformare, centrala termica, compresoare etc.)

(statie

de

care este eficienta energiei utilizate.

Combustibilul utilizat pentru operatiile tehnologice sau pentru obtinerea

unor tipuri de energie necesita a fi luat n calculele de amplasament n

conditiile n care consumul acestuia (lemn, rumegus, carbune, pacura,

motorina) este relevant n pretul produsului finit iar achizitia, transportul si
depozitarea reprezinta activitati derulate cu eforturi financiare apreciabile.
Alimentarea cu apa si canalizarea reprezinta utilitati deosebit de
importante obligatorii pentru aproape toate tipurile de ntreprinderi, fara de
care nu se poate desfasura procesul productiv sau nu poate functiona
ntreprinderea. Apa reprezinta un element esential pentru productie cu un
consum specific riguros stabilit, impus uneori prin norme internationale
corect dimensionate, dificil de redus, dar poate fi usor depasit n cazul
indisciplinei tehnologice sau a utilizarii irationale. Astfel, statisticile [3] releva
urmatoarele consumuri specifice de apa:
Pentru o tona de aluminiu

300.000 litri de apa

Pentru o tona de otel

150.000 litri de apa

Pentru o tona de zahar

100.000 litri de apa

Pentru un automobil
Pentru o suta de litri de bere

34.000 litri de apa

1.600 litri de apa

Asigurarea apei impune studii atente si de detaliu, cantitative si

calitative din care nu pot fi neglijate:
-

ce cantitate de apa este necesara pentru functionarea

ntreprinderii;

ce calitate a apei (saruri, materii organice, duritate) impune

procesul productiv;

care este pretul apei;

ce costuri sunt necesare pentru racordarea la sursa de apa si

la canalizare;

ce instalatii suplimentare sunt necesare pentru tratarea apei

(decantoare, filtre, instalatii de dedurizare) att la intrarea n
sistemul productiv ct si la deversarea sa n reteaua de canalizare;

ce legi specifice si norme regionale de mediu trebuie

respectate cu privire la utilizarea apei.

Colaboratorii. Dezvoltarea ntreprinderilor mici si mijlocii a condus la

specializarea acestora n domeniul tehnologiilor si a metodelor de lucru iar
complexitatea transformarilor pe care le suporta materiile prime pentru a
deveni produse finite impune ca necesara si obligatorie realizarea unor
colaborari strnse n cadrul unor centre de afaceri, fiecare ntreprindere
aducndu-si contributia specializata la reproductia industriala. Asemeni
furnizorilor, colaboratorii trebuie identificati si evaluati stabilind influentele
pozitive si negative asupra amplasamentului firmei. Colaborarea mai poate fi
realizata prin folosirea n comun a unor utilitati, a unor sectii auxiliare, n
valorificarea deseurilor si a produselor secundare. O categorie aparte o
constituie bancile si societatile de asigurare, tot societati colaboratoare cu
care firma va mentine prin firescul afacerilor un contact zilnic sau periodic.
Terenul pe care va fi construita ntreprinderea poate fi cumparat,
nchiriat sau mprumutat, iar marimea, calitatea, zona geografica, legatura
cu utilitatile, caile de transport si comunicatie determina un nivel al
consecintelor asupra costurilor fixe ale produsului.
O analiza a terenului trebuie sa releve:
- categoria de teren impusa de constructiile fabricii
-

suprafata necesara pentru buna desfasurare a tuturor activitatilor

- posibilitati pentru extindere n viitor

- orientarea terenului astfel nct sa asigure un iluminat si o ventilatie
naturala
-

accesibilitatea cu mijloacele de transport auto, tren, naval, aerian

- pozitia amplasamentului si transportul local

- costul terenului si a eventualelor amenajari (drenari, terasari,
protectii etc.) necesare pentru a aduce terenul la calitatea impusa.
Existenta materialelor si a minii de lucru locale ieftine si specializate n
constructii contribuie la reducerea volumului investitiilor si la asigurarea
conditiilor pentru executia acestora.
Caile de comunicatie sunt indispensabile ntreprinderilor industriale,
aprovizionarea, desfacerea, cercetarea, marketingul avnd nevoie de
informatii, producnd la rndul lor o multitudine de documente directionate

spre furnizori, banci, clienti, distribuitori, colaboratori, organe locale, societati

non profit etc. n prima faza sunt necesare fonduri financiare pentru
asigurarea legaturilor telefonice, Internet, posta, fax, ziare si reviste, apoi
alte surse financiare care sa permita utilizarea acestor instrumente
informatice.
Conditiile de clima: temperatura, ceata, directia vntului, umezeala au o
influenta directa asupra comportamentului uman dar si asupra cheltuielilor
de productie. Clima si umiditatea pot impune o serie de masuri suplimentare:
hidroizolatii, ignifugari, terasari, conditionarea aerului etc.
Exista si factori de influenta internationali, nationali, regionali sau locali,
care nu trebuie neglijati ntr-o analiza de amplasament: stabilitatea politica,
climatul relatiilor industriale, taxele, restrictiile, costul vietii, atitudinea
comunitatii, care uneori nu pot fi cuantificati cantitativ, listele de control
devenind iarasi instrumente de analiza foarte utile. O lista de control
cuprinzatoare este prezentata n tabelul 6.2 continnd cvasi totalitatea
factorilor de influenta care trebuie luati n considerare ntr-o analiza de
amplasament.
6.2. Metode de amplasare

Lucrarile de specialitate [2][3] prezinta mai multe metode prin care

decizia de amplasare poate fi optimizata:
- tabelul comparativ al principalilor factori de influenta
- metoda utilitatilor aplicata analizei amplasarilor
- analiza dimensionala a amplasarilor
- metoda pragului de rentabilitate
- metoda centrului de greutate
- programarea lineara, algoritmul de transport.
Principalii factori de influenta
Factorii de influenta

Tabel 6.2

Internationali National Regionali Locali

i

Stabilitate politica

Legislatie relevanta

Sindicate de munca

Climatul
industrial

mediului

Fezabilitatea
ntreprinderilor

Restrictii de capital

Taxele
straine

pentru

firmele

Restrictii curente

PIB, tendinta

Tendintele
straine

investitiilor

Restrictii pentru forta de

munca straina

Climat

Limbaj

Preferinte manageriale

Facilitati de localizare

Costul vietii

Standardul de viata

Localizarea pietei / clienti

Localizarea furnizorilor

Proximitatea
colaboratorilor

Accesul
la
distributie

aria

de

Forta, abilitati si priceperi

somaj, absenteism

Nivel de salarizare

Restrictii de dezvoltare

Structura taxelor

Controlul mediului

Comunicatii internationale,
nationale

Accesibilitatea teritoriului
si costuri

Costul terenului

Costul constructiei

nchirieri

Costul serviciilor

Zonarea si restrictii de plan

(urbanizare)

Accesul la utilitati

Accesibilitatea energiei

Costul energiei

Transport
sosele)

Accesul la
pregatire

Atitudinea
comunitatii

(aerian,

achizitie

si

tren,

si

cultura

Impactul n mediu

Acces la subcontractari

Acces la amplasament

Caracteristicile locului

Acces spatii adiacente

Acces transport

Parcari

Transport local

Alte facilitati

6.2.1 Tabelul comparativ de analiza a amplasamentelor

Acest tip de tabel poate fi utilizat n conditiile n care pentru
amplasamentele considerate variante posibile, se pot calcula costurile pe
grupele principale de factori de influenta att n investitii raportate la
productia realizata, ct si n cheltuieli de exploatare. Tabelul comparativ (tab.
6.3) are urmatoarea configuratie:
Tabelul comparativ al amplasarilor

Tabel

6.3
Localitati
Factori
A
Direct productiva
Forta de
Indirect productiva

munca

Total
Aprovizionare

Transport
Desfacere
Total
Energie

Utilitati

Apa

Gaz
Total
Chirii

Costuri fixe

Amortismente

Impozite
Total
Comunicatii
Costuri
generale

ncalzire
Total

Factori zonali

Impozite locale

Despagubiri

Asigurari

Total
Diverse 1
Diverse
Diverse 2
Total
Total general
TA

TB

TC

TD

TE

Pentru fiecare amplasare se obtine un total general care stabileste

ordinea de preferinta din punct de vedere economic.
Dezavantajul metodei: o serie de factori importanti care nu pot
fi cuantificati cantitativ sunt neglijati (pregatirea muncitorilor, cultura
organizationala etc.).
6.2.2 Metoda utilitatilor
Utilitatea se exprima prin gradul de satisfactie pe care-l nregistreaza
decidentul optnd pentru o cale sau alta de rezolvare a problemei de
conducere n raport cu interesele si obiectivele sale si ale organizatiei [5].
Teoria utilitatii a fost elaborata de John Newman si Oscar Morgenstein n
1944, formulnd functiile, proprietatile si modul n care se poate aplica n
procesul decizional.
Utilitatea este un indicator adimensional si permite ca valorile diferitelor
caracteristici ale unei variante decizionale sa fie nsumate.
Att n cazul produselor, proceselor ct si n cel al amenajarilor utilitatea
evalueaza gradul de satisfactie dupa mai multe criterii sau caracteristici care
au fiecare o pondere n definirea utilitatii de ansamblu, pondere stabilita de
un decident sau un grup de lucru dupa o serie de metode care elimina
subiectivismul sau partizanatul.
Teoria utilitatilor se dovedeste a fi deosebit de elastica pentru ca permite
includerea n analiza att a factorilor cantitativi, fiecare exprimat prin unitati
de masura specifice, ct si a factorilor calitativi exprimati prin valori relative
apreciate n functie de un etalon prestabilit.
Etapele de lucru n metoda utilitatilor:

1.

Se nominalizeaza variantele de amplasare Vi, i = (1..m).

2.

Se dezvolta lista factorilor relevanti F j, j = (1..n) care reprezinta

criteriile de apreciere a variantelor de amplasare.

3.

Se aloca fiecarui factor un coeficient de importanta K j n functie

de obiectivele propuse. Se prefera ca suma acestora sa fie egala cu
1; Kj = 1

4.

Se determina consecintele criteriilor de apreciere asupra fiecarei

variante si se construieste matricea consecintelor. (tab. 6.3) astfel
nct pentru fiecare amplasare Vj sunt nominalizate consecintele aij n
functie de fiecare criteriu Fj.

Tabelul consecintelor n metoda utilitatilor

6.3

Tabel

Factori
Amplasar
e
F1
V1

...

Fj

...

Fn

a11

a1j

a1n

ai1

aij

ain

am1

amj

amn

...
Vi
...
Vm

Se precizeaza ca n matricea consecintelor se regasesc valorile reale

exprimate n unitatile de masura caracteristice si cele calitative
apreciate n valoarea lor relativa. Tabelul centralizeaza consecintele
fara a tine cont de unitatea de masura specifica fiecarui criteriu de
apreciere.

5.

Se alege o scara de nivel pentru a transfera consecintele n

utilitati,
de
obicei
de
la
1
la
10,
pentru
a
aprecia adimensional consecintele detasndu-le de unitatile de
masura.

6.

Se transforma consecintele n utilitati. Pentru fiecare factor de

influenta se va identifica consecinta cea mai nefavorabila careia i se
va acorda nivelul de utilitate 1, iar pentru cea mai favorabila nivelul
de utilitate 10. Pentru valorile intermediare, utilitatile pot fi
determinate prin interpolare sau cu relatia:

Unde
uij - reprezinta utilitatea corespunzatoare amplasamentului i n functie
de factorul j
aij - consecinta corespunzatoare amplasamentului i n functie de
factorul j
(aj)u=1 - consecinta cea mai nefavorabila la nivelul factorului j
(aj)u=10 - consecinta cea mai favorabila la nivelul factorului j
7.

Se construieste matricea utilitatilor similara cu cea a

consecintelor. n tabelul 6.5 se vor nominaliza si valorile coeficientilor
de importanta pentru fiecare criteriu de apreciere Kj.

Tabelul utilitatilor
6.5

Tabel

Factori
Amplasare
F1

...

Fj

...

Fn

Utilitatea totala

V1

u11

u1j

u1n

ui1

uij

uin

Vm

um1

umj

umn

Kj

K1

...
Vi

...

8.

...

Kj

...

Kn

Se calculeaza utilitatea totala aferenta fiecarei variante de

amplasare cu formula:

adica pondernd utilitatile cu coeficientii de importanta alocati si n

final efectund suma utilitatilor ponderate pe fiecare varianta de
amplasare.
9.

Se face recomandarea de amplasare conform variantei cu

utilitatea totala maxima.

Avantajele metodei:
- n analiza pot lua n considerare att factori calitativi ct si factori
cantitativi de care depinde eficienta amplasarii;
- metoda este logica si usor de aplicat si are un grad de generalizare
remarcabil.
Dezavantajele metodei:

- se induce un anumit grad de subiectivism n etapele de stabilire a

factorilor si a importantei acestora n functie de obiectivul sau
obiectivele propuse;
- varianta optima rezultata nu concorda ntotdeauna cu anumite
considerente majore care nu au fost luate n calcul si deci varianta
optima nu poate fi aplicata datorita acestor restrictii (securitatea
oamenilor, riscuri etc.).
6.2.3 Analiza dimensionala n amplasarea ntreprinderilor
n general cnd avem de rezolvat o problema multidimensionala se
poate utiliza metoda elaborata de Bridgeman [4]. Sa presupunem ca avem
de ales ntre mai multe variante de amplasare i = (1..m) carora putem sa le
asociem o serie de costuri de tip scor datorate unor factori de influenta
j = (1..n). Aceste costuri sunt echivalente cu Oi1, Oi2, ., Oij, ., Oin.
Fiecare factor are un coeficient de importanta de tipul W1, W2, ., Wj, Wn.
Meritul, sau valoarea, pentru fiecare varianta de localizare se obtine prin
formula:

n aceste conditii se compara variantele doua cte doua:

Concluzia este stabilita de rezultatul raportului:

- daca MA/MB>1 se alege varianta B.
- daca MA/MB<1 se alege varianta A.
6.2.4 Metoda pragului de rentabilitate
Universalitatea pragului de rentabilitate face posibila utilizarea analizei
cantitate - cost si pentru a compara economic alternativele de amplasare.
Problema se poate rezolva grafic sau algebric si comporta etape bine
precizate:

1.

Se determina CF - costurile fixe si CV - costurile variabile pentru

fiecare varianta de amplasare. n faza initiala pentru fiecare varianta
de amplasare se determina costurile fixe CFi care sunt independente
de cantitatea executata si costurile variabile CV = cV x Ng dependente
de cantitatea executata Ng.
Apoi vom determina CT costurile totale pentru fiecare varianta i.

2.

Pe o diagrama cumulativa vor fi reprezentate variatiile cheltuielilor

totale CTi pentru amplasamentele propuse.

3.

Printr-o analiza a rezultatelor obtinute se selecteaza localizarile

care au costurile totale cele mai scazute asociate unei productii
precizate. Se obtin mai multe variante fezabile n functie de
cantitatea de produse executate, rezultate care vor fi interpretate si
valorificate dupa o procedura logica.

De exemplu: sa presupunem ca un ntreprinzator a identificat trei

posibile localizari A,B,C pentru fabrica sa de injectat mase plastice situate n
zone geografice diferite (Oradea, Trgu-Mures, Ploiesti). Pentru fiecare
localitate a determinat cheltuielile fixe CF si cheltuielile variabile cV raportate
la unitatea de produs executata, si exprimate n unitati monetare (u.m.)
conform tabelului 6.6.
Metoda pragului de rentabilitate

Tabel 6.6

Cheltuieli fixe si cheltuieli variabile

Amplasarea

Cheltuielile

CF (u.m./luna)

cV (u.m./buc.)

CT=CF + cV Ng
(u.m./luna)

30.000

65

95.000

60.000

45

105.000

80.000

35

145.000

Pentru a determina cheltuielile totale ale fiecarei variante de

amplasament, s-a adoptat Ng = 1000 buc./luna, valoare cu care se pot
construi cele trei reprezentari a cheltuielilor totale pe o hrtie milimetrica
identificnd ct mai exact punctele de intersectie (fig. 6.3):

Figura 6.3 - Reprezentarea grafica n metoda pragului de rentabilitate

Pentru o acuratete mai mare n identificarea valorilor pragurilor de
optiune a variantelor, algebric obtinem:
- pentru pragul X, intersectia variantelor A si B:

- pentru pragul Y, intersectia variantelor A si C

- pentru pragul Z, intersectia variantelor B si C

Diagrama permite sa vizualizam si sa analizam complexitatea situatiilor

posibile:
1.

ntre 0 - 1500 buc / luna se va prefera varianta A variantei B si

binenteles variantei C

2.

Pentru Ng = 1500 buc / luna variantele A si B au aceleasi

rezultate mai favorabile variantei C; ntre variantele A si B va conta
perspectiva de viitor: daca se prevede o crestere a cantitatii se va
alege varianta B iar daca se prevede o descrestere a cantitatii se va
alege varianta A.

3.

ntre 1500 - 1666 buc / luna se va prefera varianta B, de la

valoarea Ng > 1666 varianta C este preferabila variantei A

4.

Pentru Ng = 2000 buc / luna, variantele B si C au aceleasi

rezultate economice, oricare dintre ele fiind preferabile variantei A

5.

Pentru Ng > 2000 buc / luna se prefera varianta C.

6.2.5 Metoda centrului de greutate

Metoda centrului de greutate reprezinta o abordare matematica de
identificare a unei localizari centrale pentru ntreprindere n functie de
localitatile de la care se aprovizioneaza sau la care distribuie produse finite.
Metoda ia n considerare cantitatea de produse transportata, costurile
depinznd de volumul sau greutatea marfii transportate si determina centrul
de greutate care corespunde cheltuielilor minime aferente transporturilor
luate n considerare.
Metoda comporta urmatoarele etape:
1.

Se identifica centrele de aprovizionare si/sau desfacere ca pozitie

geografica si cantitate transportata.

2.

Se plaseaza centrele ntr-un sistem de coordonate xOy. Originea

este relativa iar scala arbitrara, nsa centrele vor fi plasate corect fata
de origine si conform scalei alese.

3.

Se calculeaza centrul de greutate pe cele doua directii Ox si Oy

cu formulele:

n care:
-

Cx, Cy sunt coordonatele centrului de greutate

dix, diy sunt coordonatele x si y pentru centrul i

Wi este volumul de produse transportate de la centru la i

Desigur, coordonatele obtinute trebuie analizate faptic: ele pot localiza o

zona mlastinoasa, un vrf de munte, o prapastie, un desert n care nu se
gasesc drumuri sau alte utilitati. Optiunea va fi aleasa aproape de centrul de
greutate determinat, dar care sa ofere conditiile necesare functionarii
ntreprinderii.
6.2.6 Algoritmul de transport aplicat optimizarii amplasarii
Derivat din programarea lineara, algoritmul de transport poate fi utilizat
eficient pentru rezolvarea unor probleme de alocare pe baza unor scheme
logice dezvoltate pornind de la o solutie initiala fezabila si apoi pas cu pas
identificnd alte solutii tot mai avantajoase, pna ce n final se determina si
solutia optima. Obiectivul metodei: obtinerea unei distributii optime de
produse ntre furnizori si clienti astfel nct sa se minimizeze costurile totale
de productie si transport sau doar costurile de transport n cazul n care
costurile de productie sunt identice la toti furnizorii.
Datele initiale pentru rezolvarea unei probleme de acest tip sunt:
1.

Identificarea ntreprinderilor furnizoare Fi si a capacitatilor

Ci pe care le pot produce n perioada de timp considerata (i=1..m).

2.

Identificarea depozitelor primitoare Dj si a cantitatilor pe

care le solicita n perioada de timp considerata Sj (j=1..n).

3.

Cheltuielile unitare de transport cij pentru o unitate de

produs care este livrata de la furnizorul i catre depozitul j.

Datele astfel culese vor fi introduse ntr-un tabel (tab. 6.7) de forma:
Tabelul cu date initiale pentru algoritmul de transport

Tabel 6.7

Client
Fabrica
D1

F1

c11

D2

c12

Dj

c1j

Dn

c1n

Capacitati

C1

Fi

Fm

ci1

ci2

cij

cin

cm1

cm2

cmj

cmn

Ci

Cn

Ci
Solicitari

S1

S2

Sj

Sn
Sj

Problema de transport este echilibrata daca suma cantitatilor

produse Ci este egala cu suma solicitarilor Sj. Daca exista o diferenta,
nainte de a rezolvata problema trebuie echilibrata prin introducerea unei
fabrici sau a unui depozit fictiv, care sa produca sau sa preia cantitatea care
reprezinta dezechilibrul din problema initiala. Daca solicitarile sunt mai mari
dect capacitatile, vom introduce o fabrica fictiva care va "produce"
cantitatea lipsa, daca capacitatile sunt mai mari ca solicitarile vom introduce
un depozit fictiv care va "prelua" cantitatea excedentara.
Pentru obtinerea solutiilor se folosesc mai multe metode:
1.) metoda Nord - Vest
2.) metoda cheltuielilor minime din matricea cheltuielilor unitare
3.) metoda Stepping - Stone (pas cu pas)
4.) metoda MODI (metoda distributiva modificata)
- Pentru a exemplifica modul de lucru n metodele enumerate sa rezolvam o problema:
O ntreprindere care realizeaza un produs n trei sectii situate diferit geografic F 1, F2 si F3, are
preturile de productie identice, iar capacitatile zilnice ale celor trei sectii sunt C 1 = 80 buc.; C2 = 120
buc. si C3 = 160 buc.
Produsele trebuie distribuite la patru clienti D1, D2, D3 si D4 care preiau zilnic S1 = 60 buc., S2 = 40
buc., S3 = 150 buc. si S4 = 110 buc.
Cheltuielile de transport c ij de la o sectie de productie i la clientul j sunt specificate n tabelul
6.8. De exemplu costul de transport pentru o unitate de produs de la fabrica F 1 la depozitul D1 este de
2 u.m., de la F2 la D4 este de 5 u.m. etc.
Din datele problemei rezulta ca optimizarea se refera doar la efortul de transport, pretul de
productie egal la cele trei fabrici nefiind luat n considerare. Se verifica daca problema este echilibrata:

suma capacitatilor trebuie sa fie egala cu suma solicitarilor; n cazul nostru 360 de produse executate,
360 de produse solicitate.

Tabel initial cu datele problemei

6.8

Tabel

Client
Fabrica
D1

F1

F2

F3

D2

D3

D4

Capacitati

80

120

160

360
Solicitari

60

40

150

110
360

1. Metoda coltului Nord - Vest.

- Conform metodei Nord-Vest, care nu asigura identificarea solutiei optime, ci o solutie se cauta
satisfacerea solicitarilor depozitelor pozitionate de la stnga spre dreapta tabelului n ordine de catre
fabricile nominalizate pe verticala tabelului. Deci distributia se realizeaza de la stnga - sus catre
dreapta - jos obtinndu-se, n exemplul nostru, urmatoarea solutie care se regaseste n tabelul 6.9
Fabrica F1 va livra pentru depozitul D1 60 de produse si pentru depozitul D2 20 de produse.
Fabrica F2 va livra pentru depozitul D2 20 de produse si pentru depozitul D3 100 de produse.
Fabrica F3 va livra pentru depozitul D3 50 de produse si pentru depozitul D4 110 produse.
Efortul de transport, functia obiectiv, va fi:
ET(NV) = 260 + 320 + 204 + 3100 + 550 + 1110 = 920 u.m.
Metoda conduce la o solutie initiala utilizata ca baza n alte metode mai precise.

Solutia prin metoda Nord Vest

Tabel 6.9

Client
Fabrica
D1

D2

D3

D4

Capacitati

F1

80
60

20

F2

120
20

100

F3

160
50

110

360
Solicitari

60

40

150

110
360

2. Metoda elementului minim

- Se construieste o matrice a cheltuielilor unitare asociate problemei:

Prin metoda elementului minim se cauta sa se satisfaca cantitatile solicitate n ordinea

crescatoare a cheltuielilor unitare asociate cij pe orizontala sau pe verticala.
Se observa cheltuielile minime pe coloane: c 21=1; c12=3; c23=3; c34=1, iar distributia care va fi
efectuata va tine cont de echilibrarea cererii (depozite) si a ofertei (fabrici). Rezulta o distributie care
va tine cont de alocarea cu prioritate pe traseele cu cheltuielile minime, ca n tabelul 6.10.

n acest caz:
-

se va distribui de la fabrica F2 60 de produse la depozitul D2

se va distribui de la frica F1 40 de produse la depozitul D1

se va distribui de la fabrica F3 110 produse la depozitul D4

toate celelalte produse se vor distribui la depozitul D 3

Efortul de transport asociat metodei este de:

ET(CM) = 340 + 440 + 160 + 360 + 550 + 1110 = 880 u.m.
Se observa ca distributia obtinuta prin metoda cheltuielilor minime este mai eficienta dect prin
metoda Nord Vest

Solutia prin metoda cheltuielilor minime

Tabel 6.10

Client
Fabrica
D1

D2

D3

D4

Capacitati

F1

80
40

40

F2

120
60

60

F3

Solicitari

160

60

40

50

110

150

110

360

360
3. Metoda Stepping - Stone.
Metoda Stepping-Stone este o metoda iterativa pornind de la o solutie initiala fezabila care n
pasi succesivi identifica o solutie optima. Pentru a realiza acest deziderat se evalueaza valoarea
eficientei transportului produselor pe o ruta care are ca destinatie o caseta ce nu este cuprinsa n
solutia analizata.
Metoda se realizeaza n urmatoarele etape:
1.

Se identifica casetele FiDj n care nu s-a efectuat nici o distributie prin solutia initiala sau
printr-o solutie intermediara, denumindu-le casete vide.

2.

Pornind de la fiecare caseta vida nominalizata n etapa precedenta, se stabileste un traseu

pe orizontala si verticala ce contine casete n care exista alocari si ntre care pot fi permutate
produse spre caseta vida, fara a afecta echilibrul pe orizontala si verticala a solutiei
analizate. Aceasta deplasare se poate realiza ntre 4 sau 6 casete.

3.

Se aloca pentru cheltuiala de transport c ij a casetei vide semnul +, plasnd alternativ minus
si plus pentru fiecare cheltuiala de transport specifica casetei succesive din traseul stabilit
pna acesta devine un circuit nchis.

4.

Se calculeaza pentru fiecare caseta vida pierderea pe unitatea de produs nregistrata daca nu
vor fi efectuate permutari ntr-un circuit nchis, alocnd casetei respective o unitate de produs.

Ca solutie initiala, foarte probabil nca posibil de optimizat, alegem solutia obtinuta prin metoda
Nord - Vest.
Pe prima orizontala avem doua casete vide F1D3 si F1D4, casete care n solutia initiala nu au fost
repartizate produse.

Figura 6.4 - Permutarile pentru alocarea produsului n F1D3

Pentru a livra o unitate de produs n depozitul F 1D3, fabrica F1 va livra catre depozitul D2 doar 19
produse, iar fabrica F2 va livra catre depozitul D221 de produse si catre D3 99 de produse (fig. 6.4).
Nominalizat,

traseul

prin

care

sunt

alocate

produsele

F 1D3 cuprinde

F1D3F1D2F2D2F2D3.
- Cstigul obtinut prin transferul unei unitati de produs n caseta F 1D3 pe ruta respectiva este

PF1D3 = 4 - 3 + 4 - 3 = 0

- Noua distributie nu ne aduce nici un cstig si deci este inutila.

- Tehnica de lucru se complica n conditiile casetei F 1D4 la care pentru a transfera o unitate de produs
ruta va cuprinde 6 casete (fig. 6.5) cu traseul:
F1D4F1D2F2D2F2D3F3D3F3D4

- Figura 6.5 - Permutarile pentru alocare de produs n F1D4

- ceea ce conduce la un cstig sau pierdere:
PF1D4 = 2 - 3 + 4 - 3 + 5 - 1 = 4

- Datorita faptului ca valoarea PF1D4>0 nseamna ca transferul este ineficient: n loc sa cstigam prin
repartizarea unei unitati de produs n respectiva caseta, distributia conduce la un efort de transport
mai ridicat dect al solutiei initiale.
- La fel se realizeaza calculele si pentru celelalte casete vide:
- Pentru caseta F2D1:
-

F2D1F2D2F1D2F1D1
PF2D1 = 1 - 4 + 3 - 2 = -2

- Pentru caseta F2D4:

-

F2D4F2D3F3D3F3D4

PF2D4 = 5 - 3 + 5 - 1 = 6

- Pentru caseta F3D1:

F3D1F3D3F2D3F2D2F1D2F1D1

- PF3D1 = 4 - 5 + 3 - 4 + 3 - 2 = -1
- Pentru caseta F3D2:
-

F3D2F3D3F2D3F2D2

PF3D2 = 6 - 5 + 3 - 4 = -1

Centraliznd datele obtinute pentru fiecare caseta vida din solutia NV, alocarile care ar putea
fi luate n calcul sunt cele a caror valoare este negativa deci s-ar nregistra pierderi daca permutarile
nu ar fi realizate:
PF2D1 = -2; PF3D1 = -1; PF3D2 = -1.

- Cstigul cel mai mare se obtine transfernd n caseta F 2D1 cantitatea posibil de transferat, adica
minimul de cantitate care se regaseste n casetele din distributia initiala pe traseul de transfer stabilit
n cazul nostru 20 de produse.
- Noua distributie este prezentata n tabelul 6.11

Solutia optimizata a problemei analizate

Tabel 6.11

Client
Fabrica
D1

D2

D3

D4

Capacitati

F1

80
40

40

F2

120
20

F3

100

160

50

110

360
Solicitari

60

40

150

110
360

- Efortul de transport pentru noua varianta:

-

ET2 = 402 + 403 + 201 + 1003 + 505 + 1101 = 880 u.m.

- Metoda este iterativa. Se reiau calculele avnd ca date initiale, cele obtinute din noua solutie:
- Pentru caseta F1D3:
-

F1D3F1D1F2D1F2D3

PF1D3 = 4 - 2 + 1 - 3 = 0

- Pentru caseta F1D4:

F1D4F1D1F2D1F2D3F3D3F3D4

PF1D4 = 2 - 2 + 1 - 3 +5 - 1 = 2

- Pentru caseta F2D2:

-

F2D2F1D2F1D1F1D2

PF2D2 = 4 - 1 + 2 - 3 = 2

F2D4F2D3F3D3F3D4

PF2D4 = 5 - 3 + 5 - 1 = 6

F3D1F3D3F2D3F2D1

PF3D1 = 4 - 5 + 3 - 1 = 1

- Pentru caseta F2D4:

- Pentru caseta F3D1:

- Pentru caseta F3D2:

F3D2F3D3F2D3F2D1F1D1F1D2

PF3D2 = 6 - 5 + 3 - 1 + 2 - 3 = 2

- Datorita faptului ca orice permutare efectuata spre casetele vide nu este negativa alta distributie nu
mai realizeaza o reducere a efortului de transport. Deci solutia din varianta a 2-a tabelul 6.11 este
optima.
- Observatie. Prin metoda elementului minim s-a obtinut o alta distributie dar cu acelasi efort de
transport ca si prin metoda Stepping - Stone. Deci, ambele distributii sunt optime si pentru a verifica
daca solutia obtinuta prin metoda elementului minim nu mai poate fi optimizata, se considera aceasta
distributie ca o solutie initiala cautnd sa o mbunatatim prin metoda Stepping - Stone.
- Solutia initiala este n acest caz este cea prezentata n tab. 6.10
- Se calculeaza prin aceeasi metoda (Stepping - Stone) cstigurile sau pierderile prin transferul unei
unitati de produs n casetele vide.
- Pentru caseta F1D1:
-

F1D1F1D3F2D3F2D1

PF1D1 = 2 - 4 + 4 - 1 = 1

F1D4F1D3F3D3F3D4

PF1D4 = 2 - 4 + 5 - 1 = 2

F2D2F2D3F1D3F1D2

PF2D2 = 4 - 3 + 4 - 3 = 2

F2D4F2D3F3D3F3D4

PF2D4 = 5 - 3 + 5 - 1 = 6

F3D1F3D3F2D3F2D1

PF3D1 = 4 - 5 + 3 - 1 = 1

- Pentru caseta F1D4:

- Pentru caseta F2D2:

- Pentru caseta F2D4:

- Pentru caseta F3D1:

- Pentru caseta F3D2:

F3D2F3D3F1D3F1D2

PF3D2 = 6 - 5 + 4 - 3 = 2

- n situatiile n care PF iDj>0 nseamna ca la transferul unei unitati n caseta respectiva nu avem
cstig, chiar se pierde valoarea calculata.
- n casetele n care PFiDj<0 nseamna ca la un transfer al unei unitati de produs n caseta respectiva
se cstiga valoarea rezultata din calcul. Daca exista mai multe casete cu valoare negativa se va opta
pentru transferul n caseta cu valoarea absoluta cea mai mare care conduce la cstigul cel mai ridicat.
-

4. Metoda MODI

Metoda distributiva modificata (MODI) identifica sau verifica daca o solutie initiala este optima sau
mai poate fi optimizata. Metoda cuprinde etapele:
1.
2.

Alegem ca solutie initiala, distributia obtinuta prin metoda Nord - Vest (tab. 6.9)
Se noteaza liniile cu f i si coloanele cu dj si se scriu pentru casetele ocupate ecuatii de
forma fi + dj = cij
-

n conditiile solutiei initiale avem un sistem de 6 ecuatii:

f1 + d1 = 2;

f2 + d2 = 4;

f3 + d3 = 5;

f1 + d2 = 3;

f2 + d3 = 3;

f3 + d4 = 1.

- Conform metodei MODI sistemul se rezolva facnd f1 = 0 si rezulta:

-

f1 = 0, f2 = 1, f3 = 3, d1 = 2, d2 = 3, d3 = 2, d4 = -2.

3. Utiliznd valorile determinate pentru fi si dj n etapa anterioara, pentru casetele neocupate vide
se calculeaza urmatoarele expresii:
- fi + dj
- si
- rij = cij - (fi + dj)
- Tabelar cele doua operatii conduc la urmatoarele rezultate:
-

Metoda MODI

fi + d j

Tabel 6.12

dj
fi
d1

d2

d3

d4

f1

f2

-1

f3

Metoda MODI

rij = cij - (fi + dj)

Tabel 6.13

dj
fi
d1

d2

d3

d4

f1

f2

-2

f3

Daca

rij > 0 pentru casetele respective nu mai se pot determina variante care sa optimizeze
solutia initiala

rij < 0 pentru casetele respective exista posibilitati de optimizare, iar alegerea casetei
n care se va realiza permutarea va avea valoarea rij absoluta mai mare.

Deci n cazul nostru distributia care poate aduce o contributie substantiala la

reducerea efortului de transport este cea care aloca produse n caseta F 2D1.
4.

La fel ca n metoda Stepping - Stone se determina traseul pe care se poate realiza

transferul de produse
F2D1F2D2F1D2F1D1

iar minimul de cantitati plasate la colturile impare este

-

x = min(60, 20)

deci 20 reprezinta numarul de produse care poate fi deplasat pe traseul susmentionat.

Se obtine o distributie similara cu tabelul 6.11.
5.

Se verifica, cu metoda MODI, daca noua solutie este optima aplicnd etapele deja
prezentate. Pentru solutia obtinuta, conform distributiilor realizate, vom avea ecuatiile:

f1 + d1 = 2;

f2 + d1 = 1;

f3 + d3 = 5;

f1 + d2 = 3;

f2 + d3 = 3;

f3 + d4 = 1.

- n care f1 = 0, f2 = -1, f3 = 1, d1 = 2, d2 = 3, d3 = 4, d4 = 0.
- Construind cele doua tabele fi + dj precum si rij = Cij - (fi + dj) obtinem:
-

Metoda MODI

fi + dj

Tabel 6.14

dj
fi
d1

d2

d3

d4

f1 0

f2 -1

-1

f3 1

Metoda MODI

rij = cij - (fi + dj)

Tabel 6.15

dj
fi
d1

d2

d3

d4

f1

f2

f3

- Datorita faptului ca rij0 solutia din tabel este optima, si nici o alta distributie nu mai reduce efortul
de transport.

Bibliografie
1.

Buffa, E., - Operation Management: The Management of productive Systems, 2nd ed.,
John Wiley&Sons, N.Y., 1980.

2.

Heizer, J., - Production and Operations Management, Allyn and Bacon, Needham
Heights, Massachusetts, 1991.

3.

Hill, T., - Production/Organization Management. Test and Cases Prentince Hall, London,
1991.

4.
5.

Holmes, W., - Plant location, McGraw - Hill, N.Y., 1990.

Homos, T., - Organizarea si conducerea ntreprinderilor constructoare de masini, Curs
IPB, 1988.

6.

Marks, J., - Operation Management: Theory and problems, McGraw - Hill, N.Y., 1977.

7.

Nazlor, J., - Operations Management, Pitmann Publishing, London, 1996.

8.

Stevenson, W., - Introduction to Management Science, 2nd ed., Richard D. Irwin, Burr
Ridge, Illinois, 1992.

9.
10.

Sule, D., - Manufacturing facilities, 2nd ed., PWS Publ. Corp. Boston, 1994.
Wild, R., - Essentials and Operations Management, Text and Cases, 4th ed., Cassell,
London, 1995.