PLAN SITUAIE DN 39 C

CUPRINS

I.

GENERALITI3
1.1.Amplasamentul3
1.2.Obiectivele lucrarii..4
1.3.Sistemul calitii4
1.4.Elemente geometrice i abateri limit..5
1.5.Proprietaile geotehnice ale pmntului cu rol esenial n procesul de
stabilizare..5

II.

MATERIALE FOLOSITE PENTRU STABILIZAREA

PMNTURILOR..10
2.1. Liani puzzolanici (cenu de termocentral, zgur granulat).
10
2.2. Liani hidraulici (cimentul i varul).12

III.

STUDIU DE CAZ16
3.1.Descrierea succint a liantului
3.2.Stabilirea dozajului de liant
3.3.Execuia straturilor de form..
3.4. Determinarea capacitaii portante cu deflectometru cu prghie
Benkelman.
3.5.Determinarea gradului de compactare.
Bibliografie

I.

GENERALITI
1.1.AMPLASAMENTUL

Proiectul este localizat in com. Agigea jud. Constana, variant ocolitoare care face
legatura cu accesele in portul Constana respectiv Poarta 10.
Datorita degradarilor n timp i ntarzierii reparaiilor podului care asigura continuitatea
cii de comunicaie a DN39, peste Canalul Dunare-Marea Neagr, Administraia Porturilor
Maritime Constanta (APMC) a naintat prin Programul Operaional Sectorial n Transporturi, un
proiect de drumuri i poduri cu fonduri Europene care are ca obiectiv decongestionarea i
dirijarea traficului greu de pe DN39 pe DN39C .
DN39 A este un drum naional din Romnia, aflat n judeul Constana. El leag oraul
Constana de oraele Eforie i Mangalia, de pe malul Mrii Negre, formnd principala legtur
cu staiunile din aceast zon. Drumul se termin pe teritoriul romnesc lng localitatea Vama
Veche, fiind continuat n Bulgaria spre Cavarna i Balcic de oseaua numrul 9 din aceast ar.

1.2.OBIECTIVELE LUCRRILOR
- Sporirea considerabil a capacitaii de circulaie;

- Reducerea degradarilor i a uzurii drumului vechi existent datorit suprasolicitrilor

cauzate de traficul greu;
- Realizarea legturilor ntre reelele de transport care atrag fluxuri de marf

1.3.SISTEMUL CALITII
Orice contracte, subcontracte, instruciuni, aprobri, etc.ce trebuie rezolvate sau emise n
timpul execuiei lucrrilor i a perioadei de ntreinere se vor conforma Legii nr. 10 din
18.01.1995 reactualizat, directivelor europene n domeniul construciilor i normelor legislative
n vigoare.
Sistemul de calitate aplicat tuturor lucrrilor este cel preyent la licitaie i reprezint un
set de proceduri organizatorice, responsabiliti, reglementri implementate in vederea realizrii
calitii cerute a lucrrilor de construcii n timpul urmtoarelor etape: proiectare, construcie si
ntreinere.
Sistemul de calitate aplicat lucrrilor va consta in urmatoarele:
-

Reglementri tehnice i legislative , normatice i standarde.

Calitatea materialelor aplicate n lucrri de construcii .
Inspecia i recepia lucrrilor, precum i examinrilor de specialitate ale lucrrilor de construcii.
Verificarea statului asupra calitaii lucrarilor.
Materialele si produsele finite trebuie s respecte Regulamentul UE Nr. 305/2011 AL
PARLAMENTULUI EUROPEAN I AL CONSILIULUI din 9 martie 2011 de stabilitate a unor
condiii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcii colaborat cu legislaia
din ara noastr.
Laboratoarele pentru teste i ncercri sunt laboratoare externe i laboratorul
Antreprenorului cu autorizaie n conformitate cu reglementrile legale n vigoare.
Msurtorile legate de lucrrile de constructive se vor desfura conform prevederilor
legate cu privire la calibrare, verificare i durat de via operational, necesare echipamentului de
msurare i control utilizat n acest domeniu.

1.4.ELEMENTE GEOMETRICE I ABATERI LIMIT

Grosimea stratului de forma este cea prevazuta in proiect sau in caietul desarcini
special.Impietruirea existenta poate alcatui stratul de forma, daca este pe toata latimea patului
drumului si daca are grosimea de min. 10 cm sau daca prin scarificare si reprofilare pe toata
latimea patului drumului se obtine o grosime minima de 10 cm.
La drumuri cu mai mult de doua benzi de circulatie si la autostrazi, pantele in profil
transversal trebuie sa fie de 3,5-4%. Suprafata straturilor de forma trebuie sa aiba pante
transversale de 10-12% pe ultimii 80 cm pana la taluzurile drumului, in vederea evacuarii rapide
a apelor. Declivitatile in profil longitudinal ale suprafetei straturilor de forma sunt aceleasi ca ale
imbracamintilor sub care se executa, prevazute in proiect.
Abaterile limita la latimea stratului de forma sunt de 0,05 m fata de axa si de 0,10
m la latimea intreaga; la cotele de nivel ale proiectului tolerantele sunt tot de 0,05 m. Abaterile
limita se admit in puncte izolate, care nu sunt situate in acelasi profil transversal sau in profiluri
consecutive.
I.5. PROPRIETATILE GEOTEHNICE ALE PAMANTULUI CU ROL ESENTIAL IN
PROCESUL DE STABILIZARE
Procesul de stabilizare se poate aplica cu succes in cazul pamanturilor cu granulatie fina,
cum sunt pamanturile argiloase si namolurile, insa poate avea rezultate favorabile si in cazul
pamanturilor nisipoase, care contin un procent semnificativ de particule fine (minerale argiloase).
Prin folosirea termenului de imbunatatire a terenului de fundare se intelege o crestere, cu un grad
mai mic sau mai mare, a proprietatilor ingineresti ale acestuia, in timp ce termenul de stabilizare
implica automat cresterea proprietatilor geotehnice ale pamantului astfel incat acesta sa poata
sustine sarcinile provenite de la constructiile ingineresti.
Procedeul de stabilizare produce urmatoarele efecte asupra terenului de fundare, si
anume:

 creste rezistenta la forfecare;

reduce permeabilitatea;
reduce compresibilitatea.
Volumul de goluri din interiorul pamantului poate suferi modificari substantiale pe
parcursul perioadei de evolutie, in functie de factorii climatici ai zonei in care se afla pamantul
respectiv. Aceasta modificare de volum, datorata, in principal, adsorbtiei sau evaporarii apei din
porii pamantului, poate conduce la aparitia unor eforturi suplimentare in elementele structurale
ale unei constructii, afectand astfel buna sa exploatare.
Stabilitatea constructiilor ingineresti depinde de rezistenta si de caracteristicile de
compresibilitate ale terenului de fundare. Atunci cand dorim amplasarea unei constructii
ingineresti pe un anumit amplasament este necesara cunoasterea proprietatilor geotehnice ale
acestuia pentru a putea determina masurile ce pot fi luate in scopul asigurarii stabilitatii si
sigurantei constructiei.
In cazul pamanturilor argiloase si a celor cu un continut semnificativ de particule fine
(minerale argiloase), caracteristicile fizice, care influenteaza, intr-un fel sau altul, comportarea
lor, sunt: plasticitatea, consistenta, porozitatea, indicele porilor, umiditatea naturala si gradul de
umiditate.
O alta caracteristica, importanta in procesul de stabilizare, este permeabilitatea
pamantului. Permeabilitatea depinde de volumul, de forma si dimensiunile porilor. De asemenea,
pentru evaluarea deformatiilor si a capacitatii portante a pamantului este necesara si cunoasterea
caracteristicilor mecanice precum compresibilitatea, consolidarea si rezistenta la forfecare.

Plasticitatea si consistenta
Plasticitatea este o caracteristica comuna majoritatii rocilor insa este specifica,
indeosebi, rocilor moi. Plasticitatea reprezinta proprietatea rocilor de a se deforma sub actiunea
unei incarcari externe fara a-si modifica volumul, iar dupa indepartarea incarcarii aceasta

deformatie se pastreaza. Starea plastica a rocilor apare intr-un anumit domeniu de valori ale
umiditatii, domeniu definit de Atterberg. Daca umiditatea unei roci este in afara limitelor
Atterberg, atunci spunem ca roca nu se mai afla in starea plastica.
Determinarea indicelui de plasticitate se poate face cu ajutorul relatiei 1, iar aprecierea
plasticitatii unei roci se face, in functie de valoarea indicelui de plasticitate, conform .
Ip = w L w p

(1)

unde:
Ip = indice de plasticitate;
wl = limita superioara de plasticitate;
wp = limita inferioara de plasticitate.
Plasticitatea rocilor (pamanturilor) depinde de natura mineralogica si de forma mineralelor din care este alcatuit pamantul, precum si de vascozitatea fluidului din porii sai. Cu cat
fluidul din porii pamantului este mai vascos, cu atat plasticitatea masei de pamant este mai mare.
Dintre mineralele argiloase, montmorillonitul are cea mai mare plasticitate, pe cand mineralele,
precum cuartul sau feldspatul, nu sunt plastice. Dimensiunea particulelor influenteaza direct
plasticitatea. Cu cat dimensiunea particulelor minerale este mai mica, cu atat plasticitatea rocilor
creste. Consistenta este un termen folosit pentru a indica gradul de rigiditate al pamanturilor
coezive.

Permeabilitatea pamanturilor
Permeabilitatea este proprietatea pamanturilor care permite apei sa circule prin porii sai.
In pamanturi, golurile sunt distribuite intr-o maniera mai mult sau mai putin uniforma si

intotdeauna sunt interconectate. Permeabilitatea nu depinde de volumul total al golurilor, ci

depinde de marimea lor.
Curgerea apei prin golurile interconectate poate sa fie turbulenta (moleculele de apa au
trasee neregulate si haotice), sau poate fi laminara (moleculele de apa descriu linii de curent
continue, paralele). Tipul de debit este important in operatiunea de stabilizare deoarece
materialul folosit pentru stabilizare va inlocui apele subterane, in timpul curgerii laminare si se
va amesteca cu apa subterana, in timpul curgerii turbulente. Deoarece permeabilitatea este un
factor important in realizarea proiectelor de stabilizare, este necesara o determinare corecta a sa.
Coeficientul de permeabilitate variaza de la 10-2 cm/sec, in cazul pietrisurilor curate, pana la 1011 cm/sec, in cazul argilelor.
Domeniile, respectiv curbele prezentate au un caracter orientativ, deoarece, la aceeasi
compozitie granulometrica, un nisip indesat are o permeabilitate mai mica decat acelasi nisip
afanat . Deci, compozitia granulometrica singura, fara luarea in considerare a starii fizice a
pamantului (a porozitatii sale), nu poate oferi informatii cantitative sigure asupra coeficientului
de permeabilitate, ci, cel mult, ordinul de marime .
Rezistenta la forfecare
Proprietatea care ii permite pamantului sa ramana in echilibru, atunci cand suprafata sa
nu este orizontala, se numeste rezistenta la forfecare. Rezistenta la forfecare a pamantului sau a
rocii este rezistenta maxima dincolo de care stabilitatea sa nu mai este asigurata. Rezistenta la
forfecare este strans legata de forma particulelor care alcatuiesc terenul de fundare deoarece
rezistenta pamantului este influentata de contactul dintre particule. Cu cat suprafata de contact
dintre particule este mai mare, cu atat rezistenta pamantului va fi mai mare. Daca particulele au o
forma sferica (aceasta forma fiind foarte rar intalnita in realitate) atunci suprafata de contact
dintre particule va fi foarte mica, rezultand o rezistenta la forfecare scazuta. In schimb, o forma
cat mai apropiata de cea a unui dreptunghi va oferi puncte de contact maxime. Aceasta este
proprietatea care ofera capacitate portanta pamanturilor.
Rezistenta la forfecare este exprimata prin ecuatia lui Coulomb si are urmatoarea forma:

tgf + c

(2)

unde:

= rezistenta la forfecare;
efortul unitar normal pe suprafata de

alunecare;
tg

= coeficientul de frecare;
= unghi de frecare interna.

II.

MATERIALE FOLOSITE PENTRU STABILIZAREA

PMNTURILOR
Materialele folosite pentru realizarea pmnturilor stabilizate sunt:

- pmnturi necoezive, pmnturi slab coezive, avnd un coninut de argil mai mic de 30 %, alte
materiale locale;
- liani hidraulici (cimentul i varul);
- liani puzzolanici (cenu de central termoelectric, zgur granulat).
Prin liani puzzolanici se nteleg materialele care n amestec cu un activant i n prezena
apei capt proprieti hidraulice. Amestecurile rezultate, aduse la umiditatea optim de
compactare, se atern i se compacteaz.
2.1.LIANI PUZZOLANICI
Cenua de termocentral trebuie s fie captat de la electrofiltre i s ndeplineasc
condiiile prevzute n STAS 8819/1-80 "Cenua de centrale termoelectrice. Cenua de lignit
pentru ciment, beton, mortar".
Cenusa de termocentral este un material puzzolanic care poate fi folosit ca agent de
stabilizare unic sau poate fi folosit in amestec cu alte materiale, cum ar fi varul sau cimentul.
DRUMURI DIN CENU DE TERMOCENTRAL
Datorita faptului ca, prin utilizarea sa ca agent de stabilizare, se obtine o crestere usoara a
rezistentei, cenusa zburatoare este, de obicei, amestecata cu var. Atunci cand procesul de
stabilizare se desfasoara la temperaturi scazute, se recomanda ca cenusa zburatoare sa fie
amestecata cu ciment, deoarece cenusa prezinta o sensibilitate marita la temperaturi scazute.
Amestecul de cenusa zburatoare var poate fi folosit in cazul nisipurilor si pietrisurilor cu un
continut scazut de argila.
Zgura granulat trebuie s ndeplinesc condiiile prevzute pentru zgura granulat
clasa A n STAS 648-74, "Zgura granulat de furnal pentru industria lianilor"

Zgura granulat de furnal este un produs secundar rezultat din procesul de topire a
oelului. Folosirea ei n beton face ca acesta s nu se mai fisureze prin prevenirea creterii
temperaturii la elaborare. n plus zgura granulat de furnal face betonul mai rezistent la agenii
chimici agresivi din mediu, precum acizii si sulfaii. Din cauza asemnrii structurilor chimice
acest material poate s nlocuiasca 20%-70% din ciment n beton n funcie de aplicaie.

2.2.LIANI HIDRAULICI
Cimentul trebuie s ndeplineasc condiiile tehnice prevzute de STAS 1500-78.
"Liani hidraulici. Cimenturi cu adaosuri". Se recomand utilizarea cimenturilor cu adaosuri de
zgur sau cenu de central termoelectric F 25 sau M 30.
Cimentul poate fi folosit cu succes la stabilizarea oricarui tip de pamant, cu exceptia
pamanturilor cu un continut ridicat de materii organice sau a argilelor cu plasticitate mare. Daca
un pamant argilos are un continut de materii organice mai mare de 2%, atunci cimentul este
considerat ca ineficient, deoarece pentru stabilizarea sa, materia organica intarzie hidratarea
cimentului, din cauza ca adsoarbe ionii de calciu preferential. In cazul acestor pamanturi
adaugarea unei surse suplimentare de calciu, cum ar fi clorura de calciu sau var hidratat, poate fi
o solutie care sa permita atingerea rezistentelor dorite. Stabilizarea cu ciment se foloseste, cu
succes, in cazul pamanturilor argiloase datorita texturii, precum si a compozitiei chimice si
mineralogice a acestora.
STABILIZAREA TERASAMENTELOR CU CIMENT

In functie de mineralele cristaline predominante care alcatuiesc masa argilelor, acestea

pot fi impartite in 3 grupe principale (argile montmorillonitice, argile caolinitice, argile illitice).
In general, s-a constatat ca adaugarea unei cantitati mici de ciment (de pana la 2% din
greutatea masei uscate de pamant), conduce la o modificare a proprietatilor pamantului, in timp
ce o cantitate mai mare conduce la schimbari importante ale acestor proprietati. De obicei, in
procesul de stabilizare, cantitatea de ciment necesara pentru realizarea agentului de stabilizare
poate varia intre 3% si 16% din greutatea uscata a pamantului, in functie de tipul pamantului si
de proprietatile acestuia. Pentru stabilizarea pamantului se poate folosi orice tip de ciment dar, in
general, cel mai utilizat este cimentul Portland. Componentii de baza care alcatuiesc cimentul
sunt silicatii de calciu (in proportie de 75%) si aluminatii si feritii de calciu (in proportie de
25%). In final, prin hidratarea cimentului se formeaza o structura scheletica a carei rezistenta
depinde de marimea fragmentelor si de cantitatea de ciment adaugata.

Varul hidratat n pulbere trebuie s ndeplineasc condiiile tehnice prevzute pentru var
de calitate superioar sau calitatea ntia n STAS 9201-80 "Var hidratat n pulbere".

Pmntul sau materialele locale folosite nu trebuie s conin materii organice n proporie mai
mare de 4 %.
Varul este un liant hidraulic pe baza de calcar ars. In procesul de stabilizare, varul poate
fi folosit atat sub forma de var stins (hidroxid de calciu), cat si sub forma de var nestins (oxid de
calciu). In general, se pare ca varul nestins este un stabilizator mai eficient decat varul hidratat.
In plus, folosirea varului sub forma de suspensie produce rezistente mai mari decat atunci cand
este folosit sub forma de pulbere.
Stabilizarea cu var este eficienta in cazul pamanturilor argiloase si este mai putin
adecvata in cazul pamanturilor granulare care nu au, sau care prezinta un continut mic de argila.
Aceeasi situatie o intalnim si in cazul pamanturilor cu un continut ridicat de materie organica,
unde stabilizarea cu var are efecte mici asupra proprietatilor ingineresti ale terenului de fundare.
Kuno si altii (1989) au aratat ca, daca se adauga o cantitate de 20% (din greutatea
pamantului uscat) de gips in amestec cu var nestins sau var hidratat, atunci acest amestec poate fi
folosit la stabilizarea pamanturilor organice, atat timp cat ele nu prezinta un continut de umiditate
ridicat.
STABILIZAREA TERASAMENTELOR CU VAR

In general, varul poate fi folosit pentru stabilizarea majoritatii pamanturilor care prezinta
un indice de plasticitate cuprins intre 10% si 50%..

Stabilizarea cu var se realizeaza datorita schimbului de cationi, aglomerarii floculare,

carbonatarii varului si reactiei puzzolanice [5]. Cationii de calciu, rezultati in urma hidratarii
varului, inlocuiesc cationii din mineralele argilei promovati fiind de mediul cu pH ridicat al
amestecului var-apa. Astfel, se schimba mineralogia pamantului, rezultand caracteristici
geotehnice superioare. In urma reactiei rezulta hidratati de silicat de calciu si hidratati de
aluminat de calciu. Reactia chimica poate continua un timp indelungat, chiar ani, atata timp cat
varul este prezent pentru a mentine un pH ridicat (intre 10% si 50%). Reactia are loc numai in
prezenta apei, care poate transporta calciul si ionii de hidroxil catre suprafata mineralelor
argiloase. Prin urmare, reactia nu poate avea loc in cazul pamanturilor uscate sau a celor foarte
uscate din cauza lipsei apei din structura scheletului. In general, o cantitate de var cuprinsa intre
3% si 8% este suficienta pentru cresterea proprietatilor ingineresti ale terenurilor stabilizate.
Pe langa cresterea rezistentei pamantului datorita stabilizarii cu var, se obtine si o
reducere a plasticitatii precum si o stabilizare a modificarilor de volum. Reducerea plasticitatii
poate fi atribuita cresterii naturii granulare a pamantului tratat cu var, induse de reactiile pe
termen scurt (schimbul de cationi si cresterea aglomerarii floculare) [6]. Rezultatele finale
obtinute depind atat de cantitatea de var si tipul mineralelor cat si de cantitatea de minerale
prezente in pamant.

III.

STUDIU DE CAZ

3.1.DESCRIEREA SUCCINT A LIANTULUI

Lianii hidraulici rutieri din gama SOILFIX, sunt fabricai dintr-un amestec de compui
hidraulici, clincher de ciment Portland i var calcic, n conformitate cu standardele tehnice n
vigoare SR EN 197-1/2011, SR EN 459-1/2011.
Sunt material pulverulente cu proprietai hidraulice care corespund necesitaii de
mbunataire a caracteristicilor fizico-mecanice a diverselor categorii de pmnturi coezive
(indice de plasticitate, umflare liber, reducerea umiditii, creterea rezistenei la compresiune),
precum i stabilizare a acestora.
Gama de liani hidraulici rutieri SOILFIX cuprinde mai multe produse n funcie de
coninutul de CaO din compoziie.
Fiecare tip de liant hidraulic rutier este recomandat pentru stabilizarea unei anumite
categorii de pmnturi , dup cum urmeaz:
-

SOILFIX 100 pentru soluri foarte coezive , coezive i slab coeyive, cu umflare liber i
plasticitate foarte mare, mare, mijlocie i redus (argile grase, argile, argile prafoase, praf
argilos, praf nisipos, nisip prafos, nisipuri argiloase).

SOILFIX 200 i SOILFIX 300 pentru soluri coezive i foarte coezive, cu umflare liber
i plasticitate mare i foarte mare (argile grase, argile, argile prfoase).

3.2.DOZAJUL DE LIANT
Dozajul de liant hidraulic special pentru realizarea straturilor de forma este de 3.5 % liant
raportat la masa pamantului uscat.
Fiecare liant este recomandat pentru anumite categorii de pamanturi, conform tabelului,
in functie de umiditatea pamantului in comparatie cu umiditatea optima de compactare
determinata prin incercarea Proctor Modificat, conform STAS 10473/1, corespunzatoare
domeniului umed.
Dozajul de lianti hidraulici speciali poate fi marit in cazul tratarii unor pamanturi coezive
cu umiditate naturala mai mare decat umiditatea optima de compactare Wopt + 10...15 %
contandu-se pe o reducere a umiditatii de cca. 2...3 % pentru fiecare procent suplimentar de liant.
Dozajele de liant hidraulic special pentru realizarea straturilor de forma este stabili de
catre Laboratorul Central de Construcii CCF, prin incercari conform STAS 10473/2-86.
Rezistenta la compresiune Rc la varsta de 3 si 7 zile a amestecului de pamant coeziv si
liant trebuie sa corespunda valorilor din tabelul 3.

Tabel 3
Denumirea pamanturilor

Rc la 3 zile
(N/mmp)
0,3

Foarte coezive (argila, argila grasa)

Coezive (argila prafoasa,argila nisipoasa,
argila prafoasa nisipoasa)
Slab coezive (praf, praf argilos, praf argilos
nisipos)
Slab coezive (praf nisipos, nisip prafos, nisip
argilos)

Natura
pamantului

Umiditate in
teren

Pamanturi foarte
coezive (argile
plastice argila si

de la W opt+10
pana la W
opt+20%

Rc la 7 zile
(N/mmp)
0,35

0,7

1,0

0,8

1,1

0,4

0,5

Dozajul in % din masa, raportat la masa

uscata a pamantului

Soilfix100 Soilfix200 Soilfix200 Soilfix300

-

46 %

35 %

de la W opt
pana la W
opt+10%

argila grasa)

35 %

3...5 %

Pamanturi
coezive
( argila prafoasa,
argila nisipoasa,
argila prafoasa
nisipoasa)

de la W opt+10
pana la W
opt+20%

46 %

35 %

de la W opt
pana la W
opt+10%

35 %

35%

Pamanturi slab
coezive (praf
argilos, praf
nisipos,praf
nisipos argilos,
nisip argilos, nisip
prafos)

de la W opt+10
pana la W
opt+20%

46 %

46 %

de la W opt
pana la W
opt+10%

3.5 %

3.5 %

4.5 %

5.5 %

3.3. EXECUIA STRATURILOR DE FORM

PROCEDURA
Asigurare utilaje pentru execuia stratului de form:
-autobasculante 8x4
- repartizator de liant hidraulic;
- reciclator de sol autotractat;
- cilindru compactor picior de oaie;
- cilindru compactor lis de 8-16 to;
- autogreder
- autocisterne pentru apa la locul de punere in opera

Existenta utilitatilor si anume:

-

Drumuri de acces corespunzatoare;

Panouri si indicatoare de semnalizare pentru circulatie conform planului de management

al traficului.

Asigurarea fortei de munca (echipe de muncitori), a formatiei topo si supravegherii

tehnice:
-

ef punct de lucru
ef echip
Muncitori calificai pentru lucrri de drumuri
Operatori utilaje
Laborani
Echip topo
Asigurarea documentaiei de lucru necesare:

Proiect de executie (partea scris i desenat)

Procedura de lucru
Dotarea echipelor de lucru cu unelte specifice (lopeti, tarnacoape) si cu mijloace de

masura necesare (metru, ruleta, teuri) si cu echipamente de protectie specifice (salopeta, casca,
cizme de cauciuc), conform situatiei data de responsabilul cu protectia muncii (RPM).
Instruirea efectuata de responsabilul cu protectia muncii (RPM) privind respectarea
normelor de protectie a muncii, PSI si a normelor pentru executia lucrarilor sub circulatie.
Etape de lucru:
A. Transportul pmntului de la groapa de mprumut
-

Excavarea i ncrcarea pmntului in autobasculante 8x4 de la groapa de mprumut,

transportul (9 km) la locul de punere n oper.

Descarcarea, mprtierea,profilarea la cotele din proiect a ultimului strat de umplutur.

B. Asternerea , amestecarea si nivelarea

-

aternerea liantului hidraulic se realizeaza cu mijloace mecanice (repartizator) pe

suprafaa stratului de pmnt n procentul stabilit n reeta cadru;

viteza de naintare a repartizatorului i treapta de viteza sunt alese astfel ncat sa se obin
cantitatea de liant 3.5kg / mp stabilit prin reeta cadru;

amestecarea materialelor cu ajutorul instalaiei mobile de reciclare a solului (pamant si

SOILFIX100) pn la obinerea un grad de farmiare de minim 70 %;

Amestecarea si omogenizarea se realizeaza pe loc iar pmntul este sfarmat pe toat

grosimea stabilit;
daca este necesar se vor realiza mai multe treceri cu utilajul de reciclare al solului pn
cand se va obine gradul de optim de faramiare;

cantitatea de ap necesar pentru asigurarea umiditaii optime de compactare se stabilete

de catre laborator innd seama de umiditatea pmntului, aceasta adugandu-se n
timpul amestecrii prin racordarea cisternei la reciclator, in acest fel stropirea realizandu-

se uniform evitindu-se supraumezirea local;

Nivelarea se face cu respectarea pantei i a laimii prevzute n proiect utilizndu-se
autogrederul;
C. Compactarea
Compactarea se realizeaz prin efectuarea unui numr de treceri far vibrare cu cilindri
compactori

lis i picior de oaie, urmarinduse viteza i tehnologia de compactare.

Numarul de treceri poate varia n funcie de condiiile din teren (nu trebuie s se
continue trecerea cu ruloul compactor dac se observ ca pe suprafata startului realizat
apar fisuri datorate compactrii n exces).

Stratul de form se compacteaz pana la realizarea n cel putin 95% din puncte a unui grad de
compactare de min. de 97 % din valoarea Proctor Modificat , conform STAS 1913/13-83 si de
min 95 % in toate puncetele de msurare.
Execuia stratului de form din pmnturi coezive tratate cu liani hidraulici nu se efectueaz n
perioade cu precipitaii i cu temperaturi atmosferice negative.
La executia straturilor de forma din pamanturi necoezive si lianti hidraulici rutieri se
verifica urmatoarele:
a) umiditatea pamantului din terenul natural si stabilirea cantitatii de apa necesara asigurarii
umiditatii optime de compactare zilnic sau ori de cate ori este necesar, conform 1913/1-83 ;

b) cantitatea de liant / mp zilnic in cel putin 2 puncte la 1500 mp, in conformitate cu procedura
operationala proprie a constructorului;
c) umiditatea amestecului in strat, inaintea compactarii-zilnic si ori de cate ori se observa ca este
necesar, conform 1913/1-83;
d) gradul de faramitare a pamanturilor stabilizate , conform 10473/2-86;
e) gradul de compactare al stratului executat, prin recoltarea a min 2 probe la fiecare 1500 mp si
se realizeaza conform STAS 12288-85 sau STAS 1913/15-75;
f) capacitatea portanta cu parghia Benkelman se verifica conform CD 31-2002 si/sau
determinarea modulului de deformare liniara prin incercari cu placa Lukas , conform STAS
2914/4-89;
Capacitatea portanta se considera satisfacatoare daca deformatia elastica
corespunzatoare vehicolului etalon de 11,5 kN inregistreaza valorile sub 200* 1/100 mm in cel
putin 90 % din punctele masurate.
Uniformitatea executiei se considera satisfacatoare daca valoarea coeficientului de
variatie este sub 50%.
Valorile de modului de deformatie liniara-E dc si modulul de deformatie liniara
echivalent-Edc

echiv.

obtinute se compara cu valorile stabilite de proiectant in conformitate cu

prescriptiile tehnice specifice privind dimensionarea sistemelor rutiere.

Verificarea elementelor geometrice

Suprafata straturilor de forma se verifica in profil transversal si longitudinal pentru a

corespunde datelor si abaterilor limita prevezute la pct. 4.1 din prezentul Caiet de Sarcini.
Latimea straturilor de forma se verifica daca corespund datelor din proiectul de
executie precum si pct. 4.1 la distante de max. 200m.

Grosimile straturilor de forma trebuie sa corespunda datelor din proiectul de executie

precum si pct. 4.1 . Verificarea grosimii straturilor de forma se face prin sondaje cel putin unul la
200m de drum.
Cotele profilului longitudinal se verifica in axa drumului cu aparate de nivel si trebuie
sa corespunda celor din proiect.
Rezultatele tuturor masuratorilor, determinarilor si verificarilor specificate in prezentul
Caiet de Sarcini vor fi tinute la zi in documentatia de executie a santierului, ce va constitui
documentatia de control in vederea receptiei lucrarilor.

3.4.DETERMINAREA CAPACITII PORTANTE CU DEFLECTOMETRU CU PRGHIE

BENKELMAN
Scop:
-

Controlul calitii execuiei lucrarilor de drumuri.

Domeniu:
-

Profilul Drumuri Controlul Calitii

Referine:
-

Instruciuni tehnice departamentale pentru determinarea prin deflectografie i

deflectometrie a capacitii portante a drumurilor cu sisteme rutiere suple i semirigide
CD-31/2002

Definiie:
-

Prghia BENKELMAN este un aparat pentru msurarea deflexiunilor straturilor rutiere

flexibile, sub aciunea unui vehicul etalon aflat in micare.

Mod de lucru:
Aparatura folosit, modul de lucru sunt descrise n CD 31-02. Msurtorile se efectueaz
pe firele de msurare situate la distana de circa un metru de margine prii carosabile.Pe fiecare
fir de msurare, msurtorile se efectueaya in puncte situate la distane egale astfel nct pe un fir
de msurare s fie cel puin 20 de puncte de msurare.

Deflectometrul se asambleaz n vederea efecturii msurrii, verificandu-se uruburile

de strangeresi centrare ale prghiei basculante fa de braul suport. Se instaleaz vehiculul de
msurare cu una din roile duble din spate deasuprapunctului pe care urmez a se face msurarea.
Vehiculul se menine pe punct prin fnare , se introduce vrful de contact al deflectometrului
ntre pneurile roilor duble din spatele autovehiculului, astfel nct vrful de contact s fie plasat
in centrul suprafeei de contact ntre pneuri i suprafaa mbracminii.n cazul n care se fac

msurtori pe ballast, pe pmnt sau macadam, vrful de contact se aeaz pe suprafaa drumului
prin intermediul pastilei metalice.
Se aduce pe partea posterioar a prghiei basculante n contact cu acul
microcomparatorului , astfel c a distana de la nivelul tlpii prghiei basculante la nivelul
opritorului sa fie sub 1 mm.
Se pune indicatorul microcomparatorului n 0 se amplaseaz ctre marginea prii
carosabile dispozitivul de marcare parallel cu direcia de deplasare a vehiculului i nainte de
pornirea vehiculului se pornete dispozitivul de atenuare a ocurilor.
Timpul total de staionare a vehiculului pe punctual de msurare nu trebuie s depeasc
1 minut.
Se ndeprteaz autovehiculul de pe punctual respective i se face citirea pe
microcomparator n momentul n care axa roilor duble se gsete n trecere la distana de 2.4 m
de punctual de msurare i apoi la o distan de cel puin 5 m . ndeprtarea autovehiculului se
face ct mail in posibil pentru a nu produce ocuri.
Dac n timpul msurtorii se produc perturbii n funcionarea acelor
microcomparatorului se repeat msurtoarea.Citirea de pe microcomparator se noteaz in
formular.
n cazul drumurilor modern cu mbrcmini bituminoase concomitant cu msurarea
deflexiunilor, se msoar temperature straturilor de mixture asfaltic cu termometru al crei vrf
sa fie situate la o adncime egal cu jumtatea din grosimea total a straturilor bituminoase.

Interpretare rezultate:
Interpretarea msurtorilor cu deflectometrul cu prghie BENKELMAN effectuate n
scopul controlului calitii execuiei lucrrilor de drumuri, se efectueaz prin examinarea
modului de variaie la suprafaa drumului a valorii deflexiunii corespunztoare a vehiculului
etalon si a valorii coeficientului de variaie.
Interpretarea rezultatelor msurrilor se efectueaza pe sectoare de maximum 500 m
lungime, cu condiia s fie caracterizate de acelai tip de pmnt , acelai mod de alctuire i
aceai grosime a stratului de form .
La nivelul terenului de fundare , la nivelul superior al terasamentului cnd nu este
prevzut strat de form sau la nivelul inferior al stratului de form, se consider realizat
capacitatea portant necesar dac deflexiunea are valori mai mari dect cea admisibil n cel

mult 10% din numarul punctelor msurate. Valorile admisibile ale deflexiunii la nivelul terenului
de fundare, la nivelul superior al terasamentelor sau la nivelul inferior al stratului de form in
funie de tipul pmntului conform tabelului urmtor.
TIPUL PMNTULUI CONFORM STAS 1243

VALOAREA ADMISIBIL A
DEFLEXIUNII

d adm 0.001 mm

Nisip prafos , nisip argilos

Praf nisipos, praf argilos nisipos, praf argilos,

350
400

praf
Argil nisipoas, argil prafoas, argil prafoas

450

nisipoas, argil
La nivelul superior al stratului de form valoarea admisibil a deflexiunii este de 200,
0.01 mm conform STAS 12253.

Uniformitatea execuiei se consider satisfctoare dac valoarea coeficientului de

variaie este sub 40%.
III.5.

DETERMINAREA GRADULUI DE COMPACTARE

Scop:
-

Determinarea gradului de compactare a straturilor rutiere.

Domeniu:
-

Pmnturi stabilizate mecanic , aggregate natural i aggregate stabilizate utilizate n

terasamente , straturi de form precum i straturi de baz i de fundaii.

Referine:
-

STAS 2914/69, STAS 9850/83, STAS 12288/85.

Definiie:
-

Densitatea materialului din stratul rutier respective prezint raportul dintre masa i

volumul probei recoltate.

-

Gradul de compactare al stratului rutier reprezint raportul dintre densitatea n stare

uscat a materialului i densitatea n stare uscat maxima, stabilit pentru materialul respectiv n
laborator, prin procedura de determinare a caracteristicilor de compactare.
Aparatur utilizat:
-

dispozitiv cu con, plac metalic, cantar de 25 kg cu precizia de 1g i greuti , etuv,

ciocan, dalt, container, cuve, perie, lingur, linear.

Material necesare:
-

nisip sort 0.63 2 mm splat si uscat cu masa de 10 kg.

Mod de lucru:
-

Se umple vasul cu nisip aproximativ 10 kg i se cntrete mpreun cu vasul , obinanduse masa m1

Se aterne o folie de polietilen sau de hartie pe o suprafa plan i se aeaz pee a placa
i dispozitivul cu con astfel ca marginea conului s se reayeme pe conturul gaurii central
a plcii.

Se deschide complet robinetul i se nchide dup ace nisipul a umplut complet conul.

Se ridic dispozitivul cu con de pe plac i se las nisipul s se scurg pe folie.

Se cntrete dispozitivul cu nisip rmas i se noteaz cu masa mf

Diferena ntre masa m1 i mf reprezint masa mc respective nisipul care a ocupat volumul
delimitat de suprafaa foliei i con.Densitatea nisipului se poate determina fie conform

procedurii de determinare a densitii n grmada n stare afnat a nisipului,fie cu ajutorul

cilindrului nchis la un capt cu care este prevzut dispozitivul cu con.
Cu ajutorul dispozitivului cu con i a cilindrului se ncearc reproducerea cat mai exacta a
situaiei din teren.

Determinarea densitii nisipului se face astfel:

-

Se pun n dispozitivul cu con cca 10 kg de nisip i se cntrete mpreun cu nisipul

obinndu-se m1

Se aeaz pe partea lateral a cilindrului placa metalic i dispozitivul cu con astfel nct
s se suprapun conturul gurii centrale

Se deschide robinetul i se las nisipul s curg liber n cilindru.

Se nchide robinetul i se cntrete dispozitivul cu con mpreun cu nisipul rmas,

obtinndu-se masa mf.

Densitatea nisipului se calculeaz cu relaia :

s=(m 1m f mc )/V c

3
[g/ cm ]

Se fac 3 ncercri, iar rezultatul se exprim ca media aritmetic a acestora. Valorile densitii
nisipului si a nisipului din con rmn constante atta timp ct se lucreaza cu acelasi dispozitiv i
cu acelai nisip.Este obligatorie etalonarea dispozitivului cnd se ncepe o lucrare, cnd se
schimb nisipul i oro de cate ori se consider necesar.
Pe teren se consider urmtoarele operaii:
-

Se niveleaz suprafaa stratului rutier a crei densitate trebuie determinate astfel nct
placa metalic a dispozitivului s se aeze pe o suprafa plan. Placa se fixeaz cu cuie
pentru a nu se mica in timpul determinrii.

Se sap n interiorul ablonului o groap cilindricpe toat adancimea stratului rutier sau
pe o grosime prestabilit. Materialul rezultat din spare se recupereaz i se cntrete
imediat pentru a nu i se modifica umiditatea , obinndu-se masa m1

Pe ablon se fixeaz vasul tronconic i se verific dac robinetul este nchis. Se pune n
vas cantitatea de 10 kg de nisip cantrit exact.

Se deschide robinetul vasului i se las nisipul s curg grvitaional n groap

Cnd curgerea nisipului sa oprit se nchide robinetul vasului se ridic vasul si se

cantarete nisipul din vas.

Se recupereaz nisipul din groap care se va spala usca si cerne pentru o noua utilizare.

Pe materialul rezultat din groap se determin umiditatea. Cand materialul s-a uscat se cantarete
si se va obtine masa m1. Se determin volumul gropii cu relaia:
V =(m 1mc m2) s

3
[ cm ]

n care :
m1

masa initial de nisip + container

mc

masa nisipului n con

m2

masa finala nisip + container

densitatea n grmad n stare afnat a nisipului.

Densitatea n stare uscat

a materialului din strat se determin cu relaia

d =[ hv ( 1+W /100 ) ]

W umiditatea materialului [%]

hv

2
densitatea materialului [ g/cm ]

Gradul de compactare se determin prin raportatrea densitii

la densitatea n stare uscat

maxima stabilit n laborator prin ncercarea Proctor

Gradul de compactare determinat pentru stratul rutier respective se compar cu gradul de
compactare specificat n proiectul de execuie.Dac acesta nu este conform cerinelor se iau
msuri de remediere a situaiilor.

CONCLUZII
Principalul efect al stabilizarii terenului de fundare consta in cresterea rezistentei la
forfecare a pamantului, ceea ce conduce la obtinerea unei capacitati portante superioare,
respectiv la posibilitatea sustinerii unor incarcari mai mari. Pe langa cresterea rezistentei,
procedeul de stabilizare are efecte si asupra permeabilitatii pamantului in sensul micsorarii ei,
ceea ce inseamna o stabilizare a variatiilor de volum. Odata cu scaderea permeabilitatii scade si
gradul de compresibilitate al pamantului oferind, astfel, o siguranta mai mare constructiilor
amplasate pe astfel de terenuri.
Procedeul de stabilizare trebuie ales in functie de caracteristicile geotehnice ale
amplasamentului, de conditiile economice precum si de conditiile de executie (existenta si
amplasarea utilajelor de executie).
Stabilizarea cu ciment este eficienta in cazul pamanturilor argiloase si mai putin eficienta,
in cazul pamanturilor organice sau a celor cu plasticitate mare. Totusi, in cazul acestora din urma

este posibila obtinerea unor cresteri in rezistenta prin adaugarea unei surse suplimentare de
calciu, care sa ofere un plus de ioni de calciu necesari desfasurarii reactiei chimice.
Stabilizarea cu var este destul de eficienta mai ales in cazul pamanturilor argiloase. In
cazul pamanturilor granulare sau al celor cu fractiuni mici de argila, eficienta metodei este destul
de redusa. In general varul este eficient in cazul pamanturilor a caror limita de plasticitate este
cuprinsa intre 10% si 50%.
Acolo unde utilizarea cimentului sau a varului nu conduce la obtinerea rezistentelor
dorite, aceste materiale pot fi amestecate cu altele pentru obtinerea proprietatilor dorite.
Compozitia agentului de stabilizare se va face numai dupa cunoasterea caracteristicilor geotehnice initiale ale pamantului.
In ultimii ani procedeele de stabilizare a terenurilor s-au dezvoltat din ce in ce mai mult,
acum fiind posibila stabilizarea terenurilor pana la adancimi mari (45 m), iar, in conditii speciale,
chiar si la adancimi mai mari. Stabilizarea terenurilor de fundare prin intermediul coloanelor cu
agenti de stabilizare are dublu rol, cu efecte asupra imbunatatirii caracteristicilor geotehnice ale
terenului din jur, precum si cu rolul unor piloti de rezistenta pentru constructia respectiva.

BIBLIOGRAFIE
1. Raileanu P., Boti N., Stanciu A., Geologie, geotehnica si fundatii Elemente de geologie si
fizica pamanturilor. Institutul Politehnic Iasi (1986);
2. * STAS 1243-88: Teren de fundare Clasificarea si identificarea pamanturilor;
3. Stanciu A., Lungu L, Fundatii fizica si mecanica pamanturilor. Editura TEHNICA (2006);

4. * Indicativ C 196-86: Instructiuni tehnice pentru folosirea pamanturilor stabilizate la

lucrarile de fundatii;
5. Harichane K., et. al., Use of Natural Pozzolana and Lime for Stabilization of Cohesive Soils,
Geotechnical and Geological Engineering Journal, Vol. 29, nr. 5, pag. 759-769, (2011);
6. Al-Mukhtar M., Khattab S., Alcover J. F., Microstructure and geotechnical properties of
lime-treated expansive clayey soil, Engineering Geology Journal, (2012);
7. Nikbakhtan B., Pourrahimian Y., Aghababaei H., The effects of jet grouting on slope
stability at Shahriar dam, Iran, Rock Mechanics: Meeting Societys Challenges and Demands,
pag. 1075-1081, (2007);
8. Covil C. S., Skinner A. E., Jet grouting a review of some of the operating parameters that
form the basis of the jet grouting process, Grouting in the ground Journal, pag. 605-629, (1994);
9. Okyay U. S., Dias D., Use of lirne and cement treated soils as pile supported load transfer
platform, Engineering Geology Journal, Vol. 114, Issues 1-2, pag. 34-44, (2010).