SOFISTII

Termenul vine din greaca (sophisles = intelept). Sec. V debuteaza cu un numar mare de
filosofi numiti sofisti care aveau conceptii diferite, dar erau uniti printr-o activitate comuna. Ei
predau cunostinte politice, filosofice, oratorice, pentru ca tinerii sa poata participa la viata
publica, contra cost. Meritul sofistilor a fost acela de a sesiza ca pentru a conduce trebuie sa stii.
Faptul ca grupul acesta se marea la un moment dat sofistica s-a degradat. Aceasta l-a facut pe
Platon sa dea un sens peiorativ incat sofistii au fost numiti vanzatori de iluzii, oameni pusi pe
inselaciune. Sofistica a fost o stiinta iluzorie. Platon si Aristotel aveau dreptate cand se refereau
la partea degradata a sofistilor, dar printre acestia au fost si oameni importanti despre care Platon
vorbea cu deferenta (respect) protagoras. Protagoras s-a nascut in Abdeea, in nordul greciei, a
facut multe calatorii stabilindu-se la Atena, bucurandu-se de aprecierea lui Pericle. A scris Arta
conversatiei, Despre zei, Aparatori sau daramatori. Dintre aceste lucrari s-a pastrat putin. Sa pastrat un fragment care contine o intreaga filosofie : Dintre toate cele ce sunt, omul este
masura, existenta celor ce exista si nonexistenta celor ce nu exista. Fragmentul acesta a fost
interpretat de foarte multi filosofi de-a lungul timpului inca din Antichitate. Platon interpreteaza
acest fragment spunand ca Protagoras atunci cand a spus ca Omul este masura tuturor
lucrurilor a avut in vedere omul individual si de aici decurge faptul ca :Asa cum i-mi pare mie
aceste lucruri asa sunt ele pentru mine; cum i-ti par tie asa sunt ele pentru tine.In acest caz se
poate ajunge la stiinta. Interpretarea aceasta simplifica sensurile in acest fragment. In sec.XIX,
Theodore Gomperz, da o alta interpretare. Protagoras s-a referit la umanitate in general, dar si
aceasta interpretare este unilaterala, deoarece il transforma pe om in constiinta generica. In sec.
XX critica filosofica este echidistanta intre interpretarea lui Platon si cea a lui Theodore
Gomperz si cauta sensurile termenului de masura (metron). A masura = a lua in stapanire, a
masura lucrurile si a le cunoaste. In sec. XX, teza omului masura este interpretata din perspectiva
gnosiologica. Sub acest aspect omul masura reprezinta raportul dintre subiect si obiect. Omul
masura cu adevarat si eroarea. Notiunea de adevar si eroare este o notiune a gnosiologiei. Omul
masura este existenta celor ce sunt si nonexistenta celor ce nu sunt. Omul este in stare sa domine,
sa fie criticul realitatii. In acest timp omul valoriteaza, i-si formeaza critica de ierarhizare.Omul
are la ce se raporta, este in stare sa se raporteze, el masoara cu mijloacele sale idealul, el i-a
cunostinta de sine, omul capata o cunostinta de sine. Protagoras pune in centru omul. Intrbat
Protagoras daca aplica aceasta masura si zeilor, el se abtine de la un raspuns, dar motiveaza
apelind la factori obiectivi. Protagoras a fost condamnat la moarte, dar a reusit sa evadeze. Nu
dupa mult timp a murit intr-un naufragiu. Prodicos (din Ceos) este o minte luminata si el va da
noi valente tezei omului masura aducand ca argument principal o noua teza : Problema libertatii
unanime are o forma alegorica. Scrierea despre Heracles Heracles este pus in situatia de a
alege calea pe care trebuie sa o urmeze. Heracles se retrage in pustiu meditand indelung cum
vedea astfel doua femei de statura inalta, una era frumoasa la vedere, singura ei podoaba era
curatenia, era modestia,cea din urma alearga spre tanar si-i zice : daca ma i-ei de prietena te
voi duce pe drumul cel mai usor, vei gusta din toate placerile vietii. Virtutea nu-i face nici o
promisiune, ea il indeamna sa urmeze calea binelui. Fara munca nici zeii nu harazesc nimic
oamenilor. Daca vrei ca toata Grecia sa-ti admire virtutea, trebuie sa te pui in slujba ei. Daca vrei
sa te imbogatesti de pe urma turmelor tale, munceste, ingrijestele. Daca omul urmeaza calea
virtutii inseamna ca este o fiinta care se determina. Omul i-si asuma libertatea numai intelegand
ceea ce este pe masura sa. Libertatea umana se realizeaza prin alegera caii de urmat. Libertatea

presupune alegere, optiune, dar si actiune. Democrit s-a nascut la Abdeeras, a facut multe
calatorii in tari foarte indepartate, apoi vine la Atena unde se stabileste si va duce o viata cu
multe privatiuni, dar de meditatie profunda. A scris o opera filosofica vasta.Chiar daca nu toate
titlurile de lucrari ce i se atribuie ii apartin el are in operele sale cunostinte foarte variate. El este
filosoful care a gandit despre toate. Are un prestigiu care rezulta din atitudinea fata de adversar
(Platon). Platon a vrut sa-i arda cartile. L-a oprit doi pitagoriceni. Platon se foloseste de ideile lui
Democrit. Democrit a depasit 90 de ani, a orbit, dar nu a renuntat l-a filosofie. Cicero

spunea :Nemaiputand sa deosebeasca albul de negru el deosebea binele de rau. Diogenes

Laertios spunea ca Democrit a fost un spirit enciclopedist. A scris lucrari de etica, de filosofie
naturala, de matematica, literatura, muzicala, de stiinte speciale (medicina, pictura), o serie de
comentari. Cu Democrit cercetarea naturala atinge cel mai inalt stadiu. Principala teorie a scolii
din Abdera este Teoria atomilor. Pentru Democrit tot ce exista in lume ar fi alcatuit din
elemente ireductibile, necompuse atomos (atomi).Democrit prin teoria atomului se inscrie intr

o problema filosofica careia ii da si solutii problema naturala a principiului intemeietor. Pentru

ca atomii sa formeze lucruri trebuie sa se uneasca, sa se miste, iar pentru actiune trebuie sa existe
un spatiu liber. Astfel realitatea se compune din plin si gol. Plinul si golul exista ca atare astfel
incat ele se implica. Pentru el exista si existenta si nonexistenta. Conceptia miscarii ca existand
in mod real poate fi conceptualizata si pe baza miscarii se explica diversitatea lumii. Principiul
care sta la baza existentei implica si miscare, astfel se defineste dupa forma, pozitie, miscare.
Dupa Democrit si sufletul uman este format din atomi, dar ei sunt atomi sui generis (de un fel
diferit). Ei sunt mai dinamici, mai subtili, mai rotunzi. La el se intuieste ideea ca a inteles ca intre
suflet si corp sunt deosebiri, sufletul are o alta functionalitate decat corpul; este efortul lui
democrit de a intelege deosebirea dintre ideal si real. Socrate (469-393) o personalitate
marcanta a filosofiei. A fost foarte controversat astfel incat s-a considerat ca fiind o inovatie, dar
a fost si sustinut de multi. Azi el se prezinta cu enigma rezolvarilor. S-a nascut la Atena. Tata era
sculptor, mama moasa. Asa cum marturisesc contemporanii Socrate n-a scris nimic. Sunt izvoare
puternice care atesta existenta filosofiei sale. Aristofan, Platon in dialogurile sale din tinerete il
au pe Socrate ca personaj, prezentand viata si filosofia lui Socrate. In dialogul de maturitate ale
lui Platon i-si transmite propria sa conceptie. O alta sursa este chiar Aristotel. La 70 de ani
Socrate a fost acuzat de coruperea tineretului, nerespectarea zeilor cetatii. A fost deferit
tribunalului poporului, denuntul a fost dat de un poet numit Meleton, un poet obscur Anitos si
retorul Lycon.Socrate a refuzat sa evadeze, s-a aparat singur, a atacat cu ironiile sale pe
judecatori si acuzatori.Diogene Lertios ne spune ca atenienii au regretat ca l-au condamnat la
moarte, au inchis terenurile de exercitare si gimnaziile. Socrate cu demnitate, bea apa cu otrava
care i-a adus moartea. Opare socratica inseamna o orientare noua in dezvoltarea filosofiei
grecesti. Filosofia lui Socrate i-si indreapta interesul principal spre morala.Principalele
preocupari sunt : stiinta vietii interioare. Socrate spunea ca Cea mai demna si utila este
cunoasterea omunlui.Deviza sa era ceea ce era scris pe frontispiciul templului Delphi
Cunoaste-te pe tine insu-ti!. A te cunoaste pe tine insu-ti nu inseamna sa-ti cunosti doar
numele, sa intelegi ce reprezinti tu in raport cu realitatea, inseamna a cunoaste adevarul, pentru
ca adevarul se gaseste in fiecare om. El nu este constient de acest lucru, dar trebuie sa se

foloseasca de orice mijloc pentru a aduce la suprafata adevarul. Arta de a cunoaste adevarul, de a
aduce la suprafata adevarul se numeste maieutica. Cunoaste-te pe tine insu-ti! este o chemare
adresata celor care se complac in cultul valorii externe. Externul inseamna si superficial.Cum
socratica este o cunostinta etica, inseparabila de planul actiunii, este o cunostinta in care vorba si
fapta formeaza o unitate. Forma de legatura intre oameni este dialogul. El este o forma de
comunicare, dar nu pentru a transmite o suma de cunostinte deja existente ci pentru a indemna pe
cel cu care dialogul supune adevarul. Socrate folosea autoironia , stiu ca nu stiu nimic.El ii
determina pe tineri sa participe la dialog pe picior de egalitate :Eu nu stiu, Tu nu stii,
impreuna vom stii. Socrate a fost vestit prin ironiile sale cu ajutorul carora denunta
prejudecarile contribuind la purificarea interioara.Spunea ca filozofia ironizeaza, dar nu cu
scopul de a-l aduce la neputinta pe celalalt, ci pentru a-l stimula. A folosit indoiala metodica si
nu sceptica. A folosit procedeul inductiv, practic general. El este acela ce a controlat continutul
unor notiuni de baza ale moralei : bine, drept, frumos, datorie. Platon spune ca socrate a cultivat
dreapta rationala, a fost un adevarat cavaler al dreptului, a fost un adevarat intelept al
greciei.Cicero spunea : S-a coborat filosofia din cer inspre pamant, a impins-o in agora.S-au
infiintat scoli filosofice dupa ideile sale asa numita scoala micilor socratici. Filosofia sa a lasat
urme adanci in filosofia din Grecia antica.

Sofistii erau un grup de inelepti greci aparut in intervalul de trecere de la perioada

filosofiei grecesti preclasice, la cea clasica. Principalul merit al sofistilor este acela de a fi intuit
valoarea si importanta omului in Univers, motiv pentru care au indreptat filosofia asupra
conditiei umane. In aceasta preocupare ei incearca o recunoastere a individualitatii, a
subiectivitatii omului. Unul dintre sofistii reprezentativi precum Protagoras, spunea ca omul
estemasura tuturor lucrurilor. Intelegea prin aceasta ca fiecare individ isi creaza la nivel ideatic
propriul sau Univers pe masura capacitatii sale subiective de imaginatie si gandire. Meritul
acesta de recunoastere a subiectivitatii a fost exagerat insa atunci cand a fost impus in teoria
cunoasterii, in sensul ca sofistii au fost nevoiti sa accepte ca a cunoaste lumea inseamna pentru
fiecare subiect a-si cunoaste propria lume, ceea ce inseamna ca fiecare isi descopera
propriuladevar, ceea ce insemna mai departe ca adevarul este relativ la fiecare subiect. In aceasta
situatie
cand fiecare om isi cunoaste propriul adevar inseamna ca oamenii nici nu se pot intelege intre ei
pentru ca fiecare isi sustine adevarul propriu. Au ajuns astfel sofistii la un subiectivism si
relativism total in cunoastere. Aceasta explicatie nu a putut fi acceptata de reprezentantii
filosofiei grecesti clasice. De aceea incepand cu Socrate se porneste critica relativismului
sofistilor.
SOFISTICA
In sec.v i.e.n se dezvolta in Grecia o miscare a eliberarii intelectuale de povara vechilor
mituri si traditii.Istoricii vorbesc despre de aceasta perioada ca despre o perioada a
"iluminismului grec".
Cu toate ca sofistii reprezinta din punct de vedere etic si filosofic, o perioada de confuzie,
printr-o conceptie care rasturna valorile general admise, ridicandu-se impotriva celor ce acceptau
adevaruri absolute si definitive, ei se inscriu in istoria logicii cu o functie bine definita.

Sofistii erau in opinia conteporanilor un fel de avocati fara scrupul, al caror singur scop
era sa castige bani si eventual glorie.in acest sens le era imputat si faptul, neobisnuit pe atunci, ca
filosofii sa ia bani pentru lectiile predate, dar mai ales conceptia lor care nu se raporta la nimic
ferm, universal.Ideea de bine, frumos, justitie din conceptia lui Platon si Socrate era inlocuita cu
interesul particular, dand posibilitatea unei rasturnari a valorilor.
Initial numele de sofisti era acordat tuturor ganditorilor greci, inteleptilor si filosofilor si
de abia din sec v i.e.n. el a fost dat acelor profesori de oratorie, de avocatura, care dadeau lectii,
contra plata, pentru formarea tinerilor in vederea vietii publice.
Totusi, miscarea sofistica trebuie vazuta obiectiv sub aspectul rolului ei istoric, ca un
factor determinant in evolutia gandirii logice si necesitatii formularii ei prin propria-i analiza.
In mod oficial nu se poate vorbi de o "scoala sofistica", fiecare sofist avand propria
filosofie.Totusi din randul lor s-au remarcat cativa filosofi mai de seama precum Protagoras din
Abdera si Goegias din Leontinoi.
Protagoras din Abdera
Protagoras din Abdera este una din figurile cele mai interesante ale timpului sau, cu
vederi democratice si progresiste. Afirmand insa ca "omul este masura tuturor lucrurilor",
expresie care poate fii interpretata ca un atac impotriva adevarului obiectiv.
Dupa Diogenes Laertios, Protagoras a fost elevul lui Democrit.La baza filosofiei lui
ramane totusi sistemul lui Heraclit.El adopta teza acestuia, dupa care totul este in miscare, nimic
nu este, totul devine.Dar deasupra acestei deveniri,Protagoras nu mai vede acea ratiune
universala.Devenirea este lipsita de motorul ei rational. Sursa intregii cunoasteri se afla in
senzatie, in concluzie, conceptia lui Protagoras poate fi caracterizata drept relativism
sensualist:totul e adevarat, orice opinie poate fi sustinuta.

Gorgias din Leontinoi

Gorgias, al doilea mare sofist, se trage din Leontinoi si a trait in sec v i.e.n.Si el, ca si
Protagoras, a stralucit prin darul sau oratoric si puterea lui de argumentare.
A scris diferite tratate, din care au ramas doar cateva titluri si cateva fragmente
insuficiente pentru a ne face o idee exacta asupra conceptiei lui.
Georgias si-a concentrat filosofia in trei teze:"mai intai, nu exista nimic; in al doilea rand,
daca ar exista ceva ar fi necunoscut pentru oameni; in al treilea rand, daca ar putea fi cunoscut nu
ar fi comunicabil celorlalti oameni."
Concluzia lui Gorgias este ca totul e fals, nimic nu este adevarat.

In cele din urma sofistica a generat in acrobatie verbala, in arta de a demonstra orice.In
felul acesta s-a ajuns la sensul peiorativ al termenului "sofism":argument fals folosit cu intentia
de a insela.Platon ofera in dialogurile sale mostre ale unor astfel de argumentari:
-un cizmar bun poate fi rau? Daca da,atunci cizmarul bun este rau.
-hotul nu fura ceva rau; a lua ceva bun este bine, deci hotul vrea binele.
-doi si trei sunt cinci;deci doi sunt cinci si trei sunt cinci.
-este posibil ca un om care este asezat sa mearga;deci este posibil ca un om sa mearga
stand.
-daca este adevarat ca niciodata nu ai prea mult din ceea ce bun, atunci trebuie ca
bolnavul sa ia un car de medicamente.
Argumentarile sofistice
Al treilea om, argumentare citata si de Platon in dialogul Parmenide, vrea sa demonstreze
ca daca un lucru isi datoreaza existenta participarii lui la principiul sau ideea lui, cum afirma
Platon, atunci si ideea si lucrul trebuie sa participe la o a treia esenta care la randul ei, trebuie sa
participe la o a patra, pentru aceleasi motive la infinit.
Argumentul reciproc, numit de latini si de greci "reciprocum" este construit in asa fel ca
poate fi intors, cu aceeasi putere,impotrica aceluia care il foloseste.Diogenes Laertios il citeaza
ca o intamplare din viata lui Protagoras.
Problema se prezenta sub forma urmatoare:Protagoras se angajase sa dea lectii lui
Eulathos contra plata, urmand insa ca discipolul sau sa-i plateasca cand va castiga primul
proces.Insa timpul trecea si Eulathos nu lua nici un proces asa ca nu avea nici o obligatie sa-si
plateasca profesorul.Dandu-si seama de procedeul fraudulos,Protagoras l-a chemat in fata
tribunalului si a argumentat in felul urmator"Daca castigi trebuie sa-mi platesti conform
contractului dintre noi,pentru ca ai castigat primul proces iar daca pierzi trebuie sa-mi platesti,
caci asa decide tribunalul."
Discipolul i-a intors argumentul astfel:"Daca pierd nu trebuie sa-ti platesc, intrucat contractul
dintre noi ma obliga sa-ti platesc numai la primul proces castigat; daca Orice convine
la orice, in in orice timp si intotdeauna" si "Se pot afirma contrariile despre acelasi lucru."
castig, atunci nu trebuie
sa-ti platesc conform hotararii tribunalului.
Principiul general al constructiei unor asemenea sofisme este urmatorul: "
Sofistii au creeat o cultura antropologica efemera in care omul nu cultiva decat ceea ce ii
este subiectiv si individual util.O asemenea cultura nu este dotata cu valori permanente si deci
este efemera.

Totusi, sofistii au avut un rol distinct in istoria logicii, ei ridicand o problema noua si
anume aceea a fundamentelor gandirii. Faptul nu este lipsit de importanta chiar daca cei care vor
rezolva aceasta problema vor fi urmasii lui Socrate.Aceasta problema ridica intrebarea: Cum este
posibila gandirea"Protagoras si Gorgias raspund ca nu este posibila, deoarece tot ceea ce gandim
este relativ si are doar o valoare pargmatica.

Sofistii au pus problema gandirii, prin ei gandirea incepe sa se gandeasca pe ea insasi, sasi
examineze propriile procese si sa le evalueze.
Sofistii erau in opinia conteporanilor un fel de avocati fara scrupul, al caror singur scop era
sa castige bani si eventual glorie.in acest sens le era imputat si faptul, neobisnuit pe atunci,
ca filosofii sa ia bani pentru lectiile predate, dar mai ales conceptia lor care nu se raporta la
nimic ferm, universal.Ideea de bine, frumos, justitie din conceptia lui Platon si Socrate era
inlocuita cu interesul particular, dand posibilitatea unei rasturnari a valorilor.
Initial numele de sofisti era acordat tuturor ganditorilor greci, inteleptilor si filosofilor si de
abia din sec v i.e.n. el a fost dat acelor profesori de oratorie, de avocatura, care dadeau
lectii, contra plata, pentru formarea tinerilor in vederea vietii publice.
Totusi, miscarea sofistica trebuie vazuta obiectiv sub aspectul rolului ei istoric, ca un factor
determinant in evolutia gandirii logice si necesitatii formularii ei prin propria-i analiza.
Filozofii
In mod oficial nu se poate vorbi de o 'scoala sofistica', fiecare sofist avand propria
filosofie.Totusi din randul lor s-au remarcat cativa filosofi mai de seama precum Protagoras
din Abdera si Goegias din Leontinoi.
Protagoras
Protagoras s-a nascut in Abdera, situata in nordul Greciei, in secolul V i.e.n. (nu se cunoaste
cu exactitate data nasterii lui). Pe parcursul vietii sale, Protagoras a facut multe calatorii iar
intr-un final a ramas la Atena. Acolo el s-a bucurat de aprecierea lui Pericle, un alt filosof cu o
deosebite insemnatate pentru filosofia mondiala. Dupa ce a fost invatat de mai multi
intelepti ai vremii dupa stabilirea sa definitiva in Atena, unul dintre ei fiind Democrit,
Protagoras si-a predat la randul sau invataturile altora. De exemplu Evalthos a fost unul
dintre elevii sai pe care l-a initiat in legile filosofiei si in mestesugurile dialecticii, pentru ca
tanarul sa stie cum sa realizeze o pledoarie eficienta in procesele vremii. Potrivit conceptiilor
specifice acelui timp, aceste cursuri trebuia sa fie platite. Protagoras s-a inteles cu ucenicul
sau ca el sa primeasca 500 de drahme pentru aceast initiere, dar cu conditia ca banii sa-i
revina in momentul cand Evalthos va castiga primul sau proces. Insa timpul trecea si
Evalthos nu lua nici un proces asa cum nu avea nici o obligatie sa-si plateasca profesorul.
Dandu-si seama de procedeul fraudulos, Protagoras l-a chemat in fata tibunalului si a
argumentat in felul urmator: "Fie ca vei pierde procesul, fie ca il vei castiga, va trebui sa imi
platesti, deoarece in primul caz te va condamna chiar tribunalul iar in al doilea caz te va
obliga conventia noastra." Discipolul i-a intors argumentul astfel: "Nici intr-un caz si nici in
celalalt nu iti voi plati, Protagoras. In primul caz, dupa invoiala noastra, voi fi pierdut primul
meu proces, in al doilea fiindca tribunalul ma va achita de datoria catre tine." Judecatorii
atenieni s-au abtinut in a judeca, considerand ca nu se poate da o solutie echitabila in
aceasta situatie. Principiul general al constructiei unor asemenea sofisme este urmatorul:
orice convine la orice, in orice timp si intotdeauna si se pot afirma contrariile despre acelasi
lucru. Opera Protagoras din Abdera este una din figurile cele mai interesante ale timpului
sau, cu vederi democratice si progresiste. El a scris "Arta conversatiei", "Despre zei",

"Aparatori sau daramatori". Dintre aceste lucrari s-a pastrat putin. S-a pastrat unfragment
care contine o intreaga filosofie: "Dintre toate cele ce sunt, omul este masura, existenta
celor ce exista si nonexistenta celor ce nu exista." Acest fragment a fost interpretat de multi
filosofi de-a lungul timpului inca din Antichitate. Aceasta expresie poate fi interpretata ca
atac impotriva adevarului obiectiv. Dupa Diogene Laertios, Protagoras a fost elevul lui
Democit. La baza filosofiei sale ramane totusi sistemul lui Heraclit. El adopta teza acestuia,
dupa care totul este in miscare, nimic nu este, totul devine. Dar deasupra acestei deveniri,
Protagoras nu mai vede acea ratiune univerala. Devenirea este lipsita de motorul ei rational.
Sursa intregii cunoasteri se afla in senzatie, in concluzie. Conceptia lui Protagoras poate fi
caracterizata drept relativism sensualist: totul este adevarat, orice parere poate fi sustinuta.
Protagoras este cunoscut drept un filosof care apartine sofisticii. Sofistica este o miscare a
eliberarii intelectuale de povara vechilor mituri si traditii aparuta in secolul V i.e.n. in Grecia.
Istoricii vorbesc de aceasta perioada ca despre o perioada a "iluminismului grec". Intre timp
s-a ajuns insa la sensul peiorativ al termenului sofistica: este un argument fals folosit cu
intentia de a insela. Sofistii erau in opinia contemporanilor un fel de avocati fara scrupul, al
caror singur scop era sa castige bani si eventual glorie. In acest sens le era imputat faptul ca
luau bani pentru lectiile predate, dar mai ales ca detineau o conceptie care nu se raporta la
nimic ferm, universal si concret. Ideea de bine, frumos si justitie din conceptia lui Platon si
Socrate era inlocuita cu interesul particular, dand posibilitatea unei rasturnari a valorilor.
Sofistii au creeat o cultura antropologica efemera in care omul nu cultiva decat ceea ce ii
este subiectiv si individual util. O asemenea cultura nu este dotata cu valori permanente si
deci este efemera. Cu toate ca sofistii reprezinta din punct de vedere etic si filosofic o
perioada de confuzie, printr-o conceptie care rasturna valorile general admise, ridicandu-se
impotriva celor ce acceptau adevaruri absolute si permanente, ei se inscriu in istoria logicii
cu o functie bine definita: aceea a fundamentelor gandirii. Faptul nu este lipsit de importanta
chiar daca cei care vor rezolva aceasta problema vor fi urmasii sofistilor. Aceasta problema
ridica intrebarea "Cum este posibila gandirea?" Protagoras si Gorgias raspund ca
nu este posibila, deoarece tot ceea ce gandim este relativ si are doar o valoare pragmatica.
Sofistii au pus problema gandirii, prin ei gandirea incepe sa se gandeasca pe ea insasi, sa-si
examineze propriile procese si sa le evalueze. Aceasta ar fi filosofia lui Protagoras redata
succint.Cu toate ca Protagoras se afla departe de a ne fi contemporan, filosofia si conceptiile
lui inca se pastreaza actuale dupa atatea mii de ani. Faptul ca acestea au
reusit sadainuiasca in timp arata ca au intradevar valoare si ca au o anumita importanta
pentru filosofie.
Gorgias este al doilea sofist mare. Acesta este vestit pentru tezele pe care el le reprezinta
in opera sa 'Despre non-existenta'. Aceste teze ramase de la el si care trec drept paradoxale
sint : 1) Nu exista nimic ; 2) Chiar daca ar exista noi tot n-am putea cunoaste acest ceva si
3) Chiar daca am putea cunoaste acest ceva, totusi aceasta cunoastere n-am putea s-o
impartasim si altora. De aici, fiindca totul este parere si aparenta, se poate trage concluzia
ca, pentru Gorgias, trebuie sa cauti sa ai aparentele totdeauna de partea ta. Un asemenea
nihilism il duce pe Gorgias la negarea filozofiei si a stiintei si sa nu puna pret decit pe
retorica, asadar pe puterea cuvintului stilizat rafinat ce influenteaza asupra ascultatorilor,
dupa cum ne dovedesc fragmentele ramase de la acest sofist. Din aceste fragmente se
poate trage concluzia ca pentru acesta dialectica se transforma intr-o arta formala, al carei
continut este indiferent. Gindirea se transforma la Gorgias intr-un joc cu cuvintele si cu
conceptele schematice. Gorgias era incredintat ca cuvintul are o mare putere asupra
oamenilor, daca acesta este cu maiestrie intrebuintat. De aceea el avea certitudinea ca, prin
cuvint, se poate trezi in sufletul omului orice convingere. Dealtfel, tot asa gindesc despre
puterea cuvintului si sofistii Antifon si Tarasymachos. Cel dintii pretindea ca el poseda o asazisa arta a 'alifiei', cu ajutorul careia el ar putea elibera sufletul de orice durere.
Asa se face ca, la Gorgias si la ceilalti sofisti, alaturi de dialectica se cultiva si arta de a vorbi
frumos si sunator, cum ne dovedesc fragmentele lui Gorgias 'Epitapios' si cele doua lucrari

'Palamedes' si 'Helena'. Gorgias pretuieste mult forma in dauna continutului. Afirmatia

aceasta se fundamenteaza pe faptul ca el a compus pentru acelasi lucru doua cuvintari :
una de lauda si alta de ocara. In tot cazul se relateaza ca acest sofist a ajuns la o virtuozitate
nespus de mare in arta sofisticii, asadar, de a argumenta si pro si impotriva aceluiasi lucru,
ceea ce a avut urmarea ca el era foarte cautat si ca a reusit sa cistige onorarii asa de mari,
ca el a fost in stare de a putea sa daruiasca zeului de la Delphi o statuie a sa in marime
naturala, ce era imbracata in aur.
Aceasta retorica goala de orice sens insemna pentru viata spirituala a poporului grec o
mare primejdie. Caci daca sofistica ar fi reusit sa determine educatia tineretului atenian si ar
fi cistigat clasa culta a poporului grec, atunci s-ar fi terminat cu cultura atit de stralucitoare a
acestui popor. Ca aceasta nu s-a putut intimpla este marele merit al lui Socrate si Platon,
care au combatut pe sofisti fara de nici o rezerva.