Postmodernismul literar:formarea unui corpus- Matei Calinescu

Cercetatorii fenomenului nu au reusit sa ajunga la un consesns asupra unei

definitii cuprinzatoare a postmodernismului in literatura si se presupune ca nu vor
ajunge nici in viitor. Un accord s-a facut in legatura cu faptul ca postmodernismul
poate trece drept un posibil cadru de discutie pt literatura contemporana. O data
cu trecere anilor, s-a format un corpus de scrieri postmoderne (mai corect spus
de scrieri receptate de obicei drept postmoderne). Acest corpus nu are nimic rigid
sau fix si este larg deschis revizuirilor, excluderilor, includerilor si chiar
contestarilor radicale. Altfel spus, acest corpus nu se constituie intr-un nou
canon. Matei Calinescu il vede drept produs al unei perspective istorico-ipotetice,
din care se pot pune anumite intrebari referitoare la natura scrisului
contemporan. Astfel acei critici care accepta eticheta de postmodernism o fac pt
a putea raspunde unor intrebari despre statutul realitatii in raport cu fictiunea
in discursul literar contemporan, iar cei care o resping considera ca astfel de
intrebari si-au primit deja un raspuns satisfacator in trecut sau ca nu au niciun
raspuns.
Termenul postmodernism a intrat pt prima oara in limbajul literar in Statele Unite,
spre sfarsitul anilor 40, cand un nr de poeti au recurs la el pt a se de;imita de
modernismul de tip simbolist reprezentat de T.S.Eliot.
Cei care s-au alaturat reactiei antimoderniste, la fel ca si primii postmoderni, erau
radicali intr-ale esteicii si uneori apropiat spiritului contraculturii. Operelor
acestor scriitori constituie nucleul istoric al postmodernismului literar. In poezie,
corpus-ul ar include grupul Black Mountain,, poetii Beat, reprezentantii
Renasterii de la San Francisco si pe cei ai Scolii de la New York. In proza John
Barth, Robert Coover, William Gaddis etc, dar si suprafictionistii Raymond
Federman si Roland Sukenick.
Termenul de postmodernism a capatat o semnificatie mai ampla, cu ramificatii
internationale datorita eforturilor postmodernilor americani care au creat un
cadru de referinta mai cuprinzator, in care atitudinea lor de respingere a
modernismului putea fi perceputa in mod favorabil.
Precursorii sau maestrii invocati de unii dintre postmodernii americani (Borges,
Nabokov sau Beckett) au ajuns sa ocupe pozitii centrale in corpus-ul largit al
postmodernismului, ceea ce a dus atat la o raspanire rapida, istorica si geografica
a termenului, cat si la o noua intelegere a modernismului.
Istoric vorbind, poetica postmodernista a ajuns sa se autoconsidere drept
continuarea unei directii a modernismului, directie care pune la indoiala
simbolimul predominant al poeticii moderniste.