Studii biblice

Duminica, 21 martie, 1999

ELEMENTELE DE BAZA ALE STUDIULUI BIBLIC

INDUCTIV
Studiul biblic atent si devotat reprezinta cheia predicarii expozitorii. Fiindca Biblia estre
Cuvantul lui Dumnezeu, ea trebuie tratata cu respect si nu abordata (sau, prezentata) cu
usurinta si neseriozitate. Una dintre metodele eficiente de pregatire a unui studiu, sau a
unei predici, se bazeaza pe regulile generale ale metodei inductive. Pentru ca puritatea
Bibliei sa fie pastrata, mesajul ei bine interpretat, omul lui Dumnezeu trebuie sa se
angajeze cu toate eforturile in efectuarea urmatorilor pasi ai studiului biblic inductiv.
Vreau de la bun inceput sa neg orice originalitate a oricaror idei ale studiului biblic
inductiv. Cu toate acestea sunt responsabil pentru alcatuirea si ordonarea ideilor lor. Cu
totii suntem indatorati multimii de crestini ce avand o dragoste deosebita pentru Cuvantul
lui Dumnezeu au dezvoltat si conceput metode de studiu a Bibliei. Voi cita numele unora,
insa daca voi neglija pe altii, sa mi se ierte.
RESPONSABILITATEA STUDIULUI BIBLIC
Obiectiv: de la niste "ageamii" ai studiului biblic la niste crestini educati/informati biblic
si in stare sa-i informeze si pe altii. Studiul biblic nu este responsabilitatea doar a celor ce
eventual predica sau conduc biserica. Nu de multe ori multi ajung sa devina dezinteresati
de Biblie din cauza ca nu patrund intelesul ei dincolo de cititul devotional sau de
programul ei de citire anuala. Biblia trebuie nu doar citita dar, mai ales, si studiata!!
Faceti cunostinta cu crestinul senzual!
Conform unei definitii a dictionarului, senzual inseamna "extrem de susceptibil
influentarii simturilor". Astfel crestinul senzual este "cel ce gaseste desfatare doar in
obtinerea senzatiei de placere", etc. Crestinul senzual este cel ce traieste dupa simturile
sale, care depinde de satisfacerea lor si care nu se calauzeste dupa intelegerea sa a
Cuvantul lui Dumnezeu. Acesta nu poate fi convins sa participe la servicii, sa se inchine,
sa studieze, sa-si formeze discipline spirituale, si sa slujeasca decat daca "simte asa".
Daca nu are chef sau nu simte ca ar vrea, nu face acele lucruri! Viata lui crestina este
eficienta atata vreme cat sentimentele sale sunt intense. Cand cunoaste o euforie
spirituala, el este un uragan de activitati pentru Dumnezeu. Cand este deprimat, este un
lenes spiritual. In permanenta acesta cauta experiente noi si proaspete ale lui Dumnezeu
si le foloseste pentru a determina care este Cuvantul lui Dumnezeu. Simtamintele sale
interioare devin testul final al adevarului.

Crestinul senzual nu are nevoie sa studieze Cuvantul lui Dumnezeu pentru ca deja el este
obisnuit sa determine voia lui Dumnezeu dupa simtamintele sale. El nu doreste sa-l
cunoasca pe Dumnezeu, ci doreste sa-l experimenteze. Pentru el, credinta ca a unui copil,
ce trebuie aratata, reprezinta echivalentul ignorantei. Crede ca atunci cand suntem
indemnati sa avem o astfel de credinta, inseamna sa avem o credinta fara continut si fara
pricepere. El nu stie ca Biblia spune, "Fratilor, nu fiti copii la minte; ci, la rautate, fiti
prunci; iar la minte, fiti oameni mari" (1 Cor.14:20), sau, "Nu voim, fratilor, sa fiti in
necunostinta" (1 Tes.4:13).
Crestinul senzual isi continua fericit viata spirituala pana ce dau peste el necazurile si
incercarile. Atunci nu mai este fericit si cedeaza. De regula, adopta un fel de teologie
sentimentala in care experienta castiga intaietate inaintea Cuvantului scris al lui
Dumnezeu. Legea suprema a crestinului senzual consta in evitarea cu orice pret a
simtamintelor neplacute. Stabilitatea acestuia in relatia cu Dumnezeu se poate obtine doar
prin angajarea serioasa a mintii in studiul Cuvantului scris.
In timp ce crestinii se maturizeaza in intelegerea doctrinei biblice ei devin mai stabili in
gandirea si experienta lor care este modelata de neschimbatoarele principii biblice.
R.C. Sproul, "Knowing The Scriptures"

CALAUZIRE - Credinciosii nu vor fi dezorientati. Vor primi calauzire. Ps.119:105

"Cuvantul Tau este o candela pentru picioarele mele, si o lumina pe cararea mea."
MATURITATE - stiu deja ce spune Biblia! Nu mai sunt copii aruncati incoace si-n colo
de orice vant de invatatura: Efes.4:14
VICTORIE - asaltati de dusman: "Este scris!"
SFINTENIE - Ps.119:9-11 "Cum isi va tinea tanarul curata cararea? Indreptandu-se
dupa Cuvantul Tau...Strang Cuvantul Tau in inima mea, ca sa nu pacatuiesc impotriva
Ta! "
VREAU SA STUDIEZ BIBLIA DAR NU STIU CUM! Acest studiu doreste sa
raspunda unei astfel de intrebari prin a-i inzestra pe toti crestinii cu elementele de baza
ale metodei studiului biblic inductiv. De ce aceasta si nu alta, vom vedea mai incolo.
Studiul biblic incepe si sfarseste cu rugaciunea, elementul nelipsit si caruia ii vom
acorda timpul cuvenit. Studiul biblic nu inseamna doar a cunoaste si a stapani metode de
cercetare a Scripturii, ci a le angaja intr-adevar cu toata seriozitatea in studiul personal al
Bibliei, dar nu fara a neglija rugaciunea, singura care poate da viata efortului intelectual
al celui ce cerceteaza Cuvantul.
In cuvintele lui E.M.Bounds:

"O predica adevarata este un lucru ce are viata. Este un lucru viu. Ea creste fiindca
omul creste. Predica are putere fiindca omul are putere. Sau, predica este sfanta fiindca
omul este sfant. Predica este plina de ungere divina pentru ca omul este plin de ungere
divina. Omul ce propovaduieste este omul care se roaga. Iar rugaciunea este arma cea mai
puternica a predicatorului. Ea, forta omnipotenta in sine, este cea care da viata si forta la
tot.
Predica adevarata se tine in camaruta de rugaciune. Omul, omul lui Dumnezeu, acolo este
format. Viata lui, cele mai profunde convingeri ale lui s-au nascut in comuniunea lui
tainica cu Dumnezeu. Agonia in lacrimi si povara spiritului sau, cele mai grele si mai
bune mesaje, i-au venit pe cand era singur in prezenta lui Dumnezeu. Omul este format
de rugaciune. Rugaciunea, formeaza predicatorul. Pastorul, este format de rugaciune.
Amvonul zilelor noastre este slab la rugaciune. Mandria invataturii se opune umilintei
rugaciunii. Prea de multe ori, rugaciunea amvonului, este doar oficiala - o performanta
savarsita pentru rutina serviciului. Pentru amvonul modern, rugaciunea nu mai este forta
din viata lui Pavel sau din lucrarea lui. Orice predicator care nu face din rugaciune un
factor primordial al lucrarii sale si al vietii sale, este un slab slujitor al lucrarii lui
Dumnezeu si prea neputincios sa duca mai departe cauza lui Dumnezeu, in aceasta lume."
Aceasta a fost rugaciunea sfintilor din Vechiul Testament:
Psalmul 119:18 "Deschide-mi ochii, ca sa vad lucrurile minunate ale Legii Tale!"
Aceasta a fost rugaciunea apostolului Pavel pentru crestinii din Efes:
Efes.1:17, 18 "Si ma rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatal slavei, sa va
dea un duh de intelepciune si de descoperire, in cunoasterea Lui, si sa va lumineze ochii
inimii, ca sa pricepeti care este nadejdea chemarii Lui, care este bogatia slavei
mostenirii Lui in sfinti"
"Studiaza pana la moarte si roaga-te apoi sa fi inviat."
Depindem intr-adevar de Dumnezeu pentru iluminarea Cuvantului Sau si pentru
descoperirea lui inimilor si mintilor noastre. Nici un efort intelectual nu poate inlocui
revelatia, iar aceasta se primeste prin a o cere si prin a ne apropia de sursa ei, de
Dumnezeu. Metodologia si tehnicile, desi avand rolul lor, sunt inutile, daca nu suntem
invatati de Dumnezeu!
CATEVA METODE RECUNOSCUTE DE STUDIU BIBLIC
Ce este metoda inductiva? Scoate in evidenta ceea ce textul spune.
Ce este metoda deductiva? Impune textului ce sa spuna. "Debuteaza" cu o premiza,
adica, incepe cu o conceptie formulata mai dinainte si nu formulata in urma confruntarii
cu Scriptura.

Ce este metoda "trambulinei"? Impartaseste o opinie si se culeg versetele biblice care

sa o sprijine. Practic orice nerozie se poate spune asa. Cu toate acestea, se pot impartasi
idei foarte bune, daca este respectat spiritul Scripturii.
Metoda "trambulinei", a "rampei de lansare". La urma oamenii se intreaba, "despre
ce a fost studiul?", "a avut vreo tema?" "Este ea prezenta in textul de baza, de plecare?".
Vorbitorul se ridica in picioare anuntand in introducere ce va face cu textul, dar niciodata
nu ajunge tema mult asteptata!
Multi folosesc metoda ("C si D") absolut superficiala de citire a textului si divagare.
Adica, citesc textul, pleaca de la text, se departeaza de textul initial, si nu se intorc
niciodata la el. Aceasta este tehnica multora. In felul acesta se pun pe seama Bibliei tot
felul de enormitati care nu se pot deduce din textul de plecare.
Nu se presupune sa o studiem, sau sa o explicam asa! Biblia nu poate fi folosita ca o
platforma pentru ideile noastre mai mult sau mai putin inspirate, ca o carte care sa
sprijine crezurile noastre preconcepute, sau doctrinele particulare ale bisericii noastre
(Danny Bond, numeste aceasta predicare, "predicarea cosmica"; "racheta"!!??, in care se
poate vorbi despre lucruri adevarate, aspecte biblice, dar care din pacate nu privesc textul
ales. Nu asta este predicarea expozitiva bazata pe metoda inductiva!).
Dimpotriva acestea trebuie deduse prin studiu atent inductiv si noi trebuie sa ne bazam
crezurile pe ea. Pe Biblie. A aborda Scriptura verset cu verset asa cum a fost asezata de
autorul initial in pagina si a urmari sirul ideilor transmise prin inspiratie de Duhul,
extragand din text ideea lui (la urma urmei, ideea lui Dumnezeu), ceea ce el spune, si nu
impunandu-i ceea ce noi vrem sa spuna (aceasta nu se poate face decat cu mare lepadare
de sine!). Toate concluziile noastre trebuie sa decurga din text, nu sa fie introduse in text,
fara ca acesta sa le autorizeze. Ori faci/dai dreptate Scripturii, lasand-o sa se exprime,
ori o nedreptatesti exprimandu-te in locul ei!!
Aceasta EROARE este intalnita si la culte si secte. Se numeste "citare
selectiva/preferentiala" deoarece se culeg texte biblice, ignorandu-se contextul lor, si se
folosesc pentru a sprijini o anumita idee preconceputa, o negare a invataturii generale a
Scripturilor.
IN FORMULAREA TEOLOGIEI CUIVA SA SE INCEAPA DE LA SCRIPTURI
Este cel mai bine sa se inceapa de la Scripturi si din ele sa se formuleze teologia cuiva.
Lucrul acesta nu se poate sublinia indeajuns! Prospetimea materialului si rasplata
descoperirilor vor depasi cu mult ceea ce se poate culege din studiul cartilor de teologie.
Dupa ce cineva si-a facut studiul sau al Bibliei, atunci cartile de teologie pot deveni o
excelenta sursa de intarire si confirmare a celor crezute.
Predicarea expozitorie se poate rezuma in trei cuvinte de baza:

Predicarea expozitorie este inductiva. Lucru care inseamna pur si simplu ca abordam
textul pentru a afla ce vrea sa spuna, lasandu-l sa se exprime singur. (Cum facem asta?)
Este opusul metodei deductive, care vine la Scriptura cu o idee preconceputa si o impune
textului. O metoda deductiva poate fi uneori foarte valabila (indreptatita), dar trebuie
acordata o atentie deosebita pentru a fi siguri ca pasajul intr-adevar sprijina ideea inainte
de a se recurge la ea.
Predicarea expozitorie este exegetica. Cel ce predica expozitoriu trebuie sa-si faca datoria
fata de pasaj inainte sa-l predice. Ceea ce inseamna a urma cu atentie principiile
hermeneutice si exegetice cuvenite. Un predicator ce predica expozitoriu ar trebui intradevar sa fie cunoscut ca fiind unul ce "imparte drept Cuvantul adevarului" (2 Tim.3:15).
Predicarea expozitorie este expozitiva. Abordeaza Cuvantul lui Dumnezeu in mod
inductiv, il studiaza exegetic, apoi il explica oamenilor prin expunere (expozitional).
Predicarea expozitionala va cauta sa clarifice ceea ce este greu de inteles intr-un pasaj.
Deschide Cuvantul si-i expune sensurile mai putin evidente si aplicatiile ce le contine.

OBSERVATIA
Observatia reprezinta primul pas (pasul initial) in studiul biblic. Un interpret trebuie sa
evite ispita de a sari imediat la interpretarea elementelor specifice ale unui pasaj. Un
autor pe nume, Traina, defineste observatia ca fiind
in esenta constiinciozitate...rostul general al observarii pasajului este a a-l face pe cel ce-l
studiaza sa fie atat de saturat cu detaliile unui pasaj incat acesta sa fie pe deplin constient
de existenta lor si de nevoia lor de explicatie. Observatia este mijlocul prin care datele
unui pasaj devin parte a mentalitatii celui ce-l studiaza. Furnizeaza materia prima pe care
mintea sa o foloseasca in procesul interpretational. (Traina, Bible Study, 31-32).
CARACTERISTICILE DE BAZA ALE OBSERVARII
OBSERVATIA AR TREBUI SA FIE ATENTA - Observatia include a deveni foarte
constient de termenii (cuvintele folosite) folositi intr-un pasaj, de structura si forma lui
literara. Observarea ar trebui sa fie atenta. Adica, sa se faca cu atentie!
ILUSTRATIE : Eminentul William Osler si studentii sai de medicina
Sir William Osler, eminentul doctor a dorit foarte mult sa le ofere tinerilor sai studenti o
lectie privitoare la importanta observarii detaliilor in practica medicala. In timp ce
sublinia aceasta idee inaintea unui grup de studenti, el a ridicat in mana o sticluta
spunand: "Aceasta sticla contine o mostra pentru analiza. Testand-o este posibil sa se
determine boala de care sufera pacientul." Acestea fiind spuse, si-a muiat degetul in
solutia din sticluta si dupa aceea l-a pus in gura. Atunci el a continuat spunind: "Acum
veti trece sticla de la unul la altul si fiecare sa gustati continutul pentru a diagnostica
boala". Sticla a trecut pe la fiecare student, acestia trebuind cu oroare sa-si inmoaie

degetul in solutie si cu mare curaj sa-i afle gustul. Cand in cele din urma sticla a ajuns
inapoi la dr. Osler acesta a declarat: "Domnilor acum ma veti intelege ce vreau sa spun
cand vorbesc despre importanta detaliilor. Daca ati fi fost atenti ati fi observat ca mi-am
inmuiat degetul aratator in solutie, dar pe cel mijlociu in gura!" (Robert A.Traina, Bible
Study, pag.32-33)
OBSERVATIA TREBUIE DE ASEMENEA SA FIE SISTEMATICA - Observarea
trebuie de asemenea sa fie sistematica. Martin Luther a asemanat studiul sau biblic cu
culesul merelor spunand: "intai, scutur tot copacul, pentru ca sa cada merele cele mai
coapte. Dupa aceea ma urc in copac si scutur fiecare ramura, apoi fiecare creanga, si in
cele din urma ma uit sub fiecare frunza". (Citat in Mayhue, How to Interpret, pag. 49)
OBSERVATIA AR TREBUI SA FIE INSISTENTA - Desi risc sa ma repet, timpul
prelungit in observatie este obligatoriu pentru cel ce vrea sa predice expozitoriu. El
trebuie sa reziste ispitei de a apela imediat la comentarii si la alte unelte de studiu. Nimic
nu poate inlocui observatia facuta personal.
ILUSTRATIA : Studentul, pestele si Agassiz
Cu mai mult de cincisprezece ani in urma am pasit in laboratorul profesorului Agassiz
anuntandu-l ca m-am inscris la scoala lui de stiinte naturale pentru a studia biologia. El
mi-a pus niste intrebari cu privire la motivul inscrierii mele, cu privire la trecutul meu, ma intrebat despre cum doream sa-mi folosesc cunostintele ce le voi dobandi in clasa lui si
daca aveam vreo ramura anume pe care doream sa o studiez. La ultima i-am raspuns ca
doream sa fiu bine instruit in toate domeniile zoologiei, dar mai tarziu dorind sa ma
devotez indeosebi studiului insectelor.
- "Cand doresti sa incepi?" m-a intrebat el de indata.
- "Acum", i-am raspuns si eu grabit.
Raspunsul acesta se pare ca i-a placut mult deoarece cu un energic "foarte bine!" a cules
de pe raft un borcan urias continand un specimen de peste plutind in alcoolul ingalbenit
de ani si a spus: "Ia acest peste, si studiaza-l. Noi il numim Haemulon. Ia-l si priveste-l cu
atentie si mai incolo o sa-ti pun intrebari cu privire la ce ai observat".
Cu aceste spuse, m-a lasat stand singur acolo cu borcanul in mana. Totusi dupa o vreme
profesorul a revenit oferindu-mi instructiuni precise privind ingrijirea mostrei
incredintate. "Nici un om nu este vrednic sa se numeasca naturalist daca nu stie sa
pastreze mostrele pe care le studiaza".
Astfel, se presupunea ca eu sa tin pestele intr-o tavita mica, din cand in cand sa umezesc
tavita cu alcoolul din borcan, asigurandu-ma intotdeauna la urma sa pun dopul foarte
bine. Acelea nu erau zilele dopurilor fixe de sticla si a elegantelor sticle fumurii de
mostre. Toti studentii de atunci isi amintesc uriasele sticle mari fara gat cu un dop de
pluta izolat cu ceara, mancat de insecte si care ingaduia alcoolului sa se prelinga pe langa

el. Entomologia era o stiinta mai sigura decat ihtiologia insa exemplul profesorului care
fara ezitare si-a bagat mana pana la fundul borcanului pentru a scoate pestele a fost
molipsitor, si desi "alcoolul era foarte vechi si avea un puternic miros de peste" nu am
indraznit sa arat nici o aversiune fata de sacrele ramasite ale pestelui tratand alcoolul
drept apa pura. Cu toate acestea nu am putut ignora sentimentul trecator de dezamagire
incercat la privirea pestelui si a faptului ca nu ma vedeam un pasionat entomologist. Cei
de acasa au fost de asemenea foarte putin impresionati descoperind ca nici o cantitate de
apa de colonie nu putea sa inlature mireasma care ma insotea ca o fantoma.
In zece minute am observat cam tot ceea ce putea fi observat la acel peste si am pornit in
cautarea profesorului care din pacate parasise cladirea muzeului. La intoarcerea mea
acasa specimenul meu se uscase pe de-a intregul in tavita lui si a trebuit sa-l stropesc cu
alcool in speranta ca va invia din starea lui ca de lesin, asteptand nerabdator revenirea
acestuia la forma lui initiala. Fara ca aceasta sa se intample nu mi-a mai ramas decat sa
privesc in ochii goi ai tacutului meu tovaras. Astfel a trecut o jumatate de ora, apoi, o ora,
si inca o ora, iar pestele arata tot mai jalnic. L-am intors pe partea cealalta, apoi pe
cealalta, l-am privit ingrozit din fata, de dedesubt, de deasupra, din dunga. Eram disperat
si dupa inca o ora am decis ca este timpul pentru pranz. Cu mare usurare l-am repus cu
grija in borcanul lui si timp de o ora mi-am luat liber.
La intoarcerea mea, am aflat ca profesorul Agassiz a trecut pe la muzeu dar acum era din
nou plecat si nu se intorcea decat dupa mai multe ore. Colegii mei erau de asemenea prea
ocupati pentru a-i deranja cu convorbirile mele. Din nou, cu mare oroare am scos hidosul
pestele din borcan si disperat am reinceput din nou sa-l privesc. Nu se presupunea sa
folosesc o lupa. Orice instrumente erau interzise. Am fost lasat doar cu cele doua maini
ale mele, cu ochii mei, si cu pestele. Mi se parea un camp de explorare extrem de limitat.
La un moment dat i-am bagat degetul in gura pentru a vedea cat de ascutiti avea dintii.
Dupa aceea, am inceput sa-i numar solzi dupa ordinea diferita a sirurilor pe care le avea,
pana ce am simtit ca totul devenea absurd. La urma mi-a venit o idee stralucita. Voi
desena pestele! Spre surpriza mea facand acest lucru am inceput sa descopar alte trasaturi
ale nefericitei creaturi. Tocmai atunci s-a intors si profesorul.
"Asta e bine", a inceput el, "un creion este unul dintre cei mai buni ochi! Ma bucur de
asemenea sa vad ca pastrezi exemplarul umed si borcanul bine inchis." Pe langa aceste
cuvinte incurajatoare el a mai adaugat:
"Altfel, cum mai este (evident, pestele)?"
A ascultat cu atentie scurta mea trecere in revista a structurilor lui si a partilor cu nume
inca necunoscute mie, arcadele, operculumul mobil, porii capului, branhiile, gura fara
buze, ochii fara pleoape, coada bifurcata, trupul arcuit si indesat. Cand am terminat,
acesta parea sa astepte sa continui si intr-adevar cu un aer de dezamagire a spus:
"Nu l-ai privit cu destula atentie" si continuand profesorul spuse, "de ce nu ai vazut unele
dintre cele mai evidente trasaturi ale animalului, ce erau atat de clare inaintea ochilor tai,
ca si buna ziua? Priveste-l din nou! Uita-te la el cu si mai mare atentie!"

Acestea au fost cuvintele care m-au aruncat in disperare. Profesorul m-a uluit, m-a
surprins si m-a socat. Ma saturasem de hidosul peste! Insa mi-am reluat indatorirea cu o
mare hotarare sa-l satisfac pe meticulosul meu profesor. Astfel am ajuns sa descopar unul
dupa altul lucruri noi, intelegand cat de justificata a fost critica profesorului. Dupaamiaza aceea a trecut cu repeziciune cand pe seara profesorul m-a intrebat din nou:
"Nu vezi, inca?"
"Nu", am raspuns. "Sunt sigur ca-mi scapa ceva, dar acum inteleg cat de putine am
observat inainte".
"Asta este foarte bine" a raspuns el mai incurajat, "dar nu o sa te ascult acum. Acum
pune-ti pestele la loc si du-te acasa. Poate maine dimineata vei avea un raspuns mai bun.
Te voi asculta inainte sa studiezi pestele din nou".
Lucrul acesta a fost absolut deconcertant. Nu numai ca trebuia sa ma gandesc peste
noapte la peste, studiindu-l in lipsa, la urma urmei un mod foarte straniu de obtinere a
observatiilor, dar in plus fara sa-mi recapitulez descoperirile trebuia a doua zi sa-mi
prezint cu mare exactitate cunostintele. Stiam ca am o memorie slaba. Abatut am plecat in
drum spre casa, pe langa Raul Charles, complet absorbit de ganduri si uluit de
paradoxurile studiilor mele.
Primirea cordiala de a doua zi dimineata a profesorului a fost foarte linistitoare. Iata un
om ce parea foarte nerabdator sa afle de la mine ceea ce cu siguranta stia mai bine.
"Vreti sa spuneti ca pestele are doua parti simetrice unde sunt asezate organele sale?" am
intrebat eu mirat. Complet satisfacut profesorul a spus, "desigur, desigur!" rasplatind
orele indelungate de studiu din noaptea trecuta. Astfel dupa ce profesorul a cuvantat cu
mare entuziasm si satisfactie asupra importantei acestei descoperiri, cum de altfel o facea
de fiecare data, m-am aventurat sa-l intreb ce va trebui sa fac in continuare.
"Ooo, priveste la pestele tau! Studiaza-l inca odata", a spus el si m-a lasat din nou sa-mi
vad de treaba. La mai putin de o ora profesorul s-a intors si a inceput sa-mi asculte lista
noilor mele descoperiri.
"E bine, e bine!" a repetat el, "insa asta nu-i totul. Continua". Astfel pentru inca trei zile
foarte lungi el a continuat sa aseze pestele inaintea ochilor mei, interzicandu-mi sa ma uit
la altceva, sau sa folosesc vreun mijloc artificial de observatie. "Priveste-l, priveste-l,
priveste-l" a rasunat ecoul repetatului sau indemn.
Aceasta a fost cea mai buna lectie entomologica de care am avut vreodata parte. O lectie
a carei influenta si-a intins ramificatiile in fiecare domeniu al studiilor mele, o mostenire
de o valoare inestimabila pe care profesorul mi-a lasat-o, dupa cum a lasat-o multor
altora, pe care nu o puteam cumpara si de care nici nu ma puteam desparti.

La un an dupa aceasta intamplare ne amuzam desenand cu creta animale nefiresti pe tabla

muzeului. Am desenat uriase stele de mare, broaste inclestate intr-o lupta pe viata si pe
moarte, viermi cu noua capete, raci gigantici, ce stateau ridicati in coada si purtau
umbrele colorate, pesti grotesti avand gurile deschise si ochii mari. Imediat ce a venit,
profesorul a privit la randu-i amuzat la experimentul nostru. S-a uitat la pesti. Concluzia
lui seaca si resemnata a spus totul:
"Haemuloni, toti fara unul: haemuloni. Domnul (si a spus numele meu!) i-a desenat!"
Intr-adevar, pana astazi, daca incerc sa desenez un peste, nu pot schita decat haemuloni!!!
In cea de-a patra zi, un al doilea peste din aceeasi grupa a fost asezat pe masa, alaturi de
primul, i-ar eu am fost rugat sa evidentiez diferentele si asemanarile dintre cei doi, dupa
care a fost urmat de un altul, si apoi de un altul, pana ce intreaga lor familie s-a perindat
inaintea ochilor nostri. O duzina de borcane cu formol ocupa masa si rafturile din jurul
nostru, mirosul devenise un parfum placut, si chiar pana azi vederea unui dop de pluta lat
de 6 inchi si ros de viermi imi trezeste amintiri placute!
Atunci a fost recapitulata intreaga specie de haemuloni, si fie ca am fost angajati in
disecarea unor organe interne sau ale unor parti ale corpului lor, in pregatirea si
examinarea firavului schelet osos, sau in descrierea diverselor parti, metoda lui Agassiz
de observare a faptelor era intotdeauna insotita de indemnul insistent ca niciodata sa nu
ne multumim cu ce-am obtinut.
"Detaliile (datele tehnice; n.tr.) sunt stupide", spunea el, "pana ce nu sunt puse in legatura
cu vreo lege generala (asociate unui principiu)." La sfarsitul a opt luni, mi-am parasit
aproape cu sovaire acesti prieteni ai mei pentru a ma indrepta spre insecte, insa ce-am
dobandit prin aceasta sugestiva experienta a avut o valoare mai mare chiar si decat toti
anii de cercetare a animalelor mele preferate."1
[urmatoarea pagina]

<--Studii Biblice
Duminica, 28 Martie, 1999 - Dimineata
RECAPITULARE:
Metoda inductiva; deosebirile fata de alte metode, deductiva, si "trambulinei".
Principalele elemente ale metodei inductive:
OBSERVAREA, INTERPRETAREA si APLICAREA.
Care sunt intrebarile aferente fiecareia?
Care sunt caracteristicile "observarii"?

Lacunele ce trebuiesc completate.

Principiile de interpretare.
Exercitiul de observare.
* CONDITII ALE STUDIERII BIBLIEI
* METODE DE STUDIU ALE CARTILOR INDIVIDUALE ALE BIBLIEI SI ALE
UNUI CAPITOL

CONDITIILE STUDIERII BIBLIEI

De multe ori se spune si se afirma ca "trebuie sa luam Biblia in serios", dar nu se
precizeaza cum! Tocmai asta vreau sa facem acum! Sa invatam cum "se ia in serios
Biblia". Sa aflam metode de studiu ale ei si cum trebuie studiata.
Alte tipuri de studiu:
- studiul tematic, sau pe subiect; are riscurile lui!
- studiul cuvintelor
- studiul doctrinelor, ale marilor doctrine ale Bibliei.
- studiul biografiilor marilor oameni ai lui Dumnezeu, de exemplu, Pavel, Petru, etc.
OBSERVATIE: Noi nu invatam cum sa analizam Biblia de dragul analizei ei, cum s-o
disecam de dragul disectiei, ci cum s-o placem mai mult. Cum sa o intelegem mai bine si
cum s-o abordam mai sanatos. Va amintiti ca studiul acesta vi l-am propus ca o solutie la
pierderea interesului si lipsa placerii in citirea devotionala a ei.
Noi, nu ne "analizam" iubitele cand suntem indragostiti! Ci le placem, le iubim, gata sa
trecem cu vederea micile defecte. Ce se intampla adesea, este ca a analiza ceva, ii
distruge farmecul!!
"PARALIZIA ANALIZEI"
Daca ne concentram in mod necuvenit asupra metodelor si a metodologiei studierii
Bibliei riscam sa suferim de "PARALIZIA ANALIZEI"!! Un fenomen intalnit in lumea
cercetatorilor stiintifici. Te scufunzi atat de mult in analiza incat uiti ce si de ce ai pornit
sa analizezi.
Multi iau metodele (formele studiului) mult prea in serios, lucru care nu se presupune.
Intr-adevar principiile nu se schimba, insa metodele. Asa s-a intamplat cu ceea ce am
invatat la Castel, la Scoala Biblica a Capelei Calvarului! Pentru ca la un moment dat am
fost intrebat cum imi pregatesc eu studiul si am raspuns ca nu tocmai asa cum s-a predat

acolo, adica fara sa urmez cu exactitate pasii studiului biblic inductiv am fost privit cu
suspiciune si neincredere. Cu toate acestea aplicam principiile studiului biblic inductiv in
studiul meu, desi nu sub forma in care ne-au fost predate.

"Multi nu vad padurea din pricina copacilor!!"

Ceea ce eu doresc este sa fim eficienti in aplicarea principiilor studiului biblic inductiv si
sa devenim din nou entuziasmati de Biblie. De multe ori rigiditatea te impiedica sa te
indragostesti de ea. A-l cunoaste pe Autorul ei si a-l intelege nu inseamna a deveni
excesiv de preocupat de metodologie. Doresc de asemenea, sa ajungem sa stapanim niste
metode, dar mai ales sa ajungem ca in urma studiului ei sa devenim stapaniti de ea si de
spiritul ei.
Cea mai buna (fara scuze!) metoda de abordare a ei este de a o studia verset cu verset!!
Studiu care sa fie predicat expozitional. Inseamna, "a manca elefantul bucatica cu
bucatica!" Carte cu carte, capitol cu capitol, verset cu verset! Intr-adevar necesita o
munca titanica, insa este singurul mod care sa ne poata oferi intreg planul lui Dumnezeu.
Sa pastrezi echilibrul in studiu! Multe adevaruri duse-n extrema si amplificate excesiv
devin erezii.
Este bine pentru inceput sa alegi o carte si sa ajungi sa o stapanesti, sa-i cunosti autorul,
intentia scrierii ei, primitorii ei, problemele cu care se confruntau. Pentru aceasta va voi
propune mai tarziu metoda studiului biblic individual al unei carti a Bibliei si un exercitiu
al ei.
Spre deosebire de multi care recomanda noilor crestini sa citeasca si sa studieze
Evanghelia lui Ioan, Chuck Missler propune un studiu al Apocalipsei!! Este singura carte,
spune el, si are dreptate, care are indrazneala sa afirme ca citind-o vei fi binecuvantat.
Apoc.1:3 "Ferice de cine citeste, si de cei ce asculta cuvintele acestei proorocii, si pazesc
lucrurile scrise in ea!"
DE LA INCEPUT LA SFARSIT!
A incerca sa studiezi asa Biblia de fapt reconstituie felul in care evrei citesc: nu de la
stanga la dreapta, ci invers!! De la dreapta la stanga. Doar asa se poate intelege Vechiul
Testament, daca se interpreteaza prin prisma Noului Testament. De la coada la inceput.
Biblia se interpreteaza "cum se citeste". Cand eram in scoala ca un elev bun si silitor ce
eram (!!??) intotdeauna saream la sfarsitul manualelor : acolo se gaseau raspunsurile la
exercitii!!!
"Noul Testament se gaseste ascuns in Vechiul Testament, iar Vechiul Testament se
gaseste revelat in Noul Testament."
CONDITIILE CA TU SA POTI STUDIA BIBLIA - SA FII MANTUIT!!

Prima si cea mai importanta conditie pe care majoritatea ori o ia de la sine, ori o ignora,
este ca pentru a studia Biblia tu trebuie sa fii mantuit!! De exemplu, eu unul am asudat cu
Biblia in fata incercand sa o citesc sau sa o pricep, si desi intelegeam cuvintele ei
semnificatia si felul in care ele puteau sa-mi schimbe viata imi scapa pentru ca nu eram
mantuit. Pacatele nu-mi erau iertate, eu niciodata nu-mi cerusem iertare de la Dumnezeu,
nu-mi pusesem increderea in jertfa lui Isus de pe cruce. Biblia era o carte inchisa pentru
mine!!! Eram strain de ea!
Cati sunt mantuiti dintre cei ce studiaza Biblia?
"Dar omul firesc nu primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu, caci, pentru el, sunt o
nebunie; si nici nu le poate intelege, pentru ca trebuiesc judecate duhovniceste." (1
Cor.2:14)
"De aceea toata descoperirea dumnezeiasca a ajuns pentru voi ca vorbele unei carti
pecetluite. Daca o dai cuiva care stie sa citeasca, si-i zici; ,Ia citeste!` El raspunde: ,Nu
pot, caci este pecetluita!` Sau daca dai cartea unuia care nu stie sa citeasca si-i zici: ,Ia
citeste!` El raspunde: ,Nu stiu sa citesc.`` Domnul zice: ,,Cand se apropie de Mine
poporul acesta, Ma cinsteste cu gura si cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, si
frica pe care o are de Mine, nu este decat o invatatura de datina omeneascaIn ziua
aceea, surzii vor auzi cuvintele cartii, si ochii orbilor, izbaviti de negura si intuneric, vor
vedea. Cei nenorociti se vor bucura tot mai mult in Domnul, si saracii se vor veseli de
Sfantul lui Israel. Caci asupritorul nu va mai fi, batjocoritorul va pieri, si toti cei ce
pandeau nelegiuirea vor fi nimiciti Caci cand vor vedea ei, cand vor vedea copiii lor, in
mijlocul lor, lucrarea mainilor Mele, Imi vor sfinti Numele; vor sfinti pe Sfantul lui Iacov,
si se vor teme de Dumnezeul lui Israel. Cei rataciti cu duhul vor capata pricepere, si cei
ce carteau vor lua invatatura." (Isaia 28:11-13, 18-20, 23-24)
Indiferent de ce metode stapaneste cineva, daca respectivul nu este mantuit, nu este
nascut din nou, nu poate studia Biblia, in adevaratul sens al cuvantului! Doar dupa ce se
intoarce la Dumnezeu, Biblia nu va mai fi pentru el o carte pecetluita.
Studiul Bibliei nu reprezinta un exercitiu intelectual si desi iti va ascuti enorm mintea ta,
fiind o carte spirituala Biblia, studierea ei inseamna o confruntare spirituala si o
experienta supranaturala!! Se spune ca multi nu plac Biblia pentru ca gasesc greseli in ea,
cand in realitate, ea este cea care gaseste greseli in ei, si este ceea ce urasc in caracterul
acestei carti.
"A fii mantuit conteaza mai mult ca patru ani de greaca si patru ani de ebraica!!", spune
pe drept cuvant cineva, si inseamna mai mult decat a avea o diploma in studii biblice.
Escadroane de savanti o studiaza fara sa o inteleaga! "O diploma in teologie este o
dovada sigura a unei profunde nesigurante interioare"?!
"Un suflet umil si doritor va descoperi mii de lucruri in Biblie pe care savantul
mandru, arogant si ingamfat va esua jalnic sa le inteleaga" J.C.Ryle

SCOPUL STUDIULUI BIBLIC

Studiul Bibliei rezulta in educatia spirituala a intregii persoane, nu doar in iluminarea
intelectuala a mintii acesteia.
MEDITATII DE LA AUTORUL EI!!
Biblia nu se studiaza fara rugaciune. Rugaciunea este mijlocul prin care noi primim
"meditatii" de la Autorul Scripturii. Sa ne gasim in prezenta Lui ca si Enoh despre care se
spune ca "a umblat cu Dumnezeu". Doar in felul acesta participi in procesul invatarii ei.
DE CE TREBUIE PRIVITA IMAGINEA EI DE ANSAMBLU
Exista vreun capitol despre botez? Despre mantuire? Despre Trinitate? Observati cum
fiecare doctrina majora a credintei este distribuita pe tot cuprinsul ei! Este ceea ce spune
Isaia:
"si pentru ei cuvantul Domnului va fi: ,,Invatatura peste invatatura, invatatura peste
invatatura, porunca peste porunca, porunca peste porunca, putin aici, putin acolo" (Isaia
28:13)
Multi cand citesc pasajul de mai sus isi inchipuie ca este vorba despre cantitatea de
invatatura care trebuie receptata, dar expresia vorbeste mai degraba despre modul de
ordonare si distribuire al adevarului pe tot cuprinsul Scripturii.
De ce a ales Dumnezeu aceasta modalitate de comunicare a adevarului? INGINERIA
COMUNICATIILOR este ramura care ne ofera o explicatie. Cand exista o BRUIERE
OSTILA se emit semnale pe toata lungimea spectrului de banda pentru a o evita. Asa au
functionat posturi de radio ce erau bruiate din tarile comuniste. Au imprastiat semnalul in
intreg spectrul benzii iar semnalele lor nu au putut fi oprite sa patrunda.
De aceea, chiar daca smulgem o pagina sau daca o lipsim de o carte a ei (evident, nu
recomand sa se faca asa, dar sa zicem!), nu-i putem reduce la tacere mesajul ei al
adevarurilor despre Dumnezeu si despre mantuire. Intr-adevar, se pierde din acordul ei fin
si din rezolutia acestor adevaruri, dar nu se pot obscura. Aceasta este proprietatea
acordata in mod divin Scripturilor.
RESPECTUL FATA DE CUVANT
Sa intelegem ca avem de-a face cu Cuvantul lui Dumnezeu. Trebuie sa fii pregatit sa o
asculti si sa o implinesti mai inainte ca sa se te apuci sa o studiezi. Asa cum se spune in
Ioan 7:17, revelatia se face doar in urma ascultarii.
"Daca vrea cineva sa faca voia Lui, va ajunge sa cunoasca daca invatatura este de la
Dumnezeu, sau daca Eu vorbesc de la Mine."

Cum stii daca Biblia este adevarata? Acesta este testul experimental, empiric la care poti
supune Cuvantul lui Dumnezeu. Ascult-o si vei vedea ca este adevarata.
Adesea noi spunem, "a vedea inseamna a crede", sau "credem ce vedem". In Biblie insa
se gaseste reversul: "a crede inseamna a vedea", a intelege. Crezand, intelegem.
Din experienta fiecare crestin ar trebui sa stie ca ADEVARUL ASCULTAT CONDUCE
LA SI MAI MULT ADEVAR. Gasesti un adevar in Bibliei? Aplica-l in viata ta si te vei
vedea condus intr-o neasemuita aventura a cunoasterii!! Lui Avraam noi presupunem ca
mai intai Dumnezeu i s-a revelat si abia dupa aceea el l-a urmat intr-o adevarata aventura
a credintei ce a sfarsit in Canaan. In realitate Scriptura ne spune ca mai intai Avraam l-a
ascultat pe Dumnezeu cand l-a chemat. Observati ordinea : CHEMAREA ASCULTAREA - DESCOPERIREA. Nu invers. Voi asculta de ce stiu. Ei bine, noi stim
foarte multe lucruri de la Dumnezeu. Stim ca Fiul Sau a murit pentru noi ca sa fim iertati
si mantuiti. Ce stim ar trebui sa facem, adica sa-l primim in inimi si sa-l ascultam. Atunci
El ne va arata mai multe.
Cu aceasta atitudine se poate pleca la studiul Bibliei. Acestea sunt conditiile care trebuie
indeplinite daca cineva vrea sa studieze Biblia.
Cum se studiaza diferitele forme ale scrierilor biblice? Dupa cum stiti si v-am aratat
data trecuta, prin ilustratia "mainii", Biblia contine mai multe forme literare.
Trebuie sa invatam cum sa studiem diferitele forme ale scrierilor biblice. Cum se studiaza
o epistola, o evanghelie, o pilda, un proverb, o profetie, o carte istorica.

Studiul biblic al unei carti individuale a Bibliei

1. DESCRIEREA METODEI
2. EXEMPLIFICAREA EI
1. DESCRIEREA METODEI
Biblia este o biblioteca compusa din 66 de carti deosebite intre ele, fiecare aducandu-si
contributia comuna caleidoscopului adevarului lui Dumnezeu. Un studiu biblic
satisfacator se presupune sa-i descopere celui ce studiaza ideea centrala a unei carti, tema
autorului, intentia scrierii cartii. Pentru a ajunge la acest rezultat, cel ce studiaza trebuie
sa se angajeze intr-o analiza integrala a cartii. Adica de a o studia toata dintr-o data.
Elemente ale studiului individual al unei carti: procesul aflarii temei principale, a
primitorilor, a problemelor ce au necesitat scrierea.
1) Descopera principala tema a cartii. Cum se face? Prin citire atenta si observare a
ideilor enuntate de autor, a problemelor carora se adreseaza, a grupului caruia ii scrie.
Aceasta ar trebui sa se gaseasca sub forma unui titlu sau a unei fraze. Determina, intai

singur, tema cartii si apoi compara ce-ai obtinut cu temele indicate in alte carti de
introduceri ale Bibliei unde sunt prezentate temele, autorul, intentia scrierii cartii, etc.
Eu unul va pun la dispozitie schitele lui Vernon McGee, pentru comparatie.
2) Aflati ce puteti despre autorul cartii. Despre personalitatea lui, despre biografia lui
(de unde vine, al cui fiu este, ce frati, surori are). Aceste date se pot gasi fie intr-o carte
scrisa de acesta, fie in alte carti ale Bibliei. Pentru a descoperi mentiunile respectivului
autor mai trebuiesc citite si alte carti ale Bibliei.
Exemplu: daca analizam o carte individuala, cum ar fi 1 Petru, pentru a afla date
biografice privitoare la apost. Petru, autorul epistolei, mai trebuiesc consultate si
Evangheliile sau Faptele Apostolilor.
3) Unde s-a scris cartea? Daca este posibil acest lucru ar trebui sa se determine in urma
citirii cartii ce se studiaza. Indica capitolul si versetele pe care le folosesti pentru
concluzia ta. Daca cartea studiata nu contine indicii ale locului unde a fost scrisa (de
exemplu, de unde a fost expediata epistola; unde s-a scris evanghelia) se pot consulta
cartii de introduceri biblice.
4) Cand a fost scrisa? Gasiti pasajele care indica momentul (aproximativ) al scrierii
cartii. Localizarea momentului scrierii cartii in timpul vietii autorului.
5) Cine erau primitorii cartii (epistola, evanghelie, etc.)? Cui a fost adresata cartea?
Oferiti indiciile existente privitoare la grupul de primitori ai epistolei daca acestea se
intalnesc in cuprinsul cartii. Daca nu exista mentiuni directe care sa spuna cine sunt
acestia, se poate determina (sau, cel putin, presupune) cine erau privind la temele si
problemele abordate de autor. Se poate apela la surse exterioare daca dovediti ca in cartea
studiata nu exista nici un fel de mentiuni privitoare la cei carora le-a fost scris!!
6) Ce probleme din vietile lor au solicitat scrierea cartii? Acestea se pot determina
dupa declaratiile de intentie ale autorului privitoare la scopul scrierii. Sau, se poate afla
dupa problemele discutate in carte (se vorbeste de lege, de fapte? Ce notiuni teologice
sunt mentionate?) Indicati dovezile textuale ale acestor probleme. In general autorul le
"spune pe nume". La acest capitol folosirea surselor exterioare Bibliei nu este
recomandata devreme ce de regula contine referiri bogate la acestea.
7) Care sunt termenii repetati, cuvintele cheie, expresiile deosebite ce apar in carte?
Aceasta se poate face urmarind aparitiile unui cuvant din intreg continutul cartii. Aceste
aparitii se pot enumara pentru a evidentia principala tema a cartii. De asemenea,
expresiile deosebite atrag atentia asupra temei expuse in carte si a problemelor cu care se
confruntau primitorii scrierii.
8) Ce invata cartea privitor la Persoana lui Dumnezeu? Ce spune despre Domnul
Isus Hristos? Aratati felul in care Dumnezeu este prezentat. Iubitor, manios, etc. Ce
atribute ale sale sunt subliniate in cartea studiata.

9) Ce li se cere primitorilor sa faca? Ce porunci le sunt date? Acestea pot fi

evidentiate prin tonul frazelor, prin interdictiile impuse, prin taria cuvintelor. De obicei,
cuvinte ca, "de aceea", "asadar", "dar", indica schimbarea tonului autorului si
introducerea unor porunci. Prin inspiratia Duhului Sfant acestea au fost plasate in orice
carte a Biblie.
10) Ce fagaduinte de la Dumnezeu le ofera autorul?
2. EXEMPLIFICAREA METODEI
Sa luam pentru exemplificarea metodei EPISTOLA SOBORNICEASCA (GENERALA;
UNIVERSALA) A LUI IACOV. Un studiu individual prescurtat al cartii. Deschideti
Bibliile!!
1) Tema principala a cartii:
"credinta crestina in actiune", sau, "Locul faptelor bune in Crestinism
2) Autorul cartii:
Este iudeul Iacov, fratele de trup al Domnului Isus (vezi, Gal.1:19), supranumit "Cel
Drept". Iuda, autorul epistolei, este si el frate al Domnului si al lui Iacov (Iuda 1:1;
Mt.13:55; Mr.6:3; 1Cor.9:5). Nu este acelasi Iacov (fiul lui Zebedei, fratele lui Ioan),
omorat cu sabia de Irod (Fapte 12). A fost lider al Bisericii din Ierusalim (Fapte 15:13;
Gal.2:9), un iudeu strict care avea mare respect fata de spiritul legii.
Cu toate acestea, exista o oarecare disputa asupra adevaratului autor deoarece in NT se
gasesc cel putin 4 oameni cu numele de Iacov.
3) Unde s-a scris cartea:
Probabil, Ierusalim. Autorul este familiarizat cu problemele crestinilor evrei (persecutia)
atat a celor din tara cat si ale celor "imprastiati" pretutindeni.
4) Cand a fost cartea scrisa:
Cea mai timpurie scriere a Noului Testament (probabil prima). Anii aproximativi ai
scrierii ei: 45-50, dupa unii (V.McGee), 60 dupa Halley, 45-58 dupa Thiessen. Mai inainte
ca multi neevrei sa devina crestini. Aproape de sfarsitul a 30 de ani de pastorire a bisericii
din Iudea.
5) Cine au fost primitorii cartii:
Crestinilor evrei ce traiau departe de Pamantul sfant.
6) Ce probleme din vietile lor au necesitat scrierea cartii:

Isi pierdeau rabdarea in incercari (1:1-12). Au inceput sa-l blameze pe Dumnezeu pentru
suferinte (1:13-18), greseau in purtare (1:19; 5:20), favoritism fata de bogati in biserica
(2:1-4), amagire intr-o credinta fara fapte (cap.2), o limba sloboda (3:15), atitudini
lumesti, lipsa de blandete, de intelepciune, invidii, certuri, nesupunere, etc. Dupa cum se
vede, crestinii carora Iacov le-a scris erau confruntati cu probleme foarte numeroase.
7) Care sunt termenii repetati, cuvintele cheie, expresiile deosebite ce apar in carte:
Credinta, faptele, rabdarea, legea, intelepciunea, bogatia, fratii. "Credinta fara fapte, este
moarta"
8) Ce invata cartea privitor la Persoana lui Dumnezeu si despre Isus:
Isus, Domnul slavei - 2:1
Isus nu priveste la fata (pozitia sociala) a omului - 2:1
Isus este Fiul lui Dumnezeu - 1:1
Dumnezeu este generos cu toti cei ce-i cer intelepciune - 1:5
Dumnezeu daruieste cununa vietii - 1:12
Dumnezeu nu se schimba - 1:17
Dumnezeu nu poate fi ispitit de rau - 1:13
Dumnezeu nu-l ispiteste pe om - 1:13
De la Dumnezeu vine orice dar desavarsit - 1:17
Dumnezeu este neprihanit - 1:20
Dumnezeu ii alege pe cei saraci sa fie bogati in credinta - 2:5
Exista un singur Dumnezeu - 2:19
Dumnezeu l-a facut pe om dupa asemanarea Lui - 3:9
Dumnezeu este intelept - 4:17
Prietenul lumii este dusmanul lui Dumnezeu - 4:4
Domnul ii ridica pe cei ce se smeresc - 4:10
Intoarcerea Domnului este aproape - 5:8
Domnul este plin de mila si de indurare - 5:11
Domnul vindeca ca raspuns la rugaciunea sincera - 5:15
9) Ce li se cere primitorilor sa faca? Ce porunci le sunt date?
In general sunt multe in aceasta carte.
- sa rabde in incercari
- sa implineasca, nu numai sa asculte Cuvantul lui Dumnezeu
- sa-i trateze egal pe toti oamenii, asa cum o face Dumnezeu
- sa faca fapte demne de o credinta adevarata (ACESTA ESTE UN SUBIECT CENTRAL
AL EPISTOLEI: Calvin a spus ca "doar credinta singura mantuieste, dar credinta ce
mantuieste nu ramane singura". Este urmata de fapte. Indreptatirea cuiva este
demonstrata prin fapte, nu obtinuta prin ele, ci pentru ele. Credinta este radacina
mantuirii; faptele sunt roadele ei. Credinta este cauza mantuirii, faptele sunt rezultatul
(niciodata conditia) mantuirii.

- Sa-si stapaneasca limbile

- Sa arate o intelepciune cereasca
- Sa-i mangaie pe orfani si pe vaduve
- Stapanii sa-i trateze drept pe lucratorii lor si sa-i rasplateasca pentru munca lor, etc.
"Fiti implinitori ai Cuvantului, nu numai ascultatori" (1:22)
"Vrei dar sa intelegi, om nesocotit, ca credinta fara fapte este zadarnica?" (2:20)
10) Ce fagaduinte de la Dumnezeu le sunt date?
- Dumnezeu da intelepciune tuturor celor ce o cer cu credinta
- Daca rabdam ispita vom primi cununa vietii - 1:12
- Cuvantul sadit in voi va poate mantui sufletele - 1:21
- Daca ne supunem lui Dumnezeu diavolul se va departa de noi
- Domnul ii inalta pe cei ce se smeresc
- Venirea Domnului ca si Judecator este aproape - 5:9
- Domnul vindeca pe cei bolnavi - 5:15
APROFUNDAREA STUDIULUI - Pentru a detaila/aprofunda studiul asupra
Epistolei lui Iacov se pot face urmatorii pasii suplimentari:
Astfel se poate face o lista de studii (proiecte) suplimentare a unor teme secundare (sau, a
altor subiecte abordate) din carte. Asadar se poate
- face un studiu comparativ intre Epistola lui Pavel catre Romani si Epistola lui Iacov;
multi spun ca ideile expuse de cei doi se contrazic radical si ca sunt diametral opuse.
Unul sustine importanta credintei iar celalalt al faptelor. Care este realitatea?
- o schita-tabel a cuvintelor cheie.
- un studiu al lui Dumnezeu asa cum este descris in epistola.
- un studiu comparativ dintre justificarea prin credinta si justificarea credintei prin fapte.
- un studiu al cuvintelor care necesita definire.
TEMA:
* Sa se faca studiul individual al Epistolei lui Pavel catre Romani raspunzandu-se la
elementele prevazute in acest tip de studiu.
* Sa nu se foloseasca alte carti in afara Bibliei! Pentru Romani se pot gasi in Biblie
raspunsurile pentru toate elementele studiului individual.

STUDIUL BIBLIC AL UNUI CAPITOL DINTR-O CARTE

Biblia asa cum a fost scrisa la inceput nu a avut nici un fel de diviziuni (impartiri) ale
capitolelor si versetelor. Doar incepand din anul 1520 aceste impartiri au fost introduse in
traducerile Bibliei de catre Cardinalul catolic Hugo, formand niste diviziuni si sectiuni

grupate de subiecte destul de satisfacatoare, ce ne ajuta astazi in identificarea si gasirea

diferitelor subiecte biblice.
Astfel in Biblie exista 1189 de capitole, multe dintre ele cum ar fi Psalmul 23, Psalmul
119 sau cap.13 din 1 Corinteni reprezentand adevarate preferinte ale crestinilor de
pretutindeni.
DE SA SE STUDIEZE PE CAPITOLE?
Datorita acestor impartiri noua ne sunt oferite unitati potrivite de studiu, telul unui
cercetator (Fapte 17:11) al Bibliei fiind de cunoaste si identifica continutul fiecarui
capitol. De exemplu, daca este intrebat unde se vorbeste despre Rapire (sau, altele:
MODUL DE UTILIZARE AL DARURILOR, CONDUCEREA BISERICII,
ANTIHRIST, etc.) sa fie in stare nu doar sa "nimereasca" cartea ce o mentioneaza ci si
capitolul !
Deci inca odata, telul studiului biblic al unui capitol este de a-l face in stare pe crestin sa
analizeze si sa stapaneasca continutul oricarui capitol al unei carti biblice.
Urmatoarele elemente apar in studiul biblic al unui capitol:
1) Care este tema capitolului? Cum se afla? Citeste capitolul in intregime si formuleaza
intr-o singura fraza care crezi ca rezuma principala idee a capitolului.
2) Care este cel mai bun (evident, remarcabil) verset al capitolului? Exprima-ti optiunea
ta pe baza versetului care ti se pare ca vorbeste in modul cel mai direct despre actiune si
care ofera inviorare spirituala.
3) Care sunt poruncile ce se cer implinite? Enumerati-le.
4) Care sunt fagaduintele oferite?
5) Care sunt lectiile ce ar trebui retinute?
6) Care sunt cuvintele si expresiile care-ti atrag atentia cel mai mult?
7) Ce cuvinte se repeta in capitol? Enumar-le si indica legatura lor cu intreaga carte, si cu
ideea centrala a capitolului.
8) Care sunt cuvintele neclare si al caror sens nu-l patrunzi? Afla-le intelesul dintr-o
concordanta sau dictionar biblic.
9) Care ti se pare motivul introducerii acestui capitol? Indica ce crezi ca ar lipsi Bibliei, si
cartii respective daca acel capitol nu ar fi fost scris.
10) Care sunt erorile practice (greselile de viata) ce ar trebui evitate? Fii exact.

11) Ce spune capitolul despre Dumnezeu, despre Fiul sau despre Duhul Sfant? Enumera
fiecare referinta la Tatal, Fiul si Duhul Sfant.

SPOR LA TREABA!
Bibliografie:
* "How to get more from your Bible", by Lloyd M. Perry and Robert D. Culver
* "How To Study Your Bible", Chuck Missler
* "Rediscovering Expository Preaching", John F. MacArthur, "The Masters Semminary Faculty".

<--Studii Biblice
Duminica, 28 Martie, 1999 - Seara
Dupa ce am descris care este una dintre metodele sanatoase de studiu biblic
(inductiva), de data aceasta vreau sa va vorbesc despre o metoda sanatoasa de
predicare (prezentare) a Cuvantului lui Dumnezeu.

PREDICAREA EXPOZITIONALA A
SCRIPTURILOR
Expozitiunea Scripturii - predicarea expozitorie = expunerea textului, si nu impunerea
asupra lui.
CE ESTE PREDICAREA EXPOZITORIE? (sau, ce s-ar presupune sa fie, sa produca?
Etc.)
- predicarea expozitorie exprima exact voia Gloriosului Suveran. Prin ea vorbeste
Dumnezeu, nu omul.
- predicarea expozitorie este retinerea gandurilor Duhului. Il aduce pe predicator intr-un
contact direct si continuu cu gandul Duhului Sfant care a inspirat Scripturile.
- predicarea expozitorie ii ingaduie predicatorului sa proclame toata revelatia lui
Dumnezeu, astfel producand in lucrare sanatate si integritate.
- predicarea expozitorie promoveaza educatia (formarea) biblica a ascultatorilor ei,
oferind o bogata cunoastere a adevarurilor mantuitoare.
- predicarea expozitorie poarta amprenta autoritatii divine absolute, interpretandu-ne
chiar glasul lui Dumnezeu.

- predicarea expozitorie il transforma pe predicator, fapt care la randul lui conduce la

adunari/biserici/congregatii schimbate.
Definirea predicarii expozitorii (expozitionale)
O definire proprie: o "expozitie" de automobile a firmei Renault se face cu scopul de a
scoate in evidenta ultimele ei produse. De a le evidentia (scoate inaintea) publicului, sau
de a le expune pe standurile expozitiei. La origine cuvantul "expozitie" are sensul de a
expune ceva, de a arata, de a scoate la iveala. Produsele pe care firma le are, prin
expunerea intr-o expozitie, atrag atentia si ajung sa fie cunoscute.
La fel putem spune ca face si predicarea expozitorie (sau, expozitia Scripturii). Prin acest
fel de predicare se presupune sa se expuna sensul original al textului biblic aflat in
mintea autorului sub inspiratia Duhului Sfant, in contextul vremii si al culturii, si nu sa se
impuna textului biblic ideea unui cititor al lui, mai putin inspirat.
Inca odata, predicarea expozitorie se face prin expunerea ideii textului biblic si nu prin
impunerea vreuneia acestuia.
De fapt, Spurgeon a spus-o ca, "daca te tii dupa text, nu te vei repeta niciodata". Iata
cum este rezolvata problema prospetimii tale in studiu. Exista un anumit nivel de
plictiseala care se instaureaza in studiile noastre atunci cand predicatorul/invatatorul nu
urmeaza ideea inspirata de Dumnezeu a unui text biblic, ci isi repeta la infinit crezurile
deduse din alte pasaje. Urmarind derularea normala a textului biblic dintr-o carte a unui
scriitor biblic, putem ramane proaspeti in tot ceea ce spunem, pentru ca urmam firul
inspiratiei initiale si desprindem gandul lui Dumnezeu, prin ceea ce este exprimat in text
(il "auzim" pe Dumnezeu!). Vedem in Biblie ca rareori Dumnezeu se repeta si atunci cand
o face este cu privire la chestiuni cardinale. Biblia nu este o carte plictisitoare si este grav
atunci cand in incompetenta noastra si lipsa noastra de sarguinta in studierea intregului
plan al lui Dumnezeu, aruncam asupra ei aceasta impresie.
Diferitele forme de predicare recunoscute sunt urmatoarele:
a) predica tematic (sau, topic, pe subiect),
b) predica textual, si
c) predica expozitorie/expozitionala.
STUDIUL TOPIC (TEMATIC) de regula combina o serie de versete biblice care au mai
multa sau mai putina legatura cu subiectul (tema) predicii.
PREDICAREA TEXTUALA foloseste un text sau pasaj scurt care de regula slujeste
drept baza, punct de plecare, pentru orice subiect predicatorul alege (doreste) sa discute.
Nici metoda tematica si nici cea textuala nu reprezinta un efort serios de interpreta, a
intelege, a explica, sau de a aplica adevarul lui Dumnezeu in contextul textului biblic
folosit.

In contrast, PREDICAREA EXPOZITORIE se concentreaza cu precadere asupra

textului (sau, textelor) luate in discutie impreuna, alaturi de, contextele lui (lor). In cartea
sa Horton Davies, "Expository Preaching: Charles Haddon Spurgeon" (pag.14;
Foundations 66; Ianuarie 1963), el numeste aceasta metoda "predicarea contextuala",
pentru a o diferentia de cea textuala si tematica.
In mod normal expunerea se concentreaza asupra unui singur text al Scripturii, dar
mai este uneori posibila si pentru un mesaj tematic, sau teologic, sau pentru un
discurs istoric si biografic, a caror natura sa fie expozitorie. O expunere poate trata
atat pasaje mai lungi cat si mai scurte. Deci, ea se poate face din orice text, fie mai
lung sau mai scurt.
ATENTIA SPORITA CE TREBUIE ACORDATA TEXTULUI
Sa se faca "procesarea" textului biblic
Cineva nu poate spera sa predice cu eficienta fara sa fi parcurs cu atentie si desavarsire
textul biblic. Aceasta este singura modalitate prin care cel ce expune poate descoperi
(ajunge la, obtine) mesajul lui Dumnezeu. Doi predicatori din ere diferite comenteaza
asupra acestui aspect:
Cineva nu poate spera sa predice Cuvantul lui Dumnezeu cu acuratete daca mai intai nu
s-a angajat intr-o exegeza atenta si completa a textului sau. In aceasta consta problema
deoarece o exegeza competenta necesita timp, efort mintal, "sange, sudoare si lacrimi",
toate saturate cu o doza enorma de rugaciune. (John A.Sproule, "Biblical Exegesis and
Expository Preaching", lectura nepublicata tinuta la Grace Theological Seminary, Winona
Lake, Ind., 1978, pag.1)
Ilustratia lui John F. MacArthur
Va veti descoperi de indata ignoranta ca si predicator/invatator
O modalitate de a descrie predicarea expozitorie este de a identifica ce anume ea NU
ESTE.
1. Nu este un comentariu cursiv cuvant cu cuvant si verset cu verset, lipsit de unitate, de
idee sau de o directie. (Danny Bond: "The R & R" approach; adica, metoda citeste read - si delireaza, divagheaza - ramble.)
2. Nu reprezinta o serie de comentarii la intamplare si de remarci nonsalante ("din burta")
facute asupra unui pasaj, fara a se avea in spate o exegeza completa sau o ordine logica (a
ideilor).
3. Nu este o masa de idei fara legatura intre ele, de sugestii si de concluzii bazate pe
sensul de la suprafata al unui pasaj, dar care nu sunt sustinute de catre un studiu profund
si serios la textului.

4. Nu este exegeza pura, indiferent de cat de savanta (experta) este, lipsita de o tema,
teza, schita, sau dezvoltare (elaborare).
5. Nu este doar o schita structurala a unui pasaj sprijinita de cateva comentarii pertinente,
dar lipsita de orice elemente retorice sau homiletice.
6. Nu este o predica tematica ce foloseste la intamplare parti ale pasajului, dar omitand
discutarea altor parti la fel de importante.
7. Nu este o colectie schiloada de descoperiri gramaticale si citate din comentarii (ale
altora) si lipsita de o fuzionare a acestor elemente intr-un mesaj atragator, interesant si
convingator.
8. Nu este o discutie de tipul lectiei de Scoala Duminicala, ce are o schita a continutului
mesajului, o exprimare banala si o fervoare puerila, dar lipsita de un continut si o retorica.
9. Nu este o citire a Bibliei care asociaza un numar de versete luate la intamplare dar care
trateaza o tema comuna, dar fara a fi analizate intr-o maniera gramaticala si contextuala.
10. Nu este o banala discutie de la adunarea de rugaciune care sa combine un comentariu
superficial, niste remarci neconcludente, sugestii intamplatoare si reactii personale intr-un
mesaj semi-inspirat, dar lipsit de beneficiul unui elementar studiu contextual si elemente
morale.
ALTE SUGESTII!
- invata Cuvantul, nu pentru a pune sau adauga poveri insuportabile pe umerii oamenilor
(pacatul le este suficient!), ci pentru a le tamadui inimile si pentru a-i elibera.
(fariseii au facut-o, precum si multi alti lideri religiosi de-a lungul veacurilor; multi cand
se vad in pozitia de a invata Biblia cred ca lor le revine raspunderea de a-i "pune la
treaba" pe copiii lui Dumnezeu si nu ingaduie Cuvantului sa le vorbeasca acestora si sa-i
motiveze El sa faca ceva pentru imparatia Lui!)
- abordeaza Cuvantul cu respect. Nu este o carte omeneasca, nu noi am inspirat-o!
- incearca sa intelegi contextul
- incearca sa descoperi sirul logic al ideilor dintr-un pasaj
- gaseste ideile subordonate
- in paralel, dezvolta-ti teologia
- bizuieste-te pe lucrarea Duhului Sfant
- verifica diversele doctrine prin comparatie cu atributele lui Dumnezeu

- fii dispus sa afirmi ca asa stau lucrurile fiindca Scriptura spune asa!
- nu incerca sa explici ambele laturi ale unei probleme daca inveti dintr-u pasaj care
priveste doar o singura latura a problemei
- ramai credincios (fidel) textului, invatand ceea ce este in text si in contextul acestuia
- gaseste aplicatii practice predicii
- foloseste dovezi, ilustratii, citate, si exemple pentru a sublinia un adevar
- studiaza cuvintele cheie ale unui pasaj in limba lor originala (ebraica si greaca)
- foloseste-ti corpul intr-un mod cuvenit (nu ingadui vasului sa strice continutul!)
Predicarea trebuie sa fie expozitorie (expunere).
Pregatirea vorbitorului
De vreme ce Dumnezeu trebuie sa fie sursa mesajului expozitoriu, cel ce-l ofera trebuie
sa se afle la randul lui intr-o comuniune (partasie) intima cu Dumnezeu. Aceasta este
singura modalitate prin care mesajul poate avea cea mai mare acuratete, claritate si putere
(eficienta).
Urmatoarele domenii sunt cele ce-l califica (indreptatesc) pe un om sa se afle in amvon si
sa declare "Asa vorbeste Domnul"!
- in primul rand, invatatorul/predicatorul trebuie sa fie un credincios in Isus Hristos cu
adevarat nascut din nou. Trebuie sa faca parte din familia lui Dumnezeu, pentru ca fiu al
lui Dumnezeu sa fie un reprezentant legitim al Tatalui Sau, sau altfel mesajul sau va fi
inevitabil corupt.
- acesta trebuie sa fie ales si daruit de catre Dumnezeu pentru lucrarea de invatare si
predicare a Cuvantului (Efes.4:11-16; 1Tim.3:2). Pana ce un om nu este imputernicit de
Dumnezeu sa-i proclame Cuvantul, acesta va fi inadecvat sa o faca posedand doar o
abilitate omeneasca de a o face, dar ineficienta scopurilor lui Dumnezeu.
- invatatorul/predicatorul trebuie sa fie inclinat si pregatit sa studieze Cuvantul lui
Dumnezeu. Altfel nu-si va putea implini mandatul precizat in 2 Tim.2:15 si anume de a
"imparti drept" adevarul Cuvantului lui Dumnezeu.
- invatatorul/predicatorul trebuie sa fie primul care trebuie sa se confrunte cu mesajul sau.
Acesta trebuie sa-i schimbe lui mai intai, inima, gandirea si purtarea. Ezra ofera modelul
perfect: "Caci Ezra isi pusese inima sa adanceasca si sa implineasca Legea Domnului, si
sa invete pe oameni in mijlocul lui Israel legile si poruncile" (Ezra 7:10).

AUTO-EVALUAREA PREDICARII
I. RUGACIUNE
M-am dedicat eu in permanenta rugaciunii si propovaduirii/slujirii din Cuvant? (Fapte
6:4)
M-am rugat eu pentru oamenii carora le-am predicat? (1 Samuel 12:23)
Am spus eu adevarul in dragoste? (Efes.4:15)
In ce fel am aplicat mesajul intai inimii mele? (2 Tim.2:6)
I-am indrumat eu pe oameni la Dumnezeu? Cat de mult Isus s-a aflat in mesajul meu?
Mi-am pregatit eu mesajul dar nu si pe mine insumi? A fost inima mea pregatita? A fost
inima mea aprinsa? Mi-a mistuit inima mesajul?
Le-am slujit intr-adevar oamenilor, sau numai am rostit multe cuvinte?
Am fost eu deschis fata de darurile si puterea Duhului Sfant care sa se manifeste prin
mine? I-am ingaduit eu Duhului Sfant sa lucreze prin mine?
L-am cautat intr-adevar pe Domnul pentru acest mesaj? Sau, in studiul meu m-am bizuit
doar pe experienta mea din trecut?
II. PREGATIRE
De cat de multe ori mi-am citit textul?
Am memorat textul? Mi-am invatat pe de rost textul meu? Puteam sa-l citez din minte?
A existat un bun echilibru intre observare, interpretare si aplicare?
Mi-am verificat referintele ce privesc pasajul meu? Am prea multe? Fac ele ca textul meu
sa fie mai clar?
Cat de mult timp am studiat? Am fost cu adevarat pregatit? Am lasat ceva nepregatit?
Am folosit eu corect alte carti? Am atribuit citatele, ilustratiile autorilor lor, sau mi-am
asumat originalitatea?
Cat de mult timp am meditat/cugetat asupra textului meu?
A facut interpretarea mea ca textul sa para mai clar, sau mai confuz?

Mi-am echilibrat eu textul in lumina intregii Scripturii?

Sunt notitele studiului meu atat de clare (bine facute) incat sa pot predica din nou din ele?
III. PREZENTARE
Pot sa-mi afirm/concluzionez cu claritate mesajul meu intr-o singura fraza sau propozitie?
Pot ascultatorii mei sa rezume/exprime tot mesajul meu intr-o singura fraza sau
propozitie? Daca da inseamna ca am facut o treaba buna!
A fost schitarea si principializarea studiului meu usor de urmarit? Am hranit oile
"bucatica cu bucatica", sau le-am hranit cu "furtunul de pompieri"?
Cat de mult timp am acordat introducerii?
Cat de mult timp am acordat concluziei/incheierii?
Cat de mult material din studiul meu am prezentat? Am incercat sa-mi predic toate
notitele mele si am avut foarte multe?
Am folosit cu intelepciune timpul avut la dispozitie pentru studiu? Mi-am depasit timpul
acordat abuzand de rabdarea ascultatorilor mei?
Am staruit prea mult asupra unor subiecte paralele care nu aveau o legatura directa cu
tema studiului meu?
Ce procentaj din mesajul meu a constituit aplicatie practica? Cat din mesajul meu a fost
aplicatie?
Au putut oamenii sa inteleaga mesajul meu? Au fost ilustratiile mele destul de clare? Au
fost detaliile exacte?
M-am straduit sa fiu simplu? Putea un copil sa-mi inteleaga mesajul meu?
Am folosit vreun tic verbal care a distras atentia? Gesturi care sa distraga atentia?
Am folosit termeni prea sofisticati si prea multi care i-au stupefiat pe ascultatorii mei?
Am spus ceva nepotrivit? Am folosit in prezentarea Cuvantului lui Dumnezeu cuvinte
stricate si necuvenite? Regret ceva din ce am spus?
Am citit si citat Scripturile (versetele) cu atentie, cu putere si cu profunzime?
Le-am vorbit oamenilor sau sfintilor de pe pereti? M-am adresat privirilor lor? Inimilor
lor?

Am vorbit rar si clar, facand si pauze? M-am adresat atat omului care se afla in spate, cat
si celui din primul rand? Sau, am fixat orizontul?
As predica din nou acest mesaj? Daca ar fi inregistrat, ar cumpara cineva caseta aceea?
UN INDEMN SUPLIMENTAR!!
Atunci cand urci treptele amvonului (daca al vostru are!) si esti gata sa predici Cuvantul
lui Dumnezeu, in numele lui Dumnezeu, adu-ti aminte de aceste indemnuri:
* Predica onorand Cuvantul lui Dumnezeu.
* Predica celor neconvertiti.
* Predica pentru a fi placut lui Dumnezeu si nu oamenilor.
* Predica pentru a-i echipa pe crestini pentru lucrarea de slujire a Bisericii.
* Predica pentru a-i incuraja pe cei descurajati si deprimati.
* Predica pentru a-i mustra pe cei nepocaiti.
* Predica in asa fel incat sa fii mai eficace ca data trecuta.
* Predica luandu-te la intrecere cu nimeni altul decat tine insuti.
* Predica pentru a-i inviora si reimprospata pe cei istoviti spiritual.
* Predica inaltandu-l pe Domnul Isus Hristos.
("Rediscovering Expository Preaching", John F. MacArthur, "The Masters Semminary Faculty")

<--Studii Biblice
Duminica, 4 Aprilie, 1999
Elemente ale interpretarii: Limbajul figurativ

Figurile de stil
Tema:
I. PRIMUL EXERCITIU: Sa se determine ce figuri de stil sunt indicate in urmatoarele
15 pasaje biblice:
1) 1 CORINTENI 5:7
2) LUCA 12:42-48
3) LUCA 11:29
4) IOAN 8:12
5) PSALMUL 31:3
6) FILIPENI 2:15
7) MARCU 15:32

8) PSALMUL 18:33
9) FAPTE 26:24
10) ISAIA 40:31
11) LUCA 10:30-37
12) PSALMUL 80:8-16
13) ROMANI 5:14
14) 1 PETRU 2:6-7
15) FAPTE 17:18-32
II. AL DOILEA EXERCITIU:
Sa se comenteze alegoria din Galateni 4:21-31.
Ce vrea sa indice?
Care este mesajul ei principal?
Ce a vrut Pavel sa spuna apeland la ea?
Care este interpretarea pe care acesta o ofera?
Ce contrasteaza Pavel aici?
Care mare adevar spiritual a dorit Pavel sa-i comunice folosind aceasta alegorie?
Pe cine reprezinta Isaac si pe cine reprezinta Ismael?
Ce este simbolizat prin Agar si Ismael?
Ce este simbolizat prin Sara si Isaac?
Dar prin Muntele Sinai din Arabia?
Dar, Ierusalimul se sus?
Cine sunt copiii celei parasite?
Textul se explica singur, de aceea, asistati la expunerea "maestrului" Pavel care traseaza
toate comparatiile si indica toate ideile importante ale lectiei si notati-le pe hartie.
Acordati atentia cuvenita si exercitiul va insemna o utila revelatie a harului lui
Dumnezeu.

Figurile de stil
Partile de vorbire gasite in Biblie

Biblia se interpreteaza literar. Aceasta inseamna a spune exact ce spune ea, dar fara a
ignora genurile literare folosite in exprimare. Ea este intr-adevar o carte speciala, in mod
unic inspirata de Duhul Sfant, insa aceasta inspirare a ei nu transforma literele, cuvintele,
propozitiile si frazele ei in formule magice. Chiar inspirat de Dumnezeu, un verb ramane
un verb, iar un substantiv este un substantiv. Intrebarile nu devin exclamatii, iar

naratiunile nu devin alegorii. Principiul interpretarii literare necesita cel mai atent studiu
al formelor de exprimare ale textului. Pentru a putea interpreta bine Biblia este nevoie sa
avem o idee despre genurilor literare sub care textul pe care-l studiem poate sa apara.
In viata de zi cu zi facem o deosebire aproape neobservabila intre genurile literare pe care
le intalnim. De exemplul cand citim ziarul nu spunem ca citim un roman si cand ascultam
stirile, banuiesc ca nu credem ca ni se spun basme!! Adica, deosebim ce citim si ce auzim
si putem recunoaste o poezie sau o naratiune. A nu face acelasi lucru cu Biblia poate
conduce la un esec al interpretarii ei. Cunoasterea macar generala a genurilor literare in
care aceasta a fost scrisa este cruciala pentru corecta ei interpretare.
Pentru a dovedi necesitatea cunoasterii formelor literare prin care se exprima
Dumnezeu dati-mi voie sa va amintesc ca foarte multi oameni desconsidera realitatea
istorica a unei intamplari ca cea a inghitirii lui Iona de catre balena si o interpreteaza ca
fiind doar o legenda si un mit menit sa descrie invierea lui Isus, si ca aceasta nu a avut loc
in realitate. Din ce motiv? Din cauza ca acestia nu pot face deosebirea intre felul de
literatura care se gaseste in cea mai mare parte a cartii, si anume, un poem dramatic care
se sustine ca nu comunica o intamplare reala ce a avut loc in istorie, astfel subminand
infailibilitatea si inspiratia Scripturii. Cu toate acestea forma poetica in care Iona uneori
se exprima nu inseamna ca peripetia lui nu a avut loc. Este un exemplu al esecului de a
intelege corect genul literar continut in aceea carte. S-au "poticnit" de forma in care a fost
scrisa!
In acelasi fel altii desconsidera Scriptura datorita exprimarii hiperbolice (o afirmatie
exagerata intentionat cu scopul de a produce un efect - cum o defineste un dictionar). De
exemplu, indica criticii ei, se spune ca Isus a strabatut toate satele si cetatile pentru a
predica (Matei 9:35), ori lucrul acesta nu era posibil fara ca Isus sa petreaca sute de ani de
viata pamanteasca! Inseamna oare aceasta ca Isus a luat fiecare localitate din
Palestina la rand pentru a-i predica Evanghelia, sau doar ca a trecut prin foarte
multe cu acest scop?
In acelasi fel se exprima si cu privire la afirmatii ca, "TOT tinutul Iudeii si TOTI
locuitorii Ierusalimului au inceput sa iasa la el; si, marturisindu-si pacatele, erau
botezati de el in raul Iordan(Marcu 1:5), spunand ca Biblia este neserioasa
exprimandu-se in acest fel pentru ca practic noi stim ca era imposibil ca "tot" tinutul sa
"iasa" la El (la urma urmei cum poate veni un tinut la un om?)!!
Dar oare nu ne exprimam noi astazi la fel cand spunem ca echipa de fotbal a orasului
Sibiu(!) castigatoare a Cupei a fost intampinata la stadion de "toti" locuitori orasului?
Este aceasta o dezinformare, o inexactitate, o stire falsa? Nu este mai degraba o exagerare
nevinovata aruncata cu scopul de sublinia numarul nespus de mare de oameni care au
venit sa-i vada pe campioni!!
Altii mari carturari/savanti neaga istoricitatea si inspiratia Bibliei pentru ca Isus a afirmat
ca grauntele de mustar este cea mai mica dintre toate semintele (Matei 13:32) iar lucrul
acesta astazi se stie ca nu este adevarat. Dar din pacate, nu se mai intreaba ce-a vrut Isus

sa spuna folosind dimensiunea intr-adevar mica (dar, nu cea mai mica) a semintei de
mustar si nici nu se uita la contrastul pe care El l-a trasat in acest fel. Aceste grave erori
se savarsesc din interpretarea gresita si din negarea rolului pe care figurile de stil il joaca
in revelatia Cuvantului lui Dumnezeu. Noi nu putem face asa.
De aceea, doar o potrivita analiza a figurilor de stil poate descifra unele dintre confuziile
si perceptiile gresite ale Bibliei pe care si noi le putem avea. Sa incercam sa le
cunoastem.
Unul dintre cele mai relevante mijloace literare folosite in cuvantul lui Dumnezeu sunt
figurile de stil, limbajul simbolic, sau figurativ. Acestea trebuiesc cunoscute si definite
pentru ca sa poata fi interpretate bine. Inca odata, unele dintre cele mai grave erori de
interpretare a Bibliei intervin ca si consecinta a necunoasterii si nerecunoasterii acestor
forme. Exemplul Martorilor lui Iehova care folosesc personificarea Intelepciunii din
Proverbul 8 este graitor. Ignorand personificarea ei, acestia folosesc in mod neautorizat
pasajul pentru a sustine ca Isus este o fiinta creata, si nu Fiul necreat al lui Dumnezeu, ce
mai degraba a creat alaturi de Tatal si Duhul Sfant, decat a fost creat.
Pe de alta parte, abuzul acestor forme de exprimare a dus la negarea unor realitati
biblice si a unor doctrine stravechi ale credintei crestine. Este vorba despre negarea
moderna a iadului de catre unii dintre teologii protestanti ai deceniului trecut ce au apelat
la aceste figuri de stil pentru a-si sustine interpretarea lui simbolica. Aceste doua exemple
de interpretare gresita a figurilor de stil ar trebui sa fie suficient de convingatoare incat sa
acordam o deosebita atentie cunoasterii si interpretarii lor.
Milton Terry ne prezinta acest subiect cu mare maiestrie:
Tendinta naturala a mintii omenesti este de a trasa in permanenta comparatii si a face asemanari. Astfel,
prin utilizarea metaforelor si asemanarilor emotiile omului pot fi intensificate iar imaginatia lui stimulata.
Chiar daca pentru a ne exprima ideile noastre, am fi in stare sa folosim cel mai copios limbaj posibil,
nespus de bogat in cuvinte si expresii, mintea noastra inca ne-ar cere sa ne comparam si sa ne contrastam
ideile, o asemenea operatie necesitand o varietate de expresii si de figuri de stil. O atat de mare parte din
cunoasterea noastra a fost dobandita prin intermediul simturilor incat toate ideile noastre abstracte si toate
conceptele spirituale au o baza doar materiala. "Nu este greu de observat", spune Max Muller, "ca intreg
vocabularul nostru religios stravechi este alcatuit din metafore". In ce ne priveste toate aceste metafore au
fost uitate. Noi vorbim de duh fara sa ne gandim la suflare, de ceruri, fara sa ne mai gandim la cerul Terrei,
de iertare fara sa ne mai gandim la izbavire, sau de revelatie fara sa mai gandim la dezvaluire. (sau, de
inima fara sa ne gandim la organul fiziologic, de mantuire fara sa ne mai gandim la scapare, salvare, etc.;
n.tr.) Insa in limbajul antic fiecare dintre aceste cuvinte, chiar fiecare cuvant care nu se referea la un obiect
material, se afla inca in starea de dezagregare, pe jumatate spiritual si pe jumatate material, stralucind sau
palind, in functie de capacitatile utilizatorilor sau ale ascultatorilor sai."
Milton S. Terry, Biblical Hermeneutics (Grand Rapids: Zondervan Publishing House, n.d.), p. 244.

Asa cum deja am indicat, folosirea uzuala a unui cuvant din Biblie s-ar putea sa nu fie
literala. Utilizarea figurativa a unora este ceea ce ne ingreuneaza noua enorm intelegerea
Bibliei. Cu toate acestea toate formele de literatura folosesc limbajul figurativ si figurile
de stil. Le poti gasi in articolele de ziar sau in Shakespeare. Sau, chiar daca nu ati realizat,
si d-voastra le folositi in vorbirea de zi cu zi: "iute ca sageata", "foame de lup", etc.

Figurile de stil permit sa se spuna foarte mult folosind doar cateva cuvinte. Ele
stimuleaza imagini mintale si sentimente care intaresc sau imbogatesc afirmatiile tale.
Acestea adauga claritate, frumusete, exactitate si fac ideea sa fie mult mai interesanta.
Spre exemplu, poti spune, "mi-e foame", dar gandeste-te cu cat mai expresiv ar fi sa spui,
"am o foame de lup"! Cu toate acestea figurile de stil nu sunt doar niste ornamente
(podoabe) alte vorbirii, ci constituie o forma de comunicare a unor intelesuri. Noi le vom
studia pentru a putea intelege contributia pe care acestea o aduc textului biblic. Scopul
nostru este sa ajungem sa intelegem corect Scriptura nu doar sa fim in stare sa-i spunem
pe nume unei figuri de stil.
Astfel, a fost odata o familie numita ASEMANAREA. Unii dintre vecinii ei i-au inteles
gresit pe membrii ei. Vedeti acestia nu pricepeau ca aceasta familie este o familie de
actori care-si petreceau mai tot timpul jucand un rol. Familia ASEMANARE cuprinde
cinci membrii:
1) SIMILITUDINEA
2) METAFORA
3) TIPUL
4) ALEGORIA
5) PARABOLA (sau, PILDA)
In aceasta prima familie a figurilor de stil se regaseste o singura trasatura comuna: toti
membrii ei se aseamana intr-un fel sau altul cu obiectul cu care se compara. In cele mai
multe cazuri asemanarea aceasta se limiteaza doar la caracteristicile esentiale si de regula
acestea sunt definite in portiunea care se studiaza.
Tipurile, alegoriile si parabolele, de obicei sunt putin mai complete si pot participa in mai
multe comparatii. Trebuie sa atragem atentia asupra pericolului ca imaginatia omeneasca
sa le duca in extreme sugerand interpretari bizare.
Ce potential urias se gaseste in limbajul figurativ! Sa exploram cateva dintre exemplarele
folosite in Biblie. Mai jos aveti enumerate cateva dintre acestea, cat si situatiile in care
ele sunt utilizate.

Similitudinea
SIMILITUDINEA este "fiul cel mai mic" (mezinul) acestei familii. Rolul sau este unul
foarte simplu, el intotdeauna anuntand ce va face. Astfel el iti spune, "acum ma voi purta
ASEMENEA unui urias" si-l vei vedea intrand in camera tropaind si calcand apasat ca un
urias. El isi joaca rolul. Alteori, iti va explica, "sunt imbracat CA SI un politist". Micutul
similitudine va folosi intotdeauna cuvintele "ca", "asemenea", "ca si", pentru a explica ce
va face.
Biblia foloseste multe similitudini. Observati doar ce spune Isaia 53:6 : "Noi rataceam cu
totii CA NISTE oi, fiecare isi vedea de drumul lui". Astfel, profetul Isaia traseaza o
comparatie directa intre noi si niste oi. Evident, nu vrea sa spuna ca si noi avem patru

picioare si lana (unii, poate!!), ci ca noi sunt ASEMENEA oilor in aceasta privinta: ne-am
ratacit/pierdut de Creatorul nostru! Ne-am departat de Dumnezeul nostru!
Isaia 55:9 ofera o alta similitudine. "Ci CAT sunt de sus cerurile fata de pamant, ATAT
sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre."
Observati ca in acest caz similitudinea apare sub o forma diferita. Intai se spune "cat de",
apoi "atat de" realizand asemanarea. Aceasta este trasatura de baza a similitudinii. Ea
intotdeauna va face o asemanare folosind cuvinte de acest fel. In general o similitudine va
fi scurta, insa uneori poate fi foarte lunga intinzandu-se pe cuprinsul a mai multor versete
(vezi, Isaia 55:10-11).
Alte aparitii ale similitudinii: Rom.12:4, Ps.102:6, Judecatori 13:6, 2 Samuel 22:34,
Matei 28:3, Isaia 40:15.
Intai, haideti sa comparam similitudinea cu metafora. Efeseni 5:22-27 reprezinta o
similitudine pentru ca in acel pasaj se face o comparatie formala, pe de-o parte intre
Hristos si Biserica, si de cealalta parte, intre sotii si sotiile lor. Cuvintele "ca", "tot asa",
"ca si", "cum", sunt cele ce o evidentiaza. Aceasta figura de stil are rolul de a sublinia si
a innobila relatia casatoriei. Acest lucru se poate vedea zugravit in tabelul de mai jos:

Un exemplu de dezvoltare a interpretarii unei similitudini

Cum este HRISTOS SI BISERICA

Tot asa sunt SOTII SI SOTIILE

CUM a iubit si Hristos Biserica si S-a dat

pe Sine pentru ea ...Efes.5:25

Barbatilor, iubiti-va nevestele CUM a

iubit si Hristos Biserica ...Efes.5:25

"CA s-o sfinteasca" (Efes.5:26), adica pentru

a putea sa o foloseasca in scopul pentru care a
creat-o: a) ca si o expresie a propriei sale
VIETI si CARACTER.b) pentru a ne implini,
ca si madulare ale Sale, slujbele si darurile
date nou de Dumnezeu.c) multe altele,
adaugati d-voastra!

TOT ASA SI sotul sa-si sfinteasca sotia

lui daruindu-si viata lui ei, si sa o
sprijine sa-si: a) exprime propria ei
personalitate si viata in Hristos.b)
foloseasca darurile ei intr-o lucrare
spirituala.c) sa se ingrijeasca de casa ei,
implinindu-si menirea fata de sotul si
copiii ei.

"CA SA infatiseze inaintea Lui aceasta

Biserica, slavita" (Efes.5:27), adica, ca el sa
se poata bucura de beneficiile rezultate din
dragostea Lui jertfitoare fata de Mireasa Lui.
Prin dragostea Lui, sa duca la desavarsirea
umanitatii noastre.

CA sotul sa poata cauta implinirea sotiei

sale, a se bucura de ea. Sa se poata bucura
de frumusetea si de gloria rolului ei de
femeie in familia lui. Indeplinindu-si rolul
sau de cap al familiei sa o conduca prin
dragostea lui la implinirea ei.

"fara pata fara zbarcitura sau altceva de

TOT ASA sotul sa-i ramana credincios ei,

felul acesta, ci sfanta si fara prihana"

(Efes.5:27).CA lucrarea Lui in noi sa
continue si sa fie dusa la indeplinire, si CA
noi sa-i apartinem in intregime Lui.

prin devotament si fidelitate, in ciuda

problemelor.

"dupa ce a curatit-o prin botezul cu apa, prin

Cuvant" (Efes.5:26). Prin comunicarea pe
care, din dragoste, El a initiat-o, sa ne
apropie, si sa ne tina in dragostea Lui.

TOT ASA si sotii trebuie sa-si comunice

dragostea lor sotiilor lor, amintindu-si ca
dragostea se exprima singura, ca lui ii
revine initiativa de a demonstra acest
lucru, asa cum si Hristos a facut-o. Doar
atunci, si el va iubi asa cum Hristos a
iubit.

CUM SE INTERPRETEAZA? Privind la trasatura comuna subliniata la partile sau

obiectele asemanate.

Metafora
"Domnisoara" METAFORA este sora mai mica a micutului SIMILITUDINE. Ea este
cu putin mai in varsta decat el, dar si ea contine parti scurte. Si ei ii place de asemenea sa
joace unele roluri, dar nu spune tuturora ce face. Uneori poate spune , "sunt o printesa",
iar unii s-ar putea sa o creada, dar prietenii si familia ei stiu ca nu este. Alteori, s-ar putea
sa spuna "sunt un fluture", dar de data aceasta toti sa stie ca ea doar juca rolul unuia.
Rolurile ei aduc foarte mult cu cele ale familiei ei, insa sunt mult mai scurte.
Prin contrast, metafora nu este atat de directa ca si similitudinea. Ea comunica o impresie
(exprima o imagine) mai mult prin intermediul sugestiei. Prin expresiile, "Voi sunteti
sarea pamantului" (Mat.5:13) si "Voi sunteti lumina lumii" (Mat.5:14), Domnul nostru
Isus apeleaza frecvent la metafore pentru a exprima adevarul incontestabil al faptului ca
crestinii se presupune sa joace un rol hotarator in schimbarea lumii. In vremurile acelea,
si nu numai, sarea era principalul mijloc prin care se oprea descompunerea pestelui sau a
carnii, astfel incat folosirea acestei imagini de catre Isus a avut efect asupra ascultatorilor
Sai. La randul ei, lumina ne permite sa ne aratam plini de incredere. Ea alunga
intunericul. Daca nu vedem inainte, ne pierdem si ne ratacim. Insa lumina lumineaza in
intuneric. Cuvintele "sare" si "lumina" sunt folosite pentru a sugera o comparatie. Noi ar
trebui sa fim in lumea aceasta CA SI lumina si sa ne comportam CA SI sarea. Aceste
metafore puternice ne conving de importanta deosebita a rolul nostru in aceasta lume.
In Biblie sunt folosite numeroase metafore. De regula, metafora se bazeaza pe o anume
trasatura care este dorita sa apara intre cele doua parti. Dupa cum am vazut mai sus, atat
sarea cat si crestinul joaca un rol comun, fiecare pe taramul lui, de conservare, de
impiedicare a stricaciunii. Aceasta este trasatura care se poate intalni la obiectele
asemanate, indiferent de cat diferite sunt in natura lor.

INTERPRETARE
Pentru fiecare metafora ar trebui sa punem intrebarea, "in ce fel caracterizeaza sau
explica obiectul cu care se face comparatia?", sau, "care este principala utilizare a
obiectului din metafora?" Isus a spus in Ioan 10:11 "Eu sunt Pastorul cel bun. Pastorul
cel bun isi da viata pentru oile sale". Dupa descrierea metaforei, El explica calitatea
pastorului care i se potrivea si Lui, si anume faptul ca El isi va da viata pentru oile Sale.
Astfel, Scriptura va explica singura figura care este folosita. Vezi, Ioan 6:51; 15:1; 10:9;
14:6; Matei 5:14; 1 Cor.3:9; Luca 13:32.

Tipul (umbra)
Cel mai varstnic fiu al familiei ASEMANARE este adolescentul TIP. Lui ii place nespus
de mult sa imite, sa mimeze si sa reconstituie mici scenete. Show-ul sau preferat este
parada de siluete. El aranjeaza ca lumina reflectorului sa cada asupra lui dintr-o parte
pentru ca umbra lui sa fie proiectata pe ecran. Atunci el isi joaca diversele lui roluri.
Audienta lui este impresionata de jocul de umbre care se petrece in acelasi timp cu
derularea rolului sau. Cu toate acestea rolul sau este uneori greu de inteles. Nu-ti dai
seama imediat ce joaca. De aceea, este nevoie ca cineva sa ne explice.
Studiul tipurilor (umbrelor) biblice este unul foarte bogat si care aduce foarte multe
satisfactii. In Coloseni 2:17 tipurile sunt denumite "umbra lucrurilor viitoare".
Dumnezeu a folosit umbrele in Cuvantul Sau pentru a ilustra multe din adevarurile Sale
esentiale. Astfel jertfa lui Hristos a fost "jucata", "imitata", de jertfele de animale ale
Vechiului Testament, sau templul este "umbra" locului ceresc unde se gaseste Dumnezeu.
In acelasi fel Biblia vorbeste de Adam (Rom.5:14) spunand ca este "o icoana
preinchipuitoare a Celui ce avea sa vina" (daca, doriti, "un prototip"), adica, a lui
Hristos.
Diferitele forme sub care apare tipul (umbra) in Biblie
* Ca si intamplare (eveniment)
In cel de-al 10-lea capitol al primei epistole catre Corinteni se descriu mai multe
intamplari care s-au petrecut in timpul ratacirii prin pustie a israelitilor. Aceste lucruri
denumite in greceste "typikos" (cuvant ce se gaseste doar in acest loc!) se spune ca au
fost retinute pentru invatatura noastra:
"Aceste lucruri li s-au intamplat ca sa ne slujeasca drept pilde, si au fost scrise pentru
invatatura noastra, peste cari au venit sfarsiturile veacurilor." (1Cor.10:11)
STRONGS CONCORDANCE: 5759 tupikos (toop-ee-kos') - an adverb related to 5179; found only in 1
Cor. 10:11: as a warning, by way of example, typologically (i.e. figuratively, as a prophetic type, a
typological interpretation of Scripture).

* Ca si obiect (lucru)

In Evrei 10:20 valul, sau perdeaua din interiorul Templului este obiectul cu care se
compara trupul lui Isus Hristos, ce a fost rastignit pe cruce.
Astfel dar, fratilor, fiindca prin sangele lui Isus avem o intrare sloboda in Locul prea
sfant, pe calea cea noua si vie, pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua din launtru,
adica trupul Sau
Astfel, un obiect poate servi de tip (umbra; model; prototip) al unui adevar spiritual.
Folosirea prototipurilor (modelelor) este foarte comuna in industrie cand se lanseaza
(inventeaza) ceva. Cand eram adolescent m-am inscris la cercul de aeromodele si
navomodele al Casei Pionierilor din Petrosani. Acolo construiam "modele" ale unor
aeronave sau nave ce au existat in trecut sau existau in prezent. Scopul unui model, este
evident de a avea o imagine (a stii cum arata), la o scara mai mica, a unei nave ce nu se
putea vedea.
O utilizare asemanatoare a modelului se gaseste si in arhitectura. In acest domeniu
"modelul" se numeste "macheta".
* Ca si cladire (constructie)
Tot in Evrei (9:11, 24) suntem invatati ca cortul intalnirii din pustie reprezinta o umbra
("o macheta") a cortului din ceruri. Acesta mai este un model si al Domnului Isus Hristos.
"Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai
mare si mai desavarsit, care nu este facut de maini, adica nu este din zidirea aceasta
Caci Hristos n-a intrat intr-un locat de inchinare facut de mana omeneasca, dupa chipul
adevaratului locat de inchinare, ci a intrat chiar in cer, ca sa Se infatiseze acum, pentru
noi, inaintea lui Dumnezeu."
* Ca si ceremonie (ritual)
In Vechiul Testament sunt descrise multe ceremonii religioase. Una dintre cele mai
importante dintre aceste ceremonii a fost Praznicul (sarbatoarea) Pastelui care celebra
izbavirea evreilor din Egipt si de ingerul mortii. Astfel 1 Cor.5:7 ne subliniaza ca Isus
Hristos este Pastele nostru.
Studiind Biblia vom descoperi asadar ca un tip (model, umbra, macheta, etc.) poate fi o
persoana, o intamplare, un obiect, o cladire sau o ceremonie. La randul sau Isus a folosit
umbrele cand a invatat. Vorbindu-i lui Nicodim, Isus a folosit "sarpele din pustie" ca si
umbra a Sa si a crucificarii Sale apropiate (vezi, Ioan 3:14). De asemenea, Isus a pomenit
si experienta lui Iona ca fiind un prototip al ingroparii si invierii Sale (vezi, Matei 12:40).
AVERTISMENT in privinta interpretarii tipurilor
Un lucru pe care trebuie sa-l evitam este ducerea in extrema a tipurilor. Trebuie sa ne
amintim ca acestea nu sunt decat umbre. Daca il urmarim pe "tanarul" TIP facandu-si

numarul sau de siluete, nu vom putea sa vedem decat umbrele pe care acesta le
proiecteaza pe perete sau pe ecran fara sa fim in stare sa observam detaliile. Nu vom
putea sa vedem ce culoare au ochii lui, sau nici macar ce fel de haine poarta. De aceea,
trebuie retinut sa intotdeauna o umbra, un tip, este inferior lucrului spre care indica
(sau, pe care il prefigureaza). Intotdeauna realitatea (trupul) va avea mai multe
detalii decat umbra.
Uneori, un tip poate prefigura mai multe lucruri. Cortul, de exemplu, nu este o umbra
doar a cerurilor dar si a Domnului Isus, si a lucrarii Sale de rascumparare a noastra din
pacat. Mai poate fi privit de asemenea si ca o umbra a umblarii si partasiei crestinului cu
El. Multe lucruri din Noul Testament sunt privite ca umbre. In plus, multe umbre din
Vechiul Testament nu sunt deloc explicate in Noul. Luati de exemplu, viata lui Iosif. Desi
in multe feluri Iosif il poate prefigura pe Hristos, Noul Testament nu specifica faptul ca
acesta este considerat o umbra a Lui.
Tineti minte acest avertisment! Tipurile, sau umbrele nu pot fi folosite ca baza pentru
invatarea sau formularea unor doctrine ci doar pentru ilustrarea si clarificarea unor
doctrine in timp ce le studiem.

ALEGORIA
"Mama" ALEGORIE nu este doar o actrita, dar si o profesoara de actorie! Ea va juca un
rol, brusc se va opri si apoi va explica ce face. Ea este specializata in punerea in scena a
vietii de zi cu zi si in scenete simple pe care oricine le poate intelege.
Definitie: Biblia contine multe alegorii. Adesea alegoria este definita ca fiind o metafora
prelungita, sau o metafora continua. In timp ce o metafora de regula apare sub forma unui
singur cuvant, sau a unei singure propozitii, o alegorie este mai lunga de atat. De obicei,
ea se desfasoara sub forma unei naratiuni.
In ce priveste alegoria, este aproape o regula ca aceasta nu se poate interpreta literar.
Astfel, alegoria uneori este insotita de propria ei interpretare sau va fi explicata chiar de
persoana ce ofera alegoria.
Cel de-al saselea capitol al lui Ioan relateaza miracolul hranirii miraculoase de catre Isus
a 5 mii de oameni. In ziua care a urmat acestei intamplari, El a folosit o alegorie in
invatatura pe care a dat-o. Atunci El le-a spus ca parintii lor din trecut au mancat mana in
pustie si ca acum sunt morti dar, "Painea, care se pogoara din cer, este de asa fel, ca
cineva sa manance din ea, si sa nu moara. Eu sunt Painea vie, care s-a pogorat din cer.
Daca mananca cineva din painea aceasta, va trai in veac; si painea, pe care o voi da Eu,
este trupul Meu, pe care il voi da pentru viata lumii" (v.50-51). Iar vers. 54, "Cine
mananca trupul Meu, si bea sangele Meu, are viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de
apoi" Insa in vers.60, El scoate in evidenta faptul ca ei spuneau ca vorbirea aceasta este
dificil de inteles pentru ei si insuportabila: "Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate
s'o sufere?"

Una dintre caracteristicile alegoriei este faptul ca daca nu ai o inima deschisa asemenea
iudeilor poti sa te pierzi in intelesurile ei si sa-ti scape ideea principala. Interpretarea
acestei alegorii este continuata in restul acestui pasaj pana la vers.63 unde El personal
interpreteaza pentru ucenici ceea ce a spus: "Duhul este acela care da viata, carnea nu
foloseste la nimic; cuvintele, pe cari vi le-am spus Eu, sunt duh si viata".
Unul dintre cele mai bune exemple ale unei alegorii se gaseste in Galateni 4:21-31. In
acest pasaj Pavel le foloseste pe Agar si Sara pentru a ilustra cele doua legaminte.
Rom.7:1-6 ilustreaza prin intermediul legii casatoriei eliberarea credinciosului de sub
lege prin unirea sa cu Hristos. Conform legii folosite drept ilustratie femeia casatorita este
legata de sotul ei pana la moartea lui. Doar in cazul interventie acesteia ea este libera sa
se alature altui barbat.
Dupa aceea, Efeseni 6 contine alegoria armurii spirituale a crestinului. Primul lucru care
ar trebui facut atunci cand studiem o alegorie este de a cauta ideea ei principala. De a afla
ce vrea sa spuna. Astfel ar trebui sa privim la context, la ceea ce este spus inaintea ei si
dupa ea, sa aflam care este scopul pentru care a fost folosita, sa privim la imprejurarile in
care a fost folosita, si la aplicatia care i se face, sau interpretarea care i s-a adus de catre
autorul ei. Din nou, luati seama de a nu citi (subintelege) prea multe intr-o alegorie, sau
chiar de a trece peste propria interpretare a autorului.
[urmatoarea pagina]

<--Studii Biblice
Duminica, 18 Aprilie, 1999

Elementele de Structura
Elemente ale interpretarii
La sfarsitul acestui studiu aceste trei obiective trebuie sa poata fi atinse:
* Cum se separa ideile principale de cele subordonate.
* Sa se recunoasca cuvintele ce determina sensul pasajelor - "indicatorii structurali"
* Sa se faca schita unui pasaj si sa se afle ideea lui principala.
Sa luam un text biblic si sa aflam care este tema lui principala, care este invatatura pe
care o transmite, si sa se faca schita lui. Gal.5:16-26
16 Zic dar: umblati carmuiti de Duhul, si nu impliniti poftele firii pamantesti.
17 Caci firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului, si Duhul impotriva firii pamantesti: sunt lucruri
otrivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce voiti.

18 Daca sunteti calauziti de Duhul, nu sunteti supt Lege.

19 Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute, si sunt acestea: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea,
20 inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, desbinarile, certurile
de partide,
21 pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile, si alte lucruri asemanatoare cu acestea. Va spun mai dinainte,
cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri, nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.
22 Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de
bine, credinciosia,
23 blandetea, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege.
24 Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei.
25 Daca traim Duhul, sa si umblam prin Duhul.
26 Sa nu umblam dupa o slava desarta, intaratandu-ne unii pe altii, si pizmuindu-ne unii pe altii.

1) DESCOPERA IDEILE PRINCIPALE SI IDEILE SUBORDONATE

Astfel, unul din primele lucruri care trebuie sa se faca este sa se separe ideile principale
si ideile subordonate ale autorului. De ce? Pentru ca astfel descoperim sirul ideilor
autorului biblic (filonul logic), si urmarind dezvoltarea ideilor sale putem afla care este
ideea principala pe care doreste sa o comunice.
Facand aceasta schita a ideilor principale si subordonate se poate afla logica autorului si
incotro indreapta el cititorul. Spre ce concluzie ne conduce, care invatatura doreste sa o
transmita. Ea poate sa serveasca drept schelet pentru o predica sau drept baza a unei lectii
biblice!
Prin aceasta separare a ideilor principale de cele subordonate noi beneficiem de o
modalitate vizuala de a descoperi logica unui pasaj. Totul consta in asezarea pe hartie a
acestor idei sub forme prescurtate si in trepte (scara). De la extrema stanga a paginii incep
ideile principale, apoi mai la dreapta, cele subordonate. Practic, aceasta este o
fragmentare vizuala a textului, in functie de ideile sale.
Asa arata :
Galateni 5
16 Zic dar: umblati carmuiti de Duhul, si nu impliniti poftele firii pamantesti.
17 Caci firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului, si Duhul impotriva firii pamantesti:
sunt lucruri potrivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce voiti.
18 Daca sunteti calauziti de Duhul, nu sunteti supt Lege.
19 Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute, si sunt acestea: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea,
20 inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, desbinarile, certurile
de partide, pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile, si alte lucruri asemanatoare cu acestea.
Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri, nu vor mosteni Imparatia lui
Dumnezeu.
22 Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de
bine, credinciosia, 23 blandetea, infranarea poftelor.
Impotriva acestor lucruri nu este lege.

24 Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei.
25 Daca traim Duhul, sa si umblam prin Duhul.
26 Sa nu umblam dupa o slava desarta, intaratandu-ne unii pe altii, si pizmuindu-ne unii pe altii.

Se poate observa ca exista mai multe niveluri de propozitii subordonate. La randul tau
poti sa iei orice text din Biblie si sa faci o separare a ideilor principale de cele
subordonate.
2) MARCAREA ELEMENTELOR DE STRUCTURA
Odata ce s-a facut aceasta separare a ideilor pasul urmator este sa se marcheze elementele
de structura care arata modul in care autorul isi dezvolta idee principala. Prin marcarea
lor, mintea ta se va obisnui sa recunoasca imediat logica autorului si sa inteleaga ce
anume vrea sa spuna.

Elementele de Structura
Indicatorii structurali arata modul in care scriitorul biblic si-a dezvoltat ideea.
Observandu-i, intelegi structura pasajului si ideea principala iti va fi mult mai evidenta in
textul biblic. Cunoasterea acestor elemente structurale este necesara pentru interpretare. A
le recunoaste in text te va ajuta sa intelegi sensul lui.

1) Asocierea - cuvantul "si"

Definitie: Suprapunerea (sau, unirea) unor idei sau ganduri similare cu scopul de a
sublinia ideea initiala.
Prin "asociere" se subliniaza o idee, se accentueaza un concept biblic, Dumnezeu repeta
si intareste ceea ce vrea sa comunice prin ideea initiala, de start.
Exemplu: Psalmul 1, vers.2 si 3.
1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai, nu se opreste pe calea celor pacatosi,
SI nu se aseaza pe scaunul celor batjocoritori!
2 Ci isi gaseste placerea in Legea Domnului, SI zi si noapte cugeta la Legea Lui!
3 El este ca un pom sadit langa un izvor de apa, care isi da rodul la vremea lui, si ale
carui frunze nu se vestejesc: tot ce incepe, duce la bun sfarsit.

Observa cum toata partile acestor versete sunt legate prin cuvantul "si". Omul neprihanit
este cel ce isi gaseste placerea in legea Domnului "si" mediteaza asupra ei "si" care este
ca un pom, "si" ale carui frunze nu se vor vesteji, "si" cel ce duce totul la bun sfarsit.
Astfel este caracterizat omul lui Dumnezeu, iar prin asocierea acestor idei ni se
contureaza clar caracterul lui si preocuparile pe care le are.

2) Contrastul - "dar", "ci", "caci"(?)

Puterea si forta pasajului ii este data de felul in care se arata cum se deosebesc, doua sau
mai multe lucruri, unul de altul. Atitudini, fapte, idei.
Psalmul 1
2 CI isi gaseste placerea in Legea Domnului, si zi si noapte cugeta la Legea Lui!
4 Nu tot asa este cu cei rai: CI ei sunt ca pleava, pe care o spulbera vantul.
6 CACI Domnul cunoaste calea celor neprihaniti, dar calea pacatosilor duce la pieire.
1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai, nu se opreste pe calea celor pacatosi,
si nu se aseaza pe scaunul celor batjocoritori!
2 Ci isi gaseste placerea in Legea Domnului, si zi si noapte cugeta la Legea Lui!
3 El este ca un pom sadit langa un izvor de apa, care isi da rodul la vremea lui, si ale
carui frunze nu se vestejesc: tot ce incepe, duce la bun sfarsit.
4 Nu tot asa este cu cei rai: ci ei sunt ca pleava, pe care o spulbera vantul.
5 De aceea cei rau nu pot tinea capul sus in judecatii, nici pacatosii in adunarea celor
neprihaniti.
6 Caci Domnul cunoaste calea celor neprihaniti, dar calea pacatosilor duce la pieire.
In felul acesta este prezentat contrastul intre ceea ce face si ce nu face omul neprihanit.
Primele trei versete spun ca omul neprihanit nu traieste in zona (domeniului) pacatului, ci
in zona (domeniul) Cuvantului lui Dumnezeu. Contrastul folosit aici este cel ce
subliniaza ideea aceasta.
Versetul urmator devine baza unui contrast intre omul neprihanit si omul rau. Omul
neprihanit este ca un copac verde, viu si roditor; in vers.4 omul rau este asemanat cu
pleava moarta si inutila. Consecintele rautatii lui sunt aratate in vers.5. Din nou, acest
contrast al imaginilor utilizate da forta ideii sustinute.

3) Repetitia - repetarea aceluiasi termen, expresie, propozitie, sau idee se poate face,
din nou, cu scopul de a sublinia o invatatura doctrinara, o realitate spirituala, o
descoperire a lui Dumnezeu.

Exemplu:
Observati repetarea expresiilor "in Hristos", "prin Hristos si "in El".
Efeseni, cap.1
3 Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a
binecuvantat cu tot felul de binecuvantari duhovnicesti, in locurile ceresti, IN HRISTOS.
4 IN EL, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana
inaintea Lui, dupa ce, in dragostea Lui,
5 ne-a randuit mai dinainte sa fim infiati PRIN ISUS HRISTOS, dupa buna placere a
voii Sale,
6 spre lauda slavei harului Sau, pe care ni l-a dat IN PREA IUBITUL LUI.
7 IN EL avem rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului
Sau
9 caci a binevoit sa ne descopere taina voii Sale, dupa planul pe care-l alcatuise IN SINE
INSUSI
10 ca sa-l aduca la indeplinire la implinirea vremurilor, spre a-si uni iarasi intr-unul IN
HRISTOS, toate lucrurile: cele din ceruri, si cele de pe pamant.
Observati ca tot ceea ce avem ca si crestini se gaseste in El si vine de la El, si prin El. Nu
stiu cum pot unii sa creada ca au ceva (putere, autoritate, intelepciune, cunoastere, talent,
etc.), de la ei, sau in ei insisi, cand Biblia se exprima cu atata claritate.
In conformitate cu ceea ce Biblia spune in alta parte:
1Cor 4:7 Caci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care sa nu-l fi primit? Si daca l-ai
primit, de ce te lauzi ca si cum nu l-ai fi primit?
1Cor.15:10 Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Si harul Lui fata de mine n-a fost
zadarnic; ba inca am lucrat mai mult decat toti: totusi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care
este in mine.
Rom.9:16 Asa dar, nu atarna nici de cine vrea, nici de cine alearga, ci de Dumnezeu care
are mila.
1Tim.1:12-16
Multamesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a intarit, ca m-a socotit vrednic de
incredere, si m-a pus in slujba Lui, macar ca mai inainte eram un hulitor, un prigonitor si
batjocoritor. Dar am capatat indurare, pentru ca lucram din nestiinta, in necredinta! Si
harul Domnului nostru s-a inmultit peste masura de mult impreuna cu credinta si cu

dragostea care este in Hristos Isus. O, adevarat si cu totul vrednic de primit este cuvantul,
care zice: ,,Hristos Isus a venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatosi``, dintre cari cel
dintai sunt eu. Dar am capatat indurare, pentru ca Isus Hristos sa-Si arate in mine, cel
dintai, toata indelunga Lui rabdare, ca o pilda celor ce ar crede in El, in urma, ca sa
capete viata vesnica.
Este ceea ce Pavel sustine prin propria lui marturie, si anume ca desi era absolut
nevrednic, Dumnezeu a dorit sa-i arate mila si sa faca din el un monument al harului lui
Dumnezeu. Daca este un apostol este datorita alegerii lui Dumnezeu, nu meritului sau.
Pavel a indicat cum datorita felul sau de viata din trecut este lipsit de orice merit pentru a
fi pus in slujba lui Dumnezeu.
Folosind acest mijloc al repetarii Pavel demonstreaza cu claritate ca toate binecuvantarile
noastre spirituale, ca si crestini, se datoreaza lui Isus Hristos si lucrarii facute de El pe
cruce, si ne sunt acordate prin El, nu prin faptele noastre, sau datorita calitatilor noastre.
Un alt exemplu, poate fi gasit in cartea Faptelor Apostolilor unde cuvintele "semne si
minuni" sunt repetate cu scopul de a indica calitatea vietii traite de primii crestini si
modul in care Dumnezeu lucra prin ei cu putere.
FAPTE 2:22 Barbati Israeliti, ascultati cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om
adeverit de Dumnezeu inaintea voastra prin minunile, semnele si lucrarile pline de
putere, pe cari le-a facut Dumnezeu prin El in mijlocul vostru, dupa cum bine stiti;
FAPTE 4:30 si intinde-Ti mana, ca sa se faca tamaduiri, minuni si semne prin
Numele Robului Tau celui Sfant, Isus.
FAPTE 5:12 Prin mainile apostolilor se faceau multe semne si minuni in norod. Toti
stateau impreuna in pridvorul lui Solomon,
FAPTE 14:3 Totusi au ramas destul de multa vreme in Iconia si vorbeau cu indrazneala
in Domnul, care adeverea Cuvantul privitor la harul Sau, si ingaduia sa se faca semne si
minuni prin mainile lor.
Etc. - Fapte 5:12; 6:8; 7:36; 14:3; 15:12

4) De la cauza la efect - textul prezinta mai intai cauza si apoi efectele ei.
Galateni 6:7-8
Nu va inselati: ,,Dumnezeu nu Se lasa sa fie batjocorit.`` Ce seamana omul, aceea va si
secera. Cine seamana in firea lui pamanteasca, va secera din firea pamanteasca
putrezirea; dar cine seamana in Duhul, va secera din Duhul viata vesnica.
In acest text, cauzele sunt "semanatul (traitul) in firea pamanteasca" si "semanatul in
Duhul", iar efectele sunt "putrezirea" si "viata vesnica".

Luand seama la acest indiciu vom putea sa intelegem corect ce vrea sa spuna autorul
inspirat de Duhul lui Dumnezeu. Ce ne invata, asupra caror atitudini si fapte ne atrage
atentia ca aduc dupa sine niste consecinte, efecte. Legea lui Dumnezeu este cel mai bun
exemplu al avertizarii oamenilor cu privire la consecintele pacatului. Ea nu a fost data
pentru a le curma (in ciuda primei impresii cu care unii raman cand o citesc!), ci pentru a
evidentia raul pe care neascultarea ei il cauzeaza omului.
Istoria poporului Israel reprezinta un alt exemplu al relatiei cauza-efect. Astfel multe
texte din cartile 1 si 2 Imparati sunt structurate in jurul relatiei cauza efect. Acolo autorul
descrie adesea idolatriile si imoralitatile Israelului. Dar pe masura ce Israelul continua sa
se opuna incercarilor pline de mila ale lui Dumnezeu de a-i aduce al pocainta, mesajul ca
urmeaza judecata devine tot mai raspicat si mai urgent. Aceste carti enumera numeroasele
cauze ale caror efect (rezultat) final au fost captivitatea asiriana si babiloniana a
israelitilor.

5) De la efect la cauza - acest indiciu structural este opusul formei "de la cauza la
efect", adica textul descrie mai intai efectul (efectele) si apoi cauza lui.
Romani 8:22-30 constituie un exemplu al unei astfel de tehnici structurale. Pavel
prezinta mai intai efectul in vers.22-27. El descrie dorinta fierbinte a credinciosului ca
trupul sa-i fie rascumparat din stricaciunea pacatului cat si nadejdea de neclintit pe care o
are datorita invierii lui Hristos. Cauza acestei atitudini pe care crestinul o are este oferita
in vers.28-30. Acolo Pavel descrie asigurarea pe care o au toti credinciosii ca "toate
lucrurile lucreaza spre bine" si ca glorificarea noastra (inclusiv a trupurilor noastre), ce
va avea loc la intoarcerea lui Hristos, este sigura.

6) Explicatia - este poate unul dintre cele mai indragite indicii structurale caci ea ne
face sa intelegem ce vrea sa se spuna. Prin intermediul ei o idee este mai intai introdusa,
apoi prezentata pe larg sau explicata.
Exemplu:
Un exemplu excelent al unui astfel de mijloc structural se gaseste in Marcu 4:3-9, 10-20.
Mai intai, Isus relateaza pilda semanatorului in vers.3-9, apoi El Insusi da explicatia in
vers.10-20.

7) Ilustratia - o idee este mai intai introdusa, apoi ilustrata.

Exemplul biblic:
Capitolul 11 reprezinta un exemplu minunat al ilustrarii conceptului biblic de credinta. Ea
este o actiune, nu o invatatura pe care omul sa o sustina, nici un sentiment de care sa se
agate, lucru contrar multor conceptii gresite avute astazi despre credinta. Pentru a ilustra
acest adevar autorul Epistolei catre Evrei ofera exemplele de viata caracterizata de
credinta ale unui numar de barbati si femei din Vechiul Testament. Intai, este introdusa
definitia credintei (Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o
puternica incredintare despre lucrurile cari nu se vad.), apoi este oferita ilustrarea ei cu
exemple de vieti traite dupa acest principiu.

Faptele lor marete savarsite prin credinta, constituie cea mai buna ilustratie a ceea ce
omul poate realiza bizuindu-se pe Dumnezeu si increzandu-se in promisiunile Sale.
Metoda este impartasita de multi autori biblici si este revelatoare pentru diversele
invataturi careia ii este alaturata.

8) Punctul culminant - textul este aranjat in asemenea fel incat sa se realizeze o

progresie de la mic la mai mare, o crestere in intensitate a ideilor, o incalzire treptata a
discursului autorului care de obicei se concretizeaza prin afirmarea cu mare pasiune a
unui adevar dumnezeiesc ce a fost revelat autorului.
Exemplele biblice:
I. Pavel foloseste aceasta metoda in Epistola sa catre romani. In primele 11 capitole, el
discuta mai multe adevaruri teologice esentiale credintei crestine: pacatosenia
deznadajduita a tuturor oamenilor, mantuirea prin har si prin credinta, fara faptele bune
facute in propria neprihanire, impietrirea iudeilor si rascumpararea lor finala.
Desi crestinii contemporani pot considera aceste adevaruri normale, subintelese, pentru
cei din vremea lui Pavel, si mai ales pentru evrei, ele erau noutati. Nu puteau sa fie
acceptate cu usurinta. Ne putem imagina cum cititorii de atunci ai epistolei au devenit tot
mai incordati urmarind derularea ideilor lui Pavel din aceasta scrisoare. Insa brusc Pavel
izbucneste intr-o mare exclamatie de lauda:
33 O, adancul bogatiei, intelepciunii si stiintei lui Dumnezeu! Cat de nepatrunse sunt
judecatile Lui, si cat de neintelese sunt caile Lui!
34 Si in adevar, ,,cine a cunoscut gandul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?
35 Cine I-a dat ceva intai, ca sa aiba de primit inapoi?``
36 Din El, prin El, si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie slava in veci! Amin.
(Rom.11:32-36)
Este ca si cum Pavel ar spune ca desi aceste adevaruri sunt dificile si nu pot fi intelese
usor, credinciosul nu trebuie sa se lase prada disperarii sau necredintei. Dimpotriva, toti
credinciosii ar trebui sa vada in aceasta intelepciunea lui Dumnezeu care a facut sau a
prevazut aceste lucruri.
[urmatoarea pagina]

<--Studii Biblice

BIBLIA DESCHISA

Lectiile de fata din Prima Epistola a lui Pavel catre Timotei sunt structurate sub forma
unui studiu saptamanal. In fiecare saptamana, crestinul ocupat al zilelor noastre poate
pune deoparte putin timp din fiecare zi in care sa-si improspateze mintea cu ganduri
stimulate de intrebari ce sunt derivate din textul biblic al zilei respective. In felul acesta el
poate zilnic "sa-si incinga coapsele mintii" sale la trecerea sa prin aceasta lume (1Petru
1:13-14) si sa fie stimulat sa gandeasca biblic in orice moment.
Este indicat ca la fiecare referinta din lectie sa se depuna efortul de a se deschide Biblia.
Aceste studii au sens doar cu Biblia deschisa! De asemenea, este bine sa ai o foaie alba si
ceva de scris pentru notite sau eventuale neclaritati.
Fiecare lectie de pe o pagina este divizata pe durata unei saptamani. Vei observa ca
fiecare saptamana are doar sase zile de studiu. In a saptea zi te poti intalni cu grupul tau
de studiu, sau rugaciune si sa discuti principiile deduse din pasajul din saptamana de
dinainte. Daca nu ai o astfel de intalnire, ar fi indicat sa initiezi una de vreme ce Biblia ne
indeamna sa avem partasie cu alti crestini, sa staruim in invatatura apostolilor si in
frangerea painii (Faptele Apostolilor 3:42). Poti sa imparti aceste studii si altora, devreme
ce nimeni nu detine un copyright asupra Bibliei! Cu toate acestea, fii un bun berean
(Fapte 17:11) si verifica prin comparatie cu Scriptura, daca lectiile acestea se aliniaza
invataturii biblice sanatoase.
Mediteaza profund la aceste intrebari si la versetele aferente. Uneori nu vei intelege
imediat sensul intrebarii. Ele au fost gandite si concepute in asa fel incat sa te puna pe
ganduri, sa-ti puna mintea in miscare si sa te ajute sa-ti formezi o gandire crestina. De
aceea insista in a cugeta incotro bate fiecare intrebare. Rasfoieste Biblia si cerceteaz-o!
Prima Epistola a lui Pavel catre Timotei este una dintre cele doua scrisori personale pe
care Pavel le-a scris fiului sau in credinta, Timotei. Acesta venea din Listra (Fapte 16:13), oras al Galatiei, si era fiul unei mame evreice evlavioase si al unui tata grec. Pavel l-a
condus pe Timotei la Hristos in prima sa calatorie misionara (Fapte 14:6-23). Desi era
tanar, Pavel il consacra in lucrarea Bisericii ramanand alaturi de el pana la sfarsitul vietii
sale. Adeseori l-a trimis pe Timotei ca reprezentant al sau personal bisericilor (1Cor.4:17;
16:10; Filip.2:19; 1Tes.3:2), iar 1 Timotei il gaseste ca pastor al bisericii din Efes.
Calitatile sale sunt frecvent mentionate de Pavel pe parcursul scrisorii.
Dovezile indica scrierea epistolei in jurul anilor 62-64 d.H., la scurt timp dupa eliberarea
lui Pavel din prima intemnitare din Roma (vezi, Fapte 28:30).
Acestea sunt cateva din intentiile evidente ale scrierii acestei epistole. Dupa eliberarea sa,
Pavel viziteaza mai multe cetati unde a intemeiat biserici, inclusiv Efes. Acolo il lasa in
urma pe Timotei pentru a pune in oranduiala cateva din problemele ce confruntau biserica
de acolo: doctrinele false (1:3-7; 4:1-3; 6:3-5), dezordinea in inchinare (2:1-15),
necesitatea calificarii si confirmarii liderilor bisericii (3:1-14) si materialismul unor

membri (6:6-19). Pavel a plecat in Macedonia de unde a scris aceasta scrisoare

incurajandu-l pe Timotei sa faca ordine.
Epistola se mai remarca prin cateva accente teologice practice. Utilizarea potrivita
(biblica) a legii (1:5-11), mantuirea (1:14-16; 2:4-6), atributele lui Dumnezeu (1:17),
ispasirea lui Hristos (2:4-6; 4:10), caderea omului (2:13,14), persoana lui Hristos (3:16;
6:15,16), alegerea (6:12) si cea de-a Doua Venire a lui Hristos (6:14, 15).
1 Timotei reprezinta o sursa bogata de invatatura crestina practica, pe care va invit sa o
culegeti de pe paginile Scripturii si sa o transferati in practica de zi cu zi. Domnul sa va
intareasca sa faceti asa!
Teodor Macavei, Capela Crestina Petrosani, 1998.

Cuprins
Lectia 1 - 1Timotei 1:1-11

Lectia 7 - 1Timotei 4:1-6

Lectia 2 - 1Timotei 1:12-20

Lectia 8 - 1Timotei 4:7-16

Lectia 3 - 1Timotei 2:1-8

Lectia 9 - 1Timotei 5:1-16

Lectia 4 - 1Timotei 2:9-15

Lectia 10 - 1Timotei 5:17-25

Lectia 5 - 1Timotei 3:1-7

Lectia 11 - 1Timotei 6:1-10

Lectia 6 - 1Timotei 3:8-16

Lectia 12 - 1Timotei 11-21

<--Studii Biblice

INTRODUCEREA

studiului de femei al epistolei catre filipeni, din capela

crestina petrosani
Apostolul Pavel a scris filipenilor intre anii 61-62 d.H., din Roma unde era intemnitat. El
a dorit de mult sa mearga la Roma si sa predice acolo Evanghelia (Rom.1:15; 15:29,32).

In schimb, a ajuns acolo in lanturi, ca prizonier (Fapte 28:16-31). Desi cei ce trebuiau sa-i
fie prieteni i s-au opus, planurile sale de evanghelizare a lumii pareau impiedecate, si
chiar propria lui viata era pusa in joc, caracteristica proeminenta a acestei epistole este
cea a bucuriei. In repetate randuri el foloseste cuvinte ca "bucurie", "bucurati-va" si
"fericire" atunci cand isi impartaseste simtamintele inimii lui cu prietenii cei mai
apropiati.
Pavel este constient ca crestinii filipeni erau de asemenea persecutati (Filipeni 1:28). El ii
incurajeaza sa ramana fermi in credinta lor si sa traiasca in pace unii cu altii. El le scrie ca
sa le arate cum sa traiasca cu bucurie si in victorie in orice imprejurare.
Unele scrisori, Pavel le-a scris ca sa corecteze comportamentul (cum este cazul in
scrisorile catre corinteni), iar altele au fost scrise pentru a clarifica doctrina (cum este
cazul celei catre coloseni). Altele au fost scrise pentru a-i indemna pe credinciosi sa
traiasca in conformitate cu chemarea si pozitia lor in Hristos (cum este scrisoarea catre
efeseni). Iar dupa aceea, altele au fost scrise cu intentia de a fi date de la o biserica la alta
pentru ca mai multe partasii sa aibe parte de mesaj. Dar epistola catre filipeni nu a fost
scrisa ca sa corecteze si nici ca sa fie impartasita cu o alta biserica. Ea este o scrisoare
intima de apreciere, un "multumesc" scris unor prieteni care i-au trimis bani in dar lui
Pavel (Filip.4:15-16). Epafrodit, un membru al adunarii, a adus darul lui Pavel si s-a
intors inapoi cu scrisoarea.
Credinciosii din Filipi il cunosteau bine pe Pavel. Oamenii din acea biserica ii erau
probabil mai apropiati lui decat cei din alta biserica careia i-a scris. Poate ca inimile lor
erau mult mai apropiate datorita modului deosebit in care Dumnezeu i-a unit impreuna
( Fapte 16:6-40).
In timpul celei de-a doua calatorii misionare a lui Pavel prin Asia Mica (zona Turciei de
astazi), o experienta extraordinara a schimbat cursul lucrarii sale. Pavel se afla in
stravechiul oras Troa, cunoscut si sub numele de Troia, situat in partea de nord-est a
peninsulei, cand o viziune l-a facut sa-si schimbe directia. Aceasta a fost schimbare
importanta. Planul lui Pavel a fost sa se indrepte din nou spre est patrunzand mai adanc in
Asia, dar planul lui Dumnezeu era ca el sa duca Evanghelia in Europa. Repede
raspunzand calauzirii lui Dumnezeu, Pavel si tovarasii lui (Sila, Timotei si Luca),
traverseaza ziua urmatoare Marea Egee in Macedonia (partea de nord-este a Greciei).
Pentru noi acesta a fost un pas istoric. Din Asia, Evanghelia era adusa in Europa.
Aproximativ in jurul anului 50 d.H. impreuna cu tovarasii lui de calatorie Pavel a
debarcat in orasul port Neapolis. S-au indreptat imediat spre orasul de resedinta al
provinciei, Filipi, care se afla cam la 16 km de mare. Batalia decisiva in care armatele
loiale raposatului Iulius Cezar au infrant fortele rebele ale lui Brutus si Casius a avut loc
la Filipi. Pentru a cinsti acest eveniment i-a fost acordat acestui oras statutul de "colonie"
romana. La sute de soldati romani in retragere impreuna cu familiile lor, le-au fost daruite
pamanturi, iar tuturor cetatenilor orasului Filipi le-au fost acordate drepturile si
privilegiile unor cetateni ai Romei. Aceste colonii romane au fost descrise ca fiind mica
Roma. Urmau toate obiceiurile, cultura si legile Romei.

In timpul Imperiului Roman, Filipi a crescut de la o asezare mica la un oras important si

prosper. O parte a prosperitatii acestuia se datora faptului ca era situat intr-o importanta
zona producatoare de aur, dar mai ales fiindca Calea Ignatiana, principalul drum de la
Roma la Efes, Ierusalim si la alte indepartate orase orientale, trecea direct prin oras.
Aceasta artera principala a facut orasul accesibil oamenilor din tot Imperiul Roman.
Populatia acestuia, varia pe vremea lui Pavel intre 200.000 si 500.000. Locuitorii lui
proveneau din multe locuri diferite si erau de nationalitati diferite. Datorita asezarii
strategice a orasului, Filipi a devenit o mare garnizoana romana.
De regula planul lui Pavel era de a merge direct la sinagoga din partea locului, insa la
sosirea in Filipi nu a gasit nici una. Acest fapt indica existenta a putini evrei acolo,
conditia intemeierii unei sinagogi fiind prezenta a 10 barbati evrei. Astfel ca s-au
indreptat spre un rau (Gaggitas) care trecea pe la marginile orasului. Acolo au gasit cateva
femei adunate pentru rugaciunea de Sabat.
Aici Pavel a castigat primul sau convertit, o vanzatoare numita Lidia. Aceasta intalnire a
fost inceputul primei biserici cunoscute in Europa, ce s-a nascut in multa suferinta.
Oamenii pe care Dumnezeu i-a atins aici au vazut credinta, dragostea si bucuria lui Pavel
in cele mai ingrozitoare imprejurari si l-au indragit. O relatie deosebita s-a legat intre
credinciosii din Filipi si iubitul lor Pavel. Datorita influentei acestei biserici, s-a deschis
calea pentru raspandirea Evangheliei in intreaga Europa. Totul a inceput de la adunarea
de rugaciune a unor femei.
Cu zece ani mai tarziu, Pavel nu doar ca a trimis sincera sa recunostinta acestei biserici,
dar i-a si incurajat pe membrii ei la statornicie in credinta lor in Domnul Isus Hristos, sasi slujeasca unii altora in smerenie cum El a slujit, cu totii sa lucreze in unitate pentru ca
Hristos sa fie glorificat.
In studiul nostru al Epistolei catre Filipeni, vom descoperi cum sa traim incat fericirea
noastra sa nu depinda de ce se intampla cu noi, ci ea sa se nasca dintr-o profunda bucurie
launtrica.
Desi aceasta scrisoare este adresata credinciosilor din Filipi, Duhul Sfant i-a pastrat
mesajul astfel incat fiecare din noi sa-l cunoasca si sa-l iubeasca pe Domnul Isus Hristos.
Asa cum Pavel a dorit ca experienta lui cu Hristos sa se repete in vietile filipenilor, la fel
ne indeamna si pe noi sa avem dragostea lui Hristos din belsug, sa avem gandul Lui si sa
cunoastem partasia cu Domnul a carui putere si bucurie sa fie si ale noastre.

Cuprins
PUNEREA TEMELIILOR
BISERICII DIN FILIPI
FILIPENI 1:1-2
FILIPENI 1:3-7
FILIPENI 1:8-11

FILIPENI 2:12-18
FILIPENI 2:19-30
FILIPENI 3:1-6
FILIPENI 3:7-11
FILIPENI 3:12-16

FILIPENI 1:12-18
FILIPENI 1:19-26
FILIPENI 1:27-30
FILIPENI 2:1-4
FILIPENI 2:5-11

FILIPENI 3:17-21
FILIPENI 4:1-5
FILIPENI 4:6-9
FILIPENI 4:10-13
FILIPENI 4:14-23

<--Studii Biblice

TREI IDEI FUNDAMENTALE ALE VECHIULUI

TESTAMENT
1. Promisiunea lui Dumnezeu fata de Avraam:
In samanta lui, toate popoarele vor fi binecuvantate. Dumnezeu a infiintat poporul evreu
cu scopul specific de-ai face o Natiune Mesianica pentru lume, adica o natiune prin care
marete binecuvantari sa vina asupra tuturor popoarelor.
2. Legamantul lui Dumnezeu cu poporul evreu:
Daca Il vor servi cu credinciosie, vor prospera ca si natiune.
Daca Il vor parasi si se vor inchina idolilor, vor fi distrusi ca si natiune.
Toate popoarele se inchinau la idoli. Vechiul Testament este o relatare a indelungatului
efort depus de Dumnezeu pentru a stabili, intr-o lume plina de popoare inchinatoare la
idoli, IDEEA ca exista UN SINGUR DUMNEZEU. El va face acest lucru prin
dezvoltarea unui POPOR in jurul acestei IDEI.
3. Promisiunea lui Dumnezeu fata de David:
Familia lui sa imparateasca peste poporul lui Dumnezeu pentru totdeauna.
Cand natiunea lui Dumnezeu devenise una mareata, Dumnezeu a ales o familie din
aceasta natiune, familia lui David. Dumnezeu a inceput sa-si implineasca promisiunea
concentrandu-se asupra acestei familii. Promisiunea mentiona ca din aceasta familie se va
ridica Un Rege, care va trai pentru vecie, si va stabili o imparatie universala cu o durata
nelimitata.
Trei pasi progresivi in Vechiul Testament:
1. Poporul evreu a fost infiintat ca prin ei intreaga lume sa fie binecuvantata. Natiune
Mesianica.

2. Calea prin care poporul evreu va binecuvanta lumea va fi familia lui David. Familie
Mesianica.
3.Calea prin care aceasta familie va binecuvanta lumea va fi printr- Un Rege Maret care
se va naste in aceasta familie mesianica.
Astfel:
Prin fondarea poporului evreu, obiectivul FUNDAMENTAL al lui Dumnezeu era de a
aduce pe Hristos in lume. Obiectivul IMEDIAT al lui Dumnezeu a fost de a stabili, intr-o
lume a idolatriei, ca fundal pentru venirea lui Hristos, ideea ca exista UN SINGUR
DUMNEZEU VIU SI ADEVARAT.

<--Studii Biblice

FOLOSIREA NOULUI TESTAMENT IN CITIREA

VECHIULUI TESTAMENT
1. Tine minte ca "toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa
mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire" (2 Timotei 3:16).
2. Trebuie sa intelegi ca Noul Testament continua si completeaza istorisirea ce-a fost
inceputa in cel Vechi - "Dupa ce a vorbit in vechime parintilor nostri prin prooroci, in
multe ran-duri si in multe chipuri, Dumnezeu, la sfarsitul acestor zile, ne-a vorbit prin
Fiul" (Evrei 1:1,2).
In Vechiul Testament este ascuns cel Nou, iar in Noul Testament este descoperit cel
Vechi. Oricare din ele este incomplet fara celalalt.
3. Citeste cu atentie viata oamenilor din istorisirile Vechiului Testament si cauta cu atentie
acele "pilde scrise pentru invatatura noastra" (1 Corinteni 10:11, Romani 15:4), pentru a
sti ce sa facem si ce sa nu facem.
4. Trebuie sa intelegi diferenta dintre Vechiul si Noul Testament - "caci Legea a fost data
prin Moise, dar harul si adevarul au venit prin Isus Hristos" (Ioan 1:17).
5. Sa cunosti scopurile legii:
a. sa descopere pacatul -"deoarece prin Lege vine cunostinta pacatului" (Romani 3:20)

b. sa ne conduca la Isus - "Legea ne-a fost indrumatorul nostru spre Hristos" (Galateni
3:24)
c. sa "cunosti voia Lui, sa faci deosebire intre lucruri, pentru ca esti invatat de Lege"
(Romani 2:18)
d. "Legea, negresit, este sfanta si porunca este sfanta, dreapta si buna" (Romani 7:12,
3:31, Matei 5:17-20)
6. Cateva dintre legile Vechiului Testament sunt repetate si pentru crestinii Noului
Testament (de exemplu, Matei 5:20-6:18 repeta si intensifica legea) iar altele sunt
indepartate (a se studia cu atentie Faptele Apostolilor 15:1-29).
7. Cauta sa descoperi "cele mai insemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila si
credinciosia" (Matei 23:23) si, din nou, "dreptatea si dragostea de Dumnezeu" (Luca
11:42). Vezi, de exemplu, 1 Timotei 5:18.
8. Cauta sa descoperi legea mai inalta a dragostei -"In aceste doua porunci
(Deuteronomul 6:5 si Leviticul 19:18) se cuprinde toata Legea si proorocii" (Matei
22:37-40).
9. Tine minte ca in relatia ta cu Dumnezeu tu nu esti "sub Lege ci sub har" (Romani 6:14;
10:14) si ca te afli sub "legamantul cel nou" (Luca 22:20, Evrei 8:13), ceea ce inseamna
ca vechiul legamant nu este pentru tine.
10. Cauta sa-L descoperi pe Isus in fiecare pagina a Vechiului Testament - "tot ce este
scris despre Mine in Legea lui Moise, in Prooroci si in Psalmi"(Luca 24:44-47) si "dar
tocmai ele marturisesc despre Mine" (Ioan 5:39):
a. profetii implinite cu privire la prima venire a lui Isus (1 Petru 1:10-12, 2 Petru 1:19-21)
b. profetii neimplinite cu privire la a doua venire a lui Isus (Matei 24:15)
c. cauta sa gasesti "icoane preinchipuitoare" (Romani 5.14), "asemanari" (Evrei 9.9)
"chipuri" (Evrei 9:23-24) si "umbre" (Evrei 10:1, Coloseni 2:16-17) ale lui Isus.

<--Studii Biblice
Ev dupa Ioan
Capela Crestina Petrosani
Duminica, 22 Septembrie 1996

RESPINGEREA SI PRIMIREA LUI ISUS HRISTOS

(Ioan 1:6-13)

ideile principale ale pasajului:

I. Ioan Botezatorul: Un martor al Luminii (v.6-9)
II. Venirea lui Isus Hristos (v.10-13) (Tragedia respingerii)
- Cum il primim?
- CONDITIA numirii noastre, copii ai lui Dumnezeu (v.12)
- Cum DEVENIM copii ai lui Dumnezeu (v.13)

I. IOAN BOTEZATORUL: UN MARTOR AL LUMINII (v.6-9)

6. A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan
7. El a venit ca martor, ca sa marturiseasca despre Lumina, pentru ca toti sa creada prin
el.
8. Nu era el Lumina, ci el a venit ca sa marturiseasca despre Lumina.
9. Lumina aceasta este adevarata Lumina care lumineaza pe orice om, venind in lume.
IOAN BOTEZ.- PRIMUL VESTITOR AL MANTUIRII: ce privilegiu!!
Ioan a fost un om cu O MISIUNE EXACTA - El a venit ca sa marturiseasca despre Isus
Hristos - El a fost un personaj unic avand o misiune unica - Este ultimul dintre profetii
VT si primul crestin - Isus il numeste cel mai mare dintre cei nascuti din femei (vezi,
Mat.11:11) - A avut privilegiul de a-l prezenta primul pe Isus Hristos, atat Israelului cat si
lumii intregi!!
IOAN AVEA UN CARACTER DEOSEBIT: o viata simpla - locuia in desert - o haina
("parpalacul") din par de camila - un regim alimentar deosebit: lacuste si miere
salbatica (crocant si dulce!?)
- unul dintre cele trei personaje ale Bibliei care au facut "juramantul nazireatului" pe toata
durata vietii lor. Samuel, Samson (care a esuat penibil) si Ioan. Altii l-au tinut temporar,
dar Ioan, pe viata!
MISIUNEA SA EXACTA ERA DE A MARTURISI. El nu a fost doar un simpatizant, sau
un "avocat" care sa prezinte dovezi ce confirma adevarul spuselor sale, ci a fost un
"martor". El pur si simplu a spus ceea ce-a stiut despre Isus Hristos si a facut-o cu
intentia de a-i aduce pe pacatosi pe un drum cat mai scurt la Isus. De a face o proclamatie
directa a Mesiei poporului lui Israel.
Ioan Botezatorul a frant tacerea de aprox.400 de ani dintre VT si NT. Din aceasta cauza
se pare ca unii i-au acordat o prea mare prioritate atribuindu-i un loc care se cuvenea doar
lui Isus. Unii comentatori biblici cred ca prin ceea ce a scris, apost.Ioan a dorit sa-l

reaseze pe Ioan Botezatorul la locul cuvenit; sa fie Inaintasul lui Isus, Glasul care anunta
venirea Lui. Nu el era Acela dar era Glasul Lui! Deosebita lui autoritate profetica a
produs o puternica impresie asupra tuturor. La un moment dat chiar si asupra lui Irod
despre care care se spune ca-l asculta cu placere, dar care in cele din urma i-a taiat capul
(Marcu 6:20-21)!
Aceasta puternica impresie se datoreaza MODULUI EXEMPLAR in care si-a indeplinit
misiunea si datorita CONSACRARII LUI IN SLUJBA LUI ISUS. El reprezinta pentru
noi un model al marturiei crestine.
APLICATIE:
Si noi avem astazi o misiune foarte exacta, aceea de a-l face cunoscut lumii pe Domnul
nostru. Avem de asemenea un mesaj foarte clar si foarte direct: Evanghelia - vestea mortii
Lui pentru pacatele noastre si a invierii Sale ca dovada a indreptatirii noastre.
Pentru a ne indeplini cu succes misiunea noastra, am primit de la Dumnezeu putere. Dar
in timp ce la Ioan vedem ca aceasta putere l-a dus la sacrificiul total, la noi nu pare sa
aibe acelasi efect!
* Cum folosim aceasta putere de a-i fi martori, putere despre care se vorbeste in
Fapte 1?
* Pana unde duce sacrificiul nostru in continuarea acestei lucrarii incepute de Isus
si dupa inaltarea Lui la cer, incredintata noua, ucenicilor Sai din toate veacurile?
* Pana la ce nivel de devotament ii permitem sa ne aduca puterii de a fi martori ai
Sai?
Pe Ioan Botezatorul l-am vazut dand totul pentru onorarea misiunii lui. Se poate spune
despre el ca a fost un om "dezlantuit" in slujba lui Dumnezeu!
* Se poate spune acelasi lucru despre noi?
A trait o VIATA NECOMPROMISA si a lasat un MESAJ INCONFUNDABIL: L-A
FACUT CUNOSCUT LUMII PE MANTUITORUL. Si-a indeplinit misiunea cu mare
succes. In ciuda, pierderii propriei vieti pe care n-a considerat-o draga.
* Pot din cuvintele noastre (mesajele noastre) sa-l cunoasca oamenii pe Isus Hristos?
S-A EXCLUS PE SINE!!
Pe Ioan Botez. nu-l vedem niciodata preocupat sa atraga atentia asupra lui insusi.
Preocuparea fata de sine este absenta din marturia lui. Ba dimpotriva, a spus ca "El (Isus)
trebuie sa creasca, iar el (Ioan Botez.) sa se micsoreze" (Ioan 3:30).

Omul imbracat cu ceea ce noi am numi astazi "o suba" si care manca si traia ca un
pustnic, ca un adevarat monah, nu a dorit sa se laude lumii cu nici unul dintre aceste
aspecte ale vietii sale...Pe cand altii din zilele noastre fac tocmai opusul!
EXEMPLU: (vezi, oribilul exemplu de marti seara de la emisiunea TV "Viata Spirituala"
in care Titi Dinca, prezentatorul, a "precizat" de cateva ori ca un invitat avea 43 de ani
traiti intr-o manastire iar celalat monah, 20 si ceva!)
Daca a trait asa, Ioan nu a facut-o ca sa atraga lauda si recunoasterea oamenilor, ci ca sa
sugereze daruirea lui in slujba lui Dumnezeu, devotamentul si sacrificiul necesar pentru
indeplinirea chemarii de crestin. El nu tinea cu tot dinadinsul ca oamenii sa stie cati "ani
de pustie" el are la activ. Dorea fierbinte sa-l stie si sa-l primeasca pe Isus. El, Isus, este
"cel ce vine din cer" si care "este mai presus de toti; cel ce este de pe pamant este
pamantesc si vorbeste ca de pe pamant. Cel ce vine din cer, este mai presus de toti"
(3:31). Acestea au fost cuvintele lui!
Pentru ca toti sa creada prin el...
El nu a trait pentru el, ci pentru Isus. A trait intr-un fel in care sa toti sa "creada" in Isus
prin el.
* Facem noi tot ce putem pentru ca oamenii sa creada in El prin noi? Ganditi-va in
acest moment la cateva lucruri ce le-ati fi putut face si prin care toti puteau sa
creada in El, dar nu le-ati facut.
* Sunt lucruri pe care daca le-ati face, toti ar crede in El prin voi? Fara indoiala ca
sunt. Faceti-le si veti deveni cel mai bun motiv pentru ca oamenii sa-l accepte pe
Isus! Daca nu le faceti, isi vor scuza necredinta cu ceea ce voi n-ati facut!
ILUSTRATIE: Cineva a spus ca crestinii sunt fie cel mai bun motiv ca oamenii sa-l
primeasca pe Isus, fie scuza ca sa nu-l primeasca!! Esti tu un motiv sau o scuza?
Prin noi?
Nu-i asa ca daca s-ar spune ca noi marturisim despre Hristos pentru ca toti ca creada in El
prin noi, primul gand care ne vine in minte este "prin noi"? Ca ne inchipuim la amvoane
inaintea multimilor de pacatosi carora le predicam cu putere? Dar acea putere pentru ca ei
sa creada in El nu rezulta atat din ceea ce spunem, ci din cat de devotati suntem in
particular!
* Se poate spune, in Petrosani, sau in tara mea, a venit un om trimis de Dumnezeu (nu
de o biserica anume!): care este numele lui? Exista un asemenea om? Vrem sa-l
cunoastem! Cine este acela?
IOAN BOTEZ. A PREDICAT POCAINTA SI A TRAIT POCAINTA. SE POATE
SPUNE LA FEL DEPRE NOI?

Exemplu:
"In timp ce un misionar crestin vorbea unui grup de femei hinduse, una dintre acestea s-a
indepartat in tacere. La scurt timp s-a intors inapoi si parea sa asculte cu si mai mare
atentie ca inainte. "De ce ai plecat in mijlocul predicii mele?" a intrebat-o misionarul. Ea
i-a raspuns: "Am fost atat de interesata de lucrurile minunate pe care le spunea-i incat mam dus si l-am intrebat pe servitorul tau daca traiesti ce spui. El a spus ca o faci. Asa ca
m-am reintors aici sa aud mai multe despre Isus!"
II. VENIREA LUI ISUS HRISTOS (10-13)
10. El era in lume si lumea a fost facuta prin El, dar lumea nu l-a cunoscut.
11. A venit la ai Sai si ai Sai nu l-au primit.
12. Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul
sa se faca copii ai lui Dumnezeu;
13. nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din
Dumnezeu.
Drama respingerii Lui
Data trecuta am vazut care este CEA MAI TRIUMFATOARE DECLARATIE A
SCRIPTURII. Vers.5 - "Lumina lumineaza in intuneric si intunericul n-a biruit-o".
Vers.11 ne spune ca, "A venit la ai Sai si ai Sai nu l-au primit"! Ce ne spune aceasta?
Imaginati-va cum Dumnezeu, Creatorul universului, a intrat in casa unor oameni, a stat
la masa cu ei, a umblat cu ei, a stat in barca cu ei, sau a mers la Templu impreuna cu ei.
Cum a trait in acelasi oras cu oameni care nu l-au primit. El s-a aflat in lume, printre
oameni. Au stiut ei cine este El? De unde venea? Ei nu l-au recunoscut si nu l-au cinstit
ca atare. Nu si-au dat seama cine a stat la masa lor, cu cine au umblat pe drum, cine este
Cel ce-a venit printre ei. Mai mult decat atat, nu l-au primit in inimile lor. Nu i-au acordat
recunoasterea spirituala care I se cuvenea!
Lumea a fost atat de inconstienta de prezenta Lui incat nu si-a dat seama pe cine avea in
mijlocul ei. Pacatele i-au impiedicat pe oameni sa-si dea seama cine era printre ei. Iar
atunci cand El le spunea cine era, nu credeau! Nici pana astazi nu-l cred!
S-a aflat in lume, in mijlocul creatiei Sale si a creaturilor Sale si totusi acestea nu l-au
recunoscut. Vedem, marea, vantul, pamantul, moartea, dracii, recunoscandu-l si
ascultandu-l neconditionat, dar cu cateva exceptii nu-i vedem si pe toti oamenii facand la
fel! Cum de s-a putut asa ceva? Ce i-a impiedicat pe acestia sa-l primeasca? Dintre
toate animalele doar omul este dotat cu intelepciune si gandire. Singurul dotat cu
personalitate. Si totusi el, omul, cununa creatiei Lui este cel ce nu l-a primit! Nu este
aceasta cea mai mare tragedie? El a venit la ai Sai si ai Sai nu l-au primit.
EXEMPLU: E ca si cum un tata nu este recunoscut ca tata de chiar proprii lui copii de
sange, pe care i-a facut, pe care i-a crescut, i-a hranit, i-a imbracat, i-a educat si i-a facut

oameni. Cand vedem lucrul acesta petrecandu-se oamenilor il numim

NERECUNOSTINTA. Dar Insusi Dumnezeu S-a aflat in mijlocul lor. Lui ii datoreaza
existenta si ei nici macar nu vor sa recunoasca cine este! Socant!
De aceea, CU CAT MAI SOCANT este sa stii ca cel respins, refuzat si nerecunoscut nu
este un tata pamantesc, ci chiar Tatal ceresc. Dumnezeu, Creatorul acestor fiinte
nerecunoscatoare si neprimitoare, instrainate si ostile Lui, sunt ignorante fata de prezenta
Lui in mijlocul lor din pricina starii lor de pacat in care s-au nascut si in care traiesc toti.
INCONSTIENTA unei lumi intregi fata de Creatorul ei este nespus de mare. Ce
conteaza o minoritate de credinciosi, daca ne gandim la cat de multi l-au respins? Ca a
fost respins de poporul Sau si i-au fost cei mai neprimitori chiar cei ce erau de un trup cu
el? Aceasta tragedie nu poate fi compensata de faptul ca altii au crezut, sau de faptul ca
Crestinismul a ajuns sa se raspandeasca in lume devenind chipurile, o religie mondiala.
Majoritatea crestinilor cu numele nu-l cunosc si nu l-au primit nici ei. In multe biserici,
El este un Necunoscut. Ignoranta fata de Dumnezeu domina inca.
RECUNOASTEREA LOR A LUI ISUS A MERS PANA ACOLO INCAT SA ADMITA
CA ERA UN OM. Doar un simplu om. Cine este Acesta de iarta chiar si pacatele? Doar
Dumnezeu poate ierta pacatele! Ei nu vedea inaintea ochilor decat un om.
Dar, Isus desi facea aceasta tocmai pentru a le demonstra ca este mai mult un om, nu a
fost recunoscut ca atare. La fiecare sugestie a Lui sau declaratie directa cum ca ar fi
Dumnezeu, ei au reactionat violent. L-au considerat doar un invatator, cel mult un profet,
un lucrator de miracole, dar nicidecum Fiul lui Dumnezeu, sau Dumnezeu Fiul!! Nu stiau
cine este, de unde vine, ce vrea de la ei. Avea o nastere suspecta, o copilarie neobisnuita,
desi dupa toate aparentele era un om normal. In cele din urma si-au finalizat neacceptarea
eliminandu-l dintre ei rastignindu-l pe cruce. Acela a fost singurul loc din univers pe care
I l-au repartizat si de unde au crezut ca nu-i mai poate incomoda si stanjeni in necredinta
si-n pacatul lor. Acolo se afla si astazi pentru cei mai multi, dar nu cred ca nu-i
incomodeaza! Cred ca sunt chiar foarte stanjeniti in constiintele lor in timp ce-si vad de
pacate.
DRAMA RESPINGERII LUI ISUS HRISTOS ESTE SI MAI AMPLIFICATA cand
ne gandim ca limba originala ne sugereaza ca El a venit "acasa" la El, la ai Sai. Leon
Morris ofera aceasta ilustratie:
"Un om epuizat de munca vine pe drumul catre casa. Obosit, dar bucuros ca truda acelei
zile s-a incheiat se indreapta nerabdator catre caminul sau drag. Pasii i se precipita pe
masura ce se apropie de casa lui. In sfarsit, vede casa cea draga. Baga mana in buzunar
pentru a scoate cheia... dar aceasta nu este de gasit! Nici o problema! Familia lui este
acasa. Ajuns la usa suna la sonerie. Suna o data, de doua ori, de trei ori... si tot asa o
vreme. Nimeni nu-i deschide. Ai Sai sunt in casa si-si dau seama ca el asteapta afara la
usa. Perdeaua de la fereastra se misca un pic iar ochi pe care el ii cunoaste atat de bine, il
privesc cu suspiciune, lasandu-l sa stea in pragul usii inchise. Ce ilustratie stupida

spuneti? Este exact ce i-au facut oamenii lui Isus!

Este ceea ce oamenii continua sa-i faca si azi!"
CONDITIA NUMIRII NOASTRE, COPII AI LUI DUMNEZEU (v.12)
"Dar tuturor celor ce l-au primit", indica existenta unor exceptii. Celor care l-au
recunoscut si l-au primit in vietile lor Dumnezeu le-a facut un mare favor: I-A PRIMIT
IN FAMILIA LUI.
CONDITIA ASADAR, ESTE PRIMIREA LUI, CREDINTA IN NUMELE LUI!
FOARTE IMPORTANT DE RETINUT: DREPTUL DE A NE NUMI "COPII AI
LUI DUMNEZEU" ESTE UN DREPT DAT DOAR DE DUMNEZEU!!
POTI SA AI ACEST DREPT DOAR ATUNCI CAND...
Cand,
Esti nascut din Dumnezeu primindu-l pe Fiul Lui, Isus,
Esti nascut din Dumnezeu prin voia Lui,
Poti sa te numesti COPIL AL LUI DUMNEZEU. El iti da atunci acest drept!
Acest drept apartine doar acelora care s-au nascut din nou, din Duhul lui Dumnezeu. Nu
este al nimanui altcuiva! Nici a celor nascuti din sange, nici a celor nascuti din voia firii
lor si nici a celor nascuti din voia vreunui om.
CONDITIA NUMIRII NOASTRE, "COPII AI LUI DUMNEZEU" - ver.12: "Dar tuturor
celor ce l-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii
ai lui Dumnezeu"
Te nasti din Dumnezeu prin a-l primi pe Fiul Sau. Aceasta este o conditie de indeplinit
si un act constient ce se asteapta de la noi pentru a avea dreptul sa ne numim copii ai lui
Dumnezeu. Merita observat ca apost. Ioan nu pleaca de la PREMIZA ca toti sunt deja
copii ai lui Dumnezeu!
Cine porneste de la o astfel de premiza ajunge la ILUZII!!!
Ce este o premiza?
PREMIZA - 1. o deductie bazata pe o idee preconceputa, formata mai dinainte (uneori
neverificata); 2. o presupunere ce se bazeaza pe ceva ce in mod automat se considera
adevarat (fara ca neaparat sa fie asa); 3. o concluzie ce porneste de la un argument
considerat din start ca fiind adevarat.

ILUZIE - 1. aparenta inselatoare, datorita perceperii denaturate a realitatii; 2. speranta,

dorinta neimplinita; 3. amagire.
A-SI FACE ILUZII - a nadajdui sau a face sa nadajduiasca lucruri irealizabile
UN EXEMPLU DE ACTUALITATE - TRIST
Biserica Ortodoxa Romana este notorie la noi pentru practicarea ILUZIONISMULUI in
grija "pastorala" pentru suflete (desi nu este doar cazul ei, ci si a multora neoprotestante). Cum adica? Foarte simplu, pornind de la premiza ca toti sunt crestini, ca
poporul roman s-a nascut crestin si ca este crestin de 2000 de ani(!?), acesta se
iluzioneaza cu privire la realitate si la adevarata lui stare spirituala ce se poate simplu
constata doar coborand in strada. Biserica aceasta ii considera crestini si credinciosi pe
romani chiar de cand s-au nascut, adica copii ai lui Dumnezeu, pe oameni care niciodata
nu au luat decizia personala de a-l primi constienti pe Fiul lui Dumnezeu in vietile lor si
care nu sunt nascuti din Dumnezeu, ci doar din sange, din voia firii lor, sau din voia
vreunui om, fie el pastor, sau patriarh. Aceasta este o grava EROARE ce le ofera
oamenilor un sentiment fals de siguranta in sanul gruparii care-i considera ca atare. Cei
ce accepta de la sine si gratuit aceasta iluzie, isi pun in pericol soarta lor eterna!
APOSTOLUL IOAN, AUTORUL EVANGHELIEI NU PORNESTE DE LA O
ASTFEL DE PREMIZA. DIMPOTRIVA, O NEAGA VEHEMENT. Ioan nu sustine
ideea preconceputa ca oamenii il au pe Isus si ca prin urmare ca ar fi copii ai lui
Dumnezeu. Daca ar fi avut o astfel de idee preformulata s-ar fi amagit singur si n-ar fi
avut rost sa mai scrie ca oamenii sa creada si crezand sa aibe viata (vezi, 20:30-31). In
schimb, el spune ca oamenii devin copii ai lui Dumnezeu doar indeplinind niste conditii
foarte exacte (adica, sa-l primeasca pe Isus) si doar trecand printr-o experinta foarte
necesara (adica, sa se nasca din Dumnezeu, vezi, cap.3). Biblia se opune cu tarie acestui
fel de premize si de idei preconcepute. Ioan Botezatorul le-a spus fariseilor si saducheilor
care veneau sa primeasca botezul lui, dar care nu facusera inca roade vrednice de
pocainta,
"sa nu credeti ca puteti zice in voi insiva: Avem ca tata pe Avraam! Caci va spun ca
Dumnezeu din pietrele acestea poate sa ridice fii lui Avraam" (Mat.3:8-9).
De aceea, putem vedea ca Biblia se opune iluziilor de acest fel!
Sau, pe Isus il vedem incercand sa alunge iluzia iudeilor ca ar fi slobozi si nu robi ai
pacatului, sau dorind sa spulbere deductia pripita ca ei ar fi fiii lui Avraam doar fiindca
sunt samanta lui cand in realitate faptele lor ii recomandau ca avandu-l drept tata pe
diavol !! Putem vedea aceasta in dialogul pe care Ioan il relateaza in cap.8, de la v.30 la
44.
Asa cum ne-a spus-o vers.11, lumea nu l-a cunoscut si nu-l cunoaste, oamenii nu l-au
primit si nu-l primesc nici astazi. Oamenii se nasc ignoranti fata de Dumnezeu. De
aceea, cei ce vor sa fie copiii Lui, TREBUIE SA-L PRIMEASCA - care este un act de

vointa si constient - pe Fiul Lui, pe Isus. Nu, "sa primeasca" un botez, de mic sau de
mare, nu, sa primeasca o credinta, ortodoxa sau alta, nu sa primeasca dreptul de
membru al unei biserici sau al alteia, ci SA-L PRIMEASCA PE EL, PE CEL CE
ESTE MANTUITORUL!
CINE LE DA DREPTUL?
Dupa aceea, cel ce da dreptul unor oameni sa se numeasca copii ai lui Dumnezeu nu
poate fi altul decat Dumnezeu! Nimeni altul, fie el popa, pastor sau predicator si nimic
altceva, fie religie, traditie, mostenire, nu indreptateste pe un alt om sa se numeasca copil
al lui Dumnezeu. Dumnezeu este cel ce elibereaza "autorizatie de crestin"(?!). Multi
poarta ilegal acest nume si si-au falsificat dreptul de a-l purta. Ei si-au asumat acest drept
de altundeva, si nu Dumnezeu le-a dat! Isi bazeaza presupunerea lor ca sunt copiii Lui
pe altceva decat ca l-au primit in inimile lor pe Isus si cred in Numele Lui pentru
mantuirea si iertarea lor. Acestia sunt niste bastarzi spirituali! Cred ca pot sa-si aroge
acest drept fiindca apartin unei anume biserici sau frecventeaza o anume adunare
crestina. Ca au o credinta mai deosebita decat a altora. Din pacate toate aceste temeiuri
nu-i justifica sa se numeasca "copii ai lui Dumnezeu" cum i-ar justifica daca l-ar primi
pe El. Aceste presupuneri fortate nu aduc o pace deplina a constiintei ca poarta cu
indreptatire numele de "crestin" fiindca l-au primit personal pe Cristos. Nu pot sa
inlocuiasca nici recunoasterea din partea lui Dumnezeu a legitimitatii lor ca si copii
adevarati ai Lui. Acesti oameni sunt de compatimit! Fie ca Dumnezeu sa nu le dea liniste
sufletelor lor si constiintelor lor pana ce nu primesc acest drept direct de la El!
* Cine iti da "dreptul" tie sa te numesti copil al lui Dumnezeu?
* Ce te face sa crezi ca esti crestin? Faptul ca intr-o zi l-ai primit constient pe Isus
Hristos si crezi in Numele Lui, sau presupunerea ca esti deja crestin fiindca te-ai
nascut crestin, te-ai botezat in apa, sau te-ai alaturat unei adunari crestine?
CUM DEVENIM COPII AI LUI DUMNEZEU? PRIN NASTERE DIN
DUMNEZEU! (v.13) Nu este nimic mai important in viata decat sa stii ca il cunosti pe
Isus Hristos! Sa ai asigurarea ca intretii o autentica relatie personala cu El. Pentru a
ajunge sa afli cu siguranta asa ceva este nevoie sa incepi cu o onesta examinare de sine.
Altfel spus, cu o confruntare de sine. Daca esti un crestin adevarat atunci vei fi incurajat
si miscat de privilegiul ce ti s-a acordat: de a-l cunoaste pe El! Dar daca nu esti crestin cu
adevarat, atunci trebuie sa profiti de aceasta ocazie pentru a-ti descoperi adevarata ta
conditie spirituala. Daca nu-l cunosti pe Dumnezeu, nu esti un copil al Lui si nu mergi in
ceruri! In acest caz nevoia ca tu sa iei o decizie de a-l primi pe Isus este mai mult decat
evidenta!
DOVEZI ALE NASTERII "DIN NOU", "DE SUS", SAU "DIN DUMNEZEU"
Ne vom afla acum in cautarea "dovezilor interne" ale nasterii din nou, ale infierii
noastre de catre Dumnezeu. Exista si "dovezi externe": viata de zi cu zi, exemplul
personal, etc., dar pentru linistea noastra aceasta dovada se afla in noi si o putem gasi.

CATEVA "DOVEZI INTERNE" ALE NASTERII TALE DIN NOU.

Cand esti nascut din Dumnezeu sunt cateva lucruri care se petrec launtric in tine. Devii
un copil al lui Dumnezeu. Dumnezeu iti da dreptul sa te numesti asa, dar nu o declara cu
o voce audibila lumii din jurul tau! Asadar cum stii ca esti copil de Dumnezeu? Iata
cateva din "dovezile interne" (Danny Bond - Pacific Hills Church) ale devenirii tale:
Rom.8:15-16
"Si voi n-ati mai primit un duh de robie, ca sa mai aveti frica; ci ati primit un duh de
infiere, care ne face sa strigam: Ava! adica, Tata! Insusi Duhul adevereste impreuna cu
duhul nostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu"
Galat.4:6
"Si pentru ca sunteti fii, Dumnezeu ne-a trimis in inima Duhul Fiului Sau, care striga:
Ava, adica Tata! "
Avem aceeasi apropiere si intimitate cu Dumnezeu pe care a demonstrat-o Isus. In Marcu
14:36, expresia folosita de Isus in rugaciunea Sa din gradina Ghetsimani sugereaza
apropiata relatie personala pe care El o avea cu Tatal: "Ava, adica Tata
("Daddy","Tati","Taticule")...departaza de la Mine paharul acesta! Totusi faca-se nu ce
voiesc Eu, ci ce voiesti Tu".
Astfel, o "dovada interna" este sa vezi la tine aceasi intimitate cu Dumnezeu pe care
am vazut-o la Isus. Intreaba-te
* Exista aceeasi naturalete in relatia ta cu Dumnezeu care exista normal intr-un copil care
nu este nevoie sa fie convins ca-i apartine tatalui sau?
Crezi ca mai este necesar sa-l convingi pe Gabriel ca Teo este tatal lui? Nu, pentru ca i se
pare atat de natural sa fie! O stie si chiar daca eu as nega-o el inca ar crede-o! (Vezi,
explicatia lui Danny! Aflat intr-o multime de straini aceasta spune "stiam, simteam ca
intre toti acei oameni/barbati si tatal meu exista o diferenta!" Relatia lui cu tatal sau i se
parea mult diferita de cea cu alti oameni.) Ai un natural sentiment, sau simtamant de
apartenenta la Dumnezeu?
In cazul unui crestin acest sentiment este imposibil sa apara fara lucrarea Duhului Sfant,
dupa cum am vazut mai sus. In acelasi timp este adevatat ca aceasta marturie interioara
nu poate fi falsificata si inlocuita de nici una din religiile lumii, sau de vreun truc al
oamenilor religiosi.
De asemenea, un crestin adevarat poseda un simtamant de apartenenta nu numai lui
Dumnezeu dar si celor ce sunt la randul lor copiii Lui. Este una sa nu te simti aproape de
unii, dar alta sa simti ca le apartii. Ca ai ceva in comun cu acestia. De cate ori nu vi s-a
intamplat sa simtiti ca aveti ceva in comun cu un necunoscut? Noua ni s-a intamplat de

cateva ori. Odata la Bucuresti intr-un restaurant, in "saptamana de miere" (n-am avut
parte de "o luna"!), pe cand ne reintorceam de pe Litoral am cunoscut niste "necunoscuti"
doar banuind ca aveam ceva in comun. Intr-adevar, si ei erau crestini! Alta data, tot
reintorcandu-ne de la mare ne-am cunoscut in tren cu un cuplu din Targu-Mures care
lucreaza la o editura crestina, cu care nu aveam nici o lagatura, decat tricourile! Alteori,
stii pur si simplu ca desi nu te vezi cu unii ai un fel de asigurare cu privire la acestia si o
caldura care-ti cuprinde sufletul numai cand te gandesti la ei. Vrei sa fii impreuna cu ei,
vrei sa fii cu cei ce sunt ai Lui.
Intelegem atunci de ce unora nu le pasa prea mult sa vina duminica la biserica! Nu simt
cu tarie ca ne apartin sau ca noi le apartinem. "Ai mei", "de-ai nostri"; ati observat ca
avem expresia "cei din biserica mea", "cei din biserica noastra"? (1 Ioan 5:1-3) Stiti cum
de mici ne cautam grupul caruia sa-i apartinem? Ei bine, daca nu ai asemenea relatie cu
crestinii, nu doar dintr-o anume biserica, ci cu crestinii in general, ar trebui sa te
ingrijorezi! Dar ai speranta. Poti ajunge la capatul cautarii tale!
1 Ioan 3:1-5
"Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu! Si suntem.
Lumea nu ne cunoaste, pentru ca nu l-a cunoscut nici pe El"

<--Studiul Evangheliei Dupa Ioan

[1] [urmatoarea pagina]

INTRUPAREA CUVANTULUI

(Ioan 1:14)
Si Cuvantul s-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am
privit slava Lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal.
O RECAPITULARE A STUDIULUI ANTERIOR:
- "RESPINGEREA SI PRIMIREA LUI ISUS HRISTOS" (Ioan 1:6-13)
- Ioan Botezatorul, Un martor al Luminii (6-9)
- Tragedia respingerii lui Isus Hristos (10-11)
- Conditia numirii noastre, "copii ai lui Dumnezeu" (12): prin a-l primi pe Isus
- Cine ne da DREPTUL de a ne numi asa? Sau ce da dreptul unui om sa se numeasca asa
(13). Vedem ca Ioan nu porneste de la premiza ca toti sunt copii ai lui Dumnezeu, din
vreun motiv sau altul. Biblia se opune acestei idei preconcepute, cum am vazut in Mat.3
si Ioan 8. Dumnezeu se opune iluziilor in acest sens. Poti insa sa ai acest drept!

Primeste-l pe El!
- Dovezi interne ale nasterii din nou.
INTRODUCERE:
Acum Ioan ne initiaza intr-un alt mister al Dumnezeirii. Uniunea celor doua naturi intruna singura. Pana acum ne-a furnizat o bogatie de argumente/dovezi in favoarea
DUMNEZEIRII Cuvantului (era la inceput, a creat, este viata oamenilor, lumina lor, etc.)
dar acum ne prezinta UMANITATEA Lui. Iata cum se formuleaza cele doua crezuri
fundamentale ale Bisericii Crestine: Isus este cu adevarat Dumnezeu si este om cu
adevarat. El este om cu desavarsire si este cu desavarsire, Dumnezeu. Cum aceste doua
naturi (realitati) se combina intr-una singura ramane inca misterios, dar aceasta nu ar
trebui sa ne retina de la a cerceta incarnarea Lui, in detaliu, pe cat posibil intr-un singur
studiu, fiindca numai in incarnare se realizeaza acest miracol nemaiauzit. Nu putem
neglija aceasta sarcina, deoarece asa cum ne-a demonstreaza istoria, altii vor incerca sa o
explice in feluri care conduc la confuzie si eroare. Studiind intruparea lui Isus, studiem
din nou Persoana Sa si intentia noastra ar trebui sa fie sa-l stim cat mai bine. Sa
cunoastem cat ne spune ca se poate cunoaste despre El aceasta carte: Biblia. Gresind in
domeniul "cristologiei", un om chiar daca are conceptii corecte in oricare alt domeniu
biblic, nu poate fi un crestin pentru ca pur si simplu nu-l cunoaste pe adevaratul Hristos si
crede o doctrina a unuia fals!

EXPLICATII ALTERNATIVE ALE INCARNARII

EBIONISM - separa dumnezeirea de Persoana umana a lui Isus - doar un om!
DOCETISM - parea om, dar nu era in realitate om. Separatia dintre umanitate si
dumnezeire GNOSTICISM - Isus avea un trup dintr-o substanta spirituala nu din
materie. (o fantoma!). Cele doua elemente, uman sI divin nu se aflau in Persoana Lui.
Separarea atat a dumnezeirii cat si a umanitatii..
ARIANISM - Arius, prezbiter al Bisericii din Alexandria (trait 256-336).Fiul a fost
creat!? Apartinea creatiei nu dumnezeirii!
Explicatii gresite ale felului in care cele doua elemente, uman si divin s-au combinat
in Persoana Sa:
APOLINARIANISM - (310-390 AD) Apolinarius, suporter entuziast al lui Atanasie...La
incarnare, Dumnezeu Fiul ...locuinta intr-un trup omenesc, in locul sufletului omenesc.
Nu poseda o natura umana completa: tendinta docetica.
NESTORIANISM - Nestorius, in 428 Arhiepiscopul Constantinopolelui. Dorind sa
conserve umanitatea lui Isus a sustinut separarea celeor doua naturi in Persoana lui
Hristos, punand la indoiala unitatea Persoanei Lui. Zadarnicea incarnarea sI periclita
mantuirea! In 431, inlaturat din post si devine un zelos misionar.
EUTICHIANISM - Eutichius, oponent inversunat al nestorianismului, a sustinut cu tarie
unitatea Persoanei lui Hristos, incat acesta sa fie in loc de doua naturi diferite o singura
natura compusa. Un fel de a treia fiinta amalgamata, nici om cu adevarat si nici
Dumnezeu cu adevarat! Condamnat la Sinodul de la Constantinopole in 448 dar
reabilitat, (dubios) in Efes in 449.

Pe vremea aceea...EBIONISM, DOCETISM, GNOSTICISM, ARIANISM,

APOLINARIANISM, NESTORIANISM, EUTICHIANISM....Astazi?
Fiindca nu se mai putea continua asa in 451 d.H. se intruneste Conciliul de la Calcedon
pentru a pune capat disputelor. Acolo s-au formulat expresiile care constituie bazele
oricarei declaratii ortodoxe de credinta cu privire la Persoana lui Hristos, de atunci
incoace. Formula de baza ar suna, din engleza, cam asa:
"...noi marturisim ca Domnul nostru Isus Hristos este unul si acelasi Fiu...perfect in
Dumnezeirea Lui...perfect in Umanitatea Lui...avand o singura faptura cu Tatal
(homoousios) in Dumnezeire, homousios (de aceasi) faptura cu noi...aratat in doua
naturi (physeis), fara confuzie, fara schimbare, fara diviziune si fara
separare...proprietatea fiecarei naturi fiindu-i pastrata si fiind concurenta intr-o
singura persoana (prosopon) si intr-o singura existenta (hypostasis).
Aceasta este Intruparea: uniunea intr-o singura persoana (hypostasis), a unei naturi
complet umane si a uneia complet divine. La Calcedon, Biserica a exprimat aceasta
uniune: cele doua naturi devin una in unica existenta/faptura a lui Isus Hristos. Aceasta
formula straveche afirma ca desi in uniunea hipostatica fiecare din aceste naturi si-au
pastrat proprietatile esentiale, a existat totusi o comuniune veritabila intre cele doua
naturi astfel incat proprietatile uneia i-au fost comunicate celeilalte.
1 Tim.3:16
"Si fara indoiala, mare este taina evlaviei (religiei noastre)...cel ce-a fost aratat in trup, a
fost dovedit neprihanit in Duhul, a fost vazut de ingeri, a fost propovaduit printre
Neamuri, a fost crezut in lume, a fost inaltat in slava!"
DUPA UNII, INTRUPAREA UN MIT...
O IDEE NOUA
Cuvantul folosit in greceste pentru "am vazut" este "theasthai". Este utilizat de foarte
multe ori in NT cu referire la vederea fizica propriu-zisa. Prin aceasta Ioan ne spune ca
acest Cuvant a venit pe pamant in forma unui om si a fost vazut de ochi omenesti. E ca si
cum el ar spune: "Daca vreti sa vedeti acel cuvant creator, cum este el, atunci priviti la
Isus din Nazaret".
*Acesta este saltul in gandirea oamenilor pe care intruparea lui Isus Hristos l-a facut.
Pentru lumea greaca acest lucru era de neconceput fiindca la ei Dumnezeu nu s-a atins de
creatie, iar aici Ioan spune ca Dumnezeu s-a intrupat! Dumnezeul distant de creatie, sa ia
forma unui om? Ce spune Ioan e prea mult pentru filozofia greaca a vremii, dar este ceea
ce Isus a fost si inseamna pentru el!
TRUPUL O TEMNITA? O MISIUNE DE SALVARE FOARTE DEOSEBITA
Pentru greci trupul era o temnita in care spiritul era inchis. Sa le spui ca Dumnezeu de
bunavoie a venit intr-un trup era o idee socanta pentru ei.
- Filozoful grec Philo din Alexandria a spus ca, "Dumnezeu nu s-a coborat la noi si nici

nu a ajuns sa depinda de necesatatile trupului".

- Marele imparat roman, stoicul Marc Aureliu isi exprima dispretul sau fata de trup in
comparatie cu spiritul. "Dispretuiti trupul, carnea si oasele, reteaua complicata de nervi,
vene si artere - alcatuirea trupului supusa putrezirii", spunea el.
- Mai tarziu, sfantul Augustin spunea ca inainte de convertirea lui i-a citit si i-a studiat pe
marii filozofi pagani ai vremii dar de la nici unul nu a putut sa auda asa ceva: si anume ca
Dumnezeu creatorul tuturor lucrurilor a luat trupul unei fiinte facute de El pentru
indeplinirea planului Sau mantuitor. Trebuie sa recunoastem ca este INGENIOS! Sa ia
trupul uneia dintre creaturile pe care vrea sa le salveze? Asta, misiune de salvare!
Aceasta este implinirea vremii care a venit despre care Pavel vorbeste in Gal.4:4, cand
"Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege, ca sa rascumpere
pe cei ce erau sub Lege, pentru ca sa capatam infierea". Atunci Dumnezeu a ales sa
treaca la implinirea planului Sau de mantuire. Prima actiune din aceasta misiune de
salvare a fost intruparea Cuvantului Sau.
Aceasta este minunea si surpriza ideii si actului intruparii: ca Dumnezeu putea si devenea
trup; ca Dumnezeu intra in aceasta viata pe care noi oamenii o traim limitandu-se in timp
si spatiu pentru ca ochii oamenilor sa-l poata vedea si sa nu moara. (doar asa puteau sa-l
"vada"!). Creatorul aparea in mijlocul creatiei Sale intr-un fel in care aceasta sa-l poata
vedea si cunoaste. De aceea aproape de incheierea acestei misiuni El a putut spune cu
satisfactie: "Am facut cunoscut numele Tau, oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume"
(Ioan 17:6) fiindca intrupat a putut face acest lucru cu succes.
RENUMELE PROST AL CARNII
Tocmai pe vremea cand firea pamantesca isi facuse un renume prost, lui Dumnezeu ii
vine ideea de a-l trimite pe Fiul Sau intr-o fire asemanatoare cu cea a pacatului. Sa se
supuna limitarilor ei si slabiciunilor ei.
* Intruparea a fost si mai uluitoare daca privim la cuvantul folosit de Ioan pentru a
descrie intruparea sau venirea in trup: "sarx". Acesta este cuvantul folosit de nenumarate
ori de Pavel pentru a descrie "carnea" sau "firea pamanteasca". Ideea ca Logosul a
imbracat firea pamanteasca (natura umana) cu toate slabiciunile ei era scandaloasa. A
aplica aceasta idee lui Dumnezeu era ceva la care mintile lor reactionau cu oroare. Din
aceasta cauza s-a nascut in biserica grupul DOCETIST ("dokein" - a parea). In prima sa
epistola Ioan se adreseaza si mai direct acestui grup: 1 Ioan 4:1....
"Preaiubitilor sa nu dati crezare oricarui duh, ci sa cercetati duhurile daca sunt de la
Dumnezeu, caci in lume au iesit multi prorooci mincinosi. Duhul lui Dumnezeu sa-l
cunoasteti dupa acesta: Orice duh care marturiseste ca Isus Hristos a venit in trup este
de la Dumnezeu si orice duh care nu marturiseste pe Isus, nu este de la Dumnezeu, ci
este duhul lui Antihrist... "
Pentru Ioan aceasta era o negare a adevarului Evangheliei. Isus a fost pe deplin
Dumnezeu dar a fost si om pe de-a intregul. A posedat natura divina dar aici vedem ca a
imbracat-o si pe cea umana. E bine sa conservam neatinsa ideea dumnezeirii lui Isus

Hristos dar sa nu uitam ca el s-a facut trup, pentru a plati in locul nostru pe cruce si a
realiza mantuirea noastra! In intruparea lui Isus il vedem pe Cel Atotputernic venind in
ajutorul celor neputinciosi, traind o viata ca a lor, dar pe placul Lui, ca si noi de atunci
incolo sa facem la fel.
PRIN INTRUPARE ISUS IMPLINESTE SCOPUL MANTUITOR AL LUI
DUMNEZEU
Ca prin intrupare Isus implineste scopul mantuitor al lui Dumnezeu Scriptura ne-o
aminteste de mai multe ori:
* in Evrei 2:14: "Astfel dar, deoarece copiii sunt partasi sangelui si carnii, tot asa si El
Insusi a fost deopotriva partas la ele, pentru ca prin moarte sa nimiceasca pe cel ce are
puterea mortii, adica pe diavolul"
* Evrei 10:5 "...caci este cu neputinta ca sangele taurilor si al tapilor sa stearga
pacatele. De aceea, cand El intra in lume, El zice: "Tu n-ai voit nici jertfa, nici prinos; ci
Mi-ai pregatit un trup; n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru pacat". Atunci am
zis: "Iata-ma (in sulul cartii este scris despre Mine), vin sa fac voia Ta, Dumnezeule!"
* 1 Ioan 4:2 "Isus Hristos a venit in trup"
* in 1 Tim.3:16 Isus este numit "cel ce-a fost aratat in trup"
Pentru a intelege mai bine in ce "s-a bagat" Isus prin intruparea Sa, sa privim la,...
LIMITARILE FIINTEI OMENESTI
"Ce este omul?" a fost intrebarea din mintea lui David, psalmistul (Ps.8). Dar sa ne
intrebam si noi ce-a devenit Isus prin a se intrupa/incarna?
Din punct de vedere biologic, omul este un mamifer vertebrat. Din ordinul primatelor.
Din clasa: homo. De specia: sapiens. Corpul sau este alcatuit din organe. tesuturi, celule
si protoplasma.
Din punct de vedere chimic, omul este alcatuit in cea mai mare parte din apa, dintr-o
cantitate apreciabila de carbon, din diferite cantitati de fier, calciu, magneziu, fosfor, sulf,
si saruri minerale.
Din punct de vedere psihic, are capacitati intelectuale si emotionale, vointa si diverse
instincte. Poate uneori sa alerge foarte repede si sa sfideze pentru putin forta
gravitationala sarind in sus. Cu bratele poate realiza diferite alte forme dar toate lipsite de
viata. Este limitat de timp, spatiu si materie. Viata pe care o are este extrem de fragila si
este chinuit de o multime de boli. De asemenea, psihic vorbind este bantuit de o multime
de probleme si de griji care-i pot rapi somnul sau il pot face ineficient. Are vise si
aspiratii, din care foarte putine si rareori se implinesc in timpul scurtei sale existente.
Acesta este, pe scurt omul.
Acum sa ne gandim ca toate acestea au devenit parte a fiintei Domnului Isus Hristos.
Destul de socant, da? Ce ne spun acestea despre EL?
* Noi avem un Mantuitor care a trait ce traim noi, a suferit ce suferim noi, a plans pentru
ceea ce noi plangem, a mancat ce mancam si noi, care a trait ca un om in adevaratul sens

al cuvantului! De aceea, venind la El atunci cand gresim nu reactioneaza scarbit si

dezgustat de ceea ce noi am facut. Nu poate fi luat prin surprindere de prostiile nostre si
nu raspunde iritat. Cand el a fost taiat, a sangerat, cand a fost trist a plans, cand i-a fost
foame stomacul l-a durut, cand i-a fost frig a tremurat, cand inima I s-a oprit a murit.
Fiindca a fost om, a simtit slabiciunea noastra, dar fara a ceda pacatului. A rezistat
dezlantuirii ispitei impotriva Lui.
[1] [urmatoarea pagina]
<--Doctrine
<--Studiul Evangheliei Dupa Ioan
RECAPITULAREA studiului din 29 Sept. despre "INTRUPAREA CUVANTULUI" :
- Ioan ne-a furnizat o bogatie de argumente/dovezi in favoarea DUMNEZEIRII
Cuvantului (era la inceput, a creat, este viata oamenilor, lumina lor, etc.) dar acum ne-a
prezentat UMANITATEA Lui.
- ...in 451 d.H. se intruneste Conciliul de la Calcedon -- acesta combate erezii
privitoare la Incarnare...concluzioneaza afirmand ca:
"...noi marturisim ca Domnul nostru Isus Hristos este unul si acelasi Fiu...perfect in
Dumnezeirea Lui...perfect in Umanitatea Lui...avand o singura faptura cu Tatal
(homoousios) in Dumnezeire, homousios (de aceeasi) faptura cu noi...aratat in doua
naturi (physeis), fara confuzie, fara schimbare, fara diviziune si fara
separare...proprietatea fiecarei naturi fiindu-i pastrata si fiind concurenta intr-o singura
persoana (prosopon) si intr-o singura existenta (hypostasis).
- idee socanta pentru vremea lui Ioan.
- PRIN INTRUPARE ISUS IMPLINESTE SCOPUL MANTUITOR AL LUI
DUMNEZEU
- DE CE S-A INTRUPAT HRISTOS?
- pentru ca sa ne mantuiasca(!) dar mai pentru ce?
- pentru ca viata lui Dumnezeu sa fie in noi. ("La creatie Domnul l-a facut pe om
asemenea Lui. La intrupare, El s-a facut asemenea omului" - John Boys) Putem
spune in continuare, pentru ca omul sa fie facut spiritual ca El. Asemenea lui. Sa fie facut
partas al firii dumnezeiesti (Vezi 2 Petru 1:4). Si,
- pentru ca Dumnezeu sa traiasca prin noi, nestanjenit.

(ptr. a muri trupeste, a invia trupeste!)

Deci, El s-a intrupat pentru ca:
1. Ca sa ne aduca la Dumnezeu.
2. Sa osandeasca pacatul in firea pamanteasca.
3. Porunca Legii lui Dumnezeu sa fie implinita in noi.
4. Ca noi sa fim neprihanirea lui Dumnezeu, in El.
5. Pentru a fi plini de viata cu El.
INTRUPAREA LUI ISUS HRISTOS ESTE "TEOLOGIE IN CARNE SI OASE"!
Ioan 1:15-18
15. "Ioan a marturisit despre El, cand a strigat: "El este Acela despre care ziceam eu:
"Cel ce vine dupa mine, este inaintea mea, pentru ca era inainte de mine"
16. Si noi toti am primit din plinatatea Lui, si har dupa har;
17. caci Legea a fost data prin Moise, dar harul si adevarul au venit prin Isus Hristos.
18. Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este in sanul Tatalui,
Acela L-a facut cunoscut".
Mi-e greu sa dau un titlu fiindca ma tem ca as nedreptatii unul din aceste versete. Totusi
sa-i zicem,

INCHEIEREA PROLOGULUI LA EVANGHELIE

In aceasta incheiere de cuvant inainte, Ioan ne comunica urmatoarele idei:
1. Superioritatea lui Isus fata de Ioan Botez., marturisita chiar de acesta - vers.15
2. Isus, sursa noastra inepuizabila de har - vers.16
3. Harul si adevarul au venit prin Isus - vers.17
4. Isus, Revelatorul lui Dumnezeu - vers.18
Dupa acest studiu necesar, vom continua sa studiem, mesajul lui Ioan Botezatorul, apoi,
primii ucenici.
Dupa ce in vers.6-7 Ioan ne spune ca Ioan Botezatorul a venit ca martor, acum din
vers.15 pana la 34, el ne ofera continutul marturiei lui - mesajul lui. Cu toate acestea,
ceea ce vers.15 spune este doar un inceput al marturiei lui Ioan Botezatorul, in care Ioan
este cel ce declara preeminenta lui Isus. El face deja aluzie la intaietatea pe care Isus o

merita: "Cel ce vine dupa mine, este inaintea mea, pentru ca era inainte de mine" -- este
un apel la dumnezeirea si existenta vesnica a lui Isus, pentru a demonstra superioritatea
lui Isus. Desi Ioan Botezatorul era mai batran decat Isus cu 6 luni, Isus exista inainte de
zamislirea Botezatorului in pantecele Elisavetei!
STRIGAREA LUI IOAN BOTEZATORUL - Merita observat modul in care a
marturisit: "a strigat".
Ioan Botez. a strigat conform prorociei cu privire la el care spunea ca, el era vocea celui
ce striga in pustie. Profetii VT au strigat cu voce tare pentru a arata oamenilor pacatele
lor. Insa acest profet al trecerii de la VT la NT, a strigat pentru a le arata oamenilor
Mantuitorul lor. Cel ce-a sarit in pantecele maicii lui la apropierea lui Hristos, exulta
public de bucurie la aparitia Lui!
"A strigat" mai sugereaza ca marturia lui era publica. Profetii falsi ii amageau pe oameni
la intuneric si pe ascuns, dar intelepciunea lui Dumnezeu striga:
"Nu striga intelepciunea si nu-si inalta priceperea glasul? Ea se aseaza sus pe inaltimi,
afara pe drum, la raspantii si striga langa porti, la intrarea cetatii, la intrarea portilor:
"Oamenilor, catre voi strig, si spre fii oamenilor se indreapta glasul meu. Invatati-va
minte prostilor, si inteleptii-va nebunilor! Ascultati-ma caci am lucruri mari de spus si
buzele mi se deschid ca sa invete pe altii ce este drept. Caci gura mea vesteste adevarul
si buzele mele urasc minciuna!... " (Prov.8:1-8)
SI NOI TREBUIE SA "STRIGAM" CA IOAN BOTEZATORUL!
Nu este acesta un indemn direct al Domnului nostru la o marturie directa si publica a
Evangheliei? "Ce va spun Eu la intuneric, voi sa spuneti la lumina; si ce auziti soptinduse la ureche sa propovaduiti de pe acoperisul caselor" (Mat.10:27). Astazi, Biserica nu-si
mai striga mesajul ei ca in trecut! A fost incadrata civilizat in societate. A primit nume si
salarii, numai sa taca din gura! Sa faca "evanghelizari", dar sa le faca in interiorul
bisericii, printre crestini! Dar ca si Ioan Botezatorul si noi trebuie sa strigam! Sa
confruntam din nou lumea cu Evanghelia si s-o facem public! "Problema nu este ca
Evanghelia si-a pierdut puterea ci ca Biserica si-a pierdut audienta."
IOAN BOTEZ. A MARTURISIT SUPERIORITATEA IN LUCRARE, NATURA SI
POZITIE A LUI HRISTOS! Regele este mai mare decat heraldul (vestitorul) lui. Fiul
Celui prea Inalt este mai bun decat proorocul Celui Prea Inalt! Ioan Botezatorul a fost
doar un slujitor al Noului Legamant, Isus era Mijlocitorul acestui Nou Legamant. Desi, el
era cel mai mare dintre cei nascuti din femeie, totusi ii acorda intaietate Celui nascut
supranatural din fecioara!
Evanghelistul Ioan se opreste din descrierea (aceasta paranteza a) marturiei lui Ioan
Botezatorul pentru a scoate in evidenta trei lucruri importante despre Hristos:

- din plinatatea lui, noi toti am primit har dupa har

- harul si adevarul au venit prin Isus Hristos
- Isus l-a facut cunoscut pe Tatal invizibil
De la umanitatea lui Hristos, la harul Lui! Merita sa ne amintim ce inseamna harul lui
pentru noi. Ioan nu foloseste banal ideea harului in acest context. Nu este o salutare ci
este o revelatie a lui.
Vedem intai ca Ioan spune in versetul 16 ca, "Si noi toti am primit..." harul lui. In
primul rand l-am primit fiindca nu-l meritam si nu puteam sa-l (castigam!) dobandim prin
propriile puteri. Despre acest fapt se pot spune atat de multe! Cine l-a primit? Noi, cei ce
l-au primit initial pe Isus! Doar primindu-l intai pe El poti dupa aceea sa beneficiezi intradevar de harul Lui. De ce l-am primit? Fiindca Dumnezeu a dorit sa ni-l dea! A insistat
sa-l primim! Aveam nevoie de el. De ce? Inaintea unui Dumnezeu sfant nu puteau sa
apara niste pacatosi! Astfel, El i-a socotit neprihaniti prin harul Sau. Asupra acestui har
Ioan vine acum si ne atrage atentia. Prin Moise a venit Legea, dar prin Isus harul si
adevarul.
UN IPOCRIT SIMT AL RESPONSABILITATII
Ilustratie: Henry Ironside: "Tanarul mantuit si Liderul legalist!"
Intr-o biserica invadata de legalism in timp ce un tanar isi descria intoarcerea la
Dumnezeu spunand cum in mantuirea lui Dumnezeu a facut totul, intervine un lider
extrem de legalist care-l interpeleaza: "Bine, bine, dar care a fost partea ta, in mantuirea
ta?" "A mea?" "Am fugit de El cat de repede ma ducea pacatul meu! Dar El a fugit dupa
mine si m-a ajuns! Asta este ceea ce eu am facut pentru mantuirea mea!"
La fel insista Dumnezeu si in vietile noastre sa ne dea harul Lui. Un prieten de-al meu cu
care am visat indelung sa fugim dincolo, ajuns departe de mine intr-un azil al Crucii Rosii
din Belgia, ca sa nu ma mai auda vorbindu-i de nou-descoperita mea credinta in Hristos,
s-a trezit "cazat" in camera alaturi de un negru care nu facea decat sa citeasca Biblia si sa
se roage. Prietenul meu "a fugit", dar Dumnezeu a insistat... si inca o mai face!
APLICATIE: Fugi tu astazi de Dumnezeu cat de repede te duce pacatul tau? Iti ofera
acum ocazia sa primesti harul Lui! Nu amana!
"...am primit din plinatatea Lui" -- ceea ce inseamna ca mai are si pentru mine fiindca,
Col.1:19 spune: "Caci Dumnezeu a vrut ca toata plinatatea sa locuiasca in El" - in Isus!
si Col.2:9-10 - "Caci in El locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii. Voi aveti totul
deplin in El..."
"Avem totul in El": In El, ai tot ce-ti trebuie in fiecare clipa, pentru a putea sa traiesti o
viata de crestin, iar acea sursa (plinatate) nu se va epuiza niciodata!

Danny Bond, pastorul lui Pacific Hills Church in California, are o buna ilustratie
pentru caracterul inepuizabil al harului lui Dumnezeu, si anume un crater de vulcan
din Trinidad Tobago de unde se exploateaza gudron, un fel de smoala folosita la
asfaltarea drumurilor, exportat in intreaga lume. In acel loc se gaseste o resursa
inepuizabila! In 72 de ore gaura facuta se umple din nou! Exploatarea acestui crater se
efectueaza neincetat de aproape 75 de ani si pana in zilele noastre nu s-a epuizat!
Gudronul nu se micsoreaza, reduce, diminueaza, subtiaza... Este nelimitat, inepuizabil!
Daca asa pare a fi o resursa naturala cu cat mai mult este adevarul in ce priveste o resursa
divina!
Un judecator aflat pe patul de moarte si-a intrebat pastorul: "Cunosti ce spune legea
despre mostenitori comuni?" "Nu. Stiu putin despre har si mi-e deajuns"."Da-mi voie sati explic", a spus judecatorul. "Daca noi doi am fi mostenitori impreuna ai unei ferme, eu
nu pot sa-ti spun, ala e porumbul meu, aia e iarba ta, etc., ci ar trebui sa avem impreuna
toate lucrurile. M-am gandit cu mare bucurie la faptul ca Isus Hristos nu are nimic fara
mine. Tot ce-i al Lui este si al meu pe veci!" Nu este ce ne-a spus Biblia: "Si daca suntem
copii suntem si mostenitori: mostenitori ai lui Dumnezeu si impreuna mostenitori cu
Hristos..." (Rom.8:17)
"PLINATATE" - pleroma (gk). Este un cuvant pe care Pavel il foloseste des: vezi,
Col.1:9; 2:9, etc. Pentru ca in Isus locuieste trupeste aceasta plinatate a Dumnezeirii,
atunci un om care are nevoie de ajutor, poate veni la El si poate gasi ajutor la El. La El se
afla tot ajutorul de care un om are nevoie, deoarece si El a fost un om. Dar, este si
Dumnezeu in acelasi timp. Toata dumnezeirea locuieste trupeste in El. La fel, daca un om
are nevoie de intelepciune, de mantuire, de Dumnezeu, de putere pentru a fi un bun
crestin, trebuie sa vina la Hristos pentru ca El are toate acestea pe deplin si inca in plus!
De ce la El se gasesc toate acestea? Pentru ca in Hristos se afla ceea ce Westcott a definit
ca fiind "izvorul/sursa vietii divine" si care acum prin intruparea lui Isus a devenit
disponibil tuturor oamenilor. Tot ceea ce Dumnezeu este, face si poate sa insemne, se afla
in Isus! Tot ceea ce are Dumnezeu, se gaseste in Hristos. A ti-l imagina pe Dumnezeu
aparte de Hristos este pura idolatrie!
Toti credinciosii adevarati primesc din plinatatea Lui. Cei mai buni si cei mai rai dintre
credinciosi nu pot sa traiasca fara El. Lucrul acesta exclude orice lauda. Tot ce noi avem
in Hristos, am primit si nu am meritat sau castigat pe cont propriu!
"Si har dupa har" - fiecare binecuvantare primita pregateste calea alteia care sa-i
urmeze. Te va potopi cu har! Val dupa val!!
"Este nevoie de har pentru a primi har" - Robert M.Horn
Ilustratie: Cantecul, "urmeaza si mai mult" - un crestin a carui misiune era sa duca in
casele oamenilor imagini frumoase, poze, fotografii, postere, etc. o frantura de frumos
acolo unde totul era urat in jur, a cautat mult dupa poza inspirata de cantecul ce avea acel
vers si a gasit o fotografia cascadei Niagara!!

Valurile Harului lui Dumnezeu se revarsa tunand din eternitate in inimile noastre, fara
oprire. Nu fii "faleza"! Harul primit in felul acest, val dupa val, duce la smerenie, nu la
mandrie!
Vance Havner - "Harul lui Dumnezeu nu este doar maret ci este si imbelsugat"
(Anon.) - "Pentru har nu exista nici un motiv decat harul"
"Despre harul lui Dumnezeu", de Kenneth Wuest - adaptare
In inima iubitoare a lui Dumnezeu exista suficient har pentru a-l salva si a-l pastra salvat
pentru totdeauna, pe orice pacatos care a trait sau va trai vreodata, si inca-i ramane de
prisos. De asemenea, mai este suficient har ramas pentru a salva milioane de alte
universuri populate de pacatosi, daca ar exista, si inca-i mai ramane de prisos. La El
exista suficient har disponibil pentru a-i aduce fiecarui sfant o constanta victorie asupra
pacatului, si inca-i mai ramane de prisos. El are destul har pentru a infrunta si a face fata
tuturor necazurilor, greutatilor, durerilor, incercarilor, ispitelor, problemelor, si inca-i mai
ramane de prisos. Harul lui Dumnezeu este generos, abundent, imbelsugat, superfluu
(mai mult decat necesar, de prisos), nelimitat! HARUL ESTE PENTRU TINE!
"caci Legea a fost data prin Moise, dar harul si adevarul au venit prin Isus Hristos"
Dupa un studiu al epistolei catre Evrei, poti intelege mai usor un verset ca acesta!
CONTRASTE INTRE LEGE SI HAR
* Legea se adreseaza oamenilor ca membri ai vechii creatii! Harul ii face pe oameni
membri ai noi creatii.
* Legea a scos l-a iveala ceea ce era in om, adica pacatul. Harul, a scos la iveala ceea ce
este in Dumnezeu, adica dragostea!
* Legea a pretins oamenilor neprihanire. Harul le daruieste neprihanirea oamenilor.
* Legea condamna un om viu la moarte. Harul il aduce la viata pe un om mort.
* Legea spune ce trebuie oamenii sa faca pentru Dumnezeu. Harul spune ce-a facut
Hristos pentru oameni.
* Legea aduce cunostinta pacatului. Harul, inlatura pacatul.
* Legea l-a adus pe Dumnezeu oamenilor, dar harul ii aduce pe oameni la Dumnezeu!
(Prin lege, Dumnezeu a venit la noi. Prin har, noi suntem adusi la El!)
Te afli ori sub domnia harului (Rom.5:21) ori sub stapanirea legii? S-o rupi cu
pacatul te invata legea sau harul (Tit 2:11)? Ce preferi? Aceasta este o intrebare pe care
multi membrii de biserici ar trebui sa si-o puna!

OBSERVATIE: observati ca Ioan nu spune ca doar adevarul a venit prin Isus Hristos! De
ce oare? Pentru ca daca Dumnezeu ne-ar trata doar pe baza adevarului, nu ar mai fi
supravietuitori! Dar ne trateaza pe baza harului si a adevarului. Fiindca Isus a implinit
conditiile Legii, Dumnezeu poate acum sa ne impartaseasca din bogatiile harului celor ce
credem in Hristos. Harul despartit de adevar ar fi cat se poate de amagitor, iar adevarul
fara har ar fi distrugator/ucigator! Legea a fost o aplicare temporara a adevarului, dar nu a
fost enuntarea lui finala (G.C.Morgan).
Legea a fost data prin Moise si a avut un caracter inspaimantator. A fost o descoperire
glorioasa, dar infricosatoare. Ea nu putea da viata. Era o slujba aducatoare de moarte si
osanda (vezi, 2 Cor.3:7, 8).
Cateva idei despre har
HARUL ESTE NECAUZAT
Dumnezeu nu ne-a dat harul Sau pentru nimic in schimb. Nu avem nimic care sa se
invredniceasca de el. Ni l-a arata pentru ca pur si simplu aveam nevoie de el!
HARUL ESTE SUVERAN
Insasi chemarea la mantuire este, prin har si conforma harului: vezi, Gal.1:6; 1
Tim.1:19; Gal.1:15
"si cum eram mai innaintat" - Traind ca un Fariseu devotat, Pavel nu prea a avut rivali
in religia lui stramoseasca. Despre el, Stott scrie: "Un om aflat intr-o asemenea stare
mintala si emotionala nu intentiona sa se schimbe, sau sa se lase schimbat de altii. Doar
Dumnezeu putea ajunge la el, ...si a facut-o! Prin harul Lui".
TOTUL ESTE AL HARULUI. Alegerea si harul, merg mana-n mana! Alegerea nu este o
pricina de mandrie, ci de responsabilitate!
HARUL ESTE GRATIS, ABSOLUT GRATIS - nu un imprumut! Dumnezeu ni-l va da
doar daca ne purtam bine. Invers, avem nevoie neaparata de el, pentru a ne purta bine.
HARUL ESTE DINAMIC
Harul lui Dumnezeu nu este deloc static, ci intotdeauna este pe masura unei situatii. Daca
apare o nevoie in viata, acesta vine insotita de har. Cu constanta noi primim un har
adecvat oricarei situatii, har care sa ne ajute sa rezolvam triumfatori orice situatie!
1Cor. 10:13 Nu v-a ajuns nici o ispita, care sa nu fi fost potrivita cu puterea omeneasca.
Si Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre; ci,
impreuna cu ispita, a pregatit si MIJLOCUL sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda.
"Mijlocul" acela despre care se vorbeste in versetul de mai sus cred ca sugereaza harul lui
Dumnezeu prezent in orice situatie a vietii. Problema ar trebui sa se puna daca ne folosim
noi de el.

O FOARTE BUNA DEFINITIE A HARULUI -- Warren Wiersbe: harul este favorul si

bunatatea lui Dumnezeu acordata acelora care nu-l merita si care dealtfel nu-l pot
obtine!!
KENNETH WUEST - Nu gresim deloc daca spunem ca Dumnezeu nu s-a exprimat mai
bine si nu ne-a aratat tot ce este in inima Lui decat a facut-o folosind acest cuvant - har.
Harul lui Dumnezeu este acel act fara asemanare, spontan si minunat, in care din infinita
Sa dragoste s-a coborat de pe tronul Lui de judecata din cer pentru a lua asupra Lui vina
pacatelor noastre cat si pedeapsa care ni se cuvenea noua pe drept, gest facut nu pentru
prietenii Sai, ci pentru dusmanii Lui. Gest facut fara a astepta nimic in schimb, sau
recunostinta, ci stimulat doar de propria-i generozitate.
Ca si crestin nu poti obosi niciodata sa vorbesti despre harul lui Dumnezeu. In Hristos se
afla o sursa inepuizabila de har. Lucrul acesta inseamna ca pentru mine si pentru tine,
harul lui Dumnezeu nu se va epuiza niciodata!
GRAVE NEINTELEGERI ALE HARULUI LUI DUMNEZEU
Unii acuza harul lui Dumnezeu ca i-ar invata pe oameni sa traiasca iresponsabil. Dar
chiar daca as pretinde ca in numele harului lui Dumnezeu am facut o prostie, cel ce este
vinovat tot eu sunt, nu el. De ce? Pentru ca din punct de vedere biblic harul nu te invata
sa pacatuiesti, ci din contra, sa incetezi sa o mai faci: Tit 2:11-12 "Caci harul lui
Dumnezeu, care aduce mantuire pentru toti oamenii, a fost aratat, si ne invata sa o
rupem cu paganatatea si cu poftele lumesti si sa traim in veacul de acum cu cumpatare,
dreptate si evlavie".
Jerry Bridges - "Harul adevarat produce intotdeauna vigilenta in loc de complacere.
Intotdeauna duce la perseverenta in loc de indolenta"
R.B.Kuiper - "In tot Cuvantul lui Dumnezeu nu exista nici o alta doctrina care daca este
aplicata cum se cuvine duce la un stil de viata sfant, cum este doctrina mantuirii prin har
si numai prin har"
Thomas Brooks - "Harul mantuitor il face pe un om sa vrea sa-si lase pacatul cum un
sclav vrea sa-si paraseasca galera, un intemnitat, temnita lui, sau un cersetor, zdrentele
lui!"
Thomas Brooks - "Cum caldura se opune frigului, lumina, intunericului, tot asa harul se
opune pacatului. Focul si apa poate vor ajunge odata sa convietuiasca in acelasi vas, dar
niciodata harul si pacatul in aceeasi inima"
SA VEDEM IMPORTANTA HARULUI IN VIATA CRESTINA:
I. Odata, este fara indoiala MIJLOCUL prin care Dumnezeu mantuieste!
Efes.2:4-5; 8,9 Tit 2:11-12; 3:4-7 Rom.5:15-17 2 Tim.1:19

II. In al doilea rand, harul este de asemenea MIJLOCUL prin care Dumnezeu intareste.
El este considerat influenta ce-l face-n stare pe credincios sa persevereze, sa inainteze, si
sa progreseze in viata crestina!
Fapte 11:23 20:32 Evrei 12:15 Gal.5:4-5
III. Credinciosi au nevoie:
- sa se afle sub domnia, stapanirea harului: Rom.5:20-21 6:14
- sa fie invatati de har: Tit 2:11-12
Harul este mijlocul prin care Dumnezeu ne stapaneste si ne sfinteste.
"Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu; singurul lui Fiu, care este in sanul Tatalui,
Acela l-a facut cunoscut" "Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu" - Aceasta afirmatie
este probabil facuta aici pentru a arata superioritatea revelatiei lui Dumnezeu facuta de
Isus fata de cea a VT si a profetiilor lui. Se spune ca Isus a avut o cunoastere intima a lui
Dumnezeu pe care nici Moise si nici unul din ceilalti profeti n-a avut-o. O indica expresia
folosita: "Fiulcare este in sanul Tatalui".
Isus le-a facut cunoscut oamenilor ceea ce nu s-a stiut despre Dumnezeu. Cum poate
spune Ioan ca nimeni nu l-a vazut niciodata? Eu stiu ca in Biblie se spune ca unii l-au
vazut! Poate reactiona cineva. Vezi, Ex.33:11 Fata-n fata, Moise si Dumnezeu. Avraam,
in Gen.18. Daniel, Ezechiel, cel Imbatrinit de zile. Insa acestia l-au vazut dor in mod
limitat. Moise nu (Ex.33:20) i-a vazut toata gloria!
Acest pasaj nu neaga ca unii au avut parte de "aratari" (epifanii) ale lui Dumnezeu, cum a
fost cazul cu Avraam (Gen.18) sau Moise (Num.12:8), dar neaga ca acestia ar vazut
faptura lui Dumnezeu, sau ca l-ar fi cunoscut pe deplin. Ei, profetii, au spus doar ce au
auzit de la Dumnezeu, dar Isus l-a facut cunoscut pe deplin fiindca doar El ii este egal si
impartaseste aceeasi natura cu El!
Din intimitatea Lui cu Tatal, El a venit la noi facandu-ni-L cunoscut. Ne-a impartasit din
ea si noua. Si ce ne-a aratat? Pe Tatal! "In sanul" este expresie evreieasca (si
romaneasca) care indica intimitate. Poporul lui Israel se spune ca a stat la sanul lui
Dumnezeu (vezi, Numeri 11:12), despre nevasta unui barbat se spune ca sta la sanul lui
(vezi, Deut.13:6), despre cei mantuiti se spune ca vor fi dusi in sanul lui Avraam (vezi,
Luca 16:22,23). La Ultima Cina, Ioan cel ce-a scris evanghelia s-a lasat pe pieptul lui
Isus (vezi, Ioan 13:23). E clar ca expresia indica apropiere, intimitate, afectiune,
prietenie. A spune ca esti "in sanul" cuiva exprima cea mai mare intimitate la care se
poate ajunge. Cand Ioan foloseste aceasta expresie cu privire la Isus, nu face decat sa
spuna ca intre El si Dumnezeu exista o neintrerupta si desavarsita intimitate. Ca Isus a
avut o cunoastere a lui Dumnezeu pe care un prieten o are despre prietenul lui.
Cunoastere a caracterului acestuia, a planurilor si a naturii acestuia, pe care nimeni
altcineva nu o are si care il califica mai presus de oricine sa ni-l faca cunoscut (Albert
Barnes). Acest verset dovedeste ca Isus a avut o mai buna cunoastere a lui Dumnezeu

decat oricare din profetii trecutului, de aceea revelatia deplina a lui Dumnezeu poate fi
asteptata doar de la EL. Aceasta este o idee pe deplin dezvoltata de Ioan in evanghelia sa.
De aceea, sa-i acordam atentie.
CITESTE: Ioan 6:46; 8:19; 54-55; 5:37 14:6-9.
ACEASTA ESTE CEA MAI BUNA RECOMANDARE A RELIGIEI CRESTINE:
Si anume ca este intemeiata de Cel ce l-a cunoscut pe Dumnezeu cel mai bine, care este
egalul Lui, are aceeasi natura cu a Lui, si i-a fost cel mai apropiat! ACESTEA SUNT
AVANTAJELE INTRISECE ALE LUI ISUS IN REVELAREA LUI DUMNEZEU!
O completa si desavarsita cunoastere a lui Dumnezeu poate fi obtinuta doar prin
Fiul. De aceea, cei ce vor sa-L cunoasca pe Dumnezeu, la El trebuie sa vina!
Alte deductii:
- Dupa cat de bine il cunosti pe Isus poti sa-ti dai seama cat de bine il cunosti pe Tatal.
- Daca il ai pe Fiul il ai si pe Tatal (1 Ioan 2:22-23)
- Daca il cinstesti pe Fiul il cinstesti pe Tatal (Ioan 5:23)
Te-ai intrebat vreodata cum arata Dumnezeu? Exact ca Isus Hristos! Vezi, Ioan
14:10...etc.
ISUS ESTE "EXEGEZA LUI DUMNEZEU": Cuvantul "l-a facut cunoscut" inseamna
"a scoate", "a evidentia", "a aduce afara", adica grecescul "exegesis". Prin Intrupare Isus,
l-a "scos la iveala" pe nevazutul Dumnezeu. EXEGEZA este metoda de studiu biblic care
explica complet fiecare detaliu al textului. Prin intrupare Isus a explicat toate detaliile
Persoanei lui Dumnezeu Tatal. L-a facut cunoscut pe Cel de Necunoscut!
Sa ne apropiem de El fara teama, prin calea cea noua si vie deschisa de Trupul lui
Isus!

<--Studiul Evangheliei Dupa Ioan

RECAPITULAREA studiului de data trecuta :
1. Superioritatea lui Isus fata de Ioan Botez., marturisita chiar de acesta - vers.15
2. Isus, sursa noastra inepuizabila de har - vers.16
3. Harul si adevarul au venit prin Isus - vers.17
4. Isus, Revelatorul lui Dumnezeu - vers.18
Termenul "plinatate" - pleroma (in greceste), este un cuvant pe care Pavel il foloseste
des: Col.1:9; 2:9, etc. Fiindca in Isus locuieste trupeste aceasta plinatate a Dumnezeirii,
atunci un om care are nevoie de ajutor, poate veni la El si poate primi ajutor de la El. El

are tot ajutorul. La fel, daca are nevoie de intelepciune, de mantuire, de Dumnezeu, de
putere pentru a fi un bun crestin, etc., El are toate acestea pe deplin si inca in plus!
De ce la El se gasesc toate acestea? Pentru ca in Isus Hristos se afla ceea ce Westcott a
definit ca fiind "izvorul/sursa vietii divine" si care acum prin intruparea lui Isus a
devenit disponibila tuturor oamenilor. Tot ceea ce Dumnezeu este, face si poate sa
insemne, se afla in Isus! Tot ceea ce are Dumnezeu, se gaseste in Hristos. A ti-l imagina
pe Dumnezeu aparte de Hristos este pura idolatrie!
Ioan ne spune apoi ca, "harul si adevarul au venit prin Isus Hristos" - OBSERVATIE:
observati ca Ioan nu spune ca doar adevarul a venit prin Isus Hristos. De ce? Pentru ca
daca Dumnezeu ne-ar trata doar pe baza adevarului, nu ar mai fi supravietuitori! Dar ne
trateaza pe baza harului si a adevarului. Fiindca Isus a implinit conditiile Legii,
Dumnezeu poate acum sa ne impartaseasca din bogatiile harului Sau celor ce credem in
Hristos. Harul despartit de adevar ar fi amagitor, iar adevarul fara har ar fi
distrugator/ucigator! Legea a fost o aplicare temporara a adevarului, dar nu a fost
enuntarea lui finala (G.C.Morgan). Evanghelia este!

O DEFINITIE A HARULUI, de Warren Wiersbe:

"harul este favorul si bunatatea lui Dumnezeu acordata acelora care nu-l
merita si care dealtfel nu-l pot obtine de la El!!"
IMPORTANTA HARULUI IN VIATA CRESTINA:
(deschideti Biblia la fiecare dintre referintele enuntate mai jos, spre edificare!)
I. Odata, este fara indoiala MIJLOCUL prin care Dumnezeu mantuieste!
Efes.2:4-5; 8,9 Tit 2:11-12; 3:4-7 Rom.5:15-17 2 Tim.1:19
II. In al doilea rand, harul este de asemenea MIJLOCUL prin care Dumnezeu intareste.
El este considerat influenta ce-l face-n stare pe credincios sa persevereze, sa inainteze, sa
progreseze in viata crestina!
Fapte 11:23 20:32 Evrei 12:15 Gal.5:4-5
III. Credinciosi au nevoie: (Harul este mijlocul prin care Dumnezeu ne stapaneste si ne
sfinteste)
- sa se afle sub domnia, stapanirea harului: Rom.5:20-21 6:14
- sa fie invatati de har: Tit 2:11-12
Vers.18 - ACEASTA ESTE CEA MAI BUNA RECOMANDARE A RELIGIEI
CRESTINE: Si anume ca ea este intemeiata de Cel ce l-a cunoscut pe Dumnezeu cel mai
bine, care este egalul Lui, care are aceeasi natura cu a Lui, si i-a fost cel mai apropiat Lui!
(vezi expresia evreiasca de intimitate, "la sanul" Lui.)

MARTURIA LUI IOAN BOTEZATORUL

Ioan 1:19-28
Sa privim astazi la mesajul lui Ioan Botezatorul. Mai exact la continutul marturiei lui:
Ioan 1:19-28
19. "Iata marturisirea facuta de Ioan, cand Iudeii au trimis din Ierusalim pe niste preoti si
Leviti sa-l intrebe: "Tu cine esti?"
20. El a marturisit si n-a tagaduit: a marturisit ca nu este el Hristosul.
21. Si ei l-au intrebat: "Dar cine esti? Esti Ilie?" Si el a zis: "Nu sunt!" "Esti proorocul?"
Si el a raspuns: "Nu!"
22. Atunci i-au zis: "Dar cine esti? Ca sa dam un raspuns celor ce nea-u trimis. Ce zici tu
despre tine insuti?"
23. "Eu", a zis el, "sunt glasul celui ce striga in pustie: "Neteziti calea Domnului", cum a
zis proorocul Isaia".
24. Trimisii erau din partea fariseilor.
25. Ei i-au mai pus urmatoarea intrebare: "Atunci de ce botezi, daca nu esti Hristosul, nici
Ilie, nici prorocul?"
26. Drept raspuns, Ioan le-a zis: "Eu botez cu apa, dar in mijlocul vostru sta Unul, pe care
voi nu-l cunoasteti.
27. El este Acela care vine dupa mine, - si care este inaintea mea; eu nu sunt vrednic sa-I
dezleg cureaua incaltamintelor Lui. "
28. Aceste lucruri s-au petrecut in Betabara (sau Betania) dincolo de Iordan, unde boteza
Ioan. "

INTRODUCERE
In acest pasaj Ioan isi incepe naratiunea evangheliei sale. In prolog, cuvantul inainte ne-a
aratat despre ce va vrea Ioan sa vorbeasca. Acum, incepe sa o faca, oferindu-ne continutul
marturiei lui ce va culmina in vers.29 cu celebra, "Iata Mielul lui Dumnezeu, care
ridica pacatul lumii!"
CRONOLOGIE:
Insa lucrul acesta il va spune doar a doua zi. Aceasta relatare (1:19-39) se intinde pe
durata a trei zile si in continuare Ioan va descrie ce s-a intamplat in zilele ce urmeaza
acestora. Dupa William Barclay, evenimentele primei zile, sunt descrise de la vs.19-28,
ale celei de-a doua zile, de la vs.29-34, ale celei de-a treia zi, de la vs.35-39, apoi de la
vs.40-42 avem povestea celei de-a patra zi, si de la vs.43-51 povestea celei de-a cincea
zi. Ziua a sasea nu este descrisa, insa ultima zi a saptamanii este descrisa in 2:1-11. Nu
vedem la nici unul din ceilalti evanghelisti o asemenea grija pentru prima saptamana de
aparitie publica a lui Isus Hristos si pentru inceputul lucrarii Sale. Nici unul nu acorda o

atat de mare atentie acelor zile care au tulburat Israelul si care au schimbat chipul lumii
acesteia.
LOCALIZARE:
Evenimentele din prima zi (1:19-28) se petrec de cealalta parte a Iordanului, la Betabara,
numita asa fiindca insemna "loc de trecere", sau "vad", acesta fiind probabil si locul pe
unde israelitii condusi de Iosua au intrat in Tara Fagaduintei, in Canaan. Ocolind Samaria
care era interpusa intre Iudea (in sud) si Galilea (in nord), de multe ori iudeii treceau in
dreapta Iordanului, prin Perea si Decapole. De acolo, si-a inceput Isus calatoriile Sale
prin Palestina. Dupa ce I-a gasit pe primii ucenici, El se indreapta spre nord, ajungand in
Cana din Galilea, unde va savarsi primul miracol, inceputul miracolelor Sale,
transformand apa in vin la nunta.

Amintiti-va intentia lui Ioan, apostolul: sa-l arate pe Isus ca fiind Dumnezeu Fiul,
nu doar ca Fiul lui Dumnezeu! Sa-l arate ca Dumnezeu venit in trup. Nu a
intentionat sa-l prezinte cum au facut-o ceilalti evanghelisti. Adica, in relatie cu
Israelul (vezi, Matei), ca slujitor al oamenilor (Marcu), sau ca jertfa pentru pacat
(Luca).
Ioan are o strategie in minte si isi adapteaza mesajul acesteia. Nu relateaza nimic
despre primii 30 de ani ai Domnului. Toti ceilalti au facut-o deja de acuma! In
schimb, el vrea sa descrie cum Isus s-a aratat ca Dumnezeu Fiul. Incepe cu
revelarea Sa ca Mesia si cu marturisirea pe care o face Ioan Botezatorul cu privire
la identitatea Lui.
Versetul 19 Dupa unii, lucrurile pe care acesta ni le descrie in acesta au avut loc
cu 6 saptamani dupa botezul in apa a lui Isus. Trebuie sa spun ca asa ceva este
indoielnic! Dupa altii, acestea s-au petrecut in a doua zi istorisita de Ioan.

Aceste intamplari ale primei zile, pot fi impartite in trei secvente:

I. In prima, de la 19 - 24: CERCETAREA LUI IOAN BOTEZ.
II. In a doua, NEGARILE LUI IOAN BOTEZ.
III. In a treia, de la v.25 la 28, vedem CE INSEMNA BOTEZUL LUI IOAN.

I. PRIMA PARTE : 19-24 CERCETAREA LUI IOAN

Evanghelia lui Ioan nu ne spune ca Ioan Botezatorul predica un mesaj al pocaintei si
ca noroadele veneau la el in numar mare, dar ne spune ca mesajul lui a starnit o
deosebit de serioasa preocupare printre liderii religiosi oficiali ai Israelului. Fiindca
a ajuns la urechile lor ceea ce vestea acest predicator din pustie acestia au format o
"comisie de ancheta pentru cercetarea ... " stiti voi, una din comisiile acelea care
sfarseste prin a nu afla nimic (lucru tipic, nu, si pentru multe "comisii de ancheta" din
vremurile noastre!), comisie ce nu descopera nimic, nu spune poporului nimic, pentru ca
grija membrilor ei era pentru propria lor securitate, si nu a natiunii. Seamana cu zilele
noastre, nu?

"Delegatia" trimisa la Ioan merita astfel sa fie denumita: "COMISIA DE ANCHETA

PENTRU CERCETAREA EVENIMENTELOR PETRECUTE IN PUSTIA IUDEII
SI LANGA RAUL IORDAN" DE PE LANGA SINEDRIU.(!!?)
Vedem ca IOAN BOTEZATORUL A REPREZENTAT O MARE AMENINTARE
PENTRU STABILIMENTUL RELIGIOS AL ZILEI!
Delegatia venita sa-l chestioneze si interogheze pe Ioan era alcatuita din farisei preoti si
leviti. Fiindca unii dintre acesti preoti erau membri ai Sinedriului, a fost normal ca ei sa
fie insotiti de leviti. Aceasta este mentiune rara in Noul Testament a celor doua grupuri
impreuna. Interesul lor (fata de Ioan Botez.) era natural fiindca si el era fiu de preot (vezi,
Luca 1:5).
Stim ca in Iudaism singura conditie pentru a putea fi preot era descendenta. Daca un om
nu era urmas al lui Aaron, nimic in lume nu-l putea face preot! Daca ii era urmas, atunci
nimic nu-l putea opri sa devina unul. De aceea, in ochii autoritatilor Ioan era de fapt un
preot si ca prin urmare a fost natural ca o delegatie de preoti sa vina si sa afle de ce acest
om se comporta asa de neobisnuit si ce dorea sa comunice prin mesajul sau.
Ei aveau de a face cu un om care vorbea cu o vadita autoritate spirituala fara ca in
prealabil sa fi pretins ca este cineva (!) si mai ales, fara sa-i fi consultat pe liderii
spirituali ai natiunii si sa fi obtinut permisiunea pentru ce facea! Faptul acesta,
Sinedriul l-a considerat extrem de periculos pentru "stabilitatea" tarii! Din capul locului
Ioan nu se presupunea sa vorbeasca in numele lui Dumnezeu: ei erau cei ce erau platiti si
numiti oficial sa o faca! Ei erau "expertii" religiosi ai neamului. La ei trebuia sa vina
poporul, daca avea intrebari, nu la un altul. Nu le era de folos sa stie ca altcineva putea
face treaba mai bine ca ei! In al doilea rand, actiunile lui Ioan Botezatorul puteau provoca
o reactie populara si aveau potentialul de a pune masele in miscare, ultimul lucru pe care
si-l doreau aceste slugi aservite ale ocupantilor romani!!!
Dar noi stim ca in lupta lor pentru "pastrarea fiintei nationale" (moneda foarte "batuta"
si pe la noi!), liderii religiosi au decis moartea Mesiei lor indelung asteptat, a Insasi
salvatorului lor! Din aceeasi preocupare, Biserica Ortodoxa Romana l-a eliminat pe
Hristos din centrul religiei lor si l-a inlocuit cu "traditia"! Vezi, Ioan 1:11 A venit la ai
Sai, si ai Sai nu L-au primit si Ioan 11:47-51! "Atunci preotii cei mai de seama si Fariseii
au adunat Soborul si au zis: "Ce vom face? (Ce hotarare sa luam cu privire la acest om?
Trebuie sa facem ceva. Nu se mai poate continua asa!) Omul acesta face multe minuni.
Daca-l lasam asa, toti vor crede in El si vor veni romanii si ne vor nimici si locul nostru
(Vatra stramoseasca!?) si neamul. Unul dintre ei, Caiafa, care era mare preot in anul
acela le-a zis...este in folosul vostru sa moara un singur om pentru norod si sa nu piara tot
neamul"!! Cum se repeta istoria!
ALCATUIREA "COMISIEI"
Grupul era alcatuit din emisarii (trimisii) fariseilor. E mai mult ca sigur ca in spatele
acestora a fost Soborul din Ierusalim, sau Sinedriul (Sanhedrinul). Stim ca unul din
rosturile Sinedriului era de a se ocupa de cei ce erau suspectati de a fi profeti falsi. Ioan

era un predicator la care veneau multimile. Vazand aceasta Sinedriul a crezut ca tine de
responsabilitatea lui sa verifice persoana acestui om. Dorinta celor ce i-au trimis, era sa se
asigure ca Ioan era inofensiv pentru ei si pentru interesele lor!
ANCHETAREA/CERCETAREA LUI IOAN BOTEZ.
Observatie: "Iudeii" - asa le spuneau doar Neamurile. Insa Ioan care era si el iudeu
foloseste aceeasi denumire pentru a-i descrie pe cei ce L-au respins pe Mesia si care se
remarcau ca oameni religiosi. (v.24)
Preotii detineau o putere enorma asupra poporului. De ce? Priviti la rolurile pe care le
indeplineau in jurul Templului. Levitii mai slujeau si drept politie a Templului. Prin
pustie preotii nu erau lasati sa calatoreasca singuri ca sa nu cada in mainile unor talhari,
ci erau insotiti de leviti ca un fel de "body-guards". In primul rand, Ioan Botezatorul
parea un om plin de surprize si pentru intampinarea unor situatii neprevazute, preotii apar
inaintea lui insotiti de leviti. In plus, pentru a ajunge la el au trebuit sa treaca prin pustie.
INTREBAREA LOR: "Tu cine esti?"
Pentru a intelege intrebarea lor trebuie sa ne amintim ca in Israel nu a mai aparut un
profet de 400 de ani. Si dintr-o data din pustie apare acest individ inspaimantator:
imbracat in haina de par de camila, care mananca lacuste si miere salbatica...etc., care-si
striga cu voce tare marturia lui intr-un fel in care toti sa o auda. Acolo in pustie se gaseste
un om care nu mai asteapta pana "Duminica" (la Sabat) pentru a merge la sinagoga locala
si a-si prezenta mesajul lui acolo, ci locul lui de predicare se gaseste langa un rau. Pentru
ei acesta este un preot raspopit, renegat, salbatic si lepadat. Un tip periculos, care
ameninta stabilitatea neamului si bunul mers al bisnitei din Templu. Nu era un
conformist, ci un non-conformist! Pare sa nu aibe nici un respect pentru traditie si fata de
status-quo -ul politic al Israelului. Si daca era ceva care sa-i preocupe nespus de mult pe
acesti lideri religiosi ai Israelului atunci acel lucru era status-quo-ul religiei lor si
"pastrarea fiintei nationale" (vezi Ioan 1:11 si Ioan 11:47-51. De ce l-au ucis pe
Hristos? Exact in numele "pastrarii fiintei lor nationale", desi acesta nu le-o ameninta!!
socant, nu?).
Ei si-au rafinat ritualurile si obiceiurile atat de mult incat doreau sa ramana neschimbate.
Au mers pana acolo incat si-au redefinit religia strabuna si asa cum o tineau ei a fost din
totdeauna si va trebui sa ramana asa intotdeauna. Dar tocmai la acest capitol Ioan
Botezatorul ii tulbura cel mai mult! El contesta ortodoxia moarta in care au ajuns.
Dezvaluie adormirea spirituala a natiunii care il are la usa pe Mantuitorul lumii. Va
amintiti ce faceau in Templu? Cum vindeau animalele de jertfa si schimbau banii
oamenilor veniti sa se inchine la Templu? Este evident ca a retransforma Templul din
Ierusalim intr-o casa de rugaciune insemna "out of bussines" pentru acesti carieristi
religiosi? De aceea, il vedeau pe acest predicator inedit ca fiind cea mai mare amenintare
la adresa stabilimentului religios si politic al zilei. Mesajul sau, felul in care il prezenta,
locul unde o facea sunt aspecte care atrag ingrijorarea liderilor spirituali ai natiunii. In
plus, motiv de si mai mare ingrijorare este trezirea pe care Ioan Botez. a provocat-o prin
popor. Oamenii vin de pretutindeni puhoaie la el pentru a primi botezul pocaintei. Ei isi
dau seama nu numai ca brusc dupa 400 de ani un profet a aparut printre ei (si inca unul pe

care ei nu l-au autorizat - nu avea statut de functionare de la ei, etc.!?), dar ca in plus s-a
si produs o miscare populara pe care nu ei au initiat-o si nu o controleaza! Vedem ca
acestea sunt suficiente motive de profunda ingrijorare pentru niste oameni care
respingeau orice era nou si care aveau propriile lor prejudecati religioase atasate slujbelor
lor banoase.
"COMISIA" A BATUT UN DRUM LUNG PANA LA BETABARA!
Cat au putut sa calatoreasca pentru a ajunge la Ioan! Priviti la o harta. Pana de partea
cealalta a Iordanului! Comisia a plecat departe de Ierusalim. Este uimitor cat de mari
eforturi depun astfel de oameni pentru a pastra lucrurile asa cum sunt! Ce zel pot sa
dovedeasca! Cat de absurde sunt unele fapte pe care le fac! Este exact ceea ce si Isus
vede la ei cand spune:
"Vai de voi carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi inconjurati marea si pamantul ca sa
faceti un tovaras de credinta si dupa ce a ajuns tovaras de credinta, faceti din el un fiu al
gheenei, de doua ori mai rau decat voi insiva" (Mat.23:15).
Aceeasi dispozitie de a depune mari eforturi sa-si pastreze religia si sa-i faca tovarasi de
credinta cu ei pe toti vedem la liderii Bisericii Ortodoxe Romane. Desi mai exista si
exceptii, uitati-va la cei ce sustin ca sunt ortodocsi! Aproape toti beau, injura, curvesc
trupeste sau in inima, fara nerusinare. Barfesc, urasc, mint, inseala, dau mita, abuzeaza pe
orfani, asupresc pe straini, etc. Toate in numele unei credinte!? Care este aceasta? Daca le
spui ca trebuie sa se pocaiasca de rautatea lor si sa se intoarca cu adevarat la Dumnezeu,
sa nu se mai amageasca cu o religie care nu are nici o putere de a le schimba caracterele,
acestia reactioneaza urat.
Dar daca apare cineva sincer, doritor sa-i slujeasca lui Dumnezeu cu respect fata de
Cuvantul Lui, o, ce mai pot sa spuna despre acesta! Fanatic, sectant, ratacit, tradator de
tara, homosexual, traficant de arme si de droguri, etc. Nu credeti? Cititi unele articole din
ziare! Merg pana acolo incat sa sugereze darea de legi care sa interzica existenta unor
biserici libere si interzicerea evanghelizarii. Culmea, ca si cum nu stiu ca au mai incercato si altii! Vor sa declare oficial monopolul Bisericii Ortodoxe Romane asupra religiei in
stat! Prin asta insa, nu facem decat sa trecem de la totalitarismul comunist la cel religios!
Sa schimbam icoanele de pe pereti, cum isi intitula Mircea Dinescu un editorial din
Academia Catavencu ("Schimbarea de icoana"), unde de la tabloul lui Ceausescu am
trecut la o icoana bisericeasca cu "maica si pruncul". Frumos pentru unii care se numesc
cu numele Mantuitorului!
De exemplu, toti, dar aproape toti candidatii la presedintia Romaniei intentioneaza sa
sporeasca si mai mult influenta in tara a preotilor si le promit locurile dintai in
invatamant, in guvern, si alte institutii ale statului. Putem spune ca la noi in Romania,
inca nu a aparut adevaratul candidat al Opozitiei!! Al opozitiei fata de minciuna si
amagire religioasa perpetuata pana la amortire!
<-- Studiul Evangheliei Dupa Ioan | urmatoarea pagina

ISUS, PAINEA VIETII

(Ioan 6:37-59) Partea a II-a

1. Voia Tatalui Ceresc : 37-40
2. Prejudecata Iudeilor : 41-42
3. Atractia divina : 43-47
4. Mancarea nepieritoare care da viata vesnica : 48-51
5. Cearta Iudeilor : 52
6. Viata prin Isus: 53-59
Sunt foarte frumoase cuvintele lui F.B.Meyer...
"Ce tribut minunat este oferit aici originii ceresti (divine) a omului! Natura lui este
decazuta sI degradata, dar cu toate acestea ea refuza sa se multumeasca cu ceea ce nu
vine din cer. Oamenii incearca sa-si aline foamea sufletului lor din valaul porcilor sau din
vomitatul cainilor, dar realitatea este ca dintre toate fiintele vii de pe pamant, omul este
singurul care nu-si gaseste satisfactia in roadele pamantului. Acest fapt demonstreaza ca
originea omului trebuie cautata in afara pamantescului. Cel a carui natura doreste hrana
cereasca trebuie sa fie de origine cereasca. Iar Dumnezeu, cel ce l-a facut asa s-a asigurat
sa-i dea mancarea patriei lui ceresti"
*Aceasta este predica care l-a lasat pe Isus fara admiratori!? Care a golit "biserica" lui
Isus de urmasii carnali!
*Dar este predica care a adus multi oameni la Isus: EXEMPLUL lui Vasile din Cluj! (cu
franzelele in mana, ascultand despre Painea lui Dumnezeu!!!)
*Va reamintesc de conceptia materialista a gloatei - traiau de pe o zi pe alta - sub tirania
lipsurilor materiale viziunea lor asupra vietii a fost limitata doar la mancare!!
CUM "L-au vazut" (vers.36)? I-au vazut minunile, puterea si autoritatea, dar nu au
inteles semnificatia acestora! Nu le-au lipsit revelatiile privitoare la El, dar le-a lipsit
priceperea lor.

1. VOIA TATALUI CERESC: 37-40

In discursul Lui despre Painea Vietii, Isus vorbeste despre voia Tatalui pentru El si pentru
ei, ascultatorii Lui.
OBSERVATI cum in ciuda impietririi si necredintei lor Isus le ofera aceasta
extraordinara asigurare: "Tot ce-Mi da Tatal va ajunge la Mine si pe cel ce vine la Mine,
nu-l voi izgoni afara: caci M-am pogorat din cer ca sa fac nu voia Mea, ci voia Celui ce
M-a trimis".
Aceasta este afirmatia pe care poti sa-ti bazezi viata de acum, moartea si viata viitoare.
Sa-ti mizezi toata existenta atat cea trecatoare cat si cea vesnica. De ce ? Pentru ca aici
Isus spune ca voia explicita a Tatalui este ca pe toti aceia pe care i-a dat sa ajunga la El,

sa nu fie izgoniti, si sa nu-i piarda pe niciunul dintre cei dati Lui! Voia Tatalui este ca Isus
sa-i se asigure ca niciunul din copiii Lui sa nu se piarda. Ca El sa-i pastreze pe toti cei ce
cred in El!
ACEASTA ESTE O REFERIRE LA DOCTRINA SIGURANTEI VESNICE...
Ioan 6:37-39 "Tot ce-Mi da Tatal va ajunge la Mine si pe cel ce vine la Mine, nu-l voi
izgoni afara: caci M-am pogorat din cer ca sa fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a
trimis. Si voia Celui ce M-a trimis, este sa nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat ci sa-l inviez
in ziua de apoi".
Sa segmentam aceasta afirmatie a lui Isus sa vedem ce obtinem:
*Tot ce i-a dat Tatal va ajunge la El: Crezand in El, tu vei fi dat lui Isus. Aceasta este o
promisiune mai veche pe care Tatal a facut-o Fiului. In urma lucrarii lui de ispasire a
pacatului, platind pentru el in locul omului, Isus va "vedea o samanta de urmasi", "va
vedea rodul muncii sufletului Lui" si "va pune pe multi oameni intr-o stare dupa
voia lui Dumnezeu" (am citat Isaia 53:10-12). Cei ce cred in El sunt cei ce Tatal i-a dat
lui Isus pentru a ajunge la El.
*Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afara: Odata ce ai venit la Isus, nu poti sa mai fi
pierdut. De ce ? Pentru ca El nu te va respinge. Nu te va lepada. Nu te va alunga, ci te va
primi!!! Ce este afara? Intunericul, plansul si scrasnirea dintilor! Pentru cine este rezervat
intunericul de afara? Raspuns: 2 Petru 2:4; Iuda 6. De aceea, "inauntru" la Isus te afli
in siguranta!
*Ce fel de primire este aceasta ? Pentru o vreme...temporara...depinde de ceva... daca
pacatuiesti ?? Raspunsul ne este oferit de tot Isus in Ioan 10:27-29 ... Celor pe care ii
cunoaste Isus le ofera aceasta siguranta a mantuirii: "nimeni nu-i va smulge din mana
Lui". Dar pentru a descoperi la cineva siguranta vesnica, trebuie sa ne intrebam daca
respectivul se afla "in mana Lui". Daca nu, acel om nu este in siguranta indiferent de ce
crede despre el insusi sau despre Dumnezeu !!
*Vers.39: Si voia Celui ce M-a trimis este sa nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El...
Deci "primirea" este pe veci. Este definitiva, sigura, vesnica ! Isus mai continua spunand
ca voia Tatalui sau este sa nu piarda pe niciunul dintre cei care au crezut in El. Cu alte
cuvinte sa pastreze pe sfinti. Ar contesta cineva ca Isus nu este in stare sa pastreze tot ce
i-a dat Tatal Lui? Odata ce ai venit la Isus nu te mai poti pierde !
PENTRU A AVEA SIGURANTA VESNICA TREBUIE INDEPLINITA O
CONDITIE: Isus a zis: "Oile Mele asculta glasul Meu; Eu le cunosc si ele vin dupa
Mine. Eu le dau viata vesnica, in veac nu vor pieri si nimeni nu le va smulge din mana
Mea". (Ioan 10:28) Conditia care se pune ca cineva sa posede siguranta vesnica (adica,
"in veac sa nu piara") este ca sa asculte glasul Lui, sa-l urmeze pe Isus si El sa-l cunoasca
pe acel credincios (vezi, unor credinciosi aparenti El le spune in Matei 7:23 "Niciodata nu
v-am cunoscut..." si atunci respectivi isi "pierd mantuirea" !! Pe care nu au avut-o

niciodata !!)
Deci, El te va pastra "daca" ai venit la El !!
DAR SI OPUSUL ESTE ADEVARAT ! Dar, daca nu vii nu te poate primi si nici
pastra ! Deci si opusul este adevarat ! El nu poate sa pastreze pe vesnicie decat pe aceia
care sunt de aici din aceasta viata, ai Lui. Fara ca ei sa vina intai la El, El nu-i poate
pastra dupa aceea. Daca ei nu vin, El nu va avea pe cine sa pastreze !
Poate crestinul sa-si piarda mantuirea? O intrebare care i-a chinuit pe multi
SA RECAPITULAM CATEVA PASAJE BIBLICE care afirma aceasta doctrina a
sigurantei mantuirii: Filipeni 1:6; 1 Petru 1:5; Colos.3:1-5; 1 Ioan 3:1-2; Iuda 24;
Rom.8:30-39; 11:29
DACA CINEVA SE TEME CA PACATUIND ISI PERICLITEAZA MANTUIREA
atunci sa auda cuvintele lui Pavel din Romani: "Cine va ridica para impotriva alesilor lui
Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteste neprihaniti! Cine-i va osandi? ("Acum
dar nu este nici o osandire pentru cei ce sunt in Hristos Isus...8:1) Hristos a murit! Ba mai
mult, El a inviat, sta la dreapta lui Dumnezeu si mijloceste pentru noi ! ("Dar daca cineva
a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihanit" - 1Ioan 2:1;
"Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne
curateasca de orice nelegiuire" - 1Ioan 1:9) Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui
Hristos? Necazul, sau stramtorarea, sau prigonirea, sau foamea, sau lipsa de
imbracaminte, sau primejdia sau sabia? ...Caci sunt bine incredintat (sunt foarte
convins !) ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile, nici
lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici inaltimea, nici adancimea, nici o alta faptura
(deci, creatura), nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu care este in
Isus Hristos, Domnul nostru"
ESTE CLAR CA PENTRU CEI CARE SE AFLA IN DRAGOSTEA LUI ISUS,
nimic nu-i poate desparti de El si nimic nu-i poate priva de ea? Nici chiar eu insumi,
daca as vrea, nu ma pot desparti de El! Fie ca Domnul Isus sa ofere tuturor celor ce sunt
ai Lui asigurarea ca mantuirea lor este o chestiune definitivata si ca vesnicia le este
asigurata! Iar pe ceilalti, sa-i lipseasca de o pace amagitoare ce le poate pune in pericol
siguranta vesnica!
CATEVA PRINCIPII DISTINCTE CARE CARACTERIZEAZA MISCAREA
PURITANA din aceea vreme. Printre cele mai renumite se afla urmatoarele:
1. O aderenta completa la teologia calvinista, care subliniaza absoluta suveranitate a lui
Dumnezeu.
2. O recunoastere a autoritatii supreme a Scripturii.
3. Un crez pasionat in importanta predicarii Cuvantului ca mijloc de aducere a oamenilor
la Hristos.
4. O atitudine militanta pentru obtinerea si pastrarea puritatii Bisericii lui Hristos.

5. O moralitate stricta si dominatoare.

6. O sustinere ferventa a libertatii civile.
La aceste principii as indrazni sa evidentiez atentia puritanilor asupra sublinierii
importantei doctrinei sigurantei vesnice ("nu se poate pierde mantuirea") sau a
sigurantei mantuirii. Din inepuizabila literatura puritana I.D.E.Thomas a cules
nepretuite maxime spirituale, adevarate giuvaeruri literare care rezuma in cateva cuvinte
studii indelungate (dar nu le inlocuieste !!) asupra doctrinei mai sus mentionate. De fapt,
ele se doresc sa fie servite ca apetisante pentru descoperirea personala de catre fiecare
crestin a propriei sigurante vesnice, nu fara efort si nu fara confruntare in studiu cu
Cuvantul scris al lui Dumnezeu. Aceasta este dorinta celui ce le-a cules si la ea ma aliniez
si eu !
Ce este siguranta vesnica?
"Este o noua convertire; il va schimba pe un om de cum a fost inainte la fel cum o face
convertirea. Este o noua demonstratie a tuturor binecuvantarilor pe care le-a primit"
(Thomas Goodwin)
"Siguranta (mantuirii) este fructul care creste pe tulpina credintei" (Stephen Charnock)
"Siguranta vesnica este bobocul slavei; este suburbia paradisului" (Thomas Brooks)
"Siguranta este spuma credintei noastre" (Anonim)
"Credinta este pecetea noastra; dar siguranta mantuirii este pecetea lui Dumnezeu"
(Christopher Nesse)
"Sunt cu totul al Lui; sunt mai ales, al Lui; ... sunt pe veci al Lui" (Thomas Brooks)
"Doar credinta in Hristos, justifica. Siguranta este savurarea acestei justificari" (Sinclair
Ferguson)
"Credinta ne indeamna sa umblam, dar siguranta (vesnica) ne face sa o rupem la fuga!"
(Thomas Watson)
"Credinta ne mantuieste, iar siguranta ne linisteste" (C.H.Spurgeon - nu a fost un
puritan !)
Pot sa am viata vesnica si sa nu stiu?
"Siguranta mantuirii este o roada care creste din radacina credintei. Fructele nu se culeg
din pom iarna. Dar fiindca nu vad o coroana bogata, sa nu recunosc existenta radacinii si
sevei ei? Cand Maria a plans la picioarele lui Isus ea nu a fost sigura de dragostea Lui,
insa Hristos o trimite de la El dupa ce ea isi demonstreaza credinta si inainte ca
mangaierea sa picure de pe buzele Lui ! " (Stephen Charnock)

"Noi facem pace cu Dumnezeu de indata ce credem, dar nu si cu noi insine, de indata.
Iertarea s-a dat de mana si cu pecetea printului sI totusi se intampla sa vedem ca nu a
ajuns in mana prizonierului" (William Gurnall)
"Siguranta (mantuirii) nu este esenta unui crestin. Ea este necesara la bene esse-u
(bunastarii) lui, adica starii de liniste si de bucurie a crestinului. Insa nu este necesara
esse-ului, adica, fiintei lui. Un om poate fi un credincios adevarat si daca ar putea ar da
toata lumea ca sa stie ca este un credincios. Sa avem harul si sa fim siguri ca avem harul,
inseamna slava peste slava, este raiul pe pamant" (Thomas Brooks)
"Multi crestini au primit iertarea in curtile Imparatiei cerurilor, dar inca nu a fost
pecetluita in constiintele lor" (Thomas Brooks)
Cand ne lipsesc mangaierile inseamna ca ne-am pierdut mantuirea? Inseamna ca nu
mai avem siguranta vesnica?
"Ia seama sa nu crezi ca te-a parasit harul doar fiindca esti lipsit de mangaiere...A
triumfat vreodata credinta mai mult ca atunci cand Mantuitorul a strigat "Dumnezeul
Meu ! Dumnezeul Meu ! " ? Atunci a fost miezul zilei in privinta credintei, dar in privinta
bucuriei, a fost miezul noptii" (William Gurnall)
"Siguranta (vesnica) a unui om este tot atat de valabila atunci cand este umilit pana la
pamant de pacatul lui, cum este atunci cand este rapit in al treilea cer si gusta din slava
lui" (John Owen)
"Sentimentul pacatului poate fi mai mare si mai profund decat cel al harului si totusi sa
nu depaseasca harul. Omul poate simti durerea din deget mai puternica decat sanatatea
intregului sau corp si totusi el poate stii ca durerea din deget e o nimica toata in
comparatie cu starea intregului sau organism" (Thomas Adams)
"Intr-adevar mangaierile mari adeveresc realitatea mantuirii tale, dar nu si masura ei;
copilul firav se trezeste adesea in poala celui tare" (William Gurnall)
"Este natural ca sufletul sa se bizuie pe ceva mai prejos decat Hristos: sa se bizuie pe
creaturi, pe daruri, pe indatoriri, pe experiente, pe consolari ceresti, pe dovezi, si chiar pe
siguranta mantuirii. Acum, pentru ca Domnul sa-i vindece pe ai Sai de aceasta slabiciune
si pentru ca sa-i faca sa traiasca bizuindu-se doar pe Isus Hristos, le refuza mangaierea,
siguranta (mantuirii), si altele si ii lasa pe copiii luminii sa umble in intuneric pentru o
vreme. Crestini, tineti minte intotdeauna ca desi placerea sigurantei inlocuieste lipsa
mangaierii, a trai doar bizuiti pe Hristos si lipsiti de siguranta aduce cea mai mare slava
lui Hristos ! Cel ce crede ce vede sau ce simte, este fericit, dar de trei ori mai fericite sunt
sufletele care cred cand nu vad, care iubesc atunci cand nu stiu daca sunt iubite si care in
lipsa oricarei mangaieri sau sigurante, pot sa traiasca multumite doar cu Hristos. Cel ce a
invatat aceasta arta sfanta, nu poate cadea in disperare, dar cel ce nu o cunoaste nu poate
atinge fericirea" (Thomas Brooks)
Pasi in descoperirea sigurantei vesnice

*Apost.Petru ne indeamna sa pornim la descoperirea acestei laturi a experientei crestine:

"De aceea, fratilor, cautati cu atat mai mult sa va intariti chemarea si alegerea voastra;
caci daca veti face lucrul acesta, nu veti luneca niciodata. Intr-adevar in chipul acesta vi
se va da din belsug intrare in Imparatia vesnica a Domnului si Mantuitorului nostru Isus
Hristos" (2 Petru 1:10).
*Aceasta preocupare are un efect bun asupra umblarii noastre cu Isus: nu veti luneca
niciodata, si vi se va da din belsug intrare in imparatie..
"Cel ce vrea sa aibe asigurarea mantuirii sale si mangaierea pe care ea o aduce, nu poate
sta nemiscat si sa spuna: "Sunt atat de nesigur si nelinistit incat nu-mi sta capul la
datorie!". Dimpotriva, el trebuie sa-si faca datoria (de crestin), sa-si exercite mantuirea
pana ce indoielile si nelinistile sale vor disparea" (Richard Baxter)
"Intentia si scopul intregii Scripturii este ca sa aduca suflete la cunoasterea lui Hristos,
dupa aceea, la acceptarea lui Hristos si apoi sa le intareasca cu siguranta actualei lor
pozitii in Hristos" (Thomas Brooks)
"A face din sentimente si simturi reperele conditiei noastre spirituale nu inseamna decat
sa ne provocam linisti sau nelinisti, sa ne credem drepti sau nedrepti, salvati sau pierduti,
timp de un ceas, poate timp de o zi...Nu inseamna asta a ne arunca sufletele incoace si-n
colo si sa le pierdem intr-un labirint de temeri si scrupule? Nu se arunca ocara asupra lui
Hristos si i se face pe plac satanei? Nu inseamna a ne tortura singuri? De aceea, suflete
nesigur, sfatul pe care ti-l dau este acesta: crede si Scriptura sa-ti fie singurul judecator al
conditiei tale spirituale. Aplica verdictul Cuvantului impotriva verdictului pe care ti-l dau
sentimentele si simturile... Daca decizi sa faci din sentimente si simturi judecatorul starii
tale atunci trebuie sa te multumesti sa traiesti in frica si sa te scalzi in lacrimi" (Thomas
Brooks)
"Ori de cate ori Dumnezeu iarta pacatul, El il infrange. (Mica 7:9). Doar atunci cand
pacatului i-a fost distrusa puterea de a porunci, ii este inlaturata puterea lui de a
condamna. Daca un raufacator este in temnita cum poate sti ca printul l-a iertat? Cand
vine o straja si-i da jos lanturile si catusele si il elibereaza din temnita. Doar atunci poate
sti ca este iertat. De aceea, cum vom sti noi ca Dumnezeu ne-a iertat? Doar daca lanturile
si catusele pacatelor noastre au fost frante putand sa traim liberi dupa voia lui Dumnezeu.
Acesta este binecuvantatul semn al iertarii noastre ! " (Thomas Watson)
"Miscarea este cel mai bun indiciu la vietii. Cel ce isi poate misca madularele nu poate fi
mort. Picioarele sufletului sunt sentimentele pe care le are. Nu ai descoperit la tine o ura
fata de pacatul in care ai fost tarat? Nu ai descoperit la tine o intristare reala a inimii tale,
din cauza indispozitiei de a face bine? Fara o mantuire adevarata aceste sentimente nu ar
exista" (Joseph Hall)
"Un alt semn al credintei reale si al mangaierii date de ea este ca, cei ce au gustat-o, NU
POT FI NICIODATA SATURATI, ci intotdeauna o doresc mai mult si trudesc mai mult
pentru ea" (Ezekiel Culverwell)

"Nici un credincios nu ar trebui sa se multumesca sa spere si sa creada ca este mantuit. El

ar trebui sa-i ceara Domnului o deplina asigurare pentru ca sperantele de mantuire sa
devina pentru el certitudini" (C.H.Spurgeon)
Am cautat-o dar n-am gasit-o...
"Poate ai fost mai doritor sa dobandesti siguranta (mantuirii) si roadele ei, care sunt
bucuria, mangaierea sau pacea, decat ai fost sa dobandesti sfintenia si caracterul care sa te
asemene cu Dumnezeu si sa-ti asigure partasia cu El. S-ar putea ca cererile tale de a avea
siguranta sa fie pline de zel si de intensitate, pe cand cererile tale de sfintenie, de
apropiere si de asemanare cu Dumnezeu sa fie rare si anemice. Daca asa stau lucrurile, nu
este de mirare ca-ti lipseste siguranta ! Siguranta asigura mangaierea ta, dar sfintenia
asigura cinstea lui Dumnezeu. Sfintenia ("cei ce vor sa fie fericiti trebuie mai intai sa fie
sfinti", a mai spus cineva) omului reprezinta acum cea mai mare fericire a lui, iar in
ceruri fericirea cea mai mare a omului va fi sfintenia lui perfecta" (Thomas Brooks)
"Bratul ratiunii este prea scurt pentru a pune mana pe comoara sigurantei (mantuirii)"
(Thomas Brooks)
"O bine intemeiata asigurare este intotdeauna slujita de trei fecioare: dragostea, umilinta
si bucuria sfanta" (Thomas Brooks)
"Nu se pot avea semne perfecte ale sigurantei daca nu se vad semnele perfecte ale
mantuirii" (Thomas Brooks)
"Evanghelia este baza sigurantei credinciosului, in timp ce Duhul Sfant este cauza ei"
(J.C.P.Cockerton)
"Teama de a cadea si siguranta mantuirii sunt surori vitrege"
"Inteleasa din punct de vedere biblic, doctrina sigurantei il tine pe sfant in varful
degetelor" (J.A.Motyer)
"Asigurarea credintei nu se dobandeste prin faptele legii. Ea este o virtute evanghelica si
ne este oferita doar prin Evanghelie" (C.H.Spurgeon)
Beneficii/roade ale sigurantei mantuirii/vesnice
"A fi intr-o stare de har ii va aduce omului multa bucurie dupa aceasta viata, dar a se
descoperi pe sine in aceasta stare ii va aduce bucurie atat in aceasta viata cat si in cea care
va urma. Il va face sa fie binecuvantat de doua ori, binecuvantat in ceruri si binecuvantat
in propria lui constiinta" (Thomas Brooks)
"Siguranta lucrurilor vesnice il va face pe un suflet sa cante de bucurie lipsit de griji, asa
cum ne spune martirul: "Sufletul meu este pus la odihna, somnul mi-e dulce la sanul lui
Hristos. Voi canta de bucurie si nu voi avea griji... " (Thomas Brooks)

"Daca o inima plina de dragoste nu are frica de ziua judecatii, ei nu-i va fi frica nici de
cadere" (John Cotton)
"Un suflet aflat in siguranta nu va vrea sa mearga in ceruri neinsotit" (Thomas Brooks)
"Exista o rasplata nu numai in pazirea poruncilor Sale ci si pentru pazirea lor (Psalm
119:11). Pentru 13 ani de temnita, Iosif a avut cinstea de a trai regeste timp de 4 ani.
Pentru cei 7 ani de izolare, David a avut o glorioasa domnie neintrerupta de 40 de ani.
Pentru ca a stat cateva ore printre lei, Daniel este inaltat mai presus de 120 printii... O,
suflete nesigur, roaga-te serios, lupta-te pentru siguranta ta si rasplata iti va fi pe masura
stradaniilor tale" (Thomas Brooks)
"Crestinul sigur inseamna mai multa actiune decat notiune, mai multa dovada decat
bravada, mai multe fapte decat cuvinte, mai multa truda decat vorba... " (Thomas Brooks)
"Siguranta si mangaierea sunt de dorit, dar rodnicia este absolut necesara...Motivul pentru
care Domnul ne ofera mangaierea si siguranta iubirii Lui este pentru a avea bucurie in
slujirea Sa, pentru a ne incuraja in lucrarea Lui si pentru a ne angaja cu totul inimile in
acestea" (David Clarkson)
"Dandu-i siguranta vesniciei Dumnezeu l-a facut pe David neinfricat si nepasator"
(Thomas Brooks)
"Dupa slava lui Dumnezeu cea mai mare dorinta pe care o putem avea este propria
noastra mantuire iar cea mai placuta experienta este siguranta mantuirii noastre...Totii
sfinti se vor bucura de cer cand vor pleca de pe pamant, doar cativa se bucura de el cata
vreme se afla pe pamant" (Joseph Caryl)
"Siguranta ne va ajuta in toate indatoririle noastre crestine. Ne va inarma impotriva
ispitelor, va raspunde tuturor obiectiilor si ne va sustine in orice situatii... " (Edward
Reynolds)
"Doar cel ce este sigur de dragostea lui Dumnezeu umbla drept inaintea Lui" (Thomas
Manton)
"Siguranta mantuirii il face pe un copil al lui Dumnezeu sa creada ca cea mai importanta
afacere a vietii este incheiata, cea mai mare datorie, achitata, boala cea mai mare,
vindecata si sacrificiul cel mai mare, o lucrare ispravita" (J.C.Ryle)
Celor ce ati ascultat aceste citate ale puritanilor despre siguranta mantuirii va reamintesc
ca ele nu pot inlocui cuvintele Scripturii. Va indemn sa descoperiti din care pasaje biblice
s-au inspirat autorii lor (tema pentru acasa) si poate in urma auzirii cuvintelor lui
Dumnezeu veti putea si voi la randul vostru sa spuneti impreuna cu apostolul Ioan (1
Ioan) "stim", care este expresia unei extraordinare asigurari pe care Ioan o dobandise
personal:

STIM...
"ca il cunoastem, daca pazim poruncile Lui" (2:3) "dar cine pazeste Cuvantul Lui, in el
dragostea lui Dumnezeu a ajuns desavarsita; prin aceasta stim ca suntem in El" (2:5)
"...dar stim ca atunci cand se va arata El, vom fi ca El, pentru ca il vom vedea asa cum
este" (3:2) "Noi stim ca am trecut din moarte la viata pentru ca iubim pe frati..." (3:14)
"stim ca ne asculta...stim ca suntem stapani pe lucrurile pe care I le-am cerut "(4:15)
"stim ca oricine este nascut din Dumnezeu nu pacatuieste...stim ca suntem din
Dumnezeu si ca toata lumea zace in cel rau...stim ca Fiul lui Dumnezeu a venit si ne-a
dat pricepere sa cunoastem pe Cel ce este adevarat. Si noi suntem in Cel ce este adevarat,
adica in Isus Hristos, Fiul Lui... " (5:18-20) "V-am scris aceste lucruri ca sa stiti ca voi
care credeti in Numele Fiului lui Dumnezeu, aveti viata vesnica" (5:13)
CARE ESTE VOIA TATALUI? Ca Isus sa nu piarda pe niciunul dintre cei ce crezand
in El, au venit la El, si-au incredintat destinele eterne in Mana Lui. La care mai putem
adauga si ca voia Lui este sa cunoastem si sa traim in aceasta binecuvantare a sigurantei
vesnice !
CONCLUZIA PRINCIPALA: Ca si Paine a lui Dumnezeu, ca si hrana spirituala, Isus
ofera credinciosilor aceasta asigurare a mantuirii si a pastrarii lor de catre El !

2. PREJUDECATA IUDEILOR: 41-42

Acest pasaj ne descopera motivul pentru care Iudeii l-au respins pe Isus Hristos.
SISTEMUL LOR PAMANTESC DE VALORI i-a impiedicat sa vada adevarata
valoare a lui Isus. Judecand dupa standardele exterioare si omenesti ei nu l-au putut
accepta/recunoaste pe Isus ca fiind trimis de Dumnezeu. Cu atat mai putin sa fie Mesia
lor !
UN TAMPLAR, DULGHER DIN NAZARET ? Reactia lor la afirmatiile profunde a
lui Isus, ca ar fi Painea Vietii, Painea lui Dumnezeu, Painea care se coboara din Cer, a
fost aceea de a evidentia ca El era doar fiul unui tamplar din Nazaret pe care l-au vazut cu
ochii lor cum a crescut in Nazaret. Au fost incapabili sa inteleaga cum un muncitor care
provenea dintr-o familie saraca putea sa fie un mesager special al lui Dumnezeu. De fapt,
Insusi Mesia Israelului !
PREZENTA SI ASTAZI. Aceasta prejudecata este exercitata si-n zilele noastre ! Ca si
cum averea si pozitia sociala sunt cele ce determina chemarea de catre Dumnezeu a unui
om !
Asta este ceea ce Iudeii au facut. Aceasta a fost greseala lor: au neglijat mesajul lui
Dumnezeu pentru ca l-au dispretuit pe aducatorul lui !
EL A FOST INTR-ADEVAR O "PIATRA DE POTICNIRE" PENTRU EI

Definitia cuvantului: "skandalon" - descrie declansatorul capcanei pe care este asezata

momeala si care daca este atinsa prinde victima in captivitate. De asemenea, mai descrie
o piatra pusa in drum cu scopul de a impiedica inaintarea - imaginea unei gropi sapate in
drum si acoperita cu crengi !
In NT "skandalon" este intotdeauna folosit in mod metaforic si de regula pentru a descrie
ceva care starneste prejudecata sau devine o piedica, o opreliste pentru altii. In NT vedem
ca Hristos este considerat de catre unii ca fiind piatra de poticnire (Mat.21:42, Luca 2:34,
Fapte 4:11) sau de catre altii ca fiind insasi temelia credintei (1Petru 2:4-7, Mat.7:24-25).
Ceea ce ne spune noua ca in viata, lucrarea si persoana Fiului lui Dumnezeu se poate gasi
ori motiv de credinta, ori de necredinta. Ca pentru unii, viata, moartea si invierea lui
Hristos pot inspira incredere sau pot starni opozitie, impotrivire, indignare (mai ales in
cei neprihaniti de sine !). De felul in care ne apropiem de acesta "piatra" se hotareste daca
vom merge in viata vesnica sau in moarte vesnica. De atitudinea noastra fata de piatra
care Hristos este depinde relatia noastra cu Dumnezeu. A gasi un motiv de poticnire, a ne
impiedica in Isus reprezinta exact opusul credintei (1 Petru 2:4, Evrei 11:6), dar credinta
este ceea care biruieste "piatra de poticnire" care se afla in Evanghelie, pentru ca
necredinciosii vor gasi intotdeauna o pricina de poticnire pe cand crestinii isi afla chiar
mantuirea si binecuvantarea !
APLICATIA: Noi trebuie sa avem grija sa nu savarsim aceeasi greseala ca si ei.
Dumnezeu poate folosi vase aparent neinsemnate in lumea aceasta pentru a-si comunica
mesajul Sau.
Contrar tendintei actuale de a da greutate mesajului Evangheliei dobandind notorietate si
prestigiu in lume obtinand o diploma in teologie, doar ca mesajul sa fie primit mai usor
(?!), personal vazand aceasta prejudecata a Iudeilor nu cred ca este necesar. In plus sunt
prea multe cazuri in care oameni care au crezut ca trebuie intai sa se afirme pe plan social
pentru a putea predica Evanghelie cu autoritate, s-au distins printr-o compromitere a
mesajului ei !
Dar, recunosc ca echilibrul este necesar in aceasta privinta. Ceea ce este necesar este ca
crestinii sa fie destoinici pentru orice lucrarea buna (2 Timotei 3:17). Echiparea spirituala
este necesara celui ce este trimis sa predice Evanghelia.
3. ATRACTIA DIVINA : 43-47
4. MANCAREA NEPIERITOARE CARE DA VIATA VESNICA : 48-51
5. CEARTA IUDEILOR : 52
Iudeii s-au contrazis intre ei. S-au infierbantat atat de tare in argumentele lor incat nici nu
le-a trecut prin cap sa lase decizia pe seama lui Dumnezeu. Fiind atat de preocupati in a
spune tuturora ce cred ei despre Isus sI care este parerea lor, au omis sa fie la fel de
preocupati in a afla parerea lui Dumnezeu despre Isus. Aceasta este "cearta" care continua

si-n zilele noastre ! Parerea lui Dumnezeu despre Isus limpede exprimata in Scripturi este
ignorata !
<--Studiul Evangheliei Dupa Ioan
Duminica, 25 Octombrie, 1998

"UN OM FARA EGAL"

RELATIA FIU-TATA DINTRE ISUS HRISTOS SI
DUMNEZEU
Ioan 10:30-42

* Cu acest studiu incheiem capitolul 10, capitolul "pastorului cel bun", al "usii", cat si al
trasaturilor principale ale urmasilor adevarati ai lui Isus ilustrate prin metafora oii. Mai
avem promisiunea sigurantei vesnice date tuturor celor ce si-au pus vietile in mana Lui.
* O COINCIDENTA EXTRAORDINARA!! Aceste evenimente relatate aici de Ioan se
presupune ca s-au petrecut pe data de 25 Octombrie - luna evreiasca Chisleu - considerata
data adevarata a nasterii lui Isus, nu 25 decembrie! Cu ocazia sarbatorii Innoirii
Templului, ce avea loc la aceeasi data. Ce data este astazi? Nu am premeditat nimic. Cum
de facem tocmai astazi studiul lucrurilor petrecute pe aceea data cu aprox.2000 de ani in
urma, nu stiu!
In acest ultim pasaj al cap.10 asistam la o noua tentativa de linsare a lui Isus.
Afirmatia lui Isus ca ar fi una cu Tatal era pentru Iudei o mare blasfemie, cea mai mare.
Era considerata invazia de catre un om a locului care-i apartinea doar lui Dumnezeu in
mintile lor. Legea lor prevedea pedeapsa prin uciderea cu pietre pentru blasfemie:
Lev.24:16. S-au pregatit sa faca aceasta literar (greaca) punand mana pe pietre.
Cazurile din Legea lui Moise in care era prevazuta uciderea cu pietre:
- Incalcarea Sabatului. (vai de Adventistii care nu respecta Sabatul intr-u totul!!) :
Num.15:32-35
- Instigarea la idolatrie: Deut.13:6-10
- Refuzul de asculta de autoritati, din mandrie: Deut.17:12
- Neascultarea de parinti: Deut.21:20-21

- Jertfe idolesti: Lev.20:2

- Chemarea duhurilor celor morti, vrajitorie, ghicit (spiritism, mediumism): Lev.20:27
- Pentru omor: Lev.24:17
- Pentru curvie si adulter: Deut.22:21
- Pentru hula/blasfemie: Lev.24:10-16
"MISNA" - o carte de comentarii rabinice asupra Legii lui Moise - a mai adaugat la
cazurile prevazute a se pedepsi cu moartea si
- furtul unui vas sfintit din Templu
- sau intrarea la slujba a unui preot necurat (avem relatarea unui preot tarat afara de
colegii lui si omorat cu bate!)
Deci, reactia Iudeilor (cine sunt Iudeii?) in acest moment nu era lipsita de precedent. Au
mai facut asa si in alte ocazii. Cu toate acestea fapta lor ramane ilegala din punctul de
vedere al Legii lui Moise. Propria lor cunostinta a legii trebuia sa-i opreasca inainte sa
cerceteze cazul. In plus, sfidau autoritatile romane care au interzis ca evreii sa-si faca
singuri dreptate.
IUDEII ERAU FOARTE "OPARITI" DIN CAUZA AFIRMATIEI LUI ISUS. Totul
ar fi fost satisfacator pentru ei daca in a-i asigura pe ucenicii Lui ca nu vor pieri ar fi spus
ca nimeni nu-i poate smulge din mana Lui, sau din mana lui Dumnezeu, de unde El
pretinde ca a venit. Dar a afirma ca El si Dumnezeu sunt una si ca aceasta este baza
sigurantei vesnice pe care o oferea ucenicilor Sai, era prea mult pentru ei. Astfel, ei au
fost gata sa-l omoare fara sa-i dea sansa sa se apere singur. Ei lasau deoparte procedura si
luau Legea in mainile lor. Se faceau singuri "judecatori ai Legii"
OBSERVATIE: Aceasta este caracteristica comuna a tuturor sistemelor spirituale
abuzive: nu mai aplica Matei 18:15-17 ("Daca fratele tau a pacatuit impotriva ta, du-te si
mustra-l intre tine si el singur. Daca te asculta, ai castigat pe fratele tau. Dar, daca nu te
asculta, mai ia cu tine unul sau doi insi, pentru ca orice vorba sa fie sprijinita pe marturia
a doi sau trei martori. Daca nu vrea sa asculte de ei, spune-l Bisericii; si, daca nu vrea sa
asculte nici de Biserica, sa fie pentru tine ca un pagan si ca un vames")
ELEMENTE DEMNE DE OBSERVAT:
- Ioan spune "iarasi" in vers.31, aratand ca au mai incercat inainte sa-l omoare cu pietre:
vezi, 8:59.
- "au luat pietre" : inseamna ca au adus din alt loc. Ca au carat acolo pietrele, din alta
parte. In "pridvorul lui Solomon", un loc adapostit, nu se gaseau pietre. Au trebuit sa iasa
din Templu si sa aduca pietrele de afara! Ce zel! Au dorit sa-l omoare la locul faptei.
Omor cu premeditare.
- "pietrele deja zburau in aer"(!?) : in vers.32 si 33 se spune "aruncati" si "aruncam", nu
"vom arunca". Este posibil ca ei sa fi inceput sa arunce deja cu pietre asupra Lui.

Isus ii intrerupe si ii mustra pentru ce fac. Cu siguranta, El nu a fost o victima care a

pierdut controlul asupra situatiei.
Aceasta este ultima vizita a lui Isus la Ierusalim, inainte de rastignirea Lui (vezi,
G.Campbell Morgan, comentariu asupra lui Ioan). Este INCEPUTUL PERIOADEI DE
OSTILITATE a lucrarii Sale pamantesti. Se inmulteau atentatele iudeilor la viata Lui,
care in cele din urma vor culmina cu crucificarea Lui. Cu toate acestea acum nu-i venise
"ceasul" si nu a fost o victima neajutorata, lasata in voia soartei:
Fapte 2:22-24 "Barbati Israeliti, ascultati cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om
adeverit de Dumnezeu inaintea voastra prin minunile, semnele si lucrarile pline de putere,
pe cari le-a facut Dumnezeu prin El in mijlocul vostru, dupa cum bine stiti; pe Omul
acesta, dat in mainile voastre, dupa sfatul hotarat si dupa stiinta mai dinainte a lui
Dumnezeu, voi L-ati rastignit si L-ati omorat prin mana celor faradelege. Dar Dumnezeu
L-a inviat, deslegandu-I legaturile mortii, pentru ca nu era cu putinta sa fie tinut de ea"
Totul era planuit de Dumnezeu Tatal pentru MANTUIREA noastra! Isus nu a fost un
accident si nici nu a murit ca o victima ci Tatal l-a dat pentru mantuirea noastra. Sper sa
apreciem aceasta, primindu-l pe Fiul si increzandu-ne in El!
"EU SI TATAL UNA SUNTEM" - ARGUMENTUL SUPLIMENTAR AL
SIGURANTEI OFERITE DE ISUS
Dupa exprimarea celei mai mari promisiuni de asigurare enuntata vreodata ("in veac nu
vor pieri, nimeni nu le va smulge din mana Mea,si nici din mana Tatalui Meu, El este
mai mare decat toti" - v.28, 29) si in continuarea idei Sale, Isus spune: "Eu si Tatal una
suntem" (v.30). Acesta este un argument in plus pentru ca acea asigurare sa aiba sens: nu
doar ca nimeni nu-i va smulge din mana Lui, sau a Tatalui, pe cei ce-i apartin, pentru ca
El este cel mai puternic, ci si pentru ca El si Tatal erau UNA.
Le raspunde amintindu-le ca a facut multe fapte bune, "pentru care dintre ele doreau
acum sa-l omoare?"

Ostilitatii lor Isus le raspunde cu trei argumente:

1. ARGUMENTUL FAPTELOR SALE
2. ARGUMENTUL IDENTITATII SALE
3. ARGUMENTUL SCRIPTURII
1. Argumentul faptelor sale - toate zilele vietii Lui, Isus si le-a petrecut facand ce este
bine. Fapte ce evident veneau de la Dumnezeu. Pentru aceste fapte doreau ei sa-l omoare?
Desi stia de ce vroiau ei sa-l omoare, totusi El doreste sa le aminteasca de faptele Sale si
sa le atraga atentia asupra lor, pentru ca erau iesite din comun. De aceea, daca nu
credeau ca El vine de la Dumnezeu, macar sa-i cerceteze faptele si sa vada ca acestea
dovedeau ca El nu era un om obisnuit. Ca era un om fara egal!

LUCRARILE SALE, O DEMONSTRATIE A UNIUNII SALE CU TATAL

Acestea El le numeste "lucrari". De ce? Poate vrea sa atraga atentia asupra faptului ca
El a savarsit fapte neobisnuite, iesite din comun, ce nu stateau in puterea oamenilor sa le
faca. Sa dea vedere orbilor, sa-i faca pe schiopi si ologi sa umble, etc. Sa omoare ei acum
pe cineva care a facut asemenea fapte miraculoase? Nu indicau aceste fapte ca El era mai
mult decat un om? Ca acestea erau o demonstratie a uniunii (a relatiei Sale speciale)
Sale cu Tatal?
PARAFRAZA: "Nu va cer sa-Mi acceptati cuvintele, ci faptele!"
APLICATIE: Care dintre noi poate spune acelasi lucru ca si Isus? Nu stiti ca popii au
invatat poporul sa asculte de ce spun ei si sa nu se uite la ce fac? Pe cand Isus spune ca
faptele Lui sunt cele care de fapt declara de unde vine El. La fel ar trebui sa stea lucrurile
si pentru noi.
Ce fapte facem noi care sa le aminteasca oamenilor ca suntem crestini?
Traim in asa fel incat ei sa-si aminteasca de Tatal nostru din cer si sa-l laude
datorita noua?
Viata lui Isus, lucrarile sale, toate sunt cuprinse in enuntul fratelui de sange al lui Isus,
devenit apostol al cauzei Sale: "credinta fara fapte - este moarta - este inutila (zadarnica)"
(Iacov 2:17, 20). Sa fi dedus aceasta Iacov din cea vazut la fratele lui? Foarte probabil!
Autorul acestei evanghelii are grija sa ne arate ca faptele neobisnuite ale lui Isus
dezvaluie originea lui divina:
Ioan 5:20 Isus a luat din nou cuvantul, si le-a zis: ,,Adevarat, adevarat va spun, ca, Fiul
nu poate face nimic de la Sine; El nu face decat ce vede pe Tatal facand; si tot ce face
Tatal, face si Fiul intocmai.
Ioan 5:36 Dar Eu am o marturie mai mare decat a lui Ioan; caci lucrarile, pe cari Mi le-a
dat Tatal sa le savarsesc, tocmai lucrarile acestea, pe cari le fac Eu, marturisesc despre
Mine ca Tatal M-a trimes.
CA SI CRESTIN FACI "INTOCMAI" CA TATAL?
Ioan 10:32 Isus le-a zis: ,,V-am aratat multe lucrari bune, cari vin de la Tatal Meu: pentru
care din aceste lucrari aruncati cu pietre in Mine?
POSEZI TU ACEASTA "RECOMANDARE" CONVINGATOARE? CA AI FOST
TRIMIS DE TATAL?

Ioan 10:36-37 Daca nu fac lucrarile Tatalui Meu, sa nu Ma credeti. Dar daca le fac, chiar
daca nu Ma credeti pe Mine, credeti macar lucrarile acestea, ca sa ajungeti sa cunoasteti
si sa stiti ca Tatal este in Mine si Eu sunt in Tatal.
AI O PURTARE IREPROSABILA?
Ioan 14:10 Nu crezi ca Eu sunt in Tatal, si Tatal este in Mine? Cuvintele, pe cari vi le
spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatal, care locuieste in Mine, El face aceste lucrari ale
Lui.
ESTE PURTAREA TA CEL MAI CONVINGATOR ARGUMENT PENTRU CA ALTII
SA AJUNGA SA CREADA IN ISUS?
Ioan 15:24-25 Daca n-as fi facut intre ei lucrari, pe cari nimeni altul nu le-a facut, n-ar
avea pacat; dar acum le-au si vazut, si M-au urat si pe Mine si pe Tatal Meu. ,,V-am
spus``, le-a raspuns Isus, ,,si nu credeti. Lucrarile, pe cari le fac Eu, in Numele Tatalui
Meu, ele marturisesc despre Mine.
AI TU O ASTFEL DE MARTURIE CLARA SI INCONTESTABILA?
Isus ii obliga pe acestia sa se confrunte cu lucrarile Sale pentru ca acestea aratau ca intre
El si Tatal exista o relatie naturala. Acestea demonstrau (marturiseau) ca erau ale Tatalui
Sau, si fiindca El le savarsise, ei trebuiau sa inteleaga ca El nu era doar un om. Era totuna
cu Dumnezeu. Nu puteau sa-l omoare cu pietre. Nu era vinovat de blasfemie. El era un
om fara egal!
SURSA LUCRARILOR SALE
Observati atentia cu care Isus afirma ca faptele Sale (vezi, Ioan 14:10) le-a facut Tatal.
Cum El atribuie tot ceea ce a facut Tatal, si nu isi insuseste nimic din gloria Lui
Dumnezeu. Ce putea sa insemne acest lucru, pe langa demonstratia de umilinta? Nu
adeverirea Lui ca Fiul lui Dumnezeu, necreeat ci singurul nascut de la Tatal, singurul
aflat in sanul Lui, care este Dumnezeu binecuvantat in veci?
Fapte 2:22 "Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu inaintea voastra prin
minunile, semnele si lucrarile pline de putere, pe cari le-a facut Dumnezeu prin El in
mijlocul vostru, dupa cum bine stiti"
PRIN cine a putut Dumnezeu Tatal sa savarseasca atat de nestingherit lucrarile sale pline
de putere, daca nu doar printr-unul ca El, de fel, (natura) dar altul? PRIN care dintre toti
oamenii care au trait vreodata a putut Dumnezeu sa faca tot ce vrea? ("Marele" Sai Baba
facea cenusa! El nu a vindecat vreodata un orb, sau un paralizat!) Nici unul! Doar prin
Isus. El este mai mult decat un om!
"Lucrari" are si un sens larg: 8:46 - poate privi toata viata Lui - "Cine dintre voi ma
poate osandi de pacat?"

Din nou suntem pusi fata-n fata cu faptul ca Iudeii l-au inteles. Nu l-au crezut dar cu
siguranta l-au inteles in ce-a vrut sa spuna. El le raspunde la cererea lor de a-si dezvalui
identitatea, daca este Mesia, sau nu, iar lor nu le place deloc ceea ce spune. Prin ce-a spus
El a depasit niste simple pretentii mesianice. El sustine identitatea de natura cu
Dumnezeu. Ceea ce Mesiei ii era caracteristic. Iar asta i-a infuriat nespus. Astfel ei ii
raspund ca motivul ostilitatii lor nu era pretentia lui mesianica, ci pretentia Lui
inconfundabila la divinitate. Au inteles foarte clar ce spunea. (Ioan 10:33)
Cu toate acestea au refuzat sa accepte marturia faptelor Lui care demonstrau fara tagada
divinitatea Lui. Le-au ignorat. L-au ignorat pe omul ce nu umbla de 38 de ani dar acum o
face. Pe cel ce nu vedea dar acum vede, doar din cauza orbirii lor cauzate de interpretarea
ingusta a Sabatului. Orbiti de traditii nefondate, incatusati de conceptii false, si de ideii
deformate despre Dumnezeu, Iudeii il acuza de hula si ca se da drept Dumnezeu.

2. argumentul identitatii sale - EL AFIRMA CA ESTE INTR-ADEVAR FIUL LUI

DUMNEZEU. CA SI RASPUNS LA ATACURILE LOR ISUS SPUNE CA ESTE FIUL
LUI DUMNEZEU.
Afirmatia "Eu si Tatal, una suntem", dezvaluie o relatie de cea mai profunda esenta, ce nu
poate fi inteleasa deplin de om.
UNITATEA DE ESENTA DINTRE ISUS SI DUMNEZEU TATAL ESTE
FUNDAMENTUL MULTOR DOCTRINE CE-L PRIVESC PE ISUS: TRINITATEA,
DUMNEZEIREA, ETERNITATEA, etc.
Doctrina Dumnezeirii lui Hristos este intemeiata pe o astfel de afirmatie pentru ca El nu
putea sa impartaseasca toate atributele Dumnezeirii daca nu exista aceasta unitate de
faptura sau natura cu Dumnezeu Tatal. Fara ca sa fie una cu Tatal Isus nu putea sa fie nici
etern, nici egal cu Tatal, nici atotputernic ("toata puterea in cer si pe pamant" Mat.28:18),
nici Mantuitor inviat din morti si nici Dumnezeu binecuvantat in veci (Rom.9:5)!
"UNA CU TATAL"
Expresia "una", folosita de Isus pentru a indica relatia lui cu Tatal are genul neutru, in
limba greaca. Ce inseamna aceasta? Inseamna ca relatia lui cu Tatal nu consta in uniunea
persoanelor (unul si acelasi - o binecunoscuta monstruozitate teologica: sabelianism,
modalism, etc.), nici doar din unitatea vointei, sau a lucrarii (Martorii lui Iehova arianism - etc.), ci din unirea naturilor. El era de aceeasi esenta ca si Tatal, adica
Dumnezeu. Expresia a fost folosita pentru a se identifica in natura cu Tatal. Era un fel de
a spune ca este Dumnezeu, nu Tatal, ci Fiul.
v.36 cum ziceti voi ca hulesc Eu, pe care Tatal M-a sfintit si M-a trimis in lume? Si
aceasta, pentru ca am zis: ,Sunt Fiul lui Dumnezeu!

Faptul ca Iudeii au luat pietre arata ca au inteles limpede ce vrea sa spuna Isus. Ca au
inteles afirmatia Lui. Ce-a spus le-a fost destul de clar incat sa inteleaga ca El a pretins
uniunea cu Dumnezeu Tatal si ca este de aceeasi natura cu El.
Lucrul acesta a fost bine perceput "gresit" de iudei caci iata ratiunea pe care ei o ofera
pentru incercarea lor de a-l ucide:
,,Nu pentru o lucrare buna aruncam noi cu pietre in Tine, ci pentru o hula, si pentru ca
Tu, care esti un om, TE FACI DUMNEZEU (V.33)
De fapt, ce-a spus Isus? Ca este Fiul, nu Tatal!
"SFINTIT" are sensul de a fi pus deoparte pentru o slujba, sau pentru un anume scop.
Este ceea ce Dumnezeu a facut cu Fiul inainte de venirea Lui in lume. El nu a avut nevoie
de jertfe pentru "sfintire" :
Evrei 10:5-9
De aceea, cand intra in lume, El zice: ,,Tu n-ai voit nici jertfa, nici prinos; ci Mi-ai
pregatit un trup; n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru pacat. Atunci am zis:
,,Iata-Ma (in sulul cartii este scris despre Mine), vin sa fac voia Ta, Dumnezeule!`` Dupa
ce a zis intai: ,,Tu n-ai voit si n-ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi de tot, nici
jertfe pentru pacat``, (lucruri aduse toate dupa Lege), apoi zice: ,,Iata-Ma, vin sa fac voia
Ta, Dumnezeule.``
I. Odata, sa stabilim care este aceasta relatie:
II. Apoi sa vedem la ce concluzii ne conduce aceasta.
Doctrina relatiei de Fiu dintre Isus si Dumnezeu Tatal implica urmatoarele :
- o distinctie atemporala de personalitate dintre Fiul si Tatal. El este Fiul etern asa cum
Tatal este etern, dar nu totuna, ca persoana, cu Tatal.
- o identitate de natura cu Tatal : Dumnezeu
- o impartasire a tuturor atributelor Dumnezeirii
[urmatoarea pagina]

<--Doctrine
<--Studiul Evangheliei Dupa Ioan

Capela Calvarului Cluj

Razvan Pop

TRAIM NOI VIATA PE CARE AM PRIMIT-O?

Mt 16:24 Atunci Isus a zis ucenicilor Sai: ,,Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se
lepede de sine, sa-si ia crucea, si sa Ma urmeze.
Scopul sau scopurile pentru care Dumnezeu l-a indemnat pe Pavel sa scrie Epistola catre
Filipeni mi-au fost intotdeauna neclare. El nu urmareste sa realizeze o dezbatere
doctrinara cum o face in celelalte epistole ale sale, aparent, nu incearca sa risipeasca nici
o neclaritate din mintile celor din Filipe, face, insa de-a lungul intregii epistole niste
afirmatii foarte puternice, al caror scop nu-mi era, pana nu demult, foarte clar. Dumnezeu
a reparat neajunsul acesta, si am sa va povestesc in ce imprejurare:
Era intr-una din zilele plicticoase de la birou, cand singura mea ocupatie era sa ma uit pe
pereti, asteptand sa treaca vremea, momentul cand trebuia sa mergem acasa se apropia, si
noi am primit insarcinarea sa mai lucram ceva la masina firmei. Pe cand eram afara, suna
telefonul cu vestea ca tatal colegului meu a murit si, nu intamplator, eu am aflat inaintea
lui. Ei bine, nu am avut puterea sa-i dau vestea! Eu, care puteam sa ii dau mangaiere
adevarata si sa-i arat pe ce poate cu adevarat sa se sprijine, nici macar nu am putut sa-i
spun ca tatal sau a murit! Lucrul acesta m-a indurerat si m-a pus pe ganduri. De ce nu am
putut-o face? Pentru ca, mai mult sau mai putin constient, traiam o viata dubla de teama
sa nu sochez sau sa nu fiu considerat fanatic!
Intr-un fel ma manifestam in preajma fratilor si in altfel in prezenta anumitor necrestini,
si am realizat ca faceam acest lucru in multe ocazii! (Petru - Galateni)
Multi sunt in aceeasi situatie si acesta este si motivul pentru care a scris Pavel epistola sa
catre filipeni. Afirmatiile sale puternice sunt toate legate de viata crestinului (vom reveni
asupra lor mai tarziu).
Totusi, chiar dintre fruntasi, multi au crezut in El; dar de frica Fariseilor nu-L
marturiseau pe fata, ca sa nu fie dati afara din sinagoga. Caci au iubit mai mult slava
oamenilor decat slava lui Dumnezeu. (Ioan 12:42-43)
Este un exemplu tipic de traire dubla, care duce pana la urma la stingere spirituala,
frustrare si insatisfactie. In biserica din Filipi erau oameni care traiau in felul acesta si la
noi in biserica sunt persoane care spun (impreuna cu mine): "au fost momente in care
ardeam pentru Hristos, dar erau de scurta durata si acum tanjesc dupa ele"
Ce vreau sa spun cand vorbesc despre o viata dubla? Sa ne gandim putin la poporul evreu
dupa ce a iesit din Egipt. Ei aveau promisiunile lui Dumnezeu cu privire la tara spre care
se indreptau, cu toate acestea, inaintea greului ei s-au intors cu fata spre felul lor de viata
din Egipt! De aceea au ramas ei in pustie. In acelasi fel, tindem si noi, ca si crestini, desi

avem promisiunile lui Dumnezeu cu privire la destinatia noastra, ca atunci cand ne

confruntam cu greul, cu ispitele, cu incercarile, cu prigoana, sa trecem la un mod
alternativ de viata.
Si am sa va dau un singur exemplu, in care sunt sigur ca ne regasim cu totii: Petru si Ioan
se afla inaintea Sinodului si isi zic unul altuia "tu realizezi in fata cui stam noi acum? hai
sa fim atenti ce vorbim ca astia ne pot executa! Si asa nu au cum sa inteleaga marturia
noastra, deci hai sa nu le spunem prea multe!" Petru a trecut odata prin asa ceva si cred ca
ar fi vrut, mai degraba sa fie taiat milimetru cu milimetru decat sa repete experienta! Ei
nu mai puteau sa treaca la o viata alternativa pentru ca au cunoscut adevarata viata!
Pentru ei nu mai exista alternativa.
Cati dintre noi, care Il cunoastem pe Hristos, nu am fost in situatia aceasta: "Sunt parintii
mei! nu pot sa dau chiar asa in ei!"; "este seful meu! daca ii spun asta ma da afara!"; sau
"nu am chef sa ma iau la discutie cu omul acesta! n-o sa ajung nicaieri!" Daca da, atunci
inseamna ca am recurs la alternativa. Si daca pentru noi exista alternativa, atunci nu
suntem pregatiti sa intram in odihna "tarii promise". (Cre. Cla. p. 188)
In epistola catre filipeni, Pavel vorbeste tocmai despre viata crestina si face doua
categorii de afirmatii: pe de o parte afirmatii despre ce inseamna viata crestina, pe de alta
parte despre scopurile vietii crestine.
O sa le trecem in revista pe rand, asa cum sunt ele consemnate in epistola, voi, insa,
trageti in minte sau pe hartie o linie si in stanga treceti "ce inseamna...", iar in dreapta
"scopuri".
Inca din primele versete ale epistolei, Pavel mentioneaza unul din scopurile (poate cel
mai important) vietii crestine:
1. PROPOVADUIREA EVANGHELIEI (V.4,5,6,7)
Filip. 1:12-14 Vreau sa stiti, fratilor, ca imprejurarile in cari ma gasesc, mai degraba au
lucrat la inaintarea Evangheliei. In adevar, in toata curtea imparateasca, si pretutindeni
aiurea, toti stiu ca sunt pus in lanturi din pricina lui Isus Hristos. Si cei mai multi din
frati, imbarbatati de lanturile mele, au si mai multa indrazneala sa vesteasca fara teama
Cuvantul lui Dumnezeu.
Pavel se putea bucura de circumstanta in care se afla pentru ca Evanghelia era inaintata!!
Era constient ca acesta este scopul vietii lui. (v.15-20) Era, de asemenea, constient ca este
scopul vietii fiecarui crestin! De aceea, indemnul lui este:
Filip. 1:27-30 Numai, purtati-va intr-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru
ca, fie ca voi veni sa va vad, fie ca voi ramanea departe de voi, sa aud despre voi ca
ramaneti tari in acelasi duh, si ca luptati cu un suflet pentru credinta Evangheliei, fara
sa va lasati inspaimantati de potrivnici; lucrul acesta este pentru ei o dovada de
pierzare, si de mantuirea voastra, si aceasta de la Dumnezeu. Caci cu privire la Hristos,

voua vi s-a dat harul nu numai sa credeti in El, ci sa si patimiti pentru El, si sa si duceti,
cum si faceti, aceeasi lupta, pe care ati vazut-o la mine, si pe care auziti ca o duc si
acum.
Propovaduirea evangheliei trebuie sa fie scopul nr.1 al vietii noastre si, daca nu este,
trebuie sa ne gandim bine ce viata traim!
2. CACI PENTRU MINE A TRAI ESTE HRISTOS SI A MURI ESTE UN CASTIG.
Sa ne oprim putin la aceasta afirmatie. Poate parea ambigua, dar este esenta vietii
crestine!!! Tot Pavel este cel care o formuleaza altfel pentru galateni:
Am fost rastignit impreuna cu Hristos, si traiesc... dar nu mai traiesc eu, ci Hristos
traieste in mine. Si viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui
Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine. (Gal. 2:20)
Viata crestina este viata pe care HRISTOS O TRAIESTE IN NOI!!! Nu viata noastra,
nici macar atunci cand o traim pentru Dumnezeu! Isus a spus:
Eu sunt Vita, voi sunteti mladitele. Cine ramane in Mine, si in cine raman Eu, aduce
multa roada; caci despartiti de Mine, nu puteti face nimic. (Ioan 15:5)
Alegand alternativa nu putem aduce roada pentru imparatie!
Bob George spunea: "Eram supus in totalitate planului lui Dumnezeu, dar m-am
indepartat de Dumnezeul acestui plan." Traind alternativa nu facem altceva decat sa ne
indepartam incet incet de Dumnezeu.
3. FACETI-MI BUCURIA DEPLINA, SI AVETI O SIMTIRE, O DRAGOSTE, UN
SUFLET SI UN GAND.
Acest indemn este cu o bataie dubla si se refera la partasia cu fratii. Partasia este o
caracteristica a vietii crestine (Fapte 2:42); iar slujirea fratilor este un scop al ei:
Dupa ce le-a spalat picioarele, Si-a luat hainele, S-a asezat iarasi la masa si le-a zis:
,,Intelegeti voi ce v-am facut Eu? Voi Ma numiti ,Invatatorul si Domnul, si bine ziceti,
caci sunt. Deci, daca Eu, Domnul si Invatatorul vostru, v-am spalat picioarele, si voi
sunteti datori sa va spalati picioarele unii altora. Pentru ca Eu v-am dat o pilda, ca si voi
sa faceti cum am facut Eu. (Ioan 13:12-15)
Atunci cand traim viata noastra, nu cea pe care Isus ne-o da, ne este greu sa venim la
partasie (nu ma refer la acele momente in care, din motive obiective, nu putem participa
la intalniri; ci atunci cand, desi nu avem ceva care sa ne opreasca, ni se pare un efort sa
venim), programul ni se pare prea incarcat, ne este greu sa facem sacrificii pentru frati si
le privim pe toate acestea ca niste "neajunsuri ale vietii crestine"!

Daca, insa, avem o simtire, o dragoste, un suflet si un gand, acest fapt ne aduce la partasie
fara nici un efort din partea noastra. Daca ii privim pe frati mai presus de noi, nu vom
face nimic din duh de cearta sau din slava desarta, si, in fine, daca privim la foloasele
altora nu la ale noastre, ne va fi usor sa slujim fratilor!
Urmatorul indemn al lui Pavel este:
4. SA AVETI IN VOI GANDUL ACESTA, CARE ERA SI IN HRISTOS ISUS: ....
(2:5-18)
Isus Hristos a renuntat de buna voie la ce era inainte de a se intrupa si a luat chip de rob,
viata Lui pe pamant fiind de totala supunere fata de Tatal ceresc. Acelasi gand sa ne
stapaneasca si pe noi: sa renuntam la ce eram inainte de a fi rascumparati, si sa traim in
supunere totala fata de Dumnezeu si de Domnul nostru. Daca Isus nu renunta la
dumnezeirea Lui, nu avea cum sa ia chip de om! Daca nu renuntam le vechiul eu nu avem
cum sa fim umpluti cu viata din belsug pe care El ne-a promis-o.
O alta afirmatie a lui Pavel este in capitolul 3 si priveste felul in care el vede fosta lui
viata cu tot ceea ce a acumulat in ea, si noua lui viata (ce inseamna ea) [citeste tot
capitolul]
5. DAR LUCRURILE, CARI PENTRU MINE ERAU CASTIGURI, LE-AM
SOCOTIT CA O PIERDERE, DIN PRICINA LUI HRISTOS. BA INCA, SI ACUM
PRIVESC TOATE ACESTE LUCRURI CA O PIERDERE, FATA DE PRETUL
NESPUS DE MARE AL CUNOASTERII LUI HRISTOS ISUS, DOMNUL MEU.
PENTRU EL AM PERDUT TOATE SI LE SOCOTESC CA UN GUNOI, CA SA
CASTIG PE HRISTOS...
Atunci cand "a trai este Hristos", "lucrurile pamantesti" isi pierd orice importanta sau
semnificatie (nu inseamna ca D nu va folosi aceste lucruri, pe care tot El ti le-a dat spre
slava Lui) singurul lucru care conteaza cu adevarat este sa Il cunosti pe Hristos!
Comparatia pe care o face Pavel intre viata crestina si un maraton este graitoare! Exact ca
si intr-o cursa in care alergi cu gandul de a o termina victorios, viata crestina trebuie traita
avand mintea atintita asupra "premiului chemarii ceresti a lui Dumnezeu, in Hristos Isus"
O ultima afirmatie in directa legatura cu viata crestina este in incheierea epistolei 4:11-13
6. POT TOTUL IN HRISTOS, CARE MA INTARESTE.
Dumnezeu ne inzestreaza cu tot ce avem nevoie pentru a trai viata crestina. Petru spunea:
Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia, prin cunoasterea
Celui ce ne-a chemat prin slava si puterea Lui, (2 Pt. 1:3)

Deci daca viata ni se pare imposibil de trait atunci cu siguranta nu traim viata pe care
Hristos ne-a dat-o. Nu vreau sa spun cu aceasta ca viata crestina ar trebui sa fie usoara ci
vreau sa spun ca atunci cand traim viata schimbata sentimentul acesta nu ar trebui sa
existe, oricat de mari ar fi incercarile!
Pavel a invatat ce este viata in Hristos! Dumnezeu a folosit multe circumstante, multe
necazuri si multe binecuvantari sa-i dea aceasta invatatura! De aceea a putut sa-i asigure
pe filipeni:
17 Urmati-ma pe mine, fratilor, si uitati-va bine la cei ce se poarta dupa pilda, pe care o
aveti in noi. Caci v-am spus de multe ori, si va mai spun si acum, plangand: sunt multi,
cari se poarta ca vrajmasi ai crucii lui Hristos. Sfarsitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul
lor este pantecele si slava lor este in rusinea lor, si se gandesc la lucrurile de pe pamant.
Dar cetatenia noastra este in ceruri, de unde si asteptam ca Mantuitor pe Domnul Isus
Hristos. El va schimba trupul starii noastre smerite, si-l va face asemenea trupului slavei
Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Si supune toate lucrurile.
Fil. 4:9 Ce ati invatat, ce ati primit si auzit de la mine, si ce ati vazut in mine, faceti. Si
Dumnezeul pacii va fi cu voi.

<--Studii Biblice
Duminica, 17 octombrie, 1999

"CEL MAI BUN PRIETEN"

Un tratat de prietenie cu Dumnezeu si oamenii Lui
dupa o inspiratie din predica "The Best Friend" a lui J.C. Ryle (1816-1900)

Acest studiu rezulta din dorinta de a raspunde necesitatii bisericii noastre de a-si
descoperi si implini nevoia fundamentala de prietenie intr-o relatie cu Isus Hristos. In
Acesta toate nevoile noastre cele mai profunde si intime de, companie, partasie, prietenie
si camaraderie, se presupune sa fie implinite, si sunt implinite in El. Am decis sa fac acest
studiu pentru a va ajuta sa vedeti cum tendinta de a astepta intotdeauna ca fratii, pastorul
si biserica sa le implineasca (in compania crestinilor sa fie implinita), este gresita si cum
se poate corecta si indrepta aceasta preocupare oferindu-i lui Hristos acest loc in viata
noastra (doar in compania Lui este pe deplin satisfacuta).
Sper ca conduca la maturizare, la echilibrare in acest domeniu

Cand te plangi ca, "fratele meu nu are timp pentru mine si in consecinta o sa ma supar pe
el", evident, fara sa-i spun asta, ceea ce este cu atat mai grav, nu realizam ca se savarsesc
doua mari erori:

In primul rand, nu se presupune sa astept ca el sa-mi implineasca aceasta

fundamentala nevoie
In al doilea rand, nemultumirea produsa sfasie adevarata partasie spirituala a
crestinilor

Asa cum Billy Graham a observat, "nu poti spune ca nu ai prieteni cand Hristos a
spus 'nu va mai numesc robi, ci v-am numit prieteni'." (Ioan 15:15)
In primul rand, o reala concordie crestina poate interveni doar intre aceia a caror
principala nevoie de atentie si prietenie este implinita de Hristos, cel care s-a oferit sa
fie prietenul tuturor oamenilor si sa refaca acelasi tip de relatie dintre ei.
Nicaieri sentimentul de prietenie nu ar trebui sa prospere atat de mult ca in Biserica
lui Isus Hristos!
Acest studiu: - nu este o scuza pentru lipsa de prietenie intre noi, pentru lipsa partasiei de
care suferim - nu este o incercare de a-i usura pe liderii ei de raspunderea pastrarii ei
Spunand aceste lucruri evident ca nu doresc racirea unor relatii intre crestinii din biserica
aceasta, sau sa spun ca este gresit sa vrei sa petreci timp cu fratii, sau ca nu as vrea ca
intre noi sa abunde un spirit de autentica prietenie si camaraderie crestina. Nu! Dar,
pentru ca sunt printre noi multe persoane a caror primara nevoie de prietenie nu isi
gaseste completa satisfactie in Hristos partasia noastra sufera si relatiile noastre
prietenesti sunt amenintate.
Dar exista "lipitori", "acaparatori", si "sugative" de crestini printre noi. Cand spun
astea nu vreau sa-i condamn, sau sa-i descurajez de a-i cauta pe fratii lor! Dar vrea sa arat
cat de gresit este sa ignori faptul ca nevoia ta principala de prietenie iti este implinita in
Hristos. Ce se mai intampla atunci cand ajungi sa traiesti in aceasta realitate este ca, vei
deveni mai prietenos fata de altii, iti vei face timp pentru altii, vei arata mai multa atentie
altora, decat sa-ti irosesti toata energia incercand sa te faci inteles de altii. Cand aceasta
nevoie fundamentala a ta isi gaseste implinirea in Hristos, atunci vei fi asemenea Lui, cel
mai bun prieten al omului, plin de intelegere si atent fata de nevoile lui gata sa dai, nu
sa iei pregatit sa mangai, nu sa fii mangaiat!
Despre aceasta nevoie fundamentala a omului de a avea prieteni, de a primi atentie de la
altii ca el, au vorbit intelepti si filozofi din toate vremurile.
"Fiecare om isi petrece viata in cautarea prieteniei". Ralph Waldo Emerson
"In prietenie, exista un singur suflet ce locuieste in doua trupuri". Richard Sibbes/Aristotel

"Prietenul este un al doilea eu". Pitagora

"Prietenia reprezinta un mariaj al sentimentelor". Thomas Watson
"Patru lucruri reprezinta proprietatea prieteniei: dragostea si afectiunea, siguranta si
bucuria. Apoi, patru sunt lucrurile care trebuie incercate intr-o prietenie: credinciosia,
intentia, discretia si rabdarea. Intr-adevar, asa cum spune inteleptul, toti oamenii ar duce o
viata fericita daca li s-ar lua doua dintre cuvintele lor cele mai folosite "al meu" si "al
tau". Saint Ailred of Rievaulx (1109-1167)
"Multi cinstesc pe cel puternic, dar se imprietenesc cu cel darnic"
Exemple biblice de prietenii:
1Samuel 18:1 David sfarsise de vorbit cu Saul. Si de atunci sufletul lui Ionatan s-a alipit
de sufletul lui David, si Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el.
Din nou,
1Samuel 18:3 Ionatan a facut legamant cu David, pentru ca-l iubea ca pe sufletul lui.
Este semnificativ pentru descrierea unei prietenii adevarate ce-i spune aici Ionatan lui
David:
1Samuel 20:4 Ionatan a zis lui David: ,,Pentru tine voi face tot ce vei vrea.``
Nu este de mirare ca in urma unei asemenea prietenii David exclama la moartea lui
Ionatan cuvinte pe care noua ne-ar place sa le spunem despre prieteni nostri, cuvinte care
reprezinta o intruchipare perfecta si o culme a prieteniei:
2Samuel 1:26 Ma doare dupa tine, frate Ionatane! Tu erai placerea mea; dragostea ta
pentru mine era minunata: mai presus de dragostea femeiasca.
Prietenia dintre Ionatan si David merita evident un studiu mai amplu
Sa nu uitam ca modelul fundamental de prietenie a omului fata de Dumnezeu il
gasim la Avraam, cel ce a fost numit "Prietenul lui Dumnezeu".
Iacov 2:23 Astfel s-a implinit Scriptura care zice: ,,Avraam a crezut pe Dumnezeu, si i sa socotit ca neprihanire``; si el a fost numit ,,prietenul lui Dumnezeu.``
De ce a fost numit asa?
Ioan 8:39 ,,Tatal nostru``, I-au raspuns ei, ,,este Avraam``. Isus le-a zis: ,,Daca ati fi copii
ai lui Avraam, ati face faptele lui Avraam.

Prietenia cu Hristos si cu Dumnezeu este marele privilegiu oferit credinciosilor:

Ioan 15
12 Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unii pe altii, cum v-am iubit Eu.
13 Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai.
14 Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ce va poruncesc Eu.
15 Nu va mai numesc robi, pentru ca robul nu stie ce face stapanul sau; ci v-am numit
prieteni, pentru ca v-am facut cunoscut tot ce am auzit de la Tatal Meu.
Trebuie insa specificat mai intai de toate, ca aceste nevoi, sentimente, emotii legate
de prietenie, trebuie sa-si gaseasca implinirea in El
Altfel
"Exista pericolul de a vatama partasia spirituala crezand ca partasia noastra sociala
reprezinta intruchiparea prieteniei." (adaptat dupa, Donald Grey Barnhouse)
"Partasia cu alti crestini se realizeaza cu scopul partasiei cu Dumnezeu" (J.I. Packer)
"Intr-adevar, nu exista dusmanie mai profunda ca aceea care este intemeiata pe ruinele
dragostei. Dupa cum in natura cel mai pur material se transforma in cea mai
respingatoare substanta, tot asa si in prietenie cea mai sincera dragoste care nu are alt
motiv decat respectul firesc adesea degenereaza intr-o mortala si dureroasa dusmanie
Un asemenea tradator este mai periculos decat un dusman declarat. (cunoscand
slabiciunile, secretele si sentimentele celuilalt pot face mult mai mult rau cand prietenia
lui se transforma in rautate)"
George Downame

Un prieten adevarat, o comoara rara!

A avea un prieten este una dintre cele mai mari binecuvantari de pe pamant. A avea un
bun prieten poate de cele mai multe ori insemna mai mult decat a avea bani, faima sau
familie. Lumea este plina de dureri si necazuri fiindca este plina de pacat. Este pe
deasupra un loc unde te simti singur. Un prieten in aceasta lume este ca o raza de soare
intr-o dimineata de primavara. El alina jumatate din necazurile tale si iti dubleaza in
intensitate bucuriile.
Un prieten este, un imbold cand te-ai oprit in drum, un cuvant cand esti singur, o calauza
in cautarea ta, un zambet cand esti trist, un cantec cand esti fericit.
Dar un prieten adevarat nu este usor de gasit! Grecul Ovidiu exilat la Constanta a spus:
"Cat timp vei fi fericit vei numara multi prieteni, daca insa timpurile vor deveni tulburi,
vei fi singur."

Vrea cineva sa aibe un prieten adevarat? Vi-l recomand pe Acela despre care Biblia
spune ca "tine mai mult la tine decat un frate" (Proverbe 18:24). Unul care este gata sa-ti
devina prieten atat aici cat si in vesnicie. Prietenul pe care vreau ca sa-l cunoasteti bine
este Domnul Isus Hristos. Familia cea mai fericita este cea care are un astfel de Prieten, si
fericit este omul singur al carui prim Prieten este Isus Hristos!
"Cel mai bun prieten nu este decat o umbra comparat cu Isus Hristos." Oswald Chambers
Avem noi nevoie de un "prieten la nevoie"? Un asemenea prieten este Domnul Isus
Hristos, dupa cum va voi dovedi indata.
I-a implinit "nevoia" lui
Omul este cea mai nevoiasa creatura de pe pamant pentru ca este pacatos. Nu exista
situatie mai disperata ca cea a unui pacatos. A fi scapat din pacat este cea mai mare
nevoie a omului. Setea, foamea, caldura, boala nu sunt nimic in comparatie cu aceasta
nevoie stringenta a lui. Nu este nimeni care sa-i poata implini aceasta nevoie. Nu poate sa
scape singur de o constiinta vinovata, sa iasa de sub greutatea vinii. Aceasta este nevoia
esentiala a omului pentru implinirea careia Isus Hristos a venit in lume: ,,Hristos Isus a
venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatosi`` (1Timotei 1:15). Aceasta este cea mai
suprema dovada de prietenie.
Asta ar face "cel mai bun prieten" al omului, iar Hristos a venit ca sa fie Acela
pentru noi!
L-a vindecat de "boala" lui
Boala pacatului este cea mai grava boala a omului si ce-i mai grav in ce-o priveste este
faptul ca nu se poate vindeca singur. De la rege la cersetor toti sufera de aceasta mortala
boala a sufletului de care se moare in fiecare zi, fie ca o stiu sau nu. De aceea a venit
Domnul Isus, ca sa ofere remediul pentru aceasta boala. Sa fim vindecati prin ranile Lui:
1Petru 2:24 El a purtat pacatele noastre in trupul Sau, pe lemn, pentru ca noi, fiind morti
fata de pacate, sa traim pentru neprihanire; prin ranile Lui ati fost vindecati.
A venit pentru a ne scapa din "moartea a doua" la care duce boala sufletului, pacatul:
2Timotei 1:10 ...prin aratarea Mantuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea si
a adus la lumina viata si neputrezirea, prin Evanghelie.
Apocalipsa 2:11 Cine are urechi, sa asculte ce zice Bisericilor Duhul: ,,Cel ce va birui,
nicidecum nu va fi vatamat de a doua moarte.``
Ieremia 33:6 Iata, ii voi da vindecare si sanatate, ii voi vindeca, si le voi deschide un
izvor bogat in pace si credinciosie

Isus Hristos s-a dovedit "cel mai bun prieten al omului" distrugand pe cat mai multi
dintre dusmanii lui: pacatul, moartea, si diavolul si oferindu-i acestuia tamaduirea pentru
boala lui cea mai grava pacatul.
L-a scapat de "datoria" lui
Omul este un datornic vandut al pacatului si al poftelor firii. Lui Dumnezeu ii datoreaza
plata pentru incalcarile de lege. Este falit din punct de vedere spiritual si nu are cum sa-i
plateasca paguba ce a facut-o. Legea l-a "incuiat" in datorie si il "pastreaza" pentru
judecata, daca nu intervine Hristos in viata lui. Ca prieten adevarat al omului Hristos a
vazut conditia lui si a venit,
sa vestesc saracilor Evanghelia; M-a trimes sa tamaduiesc pe cei cu inima zdrobita, sa
propovaduiesc robilor de razboi slobozirea, si orbilor capatarea vederii; sa dau drumul
celor apasati (Luca 4:18)
Sa-l rascumpere din blestemul Legii:
Osea 13:14 Ii voi rascumpara din mana locuintei mortilor, ii voi izbavi de la moarte.
Moarte, unde iti este ciuma?
Galateni 3:13 Hristos ne-a rascumparat din blestemul Legii, facandu-Se blestem pentru
noi
Este ceea ce un prieten adevarat face, nu? Isi ajuta prietenii, ii imprumuta, plateste
datorii in locul lor, le tine locul in pedeapsa, se ingrijeste de bolile lor si le aduce
vindecare, etc. A vazut nevoia noastra si a sarit in ajutorul nostru:
Luca 19:10 Pentru ca Fiul omului a venit sa caute si sa mantuiasca ce era pierdut.
Puteam noi fi scapati de boala noastra, de datoria noastra si sa ni se implineasca marea
noastra nevoie spirituala, daca Hristos nu venea? Fara prietenia lui Hristos nu am fi putut
fi salvati, si am fi fost pierduti pentru totdeauna in adancul iadului si in intunericul de
afara!
Oare a avut un interes sa faca toate acestea fata de noi?
Cineva a spus "cand cineva arata o prietenie neobisnuita, de obicei se intampla sa
urmareasca un scop anume" (un intelept indian pe nume Kusamadeva)
Asta putem afla intrebandu-ne "daca fost El obligat sa faca toate acestea pentru
noi?" A fost obligat El ca sa vina in aceasta lume si sa ne salveze? Nu, nici vorba!
Dragostea lui cea mare, umilinta si ascultarea de Tatal, mila si indurarea sunt cele ce l-au
facut sa vina. Si a venit fara sa i se ceara, fara sa i se promita nimic in schimb, fara sa
aibe nici un alt interes decat a face bine "prietenului" Sau, omul, cel care l-a respins in
mod brutal, l-a torturat si l-a atarnat in mod rusinos pe o cruce romana! S-a dovedit un
prieten grijuliu cu cei care nici macar nu stiau ce fac!

De aceea, vedem ca El a venit "la nevoie", dezinteresat, motivat doar de o dragoste

sincera si curata, si nu pentru ca "a vrut ceva de la noi"! Isus s-a dovedit a fi un "prieten
la nevoie" al nostru.
Sa ne gandim acum la aceste demonstratii de autentica prietenie vazute la El. Sa
cercetam toata istoria umana de la inceputul lumii daca putem sa gasim exemple ale unei
astfel de prietenii, sau sa privim in jurul nostru la cercul nostru de prieteni, si vom vedea
ca nu s-a auzit niciodata de un asemenea Prieten care sa le poarte de grija dusmanilor Sai
si sa-i ajute pe cei ce nu vroiau sa fie ajutati! Nu s-a vazut niciodata un asemenea Prieten!

Vrei un prieten care este absolut capabil sa-ti implineasca toate nevoile?
Isus Hristos este un asemenea prieten! Adevarata dimensiune si natura a prieteniei unui
om trebuie masurata dupa faptele lui. Nu ma aburi cu ce spune, ce scrie, ce-mi doreste un
asa numit "prieten"! "Un prieten adevarat se cunoaste dupa ce face."
Ceea ce Domnul Isus a facut pentru om este dovada grandioasa a prieteniei Lui fata de el.
Niciodata nu au fost savarsite atatea acte de bunatate, de altruism, de abnegatie de sine si
de generozitate in favoarea noastra. Despre El, se poate spune ca a iubit intr-adevar cu
vorba si cu fapta!
Romani 5:7 Pentru un om neprihanit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefacatorul lui,
poate ca s-ar gasi cineva sa moara.
O asemenea prietenie depaseste intelegerea noastra. Auzim uneori despre prieteni care
sunt dispusi sa moara pentru cei dragi lor. Dar cine poate gasi un om care sa-si dea
viata pentru cei ce-l urasc? Si totusi, este ceea ce Hristos a facut pentru noi:
Romani 5:8 Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram
noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi.
Intrebati toate neamurile pamantului si niciodata nu veti gasi exemplul unei asemenea
fapte. Nu a fost nimeni care sa se fi coborat atat de mult si apoi sa fi fost ridicat atat de
mult cum a fost Fiul lui Dumnezeu. Nimeni nu a oferit o dovada atat de costisitoare a
prieteniei sale, nimeni nu a pierdut atat de mult si a indurat atat de mult pentru altii, de
aceea nu a existat niciodata un asemenea prieten ca Isus!
Pentru noi si-a asumat El un trup de om si a luat natura noastra asupra Lui, s-a nascut
dintr-o fecioara in lumea aceasta. El, care era insusi Dumnezeu, absolut egal cu Tatal, si-a
pus deoparte pentru o vreme pozitia, s-a invesmantat in carne si oase conform
principiului care spune ca, El,
"macar ca era bogat, s-a facut sarac pentru voi, pentru ca prin saracia Lui, voi sa va
imbogatiti." (2Cor.8:9).
Este ceea ce un prieten adevarat face, nu? Se coboara la nivelul tau, se pune "in locul
tau" (in papucii tai!), sufera alaturi de tine, nu? Vedeti cat de multe descrieri ale prieteniei
adevarat ne ofera Biblia si toate culmineaza in ceea ce Isus Hristos este!

Luca 8:3 Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana, si multe altele, cari-L
ajutau cu ce aveau.
Luca 9:58 Isus i-a raspuns: ,,Vulpile au vizuini, si pasarile cerului au cuiburi; dar Fiul
omului n-are unde-Si odihni capul.``
Filipeni 2:6 El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de
apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu,
Filipeni 2:7 ci S-a dezbracat pe sine insusi si a luat un chip de rob, facandu-Se asemenea
oamenilor.
Filipeni 2:8 La infatisare a fost gasit ca un om, S-a smerit si S-a facut ascultator pana la
moarte, si inca moarte de cruce.
Romani 8:32 El, care n-a crutat nici chiar pe Fiul Sau, ci L-a dat pentru noi toti, cum nu
ne va da fara plata, impreuna cu El, toate lucrurile?
O tendinta cultica?!
Nu este biblic ca "prietenul tau cel mai bun" sa vrei sa fie pastorul bisericii tale,
presedintele tarii, primarul, sau seful parlamentului! Daca se nasc monstri autoritari si
eretici se datoreaza unor astfel de tendinte si asteptari nesanatoase ce scapa de sub
control. Tu vei fi vinovat de gadilarea si exacerbarea sentimentului ca sunt de neinlocuit,
ca sunt cu adevarat unici si speciali. Stiti ce este gresit la miscarile religioase false, la
sectele si cultele eretice? Faptul ca un om se ofera sa fie "raspunsul" la toate problemele
grupului. Ei bine, ce face grupul respectiv sa fie categorisit secta sau miscare religioasa
falsa? Faptul ca se asteapta ca un om sa fie raspunsul la toate probleme lor! A doua
tendinta este la fel de bolnava ca si prima, si nu se cuvin sa fie intalnite la niste crestini
sanatosi!
Vrei un "prieten intelept si puternic"? Isus Hristos este un asemenea prieten.
Puterea de a ajuta este ceea ce putini din aceasta lume poseda. Multi doresc sa le faca
bine prietenilor lor, dar nu au puterea necesara. In schimb, El are:
Matei 28:18 Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant.
Ioan 10:29 Tatal Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decat toti; si nimeni nu le poate
smulge din mana Tatalui Meu.
Romani 14:4 Cine esti tu, care judeci pe robul altuia? Daca sta in picioare sau cade, este
treaba stapanului sau; totusi, va sta in picioare, caci Domnul are putere sa-l intareasca
pentru ca sa stea.
Iuda 24-25 Iar a Aceluia, care poate sa va pazeasca de orice cadere, si sa va faca sa va
infatisati fara prihana si plini de bucurie inaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu,

Mantuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, sa fie slava, maretie, putere si
stapanire, mai inainte de toti vecii, si acum si in veci. Amin.
Evrei 5:2 El poate fi ingaduitor cu cei nestiutori si rataciti, fiindca si el este cuprins de
slabiciune.
Fapte 20:32 Si acum, fratilor, va incredintez in mana lui Dumnezeu si a Cuvantului
harului Sau, care va poate zidi sufleteste, si va poate da mostenirea impreuna cu toti cei
sfintiti.
Efeseni 3:20 Iar a Celui ce, prin puterea care lucreaza in noi, poate sa faca nespus mai
mult decat cerem sau gandim noi...
2Tesaloniceni 3:3 Credincios este Domnul: El va va intari si va va pazi de cel rau.
Evrei 7:25 De aceea si poate sa mantuiasca in chip desavarsit pe cei ce se apropie de
Dumnezeu prin El, pentru ca traieste pururea ca sa mijloceasca pentru ei.
Ce prieten "mai tare" de atat ti-ai putea dori? El are mana de fier cu care sa-i
pazeasca si sa-i apere pe cei ce sunt ai Lui impotriva lumii, firii, diavolului,
indoielilor, ispitelor
Nimeni nu poate face atat de multe pentru prietenii Sai asa cum o face El! El este
singurul indreptatit sa ocupe legitim locul de "cel mai bun prieten" in viata ta!
Ce pot prietenii tai sa-ti ofere dintre toate acestea? Chiar si dintre cei crestini? Ce
pot sa-ti ofere pastorul tau, conducatorii tai, politici, religiosi, militari, sociali, etc.?
Foarte, foarte putin si nimic din cele mentionate mai sus. Atunci de ce sa nu te
intorci la un prieten ca Isus?
Da, intr-adevar, prietenii tai pot sa planga alaturi de tine, dar nu pot sa-ti ia
durerea. Pot simti necazul cu tine, dar nu pot sa-l inlature. Si asa mai departe. Ei
sunt limitati. El este nelimitat. Este cu adevarat un Prieten!
Cine este atunci "cel mai bun prieten" al tau? Joe? Teo? Poate "George din Suedia"? Fara
ironie! Cine-i acela? Poate doar intreband asa veti realiza cine s-ar cuveni sa fie Acela!
El nu oboseste niciodata sa va auda plangerile! Stie ce-i fiecare suferinta (Is.53:3). Nu
este nimeni prea rau, prea murdar pentru El. Nici un caz, prea disperat. Amaratele lor
jertfe ii sunt placute Lui, daca ii sunt aduse cu motivatia corecta. In timp ce pe noi pot sa
nu ne multumeasca, pe El pot. Ca prieten al omului Isus nu este capricios, nu are prieteni
preferati, iar pe altii ii ocoleste. Nu te lasa, nu se distanteaza de tine daca ai probleme.
Dimpotriva. Cand te lasa toti El iti este alaturi, cu credinciosie! Isus nu este asemenea
nici unuia din prietenii nostri. Dar, sper ca unii dintre ei sa se asemene macar putin cu El
altfel, suntem intr-o companie nepotrivita!

Vrei un prieten ce-i trateaza egal, fara partinire pe toti prietenii Lui? Isus este acela.
Sa te indrume inspre bine si sa te influenteze in bine (nu ca prietenii nostri din lume, din
baruri, sau serviciu!)?
Vrei un "prieten atent, iubitor si afectiv" care sa aibe rabdare sa te asculte si sa-ti indure
toate plangerile si nemultumirile?
Vrei un "prieten intelept si prevazator"? Isus este acela.
Vrei un "prieten fara greseala, perfect" in relatiile lui cu tine?
Vrei un "prieten al oamenilor din orice patura sociala"?
Al oricaror caractere, personalitati si temperamente imaginabile?
Vrei un prieten cu oameni din toate neamurile lumii, care sa inteleaga si sa respecte toate
diferentele culturale si nationale?
Unul care nu-i paraseste niciodata pe ai Lui? (Evrei 13:5)
Unul care sa fie alaturi la greu, sa indure alaturi in suferintele tale?
"Tot ce ti-ai dori un prieten al tau sa fie, Hristos este!"
Un util studiu biblic pentru voi ar fi sa luati o bucata de hartie si sa asterneti pe ea toate
calitatile pe care le-ati dori la un prieten. Apoi, cercetand Biblia veti descoperi ca toate
fara exceptie sunt intrunite de o Singura Persoana, nu de Avraam, sau Petru, ci de
Domnul Isus Hristos!
Orice calitati, orice fapte, orice dovezi ai vrea de la un prieten adevarat, toate le gasesti, si
chiar in plus, la Hristos! De fapt, faceti-o! Dupa ce va insiruiti toate asteptarile si
pretentiile pe care le-ati avea de la un prieten, deschideti Biblia si cautati sa vedeti la cine
se spune ca toate sunt gasite.
Un exemplu de prietenie omeneasca altruista se gaseste la Schindler, neamtul care
ascundea evrei de nazisti in cel de-al Doilea Razboi Mondial.
ALTE REFERINTE SCRIPTURALE:
Evrei 10:24 Sa veghem unii asupra altora, ca sa ne indemnam la dragoste si la fapte bune.
Matei 11:19 A venit Fiul omului mancand si band, si ei zic: ,Iata un om mancacios si
bautor de vin, un prieten al vamesilor si al pacatosilor!` Totusi, Intelepciunea a fost
indreptatita din lucrarile ei.``

Proverbe 2:20 De aceea, tu sa umbli pe calea oamenilor de bine, si sa tii cararile celor
neprihaniti!
Psalmi 119:63 sunt prieten cu toti cei ce se tem de Tine, si cu cei ce pazesc poruncile
Tale.
Psalmi 119:63 sunt prieten cu toti cei ce se tem de Tine, si cu cei ce pazesc poruncile
Tale.
Proverbe 18:24 Cine isi face multi prieteni, ii face spre nenorocirea lui, dar este un
prieten care tine mai mult la tine decat un frate.
Proverbe 27:6 Ranile facute de un prieten dovedesc credinciosia lui, dar sarutarile unui
vrajmas sunt mincinoase.
CONCLUZII :

Intrebati-va intai daca Hristos este intr-adevar "cel mai bun prieten" al vostru?
Mii si milioane ii poarta numele dar nu se poarta ca prieteni ai Lui.
Daca crezi ca Hristos este "cel mai bun prieten" al tau, te porti vrednic de
asemenea companie?

Urasti lucrurile pe care El le uraste?

Pacatele pentru care El a murit?
Iubesti pe ceilalti prieteni ai Lui, in afara de tine?
Te bucuri de privilegiile pe care le ai? Te rogi, i te inchini? Mijlocesti pentru altii pe langa
"prietenul" tau cel mai bun?
Cauti prezenta Lui?
Daca vrei intr-adevar sa ai un prieten adevarat, Hristos este PRIMUL care merita
acel loc in inima ta. Ofera-l Lui! Fara prietenia Lui esti o singuratica, frustrata si
nemultumita fiinta umana ratacitoare care cauta sa-si faca prieteni printre cei
asemenea ei.
O populara expresie romaneasca uzata des in zilele noastre spune, "Doamne, scapa-ma
de prietenii mei, caci de dusmani ma apar eu!", adevar ce a fost recunoscut si de altii:
"Mai mult trebuie sa ne ferim de invidia prietenilor decat de gandul rau al dusmanilor"
(Syrus)
"Cei ce ofera mai multa prietenie sunt cei care raman cu cea mai mare parte a ei"
"M-am dus in lume sa-mi gasesc prieteni, dar nu am putut gasi nici unul. M-am hotarat sa
fiu unul si am gasit prieteni peste tot" WBK
"Poti sa-ti faci mai multi prieteni in doua luni prin a deveni interesat de viata altora, decat
poti in doi ani prin a-i face pe altii sa fie interesati de tine." Dale Carnegie

"Prietenul nu poti sa-l cunosti atunci cand esti fericit, iar dusmanul nu ramane ascuns
cand esti nenorocit". Tertullianus
PRINCIPII BIBLICE IN INTRETINEREA SI PASTRAREA PRIETENIILOR BUNE
In Cuvantul Lui atoate-cunoscator, Dumnezeu ne-a oferit intelepciunea necesara pentru
formarea si pastrarea unor relatii bune cu cei din jurul nostru si pentru evitarea greselilor
care sa distruga prieteniile bune. O parte a sfaturilor de intelepciune in domeniu se gasesc
in cartea Proverbelor. Sa o deschidem pentru a afla ce spune mai intai despre
VALOAREA UNUI PRIETEN BUN
A. Un prieten poate fi o sursa de mangaiere
1. La bine sau la rau: Proverbe 17:17 Prietenul adevarat iubeste oricand, si in
nenorocire ajunge ca un frate.
2. Este uneori mai bun decat un frate: Proverbe 18:24 b dar este un prieten care tine
mai mult la tine decat un frate.
"Un prieten este cineva cu care poti indrazni sa fii tu insuti". C. Raymond Beran
B. Un prieten poate fi o sursa de intelepciune (bun sfetnic, de sfatuire)
1. Oferind sfaturi bune: Proverbe 27:9 Cum inveseleste untdelemnul si tamaia inima,
asa de dulci sunt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten.
2. In general despre valoarea unui sfat bun se vorbeste in, Proverbe 11:14 Cand nu este
chibzuinta, poporul cade; dar biruinta vine prin marele numar de sfetnici.
Un prieten care pe care sa-l poti privi ca o sursa de sfaturi bune si iubitoare este fara
indoiala o binecuvantare. Dar a gasi astfel de prieteni de incredere nu este intotdeauna
usor, de aceea urmati urmatoarele principii biblice in alegerea prietenilor.
Principii in alegerea prietenilor tai
A. Sa vedem intai felul de prieteni pe care nu ti-ai dori:
1. din cei ce barfesc : Proverbe 20:19 Cine umbla cu barfeli da pe fata lucrurile
ascunse; si cu cel ce nu-si poate tinea gura sa nu te amesteci.
2. din cei iuti la manie, lipsiti de caracter: Proverbe 22:24-25
Nu te imprieteni cu omul manios, si nu te insoti cu omul iute la manie, ca nu cumva sa te
deprinzi cu cararile lui, si sa-ti ajunga o cursa pentru suflet.

3. din cei dedati la bautura si lacomie: Proverbe 23:20-21

Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se imbuibeaza cu carne. Caci betivul si
cel ce se deda la imbuibare saracesc, si atipirea te face sa porti zdrente.
4. din cei schimbatori, capriciosi (nesupusi, rebeli, certati cu legea): Proverbe 24:21-22
Fiule, teme-te de Domnul si de imparatul; si sa nu te amesteci cu cei neastamparati!
Caci deodata le va veni pieirea, si cine poate sti sfarsitul amandorora!
5. din cei mincinosi, nemilosi, indiferenti, lipsiti de incredere: Proverbe 25: 18-20
Ca nebunul care arunca sageti aprinse si ucigatoare, asa este omul care inseala pe
aproapele sau, si apoi zice: ,,Am vrut doar sa glumesc!``
6. din cei violenti: Proverbe 1:10-19 B
B. Sa vedem acum felul de prieteni de care ti-ai dori:
1. din aceia care par sa aibe intelepciune: Proverbe 13:20
Cine umbla cu inteleptii se face intelept, dar cui ii place sa se insoteasca cu nebunii o
duce rau.
2. care prin sfaturile lor te conduc pe o cale dreapta: Proverbe 13:14
Invatatura inteleptului este un izvor de viata, ca sa abata pe om din cursele mortii.
"Un prieten credincios este o imagine (reflectie) a lui Dumnezeu."
"Sase semne are prietenia: da si primeste, se destainuie si intreaba, mananca si
ospateaza."
Dupa cum apostolul Pavel a spus, anturajul nepotrivit poate reprezenta o influenta proasta
(1Cor.15:33 Nu va inselati: ,,Tovarasiile rele strica obiceiurile bune'') de care ar fi
extrem de util sa te debarasezi, dar cum sa-i pastrezi pe cei buni? Pentru a evita sa pierzi
prieteni buni, iata niste
SFATURI PENTRU MENTINEREA BUNELOR PRIETENIII
A. Lucrurile pe care trebuie sa le eviti daca vrei sa nu distruga prietenii
1. nu repeta la altii tot ce auzi: Proverbe 17:9
Cine acopere o greseala, cauta dragostea, dar cine o pomeneste mereu in vorbirile lui,
dezbina pe prieteni.

2. evita certurile fara sens: Proverbe 17:14

Inceputul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curma cearta inainte de a se
inteti.
3. nu abuza de ospitalitate: Proverbe 25:17
Calca rar in casa aproapelui tau, ca sa nu se sature de tine si sa te urasca.
4. nu-ti baga nasul unde nu-ti fierbe oala: Proverbe 26:17
Un trecator care se amesteca intr-o cearta care nu-l priveste, este ca unul care apuca un
cane de urechi.
5. nu fa glume proaste: Proverbe 26:18-19
Ca nebunul care arunca sageti aprinse si ucigatoare, asa este omul care inseala pe
aproapele sau, si apoi zice: ,,Am vrut doar sa glumesc!``
6. nu fii un clevetitor ("vanator/aducator de barfe"): Proverbe 26:20
Cand nu mai sunt lemne, focul se stinge; si cand nu mai este nici un clevetitor, cearta se
potoleste.
7. nu fii certaret: Proverbe 26:21
Dupa cum carbunele face jaratic, si lemnul foc, tot asa si omul galcevitor aprinde
cearta.
8. nu te angaja in lingusiri nesincere: Proverbe 27:14
Binecuvantarea aproapelui cu glas tare dis de dimineata, este privita ca un blestem.
Urmand astfel de sfaturi biblice vei evita sa-ti jignesti si sa-ti pierzi prietenii. Dar
cateodata aceasta se intampla in ciuda precautiei noastre iar a recastiga increderea
acestora nu este un lucru usor (vezi, Proverbe 18:19). Ce se poate face?
Fratii nedreptatiti sunt mai greu de castigat decat o cetate intarita, si certurile lor sunt
tot asa de greu de inlaturat ca zavoarele unei case imparatesti.
B. PENTRU REPARAREA RELATIILOR CU PRIETENII TAI:
1. asigura-te ca te afli intr-o relatie buna cu Isus (impacat cu Domnul): Proverbe 16:7
Cand sunt placute Domnului caile cuiva, ii face prieteni chiar si pe vrajmasii lui.

"Un dusman al lui Dumnezeu nu este niciodata un prieten adevarat al omului. La baza a
tot ce face va avea intotdeauna o intentie sinistra." Edward Young (1683-1765)
2. fii incet la manie: Proverbe 15:18; vezi si, Iacov 1:19-20
Un om iute la manie starneste certuri, dar cine este incet la manie potoleste
neintelegerile.
Stiti bine lucrul acesta, prea iubitii mei frati! Orice om sa fie grabnic la ascultare, incet
la vorbire, zabavnic la manie; caci mania omului nu lucreaza neprihanirea lui
Dumnezeu.
3. nu te grabi sa raspunzi (reactionezi?): Proverbe 18:13
Cine raspunde fara sa fi ascultat, face o prostie si isi trage rusinea.
"Pentru a-ti gasi un prieten trebuie sa inchizi un ochi. Pentru a-l pastra, trebuie sa-i
inchizi pe amandoi." Norman Douglas (1868-1952)
4. evita certurile: Proverbe 20:3
Este o cinste pentru om sa se fereasca de certuri; dar orice nebun se lasa stapanit de
aprindere.
5. vorbeste cu blandete: Proverbe 15:1
Un raspuns bland potoleste mania, dar o vorba aspra atata mania.
6. vorbeste pe scurt: Proverbe 10:19
Cine vorbeste mult nu se poate sa nu pacatuiasca, dar cel ce-si tine buzele, este un om
chibzuit.
7. fii prompt in a arata dragoste: Proverbe 10:12
Ura starneste certuri, dar dragostea acopere toate greselile.
8. insa, la nevoie, mai degraba mustra in loc de a lingusi: Proverbe 28:23
Cine mustra pe altii, gaseste mai multa bunavointa pe urma, decat cel cu limba
lingusitoare.
CONCLUZIE: A aplica aceste sfaturi divine ne vor aduce binecuvantarea unor prieteni
buni in aceasta viata si ne vor face anticiparea petrecerii eternitatii alaturi de ei mult mai
placuta In loc de a depinde de sansa pentru a-ti face prieteni, asculta Cuvantul lui
Dumnezeu. Cu toate acestea, nici o prietenie pe care o putem inchega nu o poate intrece

pe aceea pe care o putem avea cu Cel care "tine la tine mai mult decat in frate", si anume
Domnul Isus Hristos! Pentru avea relatii bune de prietenie unii cu altii este nevoie ca in
primul rand sa cultivam o relatie foarte sincera cu EL.
Cat de bun prieteni sunteti tu si EL? Cat de aproape esti de El? Uneori, aceasta se reflecta
in relatiile tale cu altii pe care, fie le imbunatatesti, fie le distrugi!
Ioan 15:13-14
Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai Voi sunteti
prietenii Mei, daca faceti ce va poruncesc Eu.
<-- Studii Biblice

PRINCIPII BIBLICE IN INTRETINEREA SI

PASTRAREA PRIETENIILOR BUNE
In Cuvantul Lui atoate-cunoscator, Dumnezeu ne-a oferit intelepciunea necesara pentru
formarea si pastrarea unor relatii bune cu cei din jurul nostru si pentru evitarea greselilor
care sa distruga prieteniile bune. O parte a sfaturilor de intelepciune in domeniu se gasesc
in cartea Proverbelor. Sa o deschidem pentru a afla ce spune mai intai despre
VALOAREA UNUI PRIETEN BUN
A. Un prieten poate fi o sursa de mangaiere
1. La bine sau la rau: Proverbe 17:17 Prietenul adevarat iubeste oricand, si in
nenorocire ajunge ca un frate.
2. Este uneori mai bun decat un frate: Proverbe 18:24 b dar este un prieten care tine
mai mult la tine decat un frate.
"Un prieten este cineva cu care poti indrazni sa fii tu insuti". C. Raymond Beran
B. Un prieten poate fi o sursa de intelepciune (bun sfetnic, de sfatuire)
1. Oferind sfaturi bune: Proverbe 27:9 Cum inveseleste untdelemnul si tamaia inima,
asa de dulci sunt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten.
2. In general despre valoarea unui sfat bun se vorbeste in, Proverbe 11:14 Cand nu este
chibzuinta, poporul cade; dar biruinta vine prin marele numar de sfetnici.

Un prieten care pe care sa-l poti privi ca o sursa de sfaturi bune si iubitoare este fara
indoiala o binecuvantare. Dar a gasi astfel de prieteni de incredere nu este intotdeauna
usor, de aceea urmati urmatoarele principii biblice in alegerea prietenilor.
Principii in alegerea prietenilor tai
A. Sa vedem intai felul de prieteni pe care nu ti-ai dori:
1. din cei ce barfesc : Proverbe 20:19 Cine umbla cu barfeli da pe fata lucrurile
ascunse; si cu cel ce nu-si poate tinea gura sa nu te amesteci.
2. din cei iuti la manie, lipsiti de caracter: Proverbe 22:24-25
Nu te imprieteni cu omul manios, si nu te insoti cu omul iute la manie, ca nu cumva sa te
deprinzi cu cararile lui, si sa-ti ajunga o cursa pentru suflet.
3. din cei dedati la bautura si lacomie: Proverbe 23:20-21
Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se imbuibeaza cu carne. Caci betivul si
cel ce se deda la imbuibare saracesc, si atipirea te face sa porti zdrente.
4. din cei schimbatori, capriciosi (nesupusi, rebeli, certati cu legea): Proverbe 24:21-22
Fiule, teme-te de Domnul si de imparatul; si sa nu te amesteci cu cei neastamparati!
Caci deodata le va veni pieirea, si cine poate sti sfarsitul amandorora!
5. din cei mincinosi, nemilosi, indiferenti, lipsiti de incredere: Proverbe 25: 18-20
Ca nebunul care arunca sageti apri n se si ucigatoare, asa este omul care ins e ala pe
aproapele sau, si apoi zice: ,,Am vrut doar sa glumesc!``
6. din cei violenti: Proverbe 1:10-19 B
B. Sa vedem acum felul de prieteni de care ti-ai dori:
1. din aceia care par sa aibe intelepciune: Proverbe 13:20
Cine umbla cu inteleptii se face intelept, dar cui ii place sa se insoteasca cu nebunii o
duce rau.
2. care prin sfaturile lor te conduc pe o cale dreapta: Proverbe 13:14
Invatatura inteleptului este un izvor de viata, ca sa abata pe om din cursele mortii.
"Un prieten credincios este o imagine (reflectie) a lui Dumnezeu."

"Sase semne are prietenia: da si primeste, se destainuie si intreaba, mananca si

ospateaza."
Dupa cum apostolul Pavel a spus, anturajul nepotrivit poate reprezenta o influenta proasta
(1Cor.15:33 Nu va inselati: ,,Tovarasiile rele strica obiceiurile bune '') de care ar fi
extrem de util sa te debarasezi, dar cum sa-i pastrezi pe cei buni? Pentru a evita sa pierzi
prieteni buni, iata niste
SFATURI PENTRU MENTINEREA BUNELOR PRIETENII
A. Lucrurile pe care trebuie sa le eviti daca vrei sa nu distruga prietenii
1. nu repeta la altii tot ce auzi: Proverbe 17:9
Cine acopere o gres e ala, cauta dragostea, dar cine o pomeneste mereu in vorbirile lui,
de z bina pe prieteni.
2. evita certurile fara sens: Proverbe 17:14
Inceputul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curma cearta inainte de a se
inteti.
3. nu abuza de ospitalitate: Proverbe 25:17
Calca rar in casa aproapelui tau, ca sa nu se sature de tine si sa te urasca.
4. nu-ti baga nasul unde nu-ti fierbe oala: Proverbe 26:17
Un trecator care se amesteca intr -o c earta care nu-l priveste, este ca unul care apuca
un cane de urechi.
5. nu fa glume proaste: Proverbe 26:18-19
Ca nebunul care arunca sageti aprinse si ucigatoare, asa este omul care ins e ala pe
aproapele sau, si apoi zice: ,,Am vrut doar sa glumesc!``
6. nu fii un clevetitor ("vanator/aducator de barfe"): Proverbe 26:20
Cand nu mai sunt lemne, focul se stinge; si cand nu mai este nici un clevetitor, cearta se
potoleste.
7. nu fii certaret: Proverbe 26:21
Dupa cum carbunele face jaratic, si lemnul foc, tot asa s i omul galcevitor aprinde
cearta.

8. nu te angaja in lingusiri nesincere: Proverbe 27:14

Binecuvantarea aproapelui cu glas tare dis de dimineata, este privita ca un blestem.
Urmand astfel de sfaturi biblice vei evita sa-ti jignesti si sa-ti pierzi prietenii. Dar
cateodata aceasta se intampla in ciuda precautiei noastre iar a recastiga increderea
acestora nu este un lucru usor (vezi, Proverbe 18:19). Ce se poate face?
Fratii nedreptatiti sunt mai greu de castigat decat o cetate intarita, si certurile lor sunt
tot asa de greu de inlaturat ca zavoarele unei case imparatesti.
B. PENTRU REPARAREA RELATIILOR CU PRIETENII TAI:
1. asigura-te ca te afli intr-o relatie buna cu Isus (impacat cu Domnul): Proverbe 16:7
Cand sunt placute Domnului caile cuiva, ii face prieteni chiar si pe vrajmasii lui.
"Un dusman al lui Dumnezeu nu este niciodata un prieten adevarat al omului. La baza a
tot ce face va avea intotdeauna o intentie sinistra." Edward Young (1683-1765)
2. fii incet la manie: Proverbe 15:18; vezi si, Iacov 1:19-20
Un om iute la manie starneste certuri, dar cine este incet la manie potoleste
neintelegerile.
Stiti bine lucrul acesta, prea iubitii mei frati! Orice om sa fie grabnic la ascultare, incet
la vorbire, zabavnic la manie; caci mania omului nu lucreaza neprihanirea lui
Dumnezeu.
3. nu te grabi sa raspunzi (reactionezi?): Proverbe 18:13
Cine raspunde fara sa fi ascultat, face o prostie si isi trage rusinea.
"Pentru a-ti gasi un prieten trebuie sa inchizi un ochi. Pentru a-l pastra, trebuie sa-i
inchizi pe amandoi." Norman Douglas (1868-1952)
4. evita certurile: Proverbe 20:3
Este o cinste pentru om sa se fereasca de certuri; dar orice nebun se lasa stapanit de
aprindere.
5. vorbeste cu blandete: Proverbe 15:1
Un raspuns bland potoleste mania, dar o vorba aspra atata mania.
6. vorbeste pe scurt: Proverbe 10:19

Cine vorbeste mult nu se poate sa nu pacatuiasca, dar cel ce-si tine buzele, este un om
chibzuit.
7. fii prompt in a arata dragoste: Proverbe 10:12
Ura starneste certuri, dar dragostea acopere toate greselile.
8. insa, la nevoie, mai degraba mustra in loc de a lingusi: Proverbe 28:23
Cine mustra pe altii, gaseste mai multa bunavointa pe urma, decat cel cu limba
lingusitoare.
O populara expresie romaneasca uzata des in zilele noastre spune, "Doamna scapa-ma
de prietenii mei, caci de dusmani ma apar eu!", adevar ce a fost recunoscut si de altii:
"Mai mult trebuie sa ne ferim de invidia prietenilor decat de gandul rau al dusmanilor"
(Syrus)
"Cei ce ofera mai multa prietenie sunt cei care raman cu cea mai mare parte a ei"
"M-am dus in lume sa-mi gasesc prieteni, dar nu am putut gasi nici unul. M-am hotarat sa
fiu unul si am gasit prieteni peste tot" WBK
"Poti sa-ti faci mai multi prieteni in doua luni prin a deveni interesat de viata altora, decat
poti in doi ani prin a-i face pe altii sa fie interesati de tine." Dale Carnegie
CONCLUZIE: A aplica aceste sfaturi divine ne vor aduce binecuvantarea unor prieteni
buni in aceasta viata si ne vor face anticiparea petrecerii eternitatii alaturi de ei mult mai
placuta In loc de a depinde de sansa pentru a-ti face prieteni, asculta Cuvantul lui
Dumnezeu. Cu toate acestea, nici o prietenie pe care o putem inchega nu o poate intrece
pe aceea pe care o putem avea cu Cel care "tine la tine mai mult decat in frate", si anume
Domnul Isus Hristos! Pentru avea relatii bune de prietenie unii cu altii este nevoie ca in
primul rand sa cultivam o relatie foarte sincera cu EL.
Cat de bun prieteni sunteti tu si EL? Cat de aproape esti de El? Uneori, aceasta se reflecta
in relatiile tale cu altii pe care, fie le imbunatatesti, fie le distrugi!
Ioan 15:13-14
Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai Voi sunteti
prietenii Mei, daca faceti ce va poruncesc Eu.
<--Studii Biblice
Duminica seara, 31 octombrie, 1999

Bunatatea lui Dumnezeu motive de inchinare

Inspirat si adaptat dupa Stephen Charnock

"Discourses on the existence and the attributes of God"
(1628 1680)
Urmatoarea serie de studii ne va obliga sa cercetam Scripturile pentru a gasi motive de
inchinare si de lauda lui Dumnezeu. Noi am fost facuti pentru a-i aduce slava Lui, dar
asa fara nici un motiv dupa caderea omului in pacat, noi, pur si simplu nu ne inchinam
Lui. Acest lucru nu ne vine de la sine si nu ni se pare uneori natural. Cu toate acestea ca si
crestini studiul Cuvantului Sau ne descopera si ne aminteste toate motivele pe care le
avem pentru a ne inchina Lui. De aceea, sa cautam in el aceste motive. Vom ramane
uimiti cat de multe vom gasi!
Acesta va fi practic nu un serviciu de studiu propriu-zis, ci de lauda si inchinare.
Un beneficiu binecunoscut al inchinarii: suntem schimbati din slava-n slava, facuti si
mai mult asemenea Lui:
2Corinteni 3:18 Noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si
suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.
Apoi, "o biserica inchinatoare este o biserica evanghelizatoare".
Este un lucru bine stiut ca acolo unde El este inaltat, altii se vor simti atrasi de El!
Recunoasteri biblice ale bunatatii lui Dumnezeu. Este un mare lucru atunci cand un
om poate sa vada ca Dumnezeu este bun cu el ( Psalm 33:5 El iubeste dreptatea si
neprihanirea; bunatatea Domnului umple pamantul.) , dar si mai mare cand poate sa vada
ca Dumnezeu este in esenta Lui bun Cand o va face, I se va inchina! Este ceea ce au
facut cei ce, mai jos, au marturisit bunatatea lui Dumnezeu.
Psalm 25:8 Domnul este bun si drept: de aceea arata El pacatosilor calea.
(Bunatatea lui Dumnezeu este demonstrata in mantuire)
(De aceea, pentru mantuire omul trebuie sa-si exercite credinta nu in bunatatea lui
innascuta, ci in bunatatea Lui vesnica)
Psalm 34:8 Gustati si vedeti ce bun este Domnul! Ferice de omul care se increde in El!
(ea ar trebui incercata de toti oamenii)
Psalm 36:7 Cat de scumpa este bunatatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale gasesc
fiii oamenilor adapost.
(este demonstrata in siguranta vesnica a celor ce se bizuie pe ea)

Psalm 86:5 Caci Tu esti bun, Doamne, gata sa ierti, si plin de indurare cu toti cei ce Te
cheama.
Psalm 86:15 Dar Tu, Doamne, Tu esti un Dumnezeu indurator si milostiv, indelung
rabdator si bogat in bunatate si in credinciosie.
ESTE MOTIV DE INCHINARE ADUSA LUI
Psalm 106:1 Laudati pe Domnul! Laudati pe Domnul, caci este bun, caci indurarea Lui
tine in veci!
Psalm 107:1 ,,Laudati pe Domnul, caci este bun, caci in veac tine indurarea Lui!``
Psalm 107:8 O, de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea lui, si pentru minunile
Lui fata de fiii oamenilor!
Psalm 107:15 O, de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea Lui, si pentru
minunile Lui fata de fiii oamenilor!
Psalm 119:68 Tu esti bun si binefacator: invata-ma oranduirile tale!
Ieremia 33:11 strigatele de bucurie si strigatele de veselie, cantecele mirelui si
cantecele miresei, glasul celor ce zic: ,Laudati pe Domnul ostirilor, caci Domnul este bun,
caci in veac tine indurarea Lui!` Glasul celor ce aduc jertfe de multamire in Casa
Domnului.
Daca vom avea inaintea ochilor nostri cat mai des bunatatea Lui vom fi incurajati sa ne
inchinam Lui.
Cred ca un bun punct de plecare pentru imbunatatirea inchinarii pe care o aducem lui
Dumnezeu ca si crestini individuali si in comun ca si biserica este BUNATATEA lui
Dumnezeu.
Credeti ca Dumnezeu, Isus Hristos, si Duhul Sfant sunt intr-adevar buni? Pe ce va bazati?
De ce ati crede ca Dumnezeu este bun?

Pentru ca nu v-a pedepsit pentru pacate?

Pentru ca l-a trimis pe Isus?
Pentru ca, "va da de mancare"?

Da, da, dar mai sunt multe alte motive care vedeti, ne scapa! Sa le cautam impreuna.
Fiecare vede bunatatea lui Dumnezeu fata de el intr-un fel sau altul. Si asta-i foarte bine.
Totusi, de multe ori aceste convingeri nu ne-au condus la o inchinare ferventa, la o lauda
profunda a Numelui si caracterului Dumnezeului nostru, dupa cum vedem ca stau

lucrurile in mijlocul nostru. (vezi, de multe ori care este starea bisericii in inchinare:
impasibila si rece). Sa privim la urmatoarea intamplare.
"Inchinarea" tanarului fruntas
Privind la o intamplare din viata lui Isus vom vedea ca inainte de a-i primi inchinarea
Isus ii cere tanarului sa stabileasca cine-i "bun".
Tocmai cand era gata sa porneasca la drum, a alergat la El un om, care a ingenuncheat
inaintea Lui, si L-a intrebat: ,,Bunule Invatator, ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?``
"Pentru ce Ma numesti bun?`` i-a zis Isus. ,,Nimeni nu este bun decat Unul singur:
Dumnezeu" Marcu 10:18
Atunci s-a apropiat de Isus un om, si I-a zis: ,,Invatatorule, ce bine sa fac, ca sa am viata
vesnica?`` El i-a raspuns: ,,De ce ma intrebi: ,Ce bine?` Binele este Unul singur. Dar
daca vrei sa intri in viata, pazeste poruncile.`` Matei 19:16-17
Astfel, il vedem pe Isus ca-l mustra pe tanarul nobil bogat ca l-a numit "bun" fara sa fi
marturisit mai intai ca-l recunoaste pe Isus ca fiind mai mult decat un simplu om. Isus ii
cere sa stabileasca mai intai cine-i "bun"!
Sa stabilim si noi intai cum este Dumnezeu bun
A nu recunoaste ca Dumnezeu este bun si a nu te inchina Lui in consecinta, sta la originea
stricaciunii morale a oamenilor.
19 Fiindca ce se poate cunoaste despre Dumnezeu, le este descoperit in ei, caci le-a fost
aratat de Dumnezeu.
20 In adevar, insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui, se vad
lamurit, de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de
El. Asa ca nu se pot dezvinovati;
21 fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu
I-au multamit; ci s-au dedat la gandiri desarte, si inima lor fara pricepere s-a intunecat.
22 S-au falit ca sunt intelepti, si au innebunit;
23 si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor intr-o icoana care seamana cu omul
muritor, pasari, dobitoace cu patru picioare si taratoare.
24 De aceea, Dumnezeu i-a lasat prada necuratiei, sa urmeze poftele inimilor lor; asa ca
isi necinstesc singuri trupurile;
25 caci au schimbat in minciuna adevarul lui Dumnezeu, si au slujit si s-au inchinat
fapturii in locul Facatorului, care este binecuvantat in veci! Amin.
26 Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lasat in voia unor patimi scarboase

28 Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu in cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat in
voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neingaduite.
29 Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lacomie, de
rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de porniri rautacioase; sunt
soptitori etc. Romani 1
Ce este bunatatea Lui?
Tot binele se gaseste in natura Lui. Singura Fiinta care este din fire buna. Notiunea de
bun nu se poate defini in afara lui Dumnezeu.
Notiunea de bine este inseparabila de Fiinta lui Dumnezeu. Nu putem sa recunoastem
existenta Lui fara sa recunoastem si bunatatea naturii Sale. De aceea, Pavel numeste
bunatatea Lui dumnezeire pentru ca sunt calitati identice (vezi, Romani 1:20). De indata
ce tagaduim bunatatea Lui tagaduim si dumnezeirea Lui.
In acelasi timp, trebuie sa intelegem ca a spune ca Dumnezeu este mare (maret) dar a
omite ca este bun, inseamna a ne fauri un "dumnezeu" salbatic, un monstru
inspaimantator care asemenea unei mari turbate este gata sa inghita pe oricine se apropie
de El. Maretia Lui nu se poate desparti de bunatatea Lui, altfel am fi fost mistuiti de
mult., striviti de mult de maiestatea Lui.
Un Dumnezeu care nu este bun, nu este dumnezeu deloc! Nici un om nu-si poate
forma o idee despre Dumnezeu in mintea lui si sa aibe o parere mai buna despre altceva
pentru ca orice altceva consideram mai bun decat Dumnezeu, ne facem un idol din acel
lucru.
Toata ideea de bunatate se concentreaza in Fiinta lui la fel cum toate apele lumii
converg in oceane. Insa nu am fi avut nici o idee despre bunatate daca istoria omenirii nu
ar fi inregistrat atatea dintre faptele Sale. In mod natural avem o idee de rau, nu de bine.
Binele trebuie invatat, nu raul!
Ideea sau notiunea de bunatate este pur si simplu absurda fara includerea lui Dumnezeu
in definirea ei. Este exact ceea guverne si institutii din lume incearca acum sa faca dar nu
reusesc. Sa impuna un "bine" fara a recunoaste ca singurul standard de comparatie al lui
este Dumnezeul revelat in Isus Hristos. Reusesc europenii sa faca bine in Kosovo, de
pilda? Inca nu se poate spune! Reuseste guvernul actual sa refaca economia inchizand
fortat intreprinderi si lasand oamenii pe drumuri? Noi nu putem face bine fara a face si
ceva rau, si fara ca raul sa fie alipit de noi! In schimb, Dumnezeu poate!
Pentru a intelege mai bine cum este Dumnezeu bun sa observam ca:
Bunatatea Lui nu este totuna cu sfintenia Lui. Sfintenia lui Dumnezeu reprezinta
rectitudinea fiintei Lui care este pura, curata si fara cusur in sine, pe cand bunatatea Lui
este o manifestare a vointei Sale fata de toate creaturile Sale carora le face bine. Despre
sfintenia Lui putem spune ca straluceste cel mai bine prin legea Lui, dar bunatatea Lui

este aratata fata de orice fiinta care isi trage existenta de la El si care isi primeste
sustinerea de la El.
Bunatatea Lui nu este totuna cu mila Lui.
Bunatatea Lui se arata mai multor primitori ai ei, decat mila Lui.
Aceasta este situatia tuturor uratorilor lui Dumnezeu, sau a oamenilor care nu vor sa
renunte la pacate si sa se intoarca la El, sa se lepede de sine si sa-l recunoasca pe El ca
Domn. Acestia beneficiaza nu de mila Lui, ci de bunatatea Lui. Problema devine grava
atunci cand ei staruiesc in ignorarea bunatatii Lui si nu se intorc la El. Pentru sfidarea ei
vor fi pedepsiti cum se cuvine.
Romani 2:3-5
Si crezi tu, omule, care judeci pe cei ce savarsesc astfel de lucruri, si pe cari le faci si tu,
ca vei scapa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispretuiesti tu bogatiile bunatatii,
ingaduintei si indelungei Lui rabdari? Nu vezi tu ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna
la pocainta? Dar, cu impietrirea inimii tale, care nu vrea sa se pocaiasca, iti aduni o
comoara de manie pentru ziua maniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu.
Demonii sunt monumente ale bunatatii creatoare a lui Dumnezeu dar nu si primitori sau
instrumente ale milei Sale, deoarece sunt razvratiti. Harul lui Dumnezeu respecta fiinta
rationala, mila Lui pe cea nenorocita, insa bunatatea lui se arata tuturor, brutelor si
sfintilor, plantelor si pomilor, cat si omului constient se sine.
Creatia a fost un act de bunatate, nu de mila, si la fel este si providenta Lui in sustinerea
unor elementelor acestei lumi.
Multi au incercat sa batjocoreasca bunatatea lui Dumnezeu, spunand, "Da sigur,
Dumnezeu e bun! Uite cum i-a nimicit pe cei ce locuiau in tara Canaanului inainte de
venirea evreilor! Cum poti spune ca Dumnezeu e bun?" Ei bine, bunatatea lui Dumnezeu
este dovedita si prin faptul ca acesti contestatari ai ei isi continua existenta nestanjeniti!
Psalm 85
1 (Catre mai marele cantaretilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Tu ai fost binevoitor cu tara
Ta, Doamne! Ai adus inapoi pe prinsii de razboi ai lui Iacov;
2 ai iertat nelegiuirea poporului Tau,
3 i-ai acoperit toate pacatele; -(Oprire). Ti-ai abatut toata aprinderea, si Te-ai intors din
iutimea maniei Tale.
4 Intoarce-ne iarasi, Dumnezeul mantuirii noastre! Inceteaza-Ti mania impotriva noastra!
5 In veci Te vei mania pe noi? In veci iti vei lungi mania?
6 Nu ne vei inviora iarasi, pentru ca sa se bucure poporul Tau in Tine?
7 Arata-ne, Doamne, bunatatea Ta, si da-ne mantuirea Ta!
8 Eu voi asculta ce zice Dumnezeu, Domnul: caci El vorbeste de pace poporului Sau si
iubitilor Lui, numai, ei sa nu cada iarasi in nebunie.
9 Da, mantuirea Lui este aproape de cei ce se tem de El, pentru ca in tara noastra sa

locuiasca slava.
10 Bunatatea si credinciosia se intalnesc, dreptatea si pacea se saruta.
A beneficia de bunatatea Lui cum o fac multi care-l neaga si se fac ca nu o vad, este
atitudinea care sta la baza stricaciunii lor.
Bunatatea lui Dumnezeu este cuprinsa in toate atributele Sale. Toate lucrarile Sale
sunt nimic altceva decat consecinte ale bunatatii Sale diferentiate prin numele lor in
functie de "tintele" spre care este exercitata.
Cand Moise a vrut sa aibe o perspectiva aruncata asupra gloriei Sale, Dumnezeu a spus
ca-i va da ocazia sa vada o intrezarire a bunatatii Sale:
"Domnul a raspuns: ,,Voi face sa treaca pe dinaintea ta toata frumusetea (desi, e vorba
in engleza de "bunatatea" Lui) Mea, si voi chema Numele Domnului inaintea ta; Eu Ma
indur de cine vreau sa Ma indur, si am mila de cine vreau sa am mila!``(Ex.33:19)
Numar Strong: 2898 - tuwb (toob)
- good (as a noun), in the widest sense, especially goodness (superlative concretely, the best), beauty,
gladness, welfare: KJV-- fair, gladness, good (-ness, thing, -s), joy, go well with.

Exod 34:6 Si Domnul a trecut pe dinaintea lui, si a strigat: ,,Domnul, Dumnezeu este un
Dumnezeu plin de indurare si milostiv, incet la manie, plin de bunatate si credinciosie,
Manifestarea bunatatii Lui se face in creatie.
1. Bunatatea lui Dumnezeu este reflectata in creatia Lui, cand a spus despre fiecare
lucru pe care l-a creat ca "este bun". Daca inainte de creatie El Insusi nu ar fi fost bun
atunci nimic din ceea ce a creat nu putea sa fie bun.
Oamenii privesc astazi la creatie, la paragina in care se gaseste si refuza sa vada
bunatatea ei initiala. Este la fel cum ai privi la o catedrala splendida bombardata si ai
spune ca arhitectii ei nu au nici idee despre frumos si arta! Daca am privi cu putina
atentie, bunatatea lui Dumnezeu se vede in fiecare fir de iarba, in fiecare fulg de nea
Demonstrarea bunatatii Sale a fost cauza tuturor lucrurilor creatiei Sale. Bunatatea Lui a
constat in facerea din nimic a atator de multe lucruri A fi, existenta, este mai buna
decat nimic. Prin bunatatea Lui intreaga creatia a fost facuta. Dumnezeu nu a creat pentru
ca este o Fiinta vie, ci pentru ca este o Fiinta buna.
Creaturile sunt bune pentru ca El le-a facut asa, insa bunatatea Lui Insusi nu depinde de
nimic din exterior.
2. Bunatatea lui Dumnezeu este demonstrata in Isus Hristos, prin mantuirea pe care
ne-a adus-o.

Un subiect pe larg discutat in biserica noastra. Venirea lui Isus, viata, moartea si invierea
Lui reprezinta o dovada suprema a bunatatii Lui Dumnezeu.
Bunatatea Lui aratata in mantuire/rascumparare o depaseste pe cea aratata la creatie. Este
o culme a ei. Cand Adam a pacatuit in loc de a-i face pe loc un proces sumar urmat de o
executie rapida e rebelului Dumnezeu pronunta binecuvantari si fagaduinte (Gen.3:15).
Bunatatea Lui s-a manifestat inaintea justitiei Sale incalcate, si in timp ce-l izgoneste pe
om din paradis ii ofera speranta recastigarii lui.
Tit 3:3-5
Caci si noi eram alta data fara minte, neascultatori, rataciti, robiti de tot felul de pofte si
de placeri, traind in rautate si in pizma, vrednici sa fim urati si urandu-ne unii pe altii.
Dar, cand s-a aratat bunatatea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru, si dragostea Lui de
oameni, El ne-a mantuit, nu pentru faptele, facute de noi in neprihanire, ci pentru
indurarea Lui, prin spalarea nasterii din nou si prin innoirea facuta de Duhul Sfant.
Bunatatea Lui a motivat mantuirea noastra!
Generozitatea Lui in darea Fiului Sau pentru pacatele noastre este chiar mai mare decat
aceea aratata la crearea noastra. Este o bunatate pe care nici macar ingerii nu pot sa o
inteleaga.
La creatie a facut o creatura inocenta din pamant. La rascumparare a refacut-o prin
sangele Fiului Sau.
La creare puterea Lui a facut soarele sa straluceasca deasupra noastra. La mantuire
bunatatea Lui a facut dragostea Lui sa se reverse asupra noastra, foste obiecte ale maniei
Lui.
Pentru Fiul Lui si mantuirea care ne-a adus-o noi putem sa-i aducem lauda!
Bunatatea lui Dumnezeu este aratata in special fata de Biserica:
Psalm 31:19 O, cat de mare este bunatatea Ta, pe care o pastrezi pentru cei ce se tem de
Tine, si pe care o arati celor ce se incred in Tine, in fata fiilor oamenilor!
Plangeri 3:25 Domnul este bun cu cine nadajduieste in El, cu sufletul care-L cauta.
3. Bunatatea lui Dumnezeu se vede in pedepsirea raului.
Se vede in crearea iadului si trimiterea in iad a ingerilor cazuti si a oamenilor incorigibili.
Dreptatea lui Dumnezeu nu contrazice bunatatea naturii Sale.
O proprietate a binelui este de a fi separat de rau, a-l uri cu desavarsire, si a urmari
pedepsirea lui.

Multi oameni pretind astazi ca, "un Dumnezeu iubitor nu ar fi creat iadul si nu i-ar
trimite pe oameni acolo!". Insa in realitate argumentul decurge in felul acesta : Tocmai
fiindca este un Dumnezeu iubitor si bun, El a creat iadul pentru a inlatura raul. A nu
pedepsi raul sugereaza o lipsa de bunatate.
Pentru ca este Dumnezeu nu poate fi slab inaintea raului!
De aceea,
Iadul cel vesnic exista fiindca Dumnezeu este bun (!) intr-adevar, o axioma a
credintei crestine
Este o cruzime din partea Lui? Dimpotriva, daca fiinte nemuritoare cu un suflet rau isi
continua existenta nestanjenite raul lor ar acoperi totul iar sansa celor ce ar vrea sa scape
de el ar fi distrusa. Raul s-ar perpetua la nesfarsit si toti am fi chinuiti pe veci de rau.
Aceasta ar fi cruzimea adevarata ca domnia pacatului sa se instaureze vesnic.
Natura sfanta si bunatatea Dumnezeului nostru se afla intotdeauna in opozitie fata tot de
tot ce este rau. Pentru aceia dintre oameni care se pocaiesc de rele si de pacate, existenta
iadului nu mai constituie o amenintare, ci o asigurare ca pacatului i se va pune capat.
Bunatatea lui Dumnezeu este demonstrata prin faptul ca s-a ocupat de pacat, de rau.
Daca-l trecea cu vedere bunatatea Lui era indoielnica. Insa modul categoric si definitiv
prin care il va pedepsi arata cat de bun este.
Este un argument greu de inghitit pentru cei ce nu vor sa se intoarca de la rau la
Dumnezeu. Pentru cei carora le place raul si staruiesc in el. Insa Dumnezeu se va dovedi
bun la urma pedepsindu-i.
4. Bunatatea lui Dumnezeu se vede in providenta Lui fata de om
Neemia 9
24 Si fiii lor au intrat si au luat tara in stapanire; ai smerit inaintea lor pe locuitorii tarii,
Cananitii, si i-ai dat in mainile lor, impreuna cu imparatii si popoarele tarii, ca sa le faca
ce le place.
25 Au ajuns stapani pe cetati intarite si pe pamanturi roditoare; au stapanit case pline de
tot felul de bunatati, puturi sapate, vii, maslini, si pomi roditori din belsug; au mancat, sau saturat, s-au ingrasat, si au trait in desfatari, prin bunatatea Ta cea mare.
26 Totusi, ei s-au rasculat si s-au razvratit impotriva Ta. Au aruncat Legea Ta la spatele
lor, au ucis pe proorocii Tai, cari-i rugau fierbinte sa se intoarca la Tine, si s-au dedat la
mari ocari fata de Tine.
Lucrurile si bogatiile de care Israelul s-a bucurat in tara promisa Neemia le atribuite
bunatatii lui Dumnezeu. Stia prea bine ca Israelul nu le merita dupa toata neascultarea
aratata in pustie. Cand din nou s-au razvratit si nu i-au multumit, Dumnezeu le-a lovit
recoltele, turmele si casele, intorcandu-i de unde au plecat. Nu numai atat, dar cand au
crezut ca aceste bunuri li se cuvin si le apartin lor in exclusivitate, El i-a despartit de ele.

Bunatatea lui Dumnezeu se vede in a ne da lucruri si bunuri pentru a face posibila viata
chiar si atunci cand ne-am dovedit complet nevrednici de ele. Iata totusi la ce ar trebui sa
ne impinga aceasta bunatate a lui Dumnezeu:
Deuteronom 8:10 Cand vei manca si te vei satura, sa binecuvantezi pe Domnul,
Dumnezeul tau, pentru tara cea buna pe care ti-a dat-o.
Psalm 103:2 Binecuvinteaza, suflete, pe Domnul, si nu uita nici una din binefacerile Lui!
Proverbe 3:9 Cinsteste pe Domnul cu averile tale, si cu cele dintai roade din tot venitul
tau
Iacov 1:17 orice ni se da bun si orice dar desavarsit este de sus, pogorandu-se de la
Tatal luminilor, in care nu este nici schimbare, nici umbra de mutare.
Vezi, cazul celor 10 leprosi:
Luca 17:15-18
Unul din ei, cand s-a vazut vindecat, s-a intors, slavind pe Dumnezeu cu glas tare. S-a
aruncat cu fata la pamant la picioarele lui Isus, si I-a multamit. Era Samaritean. Isus a luat
cuvantul, si a zis: ,,Oare n-au fost curatiti toti cei zece? Dar ceilalti noua, unde sunt? Nu
s-a gasit decat strainul acesta sa se intoarca si sa dea slava lui Dumnezeu?``
Unde sunt astazi cei care isi amintesc sa se intoarca sa-i multumeasca pentru bunatatea
Lui? Unde sunt batranii care sa se intoarca si multumeasca pentru varsta avansata in care
si-au facut copii la casele lor si si-au vazut nepotii? Unde sunt tinerii care sa se intoarca
sa multumeasca pentru ca s-au vazut scapati de comunism si de atatea alte necazuri?
Spectrul celor "zece leprosi" inca atarna asupra noastra!
Bunatatea lui Dumnezeu se mai vede in intamplarile si ocaziile vietii:
Ezra 8:18 Si, fiindca mana cea buna a Dumnezeului nostru era peste noi, ne-au adus pe
Serebia, barbat cu minte, dintre fiii lui Mahli, fiul lui Levi, fiul lui Israel, si cu el pe fiii si
fratii lui, in numar de optsprezece;
Neemia 2:18 Si le-am istorisit cum mana cea buna a Dumnezeului meu fusese peste
mine, si ce cuvinte imi spusese imparatul. Ei au zis: ,,Sa ne sculam, si sa zidim!`` Si s-au
intarit in aceasta hotarare buna.
5. Bunatatea lui Dumnezeu se vede in a-i oferi omului legaminte, rasplati,
promisiuni si conditii.
Daca privim la Gen.2:17 vedem deja o prima conditie impusa omului.

Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: ,,Poti sa mananci dupa placere din
orice pom din gradina; dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in
ziua in care vei manca din el, vei muri negresit.``
Este aceasta asprime sau bunatate? Daca privim mai atent la ea, vedem ca este sugerat
ca daca moartea vesnica este o consecinta a neascultarii, atunci viata vesnica este
rezultatul ascultarii.
Un suveran absolut cum este Dumnezeu nu avea nevoie decat sa pretinda ascultare, fara
sa ofere promisiunea rasplatirii ei. Insa oferind viata vesnica ca rasplata a ascultarii si
dezvaluindu-i omului ca exista un asemenea rezultat, Dumnezeu se arata bun.
Da, asociata neascultarii este pedeapsa, dar de ce sa-i spui omului ca asociata ascultarii
este o rasplata? Doar, daca vrei sa te arati bun fata de el? Sa-l incurajezi sa te asculte.
Stephen Charnock a spus despre acest aspect ca, "Dumnezeu promite ca sa poata
rasplati si ameninta ca sa nu poata pedepsi." Asta este bunatate!
6. Bunatatea lui Dumnezeu se vede in schimbarea noastra, in innoirea naturii
noastre omenesti. Sa-l slavim pentru nasterea din nou!!
Dupa caderea in pacat si in urma mostenirii pacatului noi oamenii suntem mai degraba
asemenea regnului animal dupa trup, asemenea ingerilor dupa duhul nostru, asemenea lui
Dumnezeu dupa chip, dar despartiti de El dupa fire si caracter.
Lucrurile s-au schimbat insa dupa intruparea Fiului, natura noastra fiind asumata si
rascumparata de El, Isus ne-a unit din nou cu Dumnezeu prin credinta. Astfel, cel ce cred
in Isus devine fiu al lui Dumnezeu prin creare, dar frate al lui Isus prin infiere.
"Fratii Mei"
Aceasta este denumirea pe care dupa inviere Isus o atribuie ucenicilor Sai:
Ioan 20:17 ,,Nu ma tinea``, i-a zis Isus; ,,caci inca nu M-am suit la Tatal Meu. Ci, du-te la
fratii Mei, si spune-le ca Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru, la Dumnezeul Meu si
Dumnezeul vostru.``
Si fiindca El s-a facut de aceeasi fire cu ei, spune ca, "nu-I este rusine sa-i numeasca
,,frati" (Evrei 2:11).
In Isus are loc rascumpararea firii noastre pamantesti care departe de a cunoaste acum
perfectiunea, o va cunoaste totusi in ziua venirii Lui. Fiul s-a coborat pentru a ridica din
mocirla umanitatea noastra.
Iata exprimata aici innoirea firii noastre si efectul nasterii din nou asupra ei:

Ezechiel 36
25 Va voi stropi cu apa curata, si veti fi curatiti; va voi curati de toate spurcaciunile
voastre si de toti idolii vostri.
26 Va voi da o inima noua, si voi pune in voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru
inima de piatra, si va voi da o inima de carne.
27 Voi pune Duhul Meu in voi, si va voi face sa urmati poruncile Mele si sa paziti si sa
impliniti legile Mele.
Ce nu era posibil sa se implineasca intr-o fire pamanteasca decazuta, se poate acum intrun innoita. Aceasta este bunatatea lui Dumnezeu.
Romani 8:3-4 Caci-lucru cu neputinta Legii, intrucat firea pamanteasca (Greceste:
carnea, aici si peste tot unde e ,,firea pamanteasca``.) o facea fara putere-Dumnezeu a
osandit pacatul in firea pamanteasca, trimetand, din pricina pacatului, pe insusi Fiul Sau
intr-o fire asemanatoare cu a pacatului, pentru ca porunca Legii sa fie implinita in noi,
cari traim nu dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului.
Bunatatea lui Dumnezeu se mai vede in:

a-i implini omului nevoile existentei sale pamantesti

a se ingriji de fericirea lui
a-i face legi si a-i stabili principii
a-l atrage sa-i primeasca mila
in primirea lui la intoarcere, la pocainta

In pastrarea tuturor lucrurilor:

Psalm 36:6-7 Dreptatea Ta este ca muntii lui Dumnezeu, si judecatile Tale sunt ca
Adancul cel mare. Doamne, Tu sprijini pe oameni si pe dobitoace! Cat de scumpa este
bunatatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale gasesc fiii oamenilor adapost.
Fapte14:16-17 El, in veacurile trecute, a lasat pe toate Neamurile sa umble pe caile lor,
macar ca, drept vorbind, nu s-a lasat fara marturie, intrucat v-a facut bine, v-a trimes ploi
din cer, si timpuri roditoare, v-a dat hrana din belsug, si v-a umplut inimile de bucurie.``
In necazuri si prigoane:
Luca 12:11-12 Cand va vor duce inaintea sinagogilor, inaintea dregatorilor, si inaintea
stapanirilor, sa nu va ingrijorati, cum veti raspunde pentru apararea voastra, nici ce veti
vorbi; caci Duhul Sfant va va invata chiar in ceasul acela ce va trebui sa vorbiti.``
Luca 21:15 caci va voi da o gura si o intelepciune, careia nu-i vor putea raspunde, nici
sta impotriva toti potrivnicii vostri.
In ispite si in scurtarea lor, in intarirea noastra in ispite:
1Corinteni 10:13 Nu v-a ajuns nici o ispita, care sa nu fi fost potrivita cu puterea
omeneasca. Si Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile
voastre; ci, impreuna cu ispita, a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda.

In credinciosia Lui fata de noi: (in daruirea Lui de sine fata de noi)
Ezechiel 37:27 Locuinta Mea va fi intre ei; Eu voi fi Dumnezeul lor, si ei vor fi poporul
Meu.
Ezechiel 32:38-39 Ei vor fi poporul Meu, si Eu voi fi Dumnezeul lor. Le voi da o inima si
o cale, ca sa se teama de Mine totdeauna, spre fericire lor si a copiilor lor dupa ei.
1) Ce inseamna a ignora bunatatea lui Dumnezeu?
Romani 11:22 Uita-te dar la bunatatea si asprimea lui Dumnezeu: asprime fata de cei ce
au cazut, si bunatate fata de tine, daca nu incetezi sa ramai in bunatatea aceasta;
altmintrelea, vei fi taiat si tu.
2) Ce beneficii practice aduce amintirea in permanenta a bunatatii Lui?
Umbli in adevarul Lui
Psalm 26:3 Caci bunatatea Ta este inaintea ochilor mei, si umblu in adevarul Tau.
Duce la inchinare
Psalm 63:3 Fiindca bunatatea Ta pretuieste mai mult decat viata, de aceea buzele mele
canta laudele Tale.
Aratam bunatate fata de altii
Efeseni 4:32 Dimpotriva, fiti buni unii cu altii, milosi, si iertati-va unul pe altul, cum v-a
iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos.
Daca vedem bunatatea Lui fata de noi, ne vom purta la fel cu dusmanii nostri si ii
vom castiga pentru Hristos
Matei 5:44-47 Dar Eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va
blestema, faceti bine celor ce va urasc, si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va
prigonesc, ca sa fiti fii ai Tatalui vostru care este in ceruri; caci El face sa rasara soarele
Sau peste cei rai si peste cei buni, si da ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti. Daca
iubiti numai pe cei ce va iubesc, ce rasplata mai asteptati? Nu fac asa si vamesii? Si daca
imbratisati cu dragoste numai pe fratii vostri, ce lucru neobisnuit faceti? Oare paganii nu
fac la fel?
- Vom avea rabdare cu cei ce ne fac raul sau pur si simplu, ne fac viata grea pe pamantul
acesta!

CONCLUZIE:
Dintre toate atributele lui Dumnezeu bunatatea Lui si nu puterea, maiestatea,
sau sfintenia Lui, ar trebui sa fie motivul care sa atraga cea mai profunda,
sincera si ferventa inchinare din partea noastra.
Psalm 107:8 O, de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea lui, si pentru minunile
Lui fata de fiii oamenilor!

Daca suntem slabi (nepasatori, insensibili) in inchinare este asa fiindca nu vedem
bunatatea Lui aratata noua in atat de multe feluri si descoperita in general de
Scriptura.
A fi constienti de bunatatea lui Dumnezeu ne va stimula inimile in a exprima recunostinta
in inchinare. Sentimentul bunatatii Lui care ne va patrunde mintile si inimile ne va face
sa-l iubim si sa-l adoram la randul nostru. Acesta ar fi raspunsul normal cuvenit fata de
bunatatea Lui!
Ar trebui sa incercam sa exploram mai departe aceasta tema a bunatatii lui Dumnezeu cu
speranta ca rezultatul descoperirilor noastre ne va indemna sa ne inchinam Lui si mai
mult. Pentru moment sa ne inchinam Lui pentru ce am aflat astazi.
Daca vrea cineva sa-i exprime lui Dumnezeu lauda, inchinare, recunostinta pentru ca
vede bunatatea Lui fata de el, il invit acum sa o faca public, in mijlocul adunarii.
Nu-l lingusiti pe Dumnezeu, ci intr-adevar daca vedeti ca El este bun cu voi, multumiti-i!
Daca ti-a umplut inima de multumire, ai ocazia acum sa ti-o golesti!
Dar daca iti este plina de nemultumire, invidie si amaraciune, pentru ca nu vezi bunatatea
lui Dumnezeu fata de tine, fie prin circumstantele vietii tale, bunurile ce le ai, sau nu le
ai, prin prietenii si mediul in care te gasesti, atunci mai bine taci, si cere-i sa te ajute sa
incepi sa vezi bunatatea Lui nemarginita fata de tine!
Teodor Macavei 09.11.99
<--Studii Biblice
Duminica, 23 ianuarie, 2000

STUDIU IN CARTEA LUI IOV

INTELEPCIUNEA LUI DUMNEZEU ASA CUM ESTE
EVIDENTIATA IN CARTEA LUI IOV
Cu portiuni inspirate si adaptate dupa Stephen Charnock
"Discourses on the existence and the attributes of God"
(1628 1680)
RECAPITULARE:
Aceasta carte pare a fi scrisa pentru a raspunde si a explica unele dintre cele mai
chinuitoare intrebari ale umanitatii.

1. de ce sufera cei nevinovati?

2. a demasca ocarile aduse de diavol celor ce cred in Dumnezeu
3. pentru a-i arata lui Iov asa cum este intr-adevar
4. pentru a-i invata pe sfinti rabdarea
5. pentru a invata nevoia de pocainta ...daca pana si cei neprihaniti sufera!
6. Subliniaza suveranitatea si intelepciunea lui Dumnezeu in mijlocul necazurilor omului.
Vedem in aceasta carte incercarea disperata a prietenilor lui Iov, si uneori a lui Iov
insusi de a explica suferinta dintr-o perspectiva strict pamanteasca si omeneasca. Nu se
explica! Pentru a intelege aceasta problema avem nevoie sa-l luam in considerare pe
Dumnezeu. Intr-adevar vedem ca explicatia nu intervine pana ce Iov nu se
"resemneaza" in credinta ca Dumnezeu stie mai bine ce face. Faptul ca Dumnezeu a
rasplatit credinta lui Iov este mesajul culminant al cartii.
Iov ne spune ca omul nu este pierdut si fara speranta in fata raului si a suferintei.
Are planul spiritual care sa-l ajute sa-l inteleaga!
O SCHITA A CARTII
Partea de proza: capitolele 1,2
Scena I: In tara lui Uz prosperitatea si linistea lui Iov 1:1-5
Scena II: In ceruri ocara pe care Satana o aduce impotriva lui Iov, inaintea lui Dumnezeu
1:6-12
Scena III: In tara lui Uz pierderea copiilor sai si a tuturor bogatiilor 1:13-22
Scena IV: In ceruri Dumnezeu si satana 2:1-6
Scena V: In tara lui Uz Iov isi pierde sanatatea si sprijinul sotiei lui 2:7-10
Partea de poezie: capitolele 2:11-42:6 Sectiunea de poezie a cartii reprezinta o intrecere
in argumente, o disputa ideologica intre Iov si cei trei prieteni ai lui. O dezbatere aprinsa
era in aceea vreme ca un meci de fotbal din zilele noastre.
Scena VI: la groapa de gunoi a cetatii
1. Iov nu mai este inteles de prietenii sai 2:11-13
2. Iov contra Elifaz, Bildad, Tofar 3:1-32:1
3. Iov in disputa cu Elihu 32:2-37:24
Scena VII: Disputa dintre Domnul si Iov 38:1-42:6
Incheierea in proza: capitolele 42:7-17
Scena VIII: In tara Uz - Binecuvantarea indoita (dubla) a lui Iov cu zile, familie, copiii si
bogatii.
In trei serii de dialoguri niste prieteni, Elifaz, Bildad si Tofar, veniti initial sa-l mangaie
incep mai tarziu sa-l critice nemilos conform unor sabloane religioase curente atunci si

curente astazi. Ei erau siguri ca toate aceste suferinte ingrozitoare ale lui Iov sunt cauzate
de pacatele lui. In mod simplist ei sustin ca suferinta este rezultatul numai al pacatului.
De aceea, daca Iov s-ar pocai doar de pacatele sale totul va fi bine din nou. Insa Iov a
stiut mai bine. El stia bine ca nu merita aceasta pretinsa pedeapsa cruda, dar totusi nu
putea sa inteleaga de ce a ingaduit Dumnezeu ca asa ceva sa i intample lui. De aceea, Iov
parea confruntat cu dilema ori ca Dumnezeu il trateaza nedrept, sau ca exista o alta
explicatie care ii este necunoscuta lui. In final, s-a plecat in fata Necunoscutului, care i sa facut cunoscut chiar prin intermediul necazurilor pe care le-a indurat.
Sfintirea un motiv al suferintei
Iov 23:10 Dar El stie ce cale am urmat; si, daca m-ar incerca, as iesi curat ca aurul.
"Eu cred ca necazurile noastre repetate nu cad asupra noastra asemenea trasnetului asupra
unui copac putred, distrugandu-l si mai mult, ci mai degraba asemenea loviturilor unui
sculptor ilustru asupra blocului de marmura in care va lua forma o imagine a frumusetii si
splendorii. Daca prezenta divina se face simtita, nici o soarta nu este rea. Daca ii voi
vedea mana, nici o intamplare va veni ca o surpriza."
"Un singur Fiu a avut Dumnezeu fara pacat, dar nici unul fara intristare/necaz/suferinta."
John Trapp
"Exista mai mult rau intr-o picatura de pacat decat intr-un ocean de suferinta." Thomas
Watson
"Daca o oaie se departeaza de turma, pastorul nu-si trimite cainele ca sa o devoreze ci ca
sa o aduca inapoi. Asa face si Pastorul nostru ceresc." Daniel Cawdray
"Beethoven a compus ce-a mai buna muzica a sa dupa ce a asurzit complet. Apoi, Pascal
a facut cele mai profunde observatii despre om si Dumnezeu, despre viata si moarte in
acele perioade de crunta suferinta." Robert J. McCracken (1904-1973)
"Dumnezeu putea sa-l fereasca pe Daniel de groapa cu lei... pe Sila si Pavel, sa-i crute de
inchisoare ...sau putea sa-i crute pe cei trei tineri evrei de cuptorul incins, insa Dumnezeu
nu ne-a promis niciodata sa ne fereasca sau sa ne crute de necazuri ci doar a promis doar
sa ne treaca prin ele avandu-l pe El alaturi!" Merv Rosell
In general reactia tuturora in fata raului si a suferintei dezvaluie o profunda imaturitate
spirituala.
Pe langa subiectul suferintei neprihanitului Iov si al explicarii existentei raului, un alt
subiect frecvent subliniat in aceasta carte a lui Iov este intelepciunea lui Dumnezeu. De
fapt, "relele" ce au avut loc in viata lui Iov au sens doar in lumina intelepciunii
nepatrunse a lui Dumnezeu!

Voi continua astazi dezvoltarea temelor cartii lui Iov cu a vorbi despre intelepciunea lui
Dumnezeu. Biblia ne spune ca Dumnezeu a prins pe oameni in intelepciunea lor, si ca
nebunia lui Dumnezeu este mai inteleapta decat intelepciunea oamenilor (vezi, 1Cor.1).
De unde provin aceste cuvinte repetate de apost. Pavel? Din cartea lui Iov.
Ce este nebunia lui Dumnezeu care mantuieste pe oameni? Vezi, care a fost aceasta
de-a lungul vremurilor. Cazul lui Noe, Avraam, Iosua, etc.
Rom.16:27...lui Dumnezeu, care singur este intelept, sa fie slava, prin Isus Hristos, in
vecii vecilor! Amin.
Cartea lui Iov pare sa fie intarirea acestei afirmatii de mai tarziu a lui Pavel. Nimeni nu
stie de ce exista raul si de ce adesea se abate asupra celor inocenti. Doar Dumnezeu. De
ce doar El stie? Pentru ca El singur este intelept!
Daca in cazul lui Pavel exclamatia de recunoastere a intelepciunii lui Dumnezeu se
datoreaza ingeniozitatii Sale in mantuirea oamenilor prin darea Fiului Sau, la vremea
potrivita si in maniera potrivita, in cazul lui Iov intelepciunea lui Dumnezeu reiese din
modul in care El raspunde provocarii Satanei de testare a lui Iov si de felul in care a
folosit raul in viata lui Iov pentru a-si justifica Domnia si suveranitatea, cat si meritul Sau
de a fi slujit de om pentru simplul fapt ca este Creatorul lui.
La fel cum Hristos a spus-o, "Binele este Unul singur" (Mat.19:17) si cum a spus-o aici
apostolul Pavel, "Dumnezeu care singur este intelept", la fel Iov spune ca ...
Iov 9:4 A Lui este intelepciunea, si atotputernicia: cine I s-ar putea impotrivi fara sa fie
pedepsit?
Iov 12:13 La Dumnezeu este intelepciunea si puterea; sfatul si priceperea ale Lui sunt.
Iov 12:16 El are puterea si intelepciunea El stapaneste pe cel ce se rataceste sau
rataceste pe altii.
Iov 28:12 Dar intelepciunea unde se gaseste? Unde este locuinta priceperii?
Prin comparatie, asa cum toate creaturile sunt necurate fata de puritatea Lui, tot asa ele
sunt "proaste" (nechibzuite) in comparatie cu intelepciunea Lui. Nici chiar ingerii Lui nu
se ridica la nivelul intelepciunii Sale
Iov 4:18 Daca n-are incredere Dumnezeu nici in slujitorii Sai, daca gaseste El greseli
chiar la ingerii Sai...
La fel cum in Rom.16:27 are loc o "luare", ca sa zicem asa, a intelepciunii de la orice
creaturi si atribuirea ei exclusiv lui Dumnezeu prin Isus Hristos, tot asa putem spune ca in
Iov are loc o ascundere a intelepciunii lui Dumnezeu prin nenorocire si o atribuire a ei
doar lui Dumnezeu.
Cum recunosc oamenii ca Dumnezeu este mai intelept decat ei? exemple:

este mai tare...

este mai stiutor
este mai viclean, prevazator

Intelepciunea este strictul apanaj al lui Dumnezeu. Este teritoriul Sau. Nici o creatura
nu poate pretinde ca o are. El este atat de intelept, incat este Insasi intelepciunea.
In necazul lui Iov, vedem cum straluceste intelepciunea nevazuta si nepatrunsa a lui
Dumnezeu, daca privim la felul in care lucreaza in circumstantele vietii omului.
Intai, ce este intelepciunea? Grecii o considerau mai intai de toate o perfectiune in vreo
arta sau meserie. Putem sa-i spunem pricepere.
Astfel doar Dumnezeu are pricepere in domeniul vietii omului. Un pictor sau un sculptor
erau numiti "intelepti" daca stapaneau cu desavarsire tainele artei, sau ale meseriei lor.
Daca aveau o excelenta cunoastere a respectivei arte.
In "arta" lucrului cu omului, a mantuirii, convertirii si transformarii lui spirituale, doar
despre Dumnezeu se poate spune ca este singurul intelept (priceput).
Avem o prima idee a ce poate sa insemne ca Dumnezeu este intelept. El "stie" cum sa-l
aduca la realitate pe om. "Stie", "se pricepe", cum sa-l mantuiasca si sa-l innoiasca
spiritual.
Ulterior in cultura greaca, titlul de intelept a fost acordat celor ce se devotau contemplarii
lucrurilor inalte si care serveau scopurilor filozofice si didactice.
Vedem ca intelepciunea lui Dumnezeu este permanent contrastata cu "intelepciunea
acestei lumi" (1 Cor. 1:20; 3:19), cu "intelepciunea omeneasca" (1 Cor. 2:4, 13), cu
"intelepciunea oamenilor" (1Cor.2:5), si cu "intelepciunea acestui veac" (1Cor.2:6). De
aceea, conceptul biblic al intelepciunii este extrem de diferit de conceptul clasic al
intelepciunii ce cauta sa determine sensul existentei prin intermediul filozofiei si al
gandirii rationale a omului.
In schimb, primul principiu al intelepciunii divine ii impune omului sa se smereasca
inaintea lui Dumnezeu in ascultare de poruncile Sale, si in inchinare. Aceasta idee razbate
puternic din cartile de intelepciune ca Iov, Proverbe, Ecleziastul si Psalmii.
(from Nelson's Illustrated Bible Dictionary; Copyright (C) 1986, Thomas Nelson
Publishers)
In mod obisnuit, ii mai numim "intelepti" pe aceia dintre noi care isi traiesc vietile in
cumpatare, care isi fac treburile cu pricepere si discretie, care isi stapanesc patimile firii si
care se poarta cu grija si respect fata de semenii lor.
Insa in particular, intelepciunea consta din a face bine. Consta in a stabili un tel bun, a
alege mijloacele potrivite si in a le folosi pentru indeplinirea acelui tel. Asa cum noi
credem ca omul intelept este cel ce are cel mai nobil scop, poseda cele mai potrivite si
mai nobile mijloace, tot asa Dumnezeu este infinit mai intelept pentru ca este o fiinta net
superioara omului si poseda mijloacele cele mai nobile pentru atingerea celui mai suprem
scop, care este El Insusi. Nefiind nimeni mai superior ca El, nimic nu poate sa fie un scop

mai suprem decat El Insusi. Asa cum El este cauza tuturor lucrurilor, tot asa reprezinta
scopul final al tuturor lucrurilor. Iata acelasi lucru exprimat de Pavel:
Rom.11:36 Din El, prin El, si pentru El sint toate lucrurile. A Lui sa fie slava in veci!
Amin.
Apoi,
Este considerat intelept cel ce se foloseste de oportunitatile oferite de imprejurari pentru
a-si duce la indeplinire planurile. Cel ce are capacitatea de a prevedea toate piedicile si
intrigile si isi armonizeaza actiunile conform posibilitatilor.
Dar Dumnezeu are mai multa prevedere decat omul incat sa nu poata fi impiedicat de
circumstante si mai multa bunatate decat el incat sa nu fie nevoie sa insele pentru a-si
indeplini planurile. Asa s-a intamplat pe vremea intruparii Fiului Sau in lumea noastra
care este numita, "implinirea vremii".
Gal.4: 4 Dar cand a venit implinirea vremii, Dumnezeu a trimes pe Fiul Sau, nascut din
femeie, nascut supt Lege, ca sa rascumpere pe cei ce erau supt Lege, pentru ca sa
capatam infierea.
In aceasta, si-a aratat El intelepciunea. S-a folosit de toate imprejurarile istorice,
culturale si sociale pentru a face cunoscuta voia Lui si a-si descoperi gloria Lui celui ce-l
vedeau pe Fiul (Ioan 1:14,15). Toate imprejurarile au slujit implinirii planului intelept al
lui Dumnezeu de mantuire a omenirii. Nici un lucru neinsemnat ca, sfasierea camesii Lui,
sau oferirea vinului amestecat cu otet, nu au fost intamplari, ci asa cum se spune au facut
parte din evenimentele "implinirii vremurilor", sau "sfarsiturilor veacurilor".
1Cor. 10:11 Aceste lucruri li s-au intamplat ca sa ne slujeasca drept pilde, si au fost scrise
pentru invatatura noastra, peste cari au venit sfarsiturile veacurilor.
Efes.1:10 ca sa-l aduca la indeplinire la plinirea vremurilor, spre a-Si uni iarasi intr-unul
in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri, si cele de pe pamant.
1Pe 1:20 El a fost cunoscut mai inainte de intemeierea lumii, si a fost aratat la sfarsitul
vremurilor pentru voi,
Evrei 9:26 fiindca atunci ar fi trebuit sa patimeasca de mai multe ori de la intemeierea
lumii; pe cand acum, la sfarsitul veacurilor, S-a aratat o singura data, ca sa stearga
pacatul prin jertfa Sa.
Fapte 4:27 In adevar, impotriva Robului Tau celui sfant, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au
insotit in cetatea aceasta Irod si Pilat din Pont cu Neamurile si cu noroadele lui Israel, ca
sa faca tot ce hotarase mai dinainte mana Ta si sfatul Tau.
Intelepciunea lui Dumnezeu consta in a face toate lucrurile dupa sfatul voii Sale. Caile si
hotararile lui Dumnezeu nu sunt determinate doar de voia Lui, ci El actioneaza conform
intelepciunii si sfatului infinitei Sale intelegeri/priceperi. In Efes.1:11 se spune,

Efes.1:11 In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea
Aceluia, care face toate dupa sfatul voii Sale
De aceea, nu putem spune asa cum o face Carl Jung ca, "a fost voia Lui Dumnezeu" ca
Iov sa fie nenorocit, si sa ne intrebam "ce fel de Dumnezeu crud este acesta care-si
tortureaza supusii credinciosi?"

LUI JUNG I-A DISPLACUT INTELEPCIUNEA LUI DUMNEZEU

STITI, ...II ERA SUPERIOARA LUI!?
Intelepciunea Lui este ceea care a permis sa i se intample aceste lucruri lui Iov. Exact
aceasta intelepciune a lui Dumnezeu este ceea ce-i displace enorm lui Carl Jung in cartea
lui "Imaginea omului si imaginea lui Dumnezeu", mai precis in "comentariul" sau profan
asupra cartii lui Iov. El i-a aceasta intelepciune peste picior, denumita "pronie" in
traducerea romaneasca a lucrarii de psihologie si religie.
El numeste modul in care Dumnezeu a actionat in viata lui Iov "un spectacol,
neestompat de nimic, al salbaticiei si lipsei de scrupule divine" (pag.206), si acuza
"nedreptatea flagranta (asa numeste Jung intelepciunea lui Dumnezeu) a lui Iehova
care se cuvenea sa-i faca cunoscut lui Iov scopul suferintelor sale".
Asa se vad intr-adevar lucrurile de catre cei ce nu stiu nimic despre nebunia lui
Dumnezeu care, "este mai inteleapta decat oamenii" (vezi, 1Cor.1:25) si lui Jung ii scapa
"flagrant" faptul ca in intelepciunea Lui Dumnezeu a demonstrat ca Iov nu-i slujeste din
interes si ca astfel Satana a fost mustrat si ocara lui redusa la tacere.
1Co 1:25 Caci nebunia lui Dumnezeu, este mai inteleapta decat oamenii si slabiciunea
lui Dumnezeu, este mai tare decat oamenii.
1Co 1:18 Fiindca propovaduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sint pe calea pierzarii:
dar pentru noi, cari suntem pe calea mantuirii, este puterea lui Dumnezeu.
1Co 1:27 Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele
intelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele tari.
1Co 1:28 Si Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, si lucrurile dispretuite, ba inca
lucrurile cari nu sunt, ca sa nimiceasca pe cele ce sunt;
1Co 1:29 pentru ca nimeni sa nu se laude inaintea lui Dumnezeu.
Actiunile voii divine nu sunt pripite sau irascibile ci urmeaza sfatul gandului Sau
inaltat. Si lucrurile din viata lui Iov s-au petrecut dupa "sfatul voii Sale" ce a hotarat ce
era mai bine sa se intample. Toate caile Sale sunt desavarsite. Toate caile Sale sunt drepte:
Deuteronomul 32:4 El este Stanca; lucrarile Lui sint desavarsite, Caci toate caile
Lui sint drepte; El este un Dumnezeu credincios si fara nedreptate, El este drept si
curat.
Intr-adevar Dumnezeu a beneficiat de cunoasterea de la bun inceput a sfarsitului
suferintelor lui Iov dar nu a actionat arbitrar conform cunoasterii Sale, ci a actionat

potrivit intelepciunii Sale. Cunoasterea lui Dumnezeu reprezinta intelegerea de catre El

a tuturor lucrurilor, dar intelepciunea Lui este folosirea priceputa a tuturor lucrurilor
pentru indeplinirea planurilor Sale. Apostolul Pavel il admira pentru acestea si le
recunoaste ca fiind distincte:
Rom.11:33 O, adancul bogatiei, intelepciunii si stiintei lui Dumnezeu! Cat de nepatrunse
sint judecatile Lui, si cit de neintelese sint caile Lui!
Intelepciunea si stiinta lui Dumnezeu nu este numai bogata si ci si inalta, adanca, lunga si
lata, depasind astfel cunoasterea omeneasca (Efes.3:18).
Cunoasterea poate sa insemne intelegerea a cum este un facut un lucru, dar intelepciunea
inseamna priceperea cu care acesta este folosit la ceva. Ca si atribut al lui Dumnezeu,
intelepciunea Sa este mai transcendenta (greu de inteles) decat cunoasterea/stiinta Sa. Ea,
nu doar presupune existenta cunoasterii, dar si utilizarea ei in maniera cea mai eficienta.
Exista oameni care stiu foarte multe, adevarate enciclopedii umblatoare, dar carora le
lipseste intelepciunea pentru ca nu stiu cum sa-si foloseasca imensa lor cunoastere. Insa
Dumnezeu este atat atoate-cunoscator cat si singurul intelept.
Prov.2:6 Caci Domnul da intelepciune; din gura Lui iese cunostinta si pricepere.
Dar stiti ce vine Jung si spune?
"...acesta este singurul raspuns posibil, pentru un martor care, confruntat direct cu puterea
creatoare infinita, simte inca oase groaza de o nimicire aproape totala. Cum altfel ar putea
sa raspunda, in mod rezonabil, in aceste circumstante un vierme uman, care se taraste in
pulbere, pe jumatate strivit deja?"
Dar, Dumnezeu nu l-a amenintat pe Iov cu distrugerea/nimicirea. In creatie si-a
demonstrat intelepciunea, nu mania! Ce i-a facut o avanpremiera a Zilei Judecatii? Nu.
Jung confunda atributele Dumnezeirii!
Jung mai spune ca, "arbitrariul divin aserveste dreptatea". Insa, gandeste extrem de pueril
caci Dumnezeu isi arata aici dreptatea (sau, arata ca are dreptate) nu fiindca-i
puternic, ci fiindca-i intelept!!!
In pag.209 Jung il acuza pe Dumnezeu de "antinomie", adica "o suma de contradictii
interioare, o conditie indispensabila a dinamicii Sale monstruoase, a atotputerniciei si
omniscientei Sale", dar nu pare sa observe si nici sa stie ca, dragostea Lui nu contrazice
mania, sau dreptatea Lui, caci in Hristos una a fost aratata iar cealalta a fost deplin
satisfacuta, si nici nu realizeaza ca puterea Lui nu actioneaza in mod salbatic,
necontrolata de intelepciunea Lui. Daca ar face-o pentru o singura clipa, omul ar fi fost
nimicit de mult!
Nu apreciaza bunatatea aratata de Dumnezeu!

Vedem ca Jung impartaseste convingerea multor ignoranti spunand blasfemiator ca, "a
provocat pacatul originar, fara a avea intentia sa o faca."
<-- Studii Generale Asupra Cartilor Vechiului Testament | urmatoarea pagina
Duminica, 15 ianuarie, 2000

Pentru o vreme vom lua la rand fiecare carte a Vechiului Testament. Pentru fiecare din ea
voi pregati un studiu general al cartii in care vom afla, cine a scris-o, de ce a fost scrisa,
perioada cand a fost scrisa, si cui a fost scrisa, si de asemenea, care sunt principalele teme
teologice si invataturi ale ei. In felul acesta, sper sa ajungem sa ne dezvoltam teologia
noastra si sa ne completam cunoasterea noastra biblica generala. De asemenea, atunci
cand in mod normal citim aceste carti, avand aceste studii sa intelegem despre ce
vorbeste autorul, ce forme literare foloseste si in ce vremuri i-a vorbit Dumnezeu.
Din randul literaturii poetice a Bibliei face parte si cartea Iov.

Iov, "pocaitul"
Omul: este tot numai mizerie la nastere, are durere in viata si face necaz la moarte.
Viata-i scurta si plina de basici. Maxima a negrilor americani.

Asa suna de multe ori filozofia pesimista si fatalista a oamenilor care nu inteleg rostul
suferintei si a necazurilor in viata. Ei se resemneaza in ateism, fatalism si pesimism. Ati
observat ca dupa acest secol in care oamenii au experimentat tot felul de ideologii
(comunism, nazism, capitalism, etc.), sentimentul predominant este dezgustul fata de tot.
Lehamitea! Suferinta omului nu s-a micsorat, societatea ideala nu s-a instaurat si fericirea
ramane un vis...
Ati citit vreun editorial al ziarelor romanesti numit asa? Eu am citit mai multe.
INSA CARTEA IOV ESTE DE UN OPTIMISM SUPRANATURAL!!
Cred ca putem spune despre aceasta carte ca prescrie un optimism supranatural, daca nici
asemenea catastrofe ca cele din viata lui Iov nu pot/reusesc sa faca viata pe acest pamant
sa nu aibe sens!
VALOARE LITERARA
Multi autori si critici literari seculari recunosc valoarea literara a cartii Iov. Desi nu este
scrisa in rima si metrul vestic ci in stilul poeziei evreiesti, cartea Iov este recunoscuta ca
fiind una dintre cele mai magnifice piese dramatice ale lumii. Fara probleme poate fi
asezata alaturi de Iliada lui Homer, sau de scrierile lui Shakespeare...

CARTEA RASPUNDE LA INTREBARI VITALE ALE EXISTENTEI OMENESTI

Iov este cea mai straveche lucrare care se adreseaza vesnicei si tulburatoarei chestiuni a
raului si a suferintei omenesti. Ea raspunde in mod inspirat de Duhul Sfant la intrebari de
felul:
Cum a putut un Dumnezeu asa de bun sa creeze o lume atat de rea?
De ce sa facem binele?
De ce sa nu facem raul ca sa iasa binele din el? Un ecou al unor intrebari pe care si
apostolul Pavel le-a repetat si pe care le-a combatut retoric.
De ce sufera unii oameni drepti si de ce raul trece uneori nepedepsit?
Cum se explica aceste lucruri in lumina existentei unui Dumnezeu drept, sfant si
iubitor?
Ii pasa cu adevarat lui Dumnezeu de cei ce-i apartin si ii ocroteste?
Sunt necazurile si suferintele un semn ca cel ce le indura a pacatuit?
Daca Dumnezeu este bun de ce ingaduie ca cel nevinovat sa sufere?
(un citat dintr-un film: "lumea aceasta nu este un loc drept si cinstit pentru toata lumea";
sau din altul: "dar toti avem dreptul la fericire!")
Iov este prima dintre cartile poetice ale Bibliei, printre care se mai includ Psalmii,
Proverbele, Ecleziastul, Cantarea Cantarilor, si Plangerile lui Ieremia. Se poate numi asa
datorita formei literaturii continute in ea fara sa sugereze ca ar fi imaginara sau
capricioasa. "Muza" autorului este Duhul Sfant! Faptul ca are o forma poetica nu
inseamna ca poezia lui Iov este si ritmica. Poezia evreiasca se caracterizeaza prin
repetarea unei idei, mijloc literar care se numeste paralelism.
AUTORUL CARTII
Urmatorii autori au fost sugerati: Moise, Ezra, Solomon, Iov, si Elihu. Elihu, spune
texanul Vernon McGee pare cel mai probabil (32:16).
EXCLUDEREA LUI IOV. Mesajul ei este bazat pe ignoranta caracterului principal
a evenimentelor ce se petreceau in viata lui, de aceea este indoielnic ca ar fi Iov.
Necunoasterea de catre Iov a evenimentelor petrecute in cer si care erau in legatura cu
necazul sau ii face pe unii sa spuna ca Iov nu poate sa fie cel ce-a scris aceasta carte.
Probabil ca au dreptate!
Daca nu Iov atunci cine?
Moise? Traditia evreiasca il sugereaza pe Moise ca autor devreme ce tara lui Ut era
invecinata cu desertul Madianului unde Moise a trait timp de 40 de ani, exilat fiind acolo
de Dumnezeu dupa uciderea egipteanului. Se presupune astfel ca el s-a intors din acel
exil aducand aceasta carte cu el. Unii spun ca aceasta carte provine din colectia
"mineana" de scrieri arabe.
SOLOMON?
Datorita asemanarilor de stil si continut unii spun ca este posibil ca el sa o fi scris in mod

asemanator modului in care Moise a scris despre Adam si Eva. Adica, printr-un act de
inspiratie speciala din partea lui Dumnezeu. E greu de spus daca asa este.
DATA SCRIERII CARTII
Este scrisa in timpul perioadei patriarhale si inaintea Exodului deoarece nu exista nici o
referire la legea lui Moise, sau la vreunul din evenimentele petrecute cu aceea ocazie. Iata
in continuare argumentele care plaseaza cartea Iov in perioada patriarhala si poate cea
mai veche carte a Bibliei:
1. Lungimea vietii lui Iov (Iov 42:16) - de aprox. 200 de ani lucru care se potriveste
perioadei patriarhale (Avraam a trait 175 de ani
2. Unitatea sociala era familia patriarhala
3. Iov s-a purtat ca un mare preot in familia lui (1:4,5)
4. Caldeeni care i-au ucis servitorii (1:17) erau nomazi ce inca nu devenisera locuitori ai
oraselor.
5. Averea lui Iov este evaluata mai degraba in turme decat in aur si argint (1:3; 42:12)
6. Elifaz, temanitul este urmas al celui mai varstnic fiu al lui Esau (Gen.36:10,11)
7. Tacere asupra legamintelor lui Dumnezeu cu Avraam, asupra legii lui Moise si a
exodului israelitilor.
De partea cealalta Iov pare sa stie de Adam (31:33 daca mi-am ascuns faradelegile, ca
oamenii, si mi-am inchis nelegiuirile in san) si despre potop (12:15 El opreste apele si
totul se usuca; El le da drumul, si pustiesc pamantul)
Concluzie: Toate aceste aspecte luate impreuna par sa plaseze evenimentele din ea la
putina vreme dupa turnul Babel (Gen.11:1-9), dar inainte de Avraam.
LOCUL ACTIUNII
Stim ca tara UT se gasea undeva in Orientul Mijlociu, dar nu mai mult de atat. Istoricul
evreu, Iosifus Flavius ne ofera o imagine a posibilei localizari a Uzului, insa conform
Genezei 22:21, intaiul nascut al lui Nahor, fratele lui Avraam, se numea Ut. El este
fondatorul anticului oras al Damascului. Poate ca Iov a trait undeva in desertul sirian
(arab) acolo unde Domnul l-a trimis si pe Pavel pentru o vreme (Gal.1:17).
SCOPUL SCRIERII CARTII
Aceasta carte pare a fi scrisa pentru a raspunde si a explica unele dintre cele mai
chinuitoare intrebari ale umanitatii.
1. de ce sufera cei nevinovati?
2. a demasca ocarile aduse de diavol celor ce cred in Dumnezeu
3. pentru a-i arata lui Iov asa cum este intr-adevar
4. pentru a-i invata pe sfinti rabdarea
5. pentru a invata nevoia de pocainta ...daca pana si cei neprihaniti sufera!
6. Subliniaza suveranitatea si intelepciunea lui Dumnezeu in mijlocul necazurilor omului.

Oamenii trebuie sa se pocaiasca inaintea lui Dumnezeu pentru simplul fapt ca El este
Dumnezeu!
Cartea lui Iov este o profunda analiza filozofica a problemei raului si nu putem decat sa
recunoastem inspiratia ei cand ne spune ca nu este nici unul bun, nici unul macar, nici
chiar nevinovatul Iov, ci toti sufera de lipsa bunatatii.
Dumnezeu a ales cel mai bun om care a trait vreodata (desigur cu exceptia Domnului
Hristos) pentru a accentua nevoia tuturora de a se pocai. In schimb, noi oamenii alegem
pe cei mai rai pentru a arata nevoia de a se pocai. Argumentul lui Dumnezeu este
evident mai puternic daca trebuie sa se pocaiasca si cei care sunt neprihaniti dupa
parerea noastra (sau, in ochii nostri).
Manase, un rege foarte rau, a trebuit sa se pocaiasca, spunem noi. Saul din Tars, un
ucigas al crestinilor si un viguros oponent al bisericii, a trebuit sa se pocaiasca. Sf.
Francisc de Asissi, un nobil stricat, a trebuit si el sa se pocaiasca... si asa mai
departe, dar Dumnezeu ne spune prin cartea lui Iov ca Iov un om absolut nevinovat
si bun dupa toate standardele omenesti, a trebuit sa se pocaiasca! L-a ales pe un om
bun pentru a demonstra ca neprihanirea de sine nu aduce mantuirea:
Iov 42:5 ,,Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a vazut. De
aceea mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana si cenusa.``
Aceasta este diferenta! Iov o exprima foarte raspicat: este una sa auzi de El si alta sa
ajungi sa-l cunosti personal! Cei ce doar aud de El, nu simt nevoia sa se pocaiasca, iar de
aceia sunt pline bisericile. Dar, cei care ajung sa fie fata-n fata cu El, fie printr-un necaz,
fie printr-o imprejurarea dramatica a vietii si mai ales prin descoperirea de sine a
pacatoseniei personale, aceia recunosc ca trebuie sa se pocaiasca pentru ca acum nu se
mai judeca prin comparatie cu un om, ci cu Dumnezeu! Cei ce-l descopera pe El, se
scarbesc de ei insisi. Cei ce doar aud de El, dar nu-l cunosc personal, se iubesc pe sine.
Aceasta este insasi diferenta intre un credincios adevarat si unul inchipuit!
O SCHITA A CARTII
Partea de proza: capitolele 1,2
Scena I: In tara lui Uz prosperitatea si linistea lui Iov 1:1-5
Scena II: In ceruri ocara pe care Satana o aduce impotriva lui Iov, inaintea lui Dumnezeu
1:6-12
Scena III: In tara lui Uz pierderea copiilor sai si a tuturor bogatiilor 1:13-22
Scena IV: In ceruri Dumnezeu si satana 2:1-6
Scena V: In tara lui Uz Iov isi pierde sanatatea si sprijinul sotiei lui 2:7-10
Partea de poezie: capitolele 2:11-42:6 Sectiunea de poezie a cartii reprezinta o intrecere
in argumente, o disputa ideologica intre Iov si cei trei prieteni ai lui. O dezbatere aprinsa
era in aceea vreme ca un meci de fotbal din zilele noastre.

Scena VI: la groapa de gunoi a cetatii

1. Iov nu mai este inteles de prietenii sai 2:11-13
2. Iov contra Elifaz, Bildad, Tofar 3:1-32:1
3. Iov in disputa cu Elihu 32:2-37:24
Scena VII: Disputa dintre Domnul si Iov 38:1-42:6
Incheierea in proza: capitolele 42:7-17
Scena VIII: In tara Uz - Binecuvantarea indoita (dubla) a lui Iov cu zile, familie, copiii si
bogatii.
Vedem in aceasta carte incercarea disperata a prietenilor lui Iov, si uneori a lui Iov
insusi de a explica suferinta dintr-o perspectiva strict pamanteasca si omeneasca. Nu se
explica! Pentru a intelege aceasta problema avem nevoie sa-l luam in considerare pe
Dumnezeu. Intr-adevar vedem ca explicatia nu intervine pana ce Iov nu se
"resemneaza" in credinta ca Dumnezeu stie mai bine ce face. Faptul ca Dumnezeu a
rasplatit credinta lui Iov este mesajul culminant al cartii.
Iov ne spune ca omul nu este pierdut si fara speranta in fata raului si a suferintei.
Are planul spiritual care sa-l ajute sa-l inteleaga!
CINE ESTE IOV?
Ca si alte carti din Biblie, cartea lui Iov poarta numele principalului ei caracter. Numele
lui pare ca este derivat din cuvantul evreiesc "persecutie", astfel insemnand "cel
persecutat", sau s-ar putea sa provina din cuvantul arabesc "a se pocai", insemnand
atunci "pocaitul". Cartea dezvaluie o perioada din viata acestui personaj stravechi in
care acesta a fost pus la incercare in credinta lui si in care caracterul drept al lui
Dumnezeu a fost revelat.
Autori ai Noului Testament il citeaza direct pe Iov de vreo doua ori:
Rom.11:34 Si in adevar, ,,cine a cunoscut gandul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul
Lui?
1Cor.3:19 Caci intelepciunea lumii acesteia este o nebunie inaintea lui Dumnezeu. De
aceea este scris: ,,El prinde pe cei intelepti in viclenia lor.``
IOV - O PERSOANA ISTORICA
Sectiunea de proza a cartii Iov descrie o gigantica drama care se desfasoara in cer si pe
pamant. Din aceasta pricina unii ar privi-o ca fictiune. Dar, Ezechiel (14:14) si Iacov
(5:11) ne arata ca Iov a fost o persoana reala si istorica ce a trait cu adevarat. Nu este un
personaj mitic sau imaginar creat, chipurile, pentru a evidentia glorioasele calitati ale
Dumnezeului lui Israel. Dar daca el a trait cu adevarat si aceste lucruri s-au petrecut
intocmai atunci Iov este o carte inspirata de Duhul Sfant.

Ezechiel 14:13-14 ,,Fiul omului, cand va pacatui o tara impotriva Mea, dedandu-se la
faradelege, si Imi voi intinde mana impotriva ei, - daca ii voi sfarama toiagul painii, daca
ii voi trimete foametea, daca ii voi nimici cu desavarsire oamenii si vitele, chiar de ar fi in
mijlocul ei acesti trei oameni: Noe, Daniel si Iov, ei nu si-ar mantui decat sufletul lor prin
neprihanirea lor, zice Domnul, Dumnezeu.``
Iacov 5:11 Iata, noi numim fericiti pe cei ce au rabdat. Ati auzit vorbindu-se despre
rabdarea lui Iov, si ati vazut ce sfarsit i-a dat Domnul, si cum Domnul este plin de mila si
de indurare.
Vrei aventura si schimbari radicale de situatie, sau "happy end"? Nu merge la
cinema, studiaza Iov! Este o adevarata odisee!

REZUMATUL
Povestea incepe cu un foarte prosper si respectat om din vechime care pe durata unei
singure zile este distrus. Ceea ce i s-a intamplat lui Iov ar trebui sa-i trezeasca la realitate
pe cei ce cred ca sunt bogati in ochii lumii. El a pierdut tot ce a avut, inclusiv pe cei zece
copii ai sai, intr-o singura zi. Cu toate acestea, spre deosebire de cei mai multi dintre noi
(intr-o asemenea situatie), el refuza sa-l blameze/invinovateasca pe Dumnezeu pentru
necazurile sale.
Nu este interesant oare ca indivizi care nu aveau nimic in comun cu Dumnezeu de
indata ce-i loveste necazul isi amintesc de El, chiar daca uneori pentru a-l blestema
si invinovati pentru soarta lor nedreapta? Ca unii dintre cei care nu s-au gandit
niciodata sa i se inchine si sa-l recunoasca ca stapan al vietilor lor, de indata ce vine
suferinta in vietile lor reactioneaza asemenea mustangilor salbatici pe care se vrea
sa se puna saua. Multi se pare ca au teologie gresita a lui Dumnezeu, dar si mai multi
nu au nici o teologie a suferintei !
"Dumnezeu este mult mai interesat de sfintirea noastra decat de confortul nostru!"
In plus, mai tarziu Iov este lovit si de o boala teribila si sufera dureri cumplite multa
vreme. Dupa aceea, in trei serii de dialoguri niste prieteni, Elifaz, Bildad si Tofar, veniti
initial sa-l mangaie incep mai tarziu sa-l critice nemilos conform unor sabloane religioase
curente atunci si curente astazi. Ei erau siguri ca toate aceste suferinte ingrozitoare ale lui
Iov sunt cauzate de pacatele lui. In mod simplist ei sustin ca suferinta este rezultatul
numai al pacatului.
De aceea, daca Iov s-ar pocai doar de pacatele sale totul va fi bine din nou. Insa Iov a
stiut mai bine. El stia bine ca nu merita aceasta pretinsa pedeapsa cruda, dar totusi nu
putea sa inteleaga de ce a ingaduit Dumnezeu ca asa ceva sa i intample lui. De aceea, Iov
parea confruntat cu dilema ori ca Dumnezeu il trateaza nedrept, sau ca exista o alta
explicatie care ii este necunoscuta lui. In final, s-a plecat in fata Necunoscutului, care i sa facut cunoscut chiar prin intermediul necazurilor pe care le-a indurat.

A dorit sa-si recapete onoarea pe care a avut-o odata ca si om bun si cu indrazneala l-a
pus la incercare pe Dumnezeu sa-l lase sa-si apere cauza inaintea Lui (vezi, capitolele 2931). S-a incapatanat sa creada ca in cele din urma va fi dovedit nevinovat. Ceea ce este
remarcabil este ca in ciuda incercarii si a dilemei cu care se confrunta, Iov nu isi pierde
increderea in (caracterul lui) Dumnezeu.
ELIHU
Apare un alt prieten al lui Iov, Elihu (Iov 32:1-37:24), care declara ca necazurile uneori
vin de la Dumnezeu pentru a-i purifica pe cei drepti si ca acestea nu indica deloc ca
Dumnezeu ar fi rau, si nu ne-ar iubi. Ele pot fi chiar o metoda folosita de El pentru a
ne aduce inapoi la El, asa cum un tata isi pedepseste copiii. Uneori suferinta ne invata in
neprihanire si ne impiedica de la a pacatui.
"Un mare semn de maturitate este cand inveti nu doar din suferintele si greselile tale, ci
din ale altora ".
ILUSTRATIE : Revistele mele ...
Uneori cand mintea mi se ratacea si privea cu usurinta pacatul imi cadea in mana o
revista Newsweek cu poze ale anului. Vazand gropile comune din Kosovo, cadavrele de
sub daramaturile cladirilor cazute la cutremurele din Turcia, etc. imi pierea cheful de
prostii! Este limpede ca raul si suferinta au un caracter instructiv pentru sufletul
regenerat.
Cel ce vede nenorocirea altora isi considera propria lui nenorocire drept usoara. Proverb
arab
Elihu ofera sfaturi evlavioase prin care il avertizeaza pe Iov sa nu-l puna la indoiala pe
Dumnezeu sau sa-l acuze. (de premeditarea necazurilor sale, ceea ce Carl Jung face!) Il
mai indeamna de asemenea sa se supuna smerit voii lui Dumnezeu.
Dupa aceea, in cap.38-41 Dumnezeu ia cuvantul dupa ce initial a ales in intelepciunea si
suveranitatea Lui sa nu raspunda intrebarilor lui Iov. In schimb il copleseste pe Iov cu o
imagine panoramica (deci, de ansamblu) a puterii Sale creatoare si a intelepciunii Sale.
In final Dumnezeu ii mustra pe prietenii lui Iov pentru ca nu au inteles adevaratul sens
al suferintelor lui Iov:
7 Dupa ce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman: ,,Mania Mea
S-a aprins impotriva ta si impotriva celor doi prieteni ai tai, pentru ca n-ati vorbit asa de
drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.
8 Luati acum sapte vitei si sapte berbeci, duceti-va la robul Meu Iov, si aduceti o ardere
de tot pentru voi. Robul Meu Iov sa se roage pentru voi, si numai in vederea lui nu va voi
face dupa nebunia voastra; caci n-ati vorbit asa de drept despre Mine, cum a vorbit robul
Meu Iov.``

9 Elifaz din Teman, Bildad din Suah, si Tofar din Naama s-au dus si au facut cum le
spusese Domnul. Si Domnul a ascultat rugaciunea lui Iov.
Iov de asemenea este complet smerit si se simte nepriceput in ignoranta lui
(intrebarile pe care le-a pus) (Iov 42:1-6)
1 Iov a raspuns Domnului, si a zis:
2 ,,Stiu ca Tu poti totul, si ca nimic nu poate sta impotriva gandurilor Tale``. 3 ,,Cine este acela care are nebunia sa-Mi intunece planurile?`` -,,Da, am vorbit, fara sa le
inteleg, de minuni, cari sint mai pe sus de mine si pe cari nu le pricep.`` 4 ,,Asculta-Ma, si voi vorbi; te voi intreba, si Ma vei invata.`` 5 ,,Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a vazut.
6 De aceea mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana si cenusa.``
In cele din urma Dumnezeu l-a binecuvantat indoit pe Iov cu tot ce avuse.
CONCLUZIA REZUMATULUI
Intelegem noi mai bine decat prietenii lui Iov enigmele vietii acesteia? Daca am faceo am avea un avantaj considerabil fata de restul lumii, dar inca nu am fi socotiti
neprihaniti inaintea lui Dumnezeu.
Le intelegem macar ca Iov? Ar fi speranta atunci sa ne invete Dumnezeu ce este
intelepciunea adevarata si de ce exista rau si suferinta pe lume.
Nici noi nu am cerut sa ne nastem in aceasta lume si suntem la fel de consternati de cat
de bine o duc cei rai si de cat de multe sunt nenorocirile care se abat asupra celor buni.
Sper ca privind macar la Isus sa intelegem dilemele vietii ceva mai bine. El de asemenea
a suferit enorm si a fost judecat si condamnat pe nedrept. Cu toate acestea El a iesit
biruitor pentru ca a fost voia lui Dumnezeu ca unul Singur sa sufere pentru cei multi.
Putem atunci sa vedem cum toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele acelora care il
iubesc pe Dumnezeu! (Rom.8:28)
Inca odata, cartea lui Iov ofera raspunsuri la problema raului si a suferintei celor
nevinovati. Sa privim la ele.
Uneori Iov pare sa intrevada motivul suferintelor sale:
Iov 5:17 Ferice de omul pe care-l cearta Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atot
Puternic.
Ca si copil al lui este intr-adevar "ferice" de un om care este corectat de Dumnezeu prin
intermediul necazurilor.
Sfintirea un motiv al suferintei
Iov 23:10 Dar El stie ce cale am urmat; si, daca m-ar incerca, as iesi curat ca aurul.

Eu cred ca necazurile noastre repetate nu cad asupra noastra asemenea trasnetului asupra
unui copac putred, distrugandu-l si mai mult, ci mai degraba asemenea loviturilor unui
sculptor ilustru asupra blocului de marmura in care va lua forma o imagine a frumusetii si
splendorii. Daca prezenta divina se face simtita, nici o soarta nu este rea. Daca ii voi
vedea mana, nici o intamplare va veni ca o surpriza.
Ce face o bucata de pamant sa devina un diamant nepretuit? Presiunea si frictiunea.
"La fel cum o piatra nestemata nu este slefuita decat prin frecare, tot asa un om nu este
facut desavarsit decat prin incercari." Proverb chinez
Un alt motiv al suferintei si necazului sa invatam sa mangaiem (Ce spunem, de pilda,
la cimitir? Nu stim ce sa le spunem oamenilor si ori dam cu bata-n balta, ori folosim
clisee fara noima incercand sa-i mangaiem in pierderile lor!)
Apoi, la randul nostru nu suntem mangaiati.
Prin anul 1835 un om s-a dus sa vada un doctor din Florenta, Italia. Omul acesta suferea
de o profunda anxietate, de lipsa de somn si de deprimare. Doctorul l-a examinat si a
descoperit ca omul poseda o forma fizica deosebita. Nu suferea de nici o tulburare
somatica. Atunci doctorul si-a concluzionat consultatia si crezand ca pacientul lui nu avea
nevoie decat de o portie buna de ras i-a spus: "Mergeti la circul din oras. Este acolo un
clovn numit Grimaldi care in fiecare seara ii face pe oameni sa rada pe saturate. Ar trebui
sa mergeti intr-o seara la circ! Trebui sa-l vedeti pe Grimaldi! Este cel mai amuzant clovn
din lume. O sa radeti si o sa va treaca tristetea."
Insa la auzul acestui sfat, omul din fata doctorului ce parea brusc si mai abatut, a raspuns:
"Nu, nu se poate! Nu ma poate ajuta... eu sunt Grimaldi!!"
Cam asa se intampla si cu unii dintre crestinii care cunosc speranta cerurilor, dar care nu
stiu sa reactioneze biblic cand apar necazuri si tragedii in viata lor. Sunt neconsolati si de
neconsolat, ei care ar trebui sa fie in stare sa-i consoleze pe altii. Pavel este unul care a
trecut prin numeroase tragedii in viata. Din ele a invatat ceva. Ascultati-l :
2Cor.1
3 Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, Parintele
indurarilor si Dumnezeul oricarei mangaieri,
4 care ne mangaie in toate necazurile noastre, pentru ca, prin mangaierea cu care noi
insine suntem mangaiati de Dumnezeu, sa putem mangaia pe cei ce se afla in vreun
necaz!
5 Caci, dupa cum avem parte din belsug de suferintele lui Hristos, tot asa, prin Hristos
avem parte din belsug si de mangaiere.
6 Asa ca, daca suntem in necaz, suntem pentru mangaierea si mantuirea voastra; daca
suntem mangaiati, suntem pentru mangaierea voastra, care se arata prin faptul ca rabdati
aceleasi suferinte ca si noi.
7 Si nadejdea noastra pentru voi, este neclintita, pentru ca stim ca, daca aveti parte de

suferinte, aveti parte si de mangaiere.

8 In adevar, fratilor, nu voim sa va lasam in necunostinta despre necazul care ne-a lovit in
Asia, de care am fost apasati peste masura de mult, mai pe sus de puterile noastre, asa ca
nici nu mai trageam nadejde de viata.
9 Ba inca ne spunea gandul ca trebuie sa murim; pentru ca sa ne punem increderea nu in
noi insine, ci in Dumnezeu care invie mortii.
A mangaia este de asemenea o porunca...
1Tes. 5:11 De aceea, mangaiati-va si intariti-va unii pe altii, cum si faceti in adevar.
Evrei 12:12 Intariti-va dar mainile obosite si genunchii slabanogiti;

Permite raul...ca sa ne intoarcem la El

"Fericirea poate fi un mare blestem"
Un rabin a fost odata intrebat de un necredincios ce fel de blestem a fost pentru sarpe sa i
se dea sa manance tarana pamantului (vezi, "sa mananci tarana" Gen.3:14) devreme ce
aceasta era o mancare foarte usor de procurat pentru sarpe, in schimb, omul sa fie
condamnat sa-si manance painea prin sudoarea fruntii lui. La aceasta intrebare inteleptul
rabin a raspuns: "Intr-adevar, omul a fost condamnat sa-si manance painea in sudoarea
fruntii lui pentru ca in truda lui sa-i strige dupa ajutor lui Dumnezeu. La fel si femeia este
condamnata sa aduca pe lume copiii in necaz si durere pentru ca in intristarea ei sa planga
inaintea lui Dumnezeu. In felul acesta, date fiind nevoile lor, oamenii sa ia legatura cu
Dumnezeu. Pe cand, sarpelui Dumnezeu i-a dat tot ce-i trebuie pentru ca sa nu se intoarca
niciodata la El!" "Fericirea poate fi un mare blestem!", a mai spus inteleptul rabin.
<-- Studii Generale Asupra Cartilor Vechiului Testament | urmatoarea pagina
Acest material poate sluji drept supliment la studiul general asupra cartii Iov. De
cele mai multe ori nu stim cum sa "reactionam" in fata necazurilor vietii. De aceea,
am pus la punct

UN PLAN BIBLIC DE REACTIE IN FATA

NENOROCIRILOR SI NECAZURILOR VIETII
Odata,
CE-I CU NECAZURILE SI NENOROCIRILE VIETII ACESTEIA?
1. Dumnezeu le randuieste
2Regi 6:33 Pe cand le vorbea el inca, solul se si pogorase la el, si imparatul a zis: ,,Iata,
raul acesta vine de la Domnul; ce mai am de nadajduit de la Domnul?`` A SPUS ELISEI

Iov 5:6 Nenorocirea nu rasare din tarana, si suferinta nu incolteste din pamant.
Iov 5:17 Ferice de omul pe care-l cearta Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atot
Puternic.
Psalm 66:11 Ne-ai adus in lat, si ne-ai pus o grea povara pe coapse.
Amos 3:6 Sau suna cineva cu trambita intr-o cetate, fara sa se spaimante poporul? Sau se
intampla o nenorocire intr-o cetate, fara s-o fi facut Domnul?
Mica 6:9 Glasul Domnului striga cetatii, si omul intelept se teme de Numele Tau.
Ascultati pedeapsa si pe Cel ce o trimete!
2. Dumnezeu le distribuie dupa voia Lui
Iov 11:10 Daca apuca, daca inchide si cheama El la judecata, cine-L poate opri?
Isaia 45:7 Eu intocmesc lumina, si fac intunericul, Eu dau propasirea, si aduc restristea,
Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri.
3. Dumnezeu le stabileste masura
Psalm 80:5 Ii hranesti cu o paine de lacrimi, si-i adapi cu lacrimi din plin.
Isaia 9:1 Totusi intunericul nu va imparati vesnic pe pamantul in care acum este necaz.
Dupa cum in vremurile trecute a acoperit cu ocara tara lui Zabulon si tara lui Neftali, in
vremurile viitoare va acoperi cu slava tinutul de langa mare, tara de dincolo de Iordan,
Galileia Neamurilor.
Ieremia 46:28 ,,Nu te teme, robul Meu Iacov, zice Domnul; caci Eu sint cu tine. Voi
nimici toate neamurile printre cari te-am imprastiat, dar pe tine nu te voi nimici; ci Te voi
pedepsi cu dreptate, nu pot sa te las nepedepsit.``
4. Dumnezeu le stabileste durata
Gen.15:13 Si Domnul a zis lui Avram: ,,Sa stii hotarat ca samanta ta va fi straina intr-o
tara, care nu va fi a ei; acolo va fi robita, si o vor apasa greu, timp de patru sute de ani.
Gen.15:14 Dar pe neamul caruia ii va fi roaba, il voi judeca Eu: si pe urma va iesi de
acolo cu mari bogatii.
Numeri 14:33 Si copiii vostri vor rataci patruzeci de ani in pustie, si vor ispasi astfel
pacatele voastre, pana ce toate trupurile voastre moarte vor cadea in pustie.
Isaia 10:25 Dar, peste putina vreme, pedeapsa va inceta, si mania Mea se va intoarce
impotriva lui, ca sa-l nimicesca.``
Ieremia 29:10 Dar iata ce zice Domnul: ,,De indata ce vor trece saptezeci de ani ai
Babilonului, Imi voi aduce aminte de voi, si voi implini fata de voi fagaduinta Mea cea
buna, aducandu-va inapoi in locul acesta.
5. Dumnezeu nu le trimite de bunavoie. Sau, nu le permite in mod intentionat.
Plangerile 3:33 caci El nu necajeste cu placere, nici nu mahneste bucuros pe copiii
oamenilor.
6. Omul se naste ca sa sufere (Iata de ce spune Biblia ca traieste omul! Nu ca sa se simta
bine!)
Iov 5:6 Nenorocirea nu rasare din tarana, si suferinta nu incolteste din pamant.
Iov 5:7 Omul se naste ca sa sufere, dupa cum scanteia se naste ca sa zboare.
Iov 14:1 Omul nascut din femeie, are viata scurta, dar plina de necazuri.

7. Sfintii sunt randuiti la suferinta

1Tes.3:3 pentru ca nimeni din voi sa nu se clatine in aceste necazuri; caci stiti singuri ca
la aceasta suntem randuiti.
8. Necazurile omului sunt o consecinta a caderii in pacat
Gen. 3:16-19 Femeii i-a zis: ,,Voi mari foarte mult suferinta si insarcinarea ta; cu durere
vei naste copii, si dorintele tale se vor tinea dupa barbatul tau, iar el va stapani peste
tine.`` Omului i-a zis: ,,Fiindca ai ascultat de glasul nevestei tale, si ai mancat din pomul
despre care iti poruncisem: ,Sa nu mananci deloc din el,` blestemat este acum pamantul
din pricina ta. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale; spini si
palamida sa-ti dea, si sa mananci iarba de pe camp. In sudoarea fetei tale sa-ti mananci
painea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat; caci tarana esti, si in tarana
te vei intoarce.``
9. Pacatul produce necazuri
Iov 4:8 Dupa cate am vazut eu, numai cei ce ara faradelegea si seamana nelegiuirea ii
secera roadele!
Iov 20:11 Oasele lui, pline de vlaga tineretii, isi vor avea culcusul cu el in tarana.
Prov. 1:31 De aceea se vor hrani cu roada umbletelor lor, si se vor satura cu sfaturile lor.
10. Pacatul este pedepsit cu necazuri
2Sam. 12:14 Dar, pentru ca ai facut pe vrajmasii Domnului sa-L huleasca, savarsind
fapta aceasta, fiul care ti s-a nascut, va muri.``
Psalm 89:30 Daca fiii lui vor parasi Legea Mea, si nu vor umbla dupa poruncile Mele,
Psalm 89:31 daca vor calca oranduirile Mele, si nu vor pazi poruncile Mele,
Psalm 89:32 atunci le voi pedepsi faradelegile cu nuiaua, si nelegiuirile cu lovituri;
Isaia 57:17 Din pricina pacatului lacomiei lui, M-am maniat si l-am lovit, M-am ascuns,
in supararea Mea, si cel razvratit a urmat si mai mult pe caile inimii lui.
Fapte 13:10-11 si a zis: ,,Om plin de toata viclenia si de toata rautatea, fiul dracului,
vrajmas al oricarei neprihaniri, nu mai incetezi tu sa strambi caile drepte ale Domnului?
Acum, iata ca mana Domnului este impotriva ta: vei fi orb, si nu vei vedea soarele pana
la o vreme.`` Indata a cazut peste el ceata si intuneric, si cauta bajbaind niste oameni, cari
sa-l duca de mana.
11. Sunt intotdeauna mai putin decat ceea ce meritam
Ezra 9:13 Dupa tot ce mi s-a intamplat din pricina faptelor rele si marilor greseli pe cari
le-am facut, macar ca, Tu, Dumnezeule, nu ne-ai pedepsit dupa faradelegile noastre, se
cuvine ca, acum, cand ne-ai pastrat pe acesti oameni scapati,
Psalm 103:10 Nu ne face dupa pacatele noastre, nu ne pedepseste dupa faradelegile
noastre.
12. Adesea se sfarsesc in bine
Gen. 50:20 Voi, negresit, v-ati gandit sa-mi faceti rau: dar Dumnezeu a schimbat raul in
bine, ca sa implineasca ceea ce se vede azi, si anume, sa scape viata unui popor in mare
numar.
Exodul 1:12 Dar cu cit il asupreau mai mult, cu atat se inmultea si crestea; si s-au scarbit

de copiii lui Israel.

Ieremia 24:5 ,,Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Cum deosebesti tu aceste
smochine bune, asa voi deosebi Eu, ca sa le dau indurare, pe prinsii de razboi ai lui Iuda,
pe cari i-am trimes din locul acesta in tara Haldeilor;
13. Sunt presarate cu mila
Isaia 30:18 ,,Totusi Domnul asteapta sa Se milostiveasca de voi, si Se va scula sa va dea
indurare, caci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toti cei ce nadajduiesc in El!
Isaia 30:19 Da, popor al Sionului, locuitor al Ierusalimului, nu vei mai plange! El Se va
indura de tine, cand vei striga; cum va auzi, te va asculta.
Isaia 30:20 Domnul va va da paine in necaz, si apa in stramtorare. Invatatorii tai nu se
vor mai ascunde, ci ochii tai vor vedea pe invatatorii tai.
14. Sfintii se presupune sa se astepte la ele
Ioan 16:33 V-am spus aceste lucruri ca sa aveti pace in Mine. In lume veti avea necazuri;
dar indrazniti, Eu am biruit lumea.``
Fapte 14:22 intarind sufletele ucenicilor. El ii indemna sa staruie in credinta si spunea ca
in Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa intram prin multe necazuri.
15. Necazurile sfintilor sunt considerabil mai usoare
Fapte 20:23 Numai, Duhul Sfant ma instiinteaza din cetate in cetate ca ma asteapta
lanturi si necazuri.
Fapte 20:24 Dar eu nu tin numai decat la viata mea, ca si cum mi-ar fi scumpa, ci vreau
numai sa-mi sfarsesc cu bucurie calea si slujba, pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca
sa vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu.
Rom. 8:18 Eu socotesc ca suferintele din vremea de acum nu sint vrednice sa fie puse
alaturi cu slava viitoare, care are sa fie descoperita fata de noi.
2Cor. 4:17 Caci intristarile noastre usoare de o clipa lucreaza pentru noi tot mai mult o
greutate vesnica de slava.
16. Necazurile sfintilor sunt trecatoare
Psalm 30:5 Caci mania Lui tine numai o clipa, dar indurarea Lui tine toata viata: seara
vine plansul, iar dimineata veselia.
Psalm 103:9 El nu Se cearta fara incetare, si nu tine mania pe vecie.
Isaia 54:7 ,,Cateva clipe te parasisem, dar te voi primi inapoi cu mare dragoste.
Isaia 54:8 Intr-o izbucnire de manie, Imi ascunsesem o clipa Fata de tine, dar Ma voi
indura de tine cu o dragoste vesnica, zice Domnul, Rascumparatorul tau.
Ioan 16:20 Adevarat, adevarat va spun ca, voi veti plange si, va veti targui, iar lumea se
va bucura; va veti intrista, dar intristarea voastra se va preface in bucurie.
1Petru 1:6 In ea voi va bucurati mult, macar ca acum, daca trebuie, sunteti intristati
pentru putina vreme, prin felurite incercari,
1Petru 5:10 Dumnezeul oricarui har, care v-a chemat in Hristos Isus la slava Sa vesnica,
dupa ce veti suferi putina vreme, va va desavarsi, va va intari, va va da putere si va va
face neclintiti.

17. Sfintii se bucura in necazuri

Iov 5:17 Ferice de omul pe care-l cearta Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atot
Puternic.
Iacov 5:11 Iata, noi numim fericiti pe cei ce au rabdat. Ati auzit vorbindu-se despre
rabdarea lui Iov, si ati vazut ce sfarsit i-a dat Domnul, si cum Domnul este plin de mila si
de indurare.
18. Necazurile sfintilor se termina cu bucurie si in binecuvantare
Psalm 126:5 Cei ce seamana cu lacrimi, vor secera cu cantari de veselie.
Psalm 126:6 Cel ce umbla plangand, cand arunca samanta, se intoarce cu veselie, cand
isi strange snopii.
Isaia 61:2 sa vestesc un an de indurare al Domnului, si o zi de razbunare a Dumnezeului
nostru; sa mangai pe toti cei intristati;
Isaia 61:3 sa dau celor intristati din Sion, sa le dau o cununa imparateasca in loc de
cenusa, un untdelemn de bucurie in locul plansului, o haina de lauda in locul unui duh
mahnit, ca sa fie numiti ,terebinti ai neprihanirii,` ,un sad al Domnului, ca sa slujeasca
spre slava Lui.``
Mat. 5:4 Ferice de cei ce plang, caci ei vor fi mangaiati!
1Petru 4:13 dimpotriva, bucurati-va, intrucat aveti parte de patimile lui Hristos, ca sa va
bucurati si sa va veseliti si la aratarea slavei Lui.
1Petru 4:14 Daca sunteti batjocoriti pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindca
Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihneste peste voi.
19. Necazurile demonstreaza dragostea si credinciosia Domnului Dumnezeu
Deut. 8:5 Recunoaste dar in inima ta ca Domnul, Dumnezeul tau, te mustra cum mustra
un om pe copilul lui.
Psalm 119:75 Stiu, Doamne, ca judecatile Tale sint drepte: din credinciosie m-ai smerit.
Prov. 3:12 Caci Domnul mustra pe cine iubeste, ca un parinte pe copilul pe care-l
iubeste!
1Cor. 11:32 Dar cand suntem judecati, suntem pedepsiti de Domnul, ca sa nu fim
osanditi odata cu lumea.
Evrei 12:6 Caci Domnul pedepseste pe cine-l iubeste, si bate cu nuiaua pe orice fiu pe
care-l primeste.``
Evrei 12:7 Suferiti pedeapsa: Dumnezeu Se poarta cu voi ca si cu niste fii. Caci care este
fiul pe care nu-l pedepseste tatal?
Apoc. 3:19 Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia, pe cari-i iubesc. Fii plin de ravna dar, si
pocaieste-te!
CARE ESTE Datoria noastra fata de cei nenorociti, in suferinta?
1. Sa ne rugam pentru ei
Fapte 12:5 Deci Petru era pazit in temnita, si Biserica nu inceta sa inalte rugaciuni catre
Dumnezeu pentru el.
Filipeni 1:16 Acestia din urma lucreaza din dragoste, ca unii cari stiu ca eu sint insarcinat
cu apararea Evangheliei;
Filipeni 1:19 Caci stiu ca lucrul acesta se va intoarce spre mantuirea mea prin rugaciunile

voastre si prin ajutorul Duhului lui Isus Hristos.

Iacov 5:14 Este vreunul printre voi bolnav? Sa cheme pe presbiterii (Sau: batrani.).
Bisericii; si sa se roage pentru el, dupa ce-l vor unge cu untdelemn in Numele Domnului.
2. Sa simpatizam cu ei
Rom. 12:15 Bucurati-va cu cei ce se bucura; plangeti cu cei ce plang.
Gal. 6:2 Purtati-va sarcinile unii altora, si veti implini astfel Legea lui Hristos.
3. Sa avem mila de ei
Iov 6:14 Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar daca paraseste frica de Cel Atot
puternic.
4. Sa-i purtam in minte, sa ne amintim de ei
Evrei 13:3 Aduceti-va aminte de cei ce sint in lanturi, ca si cum ati fi si voi legati cu ei;
de cei chinuiti, ca unii cari si voi sunteti in trup.
5. Sa-i vizitam/cercetam
Iacov 1:27 Religia curata si neintinata, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, este sa
cercetam pe orfani si pe vaduve in necazurile lor, si sa ne pazim neintinati de lume.
6. Sa-i mangaiem
Iov 16:5 v-as mangaia cu gura, si as misca din buze ca sa va usurez durerea?
Iov 29:25 Imi placea sa ma duc la ei, si ma asezam in fruntea lor; eram ca un imparat in
mijlocul unei ostiri, ca un mangaietor langa niste intristati.
2Cor. 1:4 care ne mangaie in toate necazurile noastre, pentru ca, prin mangaierea cu care
noi insine suntem mangaiati de Dumnezeu, sa putem mangaia pe cei ce se afla in vreun
necaz!
1Tes. 4:18 Mangaiati-va dar unii pe altii cu aceste cuvinte.
7. Sa-i usuram in necazurile lor
Iov 31:19 daca am vazut pe cel nenorocit ducand lipsa de haine, pe cel lipsit neavand
invelitoare,
Iov 31:20 fara ca inima lui sa ma fi binecuvantat, fara sa fi fost incalzit de lana mieilor
mei;
Isaia 58:10 daca vei da mancarea ta celui flamand, daca vei satura sufletul lipsit, atunci
lumina ta va rasari peste intunecime, si intunericul tau va fi ca ziua-n ameaza mare!
Filipeni 4:14 Dar bine ati facut ca ati luat parte la stramtorarea mea.
1Tim. 5:10 sa fie cunoscuta pentru faptele ei bune; sa fi crescut copii, sa fi fost
primitoare de oaspeti, sa fi spalat picioarele sfintilor, sa fi ajutat pe cei nenorociti, sa fi
dat ajutor la orice fapta buna.
8. Sa-i ocrotim
Psalm 82:3 Faceti dreptate celui slab si orfanului, dati dreptate nenorocitului si saracului,
Prov. 22:22 Nu despuia pe sarac, pentru ca este sarac, si nu asupri pe nenorocitul care sta
la poarta!

CARE ESTE ROSTUL NECAZURILOR SI AL SUFERINTELOR?

1. Fac cunoscuta gloria lui Dumnezeu
Ioan 9:1 Cand trecea, Isus a vazut pe un orb din nastere.
Ioan 9:2 Ucenicii Lui L-au intrebat: ,,Invatatorule, cine a pacatuit: omul acesta sau
parintii lui, de s-a nascut orb?``
Ioan 9:3 Isus a raspuns: ,,N-a pacatuit nici omul acesta, nici parintii lui; ci s-a nascut asa,
ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu.
Ioan 11:3 Surorile au trimes la Isus sa-i spuna: ,,Doamne, iata ca acela pe care-l iubesti,
este bolnav.``
Ioan 11:4 Dar Isus, cand a auzit vestea aceasta, a zis: ,,Boala aceasta nu este spre moarte,
ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu sa fie proslavit prin ea.``
Ioan 21:18 Adevarat, adevarat, iti spun ca, atunci cand erai mai tanar, singur te incingeai
si te duceai unde voiai; dar cand vei imbatrani, iti vei intinde mainile, si altul te va
incinge, si te va duce unde nu vei voi.``
Ioan 21:19 A zis lucrul acesta ca sa arate cu ce fel de moarte va proslavi Petru pe
Dumnezeu. Si, dupa ce a vorbit astfel, i-a zis: ,,Vino dupa Mine.``
2. Demonstreaza puterea si credinciosia lui Dumnezeu
Psalm 34:19 De multe ori vine nenorocirea peste cel fara prihana, dar Domnul il scapa
totdeauna din ea.
Psalm 34:20 Toate oasele i le pazeste, ca nici unul din ele sa nu i se sfarame.
2Cor. 4:8 Suntem incoltiti in toate chipurile, dar nu la stramtoare; in grea cumpana, dar
nu deznadajduiti;
2Cor. 4:9 prigoniti, dar nu parasiti; trantiti jos, dar nu omorati.
2Cor. 4:10 Purtam intotdeauna cu noi, in trupul nostru, omorarea Domnului Isus, pentru
ca si viata lui Isus sa se arate in trupul nostru.
2Cor. 4:11 Caci noi cei vii, totdeauna suntem dati la moarte din pricina lui Isus, pentru ca
si viata lui Isus sa se arate in trupul nostru muritor.
3. Sunt folositoare in aceea ca ne invata voia lui Dumnezeu
Psalm 119:71 Este spre binele meu ca m-ai smerit, ca sa invat oranduirile Tale.
Isaia 26:9 Sufletul meu Te doreste noaptea, si duhul meu Te cauta inauntrul meu. Caci,
cand se implinesc judecatile Tale pe pamant, locuitorii lumii invata dreptatea.
Mica 6:9 Glasul Domnului striga cetatii, si omul intelept se teme de Numele Tau.
Ascultati pedeapsa si pe Cel ce o trimete!
4. Sunt folositoare in a ne aduce inapoi la Dumnezeu
Deut. 4:30 Si dupa ce ti se vor intampla toate aceste lucruri in stramtorarea ta, in zilele de
pe urma, te vei intoarce la Domnul, Dumnezeul tau, si vei asculta glasul Lui;
Deut. 4:31 caci Domnul, Dumnezeul tau, este un Dumnezeu plin de indurare, care nu te
va parasi si nu te va nimici; El nu va uita legamantul pe care l-a incheiat prin juramant cu
parintii tai.
Neemia 1:8 Adu-Ti aminte de cuvintele acestea pe cari le-ai dat robului Tau Moise sa le
spuna: ,,Cand veti pacatui, va voi risipi printre popoare;
Neemia 1:9 dar daca va veti intoarce la Mine, si daca veti pazi poruncile Mele si le veti

implini, atunci, chiar daca veti fi izgoniti la marginea cea mai departata a cerului, de
acolo va voi aduna si va voi aduce iarasi in locul pe care l-am ales ca sa locuiasca
Numele Meu acolo.``
Psalm 78:34 Cand ii lovea de moarte, ei Il cautau, se intorceau si se indreptau spre
Dumnezeu;
Isaia 10:20 In ziua aceea, ramasita lui Israel si cei scapati din casa lui Iacov, nu se vor
mai sprijini pe cel ce ii lovea; ci se vor sprijini cu incredere pe Domnul, Sfantul lui Israel.
Isaia 10:21 O ramasita, ramasita lui Iacov, se va intoarce la Dumnezeul cel puternic.
Osea 2:6/7 De aceea iata, ii voi astupa drumul cu spini, i-l voi astupa cu un zid, ca sa nusi mai afle cararile. Va alerga dupa ibovnicii ei, dar nu-i va ajunge; ii va cauta, dar nu-i va
gasi. Apoi va zice: ,Hai sa ma intorc iarasi la barbatul meu cel dintai, caci eram mai
fericita atunci decat acum!`
5. Sunt folositoare in a ne impiedica sa ne departam de Dumnezeu
Iov 34:31 Caci a zis el vreodata lui Dumnezeu: ,Am fost pedepsit, nu voi mai pacatui;
Iov 34:32 arata-mi ce nu vad; daca am facut nedreptati, nu voi mai face?`
Isaia 10:20 In ziua aceea, ramasita lui Israel si cei scapati din casa lui Iacov, nu se vor
mai sprijini pe cel ce ii lovea; ci se vor sprijini cu incredere pe Domnul, Sfantul lui Israel.
Ezechiel 14:10 Isi vor purta astfel pacatul lor, si pedeapsa proorocului va fi la fel cu
pedeapsa celui ce intreaba,
Ezechiel 14:11 ca sa nu se mai rataceasca de la Mine casa lui Israel, si sa nu se mai
spurce cu toate faradelegile ei. Atunci vor fi poporul Meu, si Eu voi fi Dumnezeul lor,
zice Domnul, Dumnezeu!`` 6. Ne imping sa-l cautam pe Dumnezeu in rugaciune
Judecatori 4:3 Copiii lui Israel au strigat catre Domnul, caci Iabin avea noua sute de cara
de fer, si de douazeci de ani apasa cu putere pe copiii lui Israel.
Ieremia 31:18 Aud pe Efraim bocindu-se: ,M-ai pedepsit, si am fost pedepsit, ca un junc
nedeprins la jug; intoarce-ma Tu, si ma voi intoarce, caci Tu esti Domnul, Dumnezeul
meu!
Plangeri 2:17 Domnul a infaptuit ce hotarase, a implinit cuvantul pe care-l sorocise de
multa vreme, a nimicit fara mila; a facut din tine bucuria vrajmasului, a inaltat taria
asupritorilor tai!
Plangeri 2:18 Inima lor striga catre Domnul... Zid al fiicei Sionului, varsa zi si noapte
siroaie de lacrimi! Nu-ti da nici un ragaz, si ochiul tau sa n-aiba odihna!
Plangeri 2:19 Scoala-te si gemi noaptea cand incep strajile! Varsa-ti inima ca niste apa,
inaintea Domnului! Ridica-ti mainile spre El pentru viata copiilor tai, cari mor de foame
la toate colturile ulitelor!
Osea 5:14 Voi fi ca un leu pentru Efraim, si ca un pui de leu pentru casa lui Iuda; Eu, da,
Eu voi sfasia, si apoi voi pleca, voi lua, si nimeni nu-Mi va rapi prada.
Osea 5:15 Voi pleca, Ma voi intoarce in locuinta Mea, pana cand vor marturisi ca sint
vinovati si vor cauta Fata Mea. Cand vor fi in necaz, vor alerga la Mine.
Iona 2:1 Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeului sau, din pantecele pestelui,

7. Ne conving de pacat
Iov 36:8 Se intampla sa cada in lanturi, si sa fie prinsi in legaturile nenorocirii?
Iov 36:9 Le pune inainte faptele lor, faradelegile lor, mandria lor.
Psalm 119:67 Pana ce am fost smerit, rataceam; dar acum pazesc Cuvantul Tau.
Luca 15:16 Mult ar fi dorit el sa se sature cu roscovele, pe cari le mancau porcii, dar nu i
le da nimeni.
Luca 15:17 Si-a venit in fire, si a zis: ,Cati argati ai tatalui meu au belsug de paine, iar eu
mor de foame aici!
Luca 15:18 Ma voi scula, ma voi duce la tatal meu, si-i voi zice: Tata, am pacatuit
impotriva cerului si impotriva ta,
8. Ne conduc la marturisirea pacatelor
Numeri 21:7 Poporul a venit la Moise, si a zis: ,,Am pacatuit, caci am vorbit impotriva
Domnului, si impotriva ta. Roaga-te Domnului, ca sa departeze de la noi acesti serpi.``
Moise s-a rugat pentru popor.
Psalm 32:5 Atunci Ti-am marturisit pacatul meu, si nu mi-am ascuns faradelegea. Am
zis: ,,Imi voi marturisi Domnului faradelegile!`` Si Tu ai iertat vina pacatului meu.
Psalm 51:3 Caci imi cunosc bine faradelegile, si pacatul meu sta necurmat inaintea mea.
Psalm 51:5 Iata ca sint nascut in nelegiuire, si in pacat m-a zamislit mama mea.
9. Sunt folositoare in a pune la incercare si a arata sinceritatea noastra fata de
Dumnezeu
Iov 23:10 Dar El stie ce cale am urmat; si, daca m-ar incerca, as iesi curat ca aurul.
Psalm 66:10 Caci Tu ne-ai incercat, Dumnezeule, ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca
argintul.
Prov. 17:3 Tigaia lamureste argintul, si cuptorul lamureste aurul; dar Cel ce incearca
inimile, este Domnul. 10. Ne pun la incercare credinta si ascultarea
Gen. 22:1 Dupa aceste lucruri, Dumnezeu a pus la incercare pe Avraam, si i-a zis:
,,Avraame!`` ,,Iata-ma``, a raspuns el.
Gen. 22:2 Dumnezeu i-a zis: ,,Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, pe
Isaac; du-te in tara Moria, si adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ti-l voi
spune.``
Evrei 11:17 Prin credinta a adus Avraam jertfa pe Isaac, cand a fost pus la incercare: el,
care primise fagaduintele cu bucurie, a adus jertfa pe singurul lui fiu!
Exodul 15:23 Au ajuns la Mara; dar n-au putut sa bea apa din Mara, pentru ca era amara.
De aceea locul acela a fost numit Mara (Amaraciune).
Exodul 15:24 Poporul a cartit impotriva lui Moise, zicand: ,,Ce avem sa bem?``
Exodul 15:25 Moise a strigat catre Domnul; si Domnul i-a aratat un lemn, pe care l-a
aruncat in apa. Si apa s-a facut dulce. Acolo a dat Domnul poporului legi si porunci, si
acolo l-a pus la incercare.
Deut. 8:2 Adu-ti aminte de tot drumul pe care te-a calauzit Domnul, Dumnezeul tau, in
timpul acestor patruzeci de ani in pustie, ca sa te smereasca si sa te incerce, ca sa-ti
cunoasca pornirile inimii si sa vada daca ai sa pazesti sau nu poruncile Lui.
Deut. 8:16 si care ti-a dat sa mananci in pustie mana aceea necunoscuta de parintii tai, ca

sa te smereasca si sa te incerce, si sa-ti faca bine apoi.

1Petru 1:7 pentru ca incercarea credintei voastre, cu mult mai scumpa decat aurul care
piere si care totusi este cercat prin foc, sa aiba ca urmare lauda, slava si cinstea, la
aratarea lui Isus Hristos,
Apoc. 2:10 Nu te teme nicidecum de ce ai sa suferi. Iata ca diavolul are sa arunce in
temnita pe unii din voi, ca sa va incerce. Si veti avea un necaz de zece zile. Fii credincios
pana la moarte, si-ti voi da cununa vietii.``
11. Ne smeresc
Deut. 8:3 Astfel, te-a smerit, te-a lasat sa suferi de foame, si te-a hranit cu mana, pe care
nici tu n-o cunosteai si nici parintii tai n-o cunoscusera, ca sa te invete ca omul nu traieste
numai cu paine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului traieste omul.
Deut. 8:16 si care ti-a dat sa mananci in pustie mana aceea necunoscuta de parintii tai, ca
sa te smereasca si sa te incerce, si sa-ti faca bine apoi.
2Cron. 7:13 Cand voi inchide cerul, si nu va fi ploaie, cand voi porunci lacustelor sa
manance tara, cand voi trimete ciuma in poporul Meu:
2Cron. 7:14 daca poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va
ruga, si va cauta Fata Mea, si se va abate de la caile lui rele, - il voi asculta din ceruri, ii
voi ierta pacatul, si-i voi tamadui tara.
Plangeri 3:19 ,,Gandeste-Te la necazul si suferinta mea, la pelin si la otrava!``
Plangeri 3:20 Cand isi aduce aminte sufletul meu de ele, este mahnit in mine.
2Cor. 12:7 Si ca sa nu ma umflu de mandrie, din pricina stralucirii acestor descoperiri,
mi-a fost pus un tepus in carne, un sol al Satanei, ca sa ma palmuiasca, si sa ma impiedice
sa ma ingamf.
12. Ne purifica
Ecleziastul 7:2 Mai bine sa te duci intr-o casa de jale de cit sa te duci intr-o casa de
petrecere; caci acolo iti aduci aminte de sfarsitul oricarui om, si cine traieste, isi pune la
inima lucrul acesta.
Ecleziastul 7:3 Mai buna este intristarea decat rasul; caci prin intristarea fetei inima se
face mai buna.
Isaia 1:25 Imi voi intinde mana impotriva ta, iti voi topi zgura, cum o topeste lesia, toate
particelele de plumb le voi departa din tine.
Isaia 1:26 Voi face iarasi pe judecatorii tai ca odinioara, si pe sfetnicii tai ca la inceput.
Dupa aceea, vei fi numita cetatea neprihanita, cetatea credincioasa.``
Isaia 48:10 Iata, te-am pus in cuptor, dar nu te-am gasit argint; te-am lamurit in cuptorul
urgiei.
Ieremia 9:6 ,,Locuinta ta este in mijlocul fatarniciei, si, de fatarnici ce sunt, nu vor sa Ma
cunoasca, - zice Domnul.`` Ieremia 9:7 ,,De aceea, asa vorbeste Domnul ostirilor: ,Iata, ii voi topi in cuptor, si ii voi
incerca. Caci cum as putea sa ma port altfel cu fiica poporului Meu?
Zaharia 13:9 Dar treimea aceasta din urma o voi pune in foc, si o voi curati cum se
curata argintul, o voi lamuri cum se lamureste aurul. Ei vor chema Numele Meu, si ii voi
asculta; Eu voi zice: ...Acesta este poporul Meu!... Si ei vor zice: ...Domnul este
Dumnezeul meu!...
Maleahi 3:2 Cine va putea sa sufere insa ziua venirii Lui? Cine va ramane in picioare

cand Se va arata El? Caci El va fi ca focul topitorului, si ca lesia nalbitorului.

Maleahi 3:3 El va sedea, va topi si va curati argintul; va curati pe fiii lui Levi, ii va
lamuri cum se lamureste aurul si argintul, si vor aduce Domnului daruri neprihanite.
13. Ne formeaza rabdarea
Psalm 40:1 (Catre mai marele cantaretilor. Un psalm al lui David.) Imi pusesem nadejdea
in Domnul, si El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigatele.
Rom. 5:3 Ba mai mult, ne bucuram chiar si in necazurile noastre; caci stim ca necazul
aduce rabdare,
Iacov 1:3 ca unii cari stiti ca incercarea credintei voastre lucreaza rabdare.
1Petru 2:20 In adevar, ce fala este sa suferiti cu rabdare sa fiti palmuiti, cand ati facut
rau? Dar daca suferiti cu rabdare, cand ati facut ce este bine, lucrul acesta este placut lui
Dumnezeu.
14. Ne fac roditori in fapte bune
Ioan 15:2 Pe orice mladita, care este in Mine si n-aduce roada, El o taie; si pe orice
mladita care aduce roada, o curata, ca sa aduca si mai multa roada.
Evrei 12:10 Caci ei in adevar ne pedepseau pentru putine zile, cum credeau ei ca e bine;
dar Dumnezeu ne pedepseste pentru binele nostru, ca sa ne faca partasi sfinteniei Lui.
Evrei 12:11 Este adevarat ca orice pedeapsa, deocamdata pare o pricina de intristare, si
nu de bucurie; dar mai pe urma aduce celor ce au trecut prin scoala ei, roada datatoare de
pace a neprihanirii.
15. Duc la inaintarea evangheliei
Fapte 8:3 Saul de partea lui, facea prapad in Biserica; intra prin case, lua cu sila pe
barbati si pe femei, si-i arunca in temnita.
Fapte 8:4 Cei ce se imprastiasera, mergeau din loc in loc, si propovaduiau Cuvantul.
Fapte 11:19 Cei ce se imprastiasera, din pricina prigonirii intamplate cu prilejul lui
Stefan, au ajuns pana in Fenicia, in Cipru si in Antiohia, si propovaduiau Cuvantul numai
Iudeilor.
Fapte 11:20 Totusi printre ei au fost cativa oameni din Cipru si din Cirena, cari au venit
in Antiohia, au vorbit si Grecilor, si le-au propovaduit Evanghelia Domnului Isus.
Fapte 11:21 Mana Domnului era cu ei, si un mare numar de oameni au crezut si s-au
intors la Domnul.
Filipeni 1:12 Vreau sa stiti, fratilor, ca imprejurarile in cari ma gasesc, mai degraba au
lucrat la inaintarea Evangheliei.
2Tim. 2:9 pentru care sufar pana acolo ca sint legat ca un facator de rele. Dar Cuvantul
lui Dumnezeu nu este legat.
2Tim. 2:10 De aceea rabd totul pentru cei alesi, pentru ca si ei sa capete mantuirea care
este in Hristos Isus, impreuna cu slava vesnica.
2Tim. 4:16 La intaiul meu raspuns de aparare, nimeni n-a fost cu mine, ci toti m-au
parasit. Sa nu li se tina in socoteala lucrul acesta!
2Tim. 4:17 Insa Domnul a stat langa mine, si m-a intarit, pentru ca propovaduirea sa fie
vestita pe deplin prin mine, si s-o auda toate Neamurile. Si am fost izbavit din gura leului.
16. Exemplificari din viata unora ale rostului necazurilor

Fratii lui Iosif

Gen. 42:21 Ei au zis atunci unul catre altul: ,,Da; am fost vinovati fata de fratele nostru;
caci am vazut nelinistea sufletului lui, cand ne ruga, si nu l-am ascultat! Pentru aceea vine
peste noi necazul acesta.``
Iosif
Gen. 45:5-8 Acum, nu va intristati si nu fiti mahniti ca m-ati vandut ca sa fiu adus aici,
caci ca sa va scap viata m-a trimes Dumnezeu inaintea voastra. Dumnezeu m-a trimes
inaintea voastra ca sa va ramana samanta vie in tara, si ca sa va pastreze viata printr-o
mare izbavire. Asa ca nu voi m-ati trimes aici, ci Dumnezeu; El m-a facut ca un tata al lui
Faraon, stapan peste toata casa lui, si carmuitorul intregei tari a Egiptului.
Poporul Israel
Deut. 8:3 Astfel, te-a smerit, te-a lasat sa suferi de foame, si te-a hranit cu mana, pe care
nici tu n-o cunosteai si nici parintii tai n-o cunoscusera, ca sa te invete ca omul nu traieste
numai cu paine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului traieste omul.
De 8:5 Recunoaste dar in inima ta ca Domnul, Dumnezeul tau, te mustra cum mustra un
om pe copilul lui.
Iosia
2Regi 22:19 ,Pentru ca ti s-a miscat inima, pentru ca te-ai smerit inaintea Domnului cand
ai auzit ce am spus impotriva acestui loc si impotriva locuitorilor lui, cari vor ajunge de
spaima si de blestem, si pentru ca ti-ai sfasiat hainele, si ai plans inaintea Mea, si Eu am
auzit, - zice Domnul. Ezechia
2Cronici 32:25-26 Dar Ezechia n-a rasplatit binefacerea pe care a primit-o, caci i s-a
ingamfat inima. Mania Domnului a venit peste el, peste Iuda si peste Ierusalim. Atunci
Ezechia s-a smerit din mandria lui, impreuna cu locuitorii Ierusalimului, si mania
Domnului n-a venit peste ei in timpul vietii lui Ezechia.
Manase
2Cronici 33:12 Cand a fost la stramtoare, s-a rugat Domnului, Dumnezeului lui, si s-a
smerit adanc inaintea Dumnezeului parintilor sai.
Iona
Iona 2:7 Cand imi tanjea sufletul in mine, mi-am adus aminte de Domnul, si rugaciunea
mea a ajuns pana la Tine, in Templul Tau ce sunt.
Fiul risipitor
Luca 15:21 Fiul i-a zis: ,Tata, am pacatuit impotriva cerului si impotriva ta, nu mai sint
vrednic sa ma chem fiul tau.`
Daca vom medita si ne vom aminti aceste versete cand suntem loviti de nenorociri si
necazuri poate vom "reactiona" altfel! Biblia vorbeste mult despre suferinta, despre rau si
despre nenorocire dorind sa ne pregateasca cum sa raspundem la acestea. Iov a raspuns

cat de poate de omeneste si a protestat inaintea lui Dumnezeu din cauza nenorocirilor, dar
cu toate acestea nu a pacatuit in atitudinea sa. Dumnezeu a spus la urma ca Iov nu a gresit
cu nimic in tot ceea ce a spus despre El. Asa sa se spuna si despre noi chiar si atunci cand
suntem loviti de cele mai mari tragedii ale vietii!
Teodor Macavei Page 7 25.01.00
E-mail: Teo_logic@bigfoot.com
URL: www.rcrwebsite.com

<-- Studii Generale Asupra Cartilor Vechiului Testament

Duminica, 12 decembrie, 1999

STUDII IN PSALMI
Psalmii sunt o parte importanta a Vechiul Testament. Cum acesta nu prea este
cunoscut in biserica noastra, m-am hotarat sa facem aceste studii in psalmi. Stiu
ca eu unul voi invata din aceste studii!
O introducere la VECHIUL TESTAMENT
De unde auzim noi de un Vechi Testament, si care este exact semnificatia unui
testament, ce este numit "vechi"?
2Cor.3:14 Dar ei au ramas greoi la minte: caci pana in ziua de astazi, la citirea
Vechiului Testament, aceasta mahrama ramane neridicata, fiindca mahrama este data la
o parte in Hristos.
In greaca, "Vechiul Testament" este, "palaios diatheekes".
Conform dictionarului Strong, articolului cu numarul 3820, "palaios" inseamna antic,
ceva ce nu este recent, sau, uzat, arhaic.
Cuvantul "paleontologie" este un derivat al unui asemenea cuvant grecesc.
(paleontologie = ramura din geologie care se ocupa cu studiul formelor de viata din trecut, indeosebi a
formelor preistorice de viata prin studierea fosilelor. 1995 Zane Publishing, Inc. 1994, 1991, 1988
Simon & Schuster, Inc.)

Este evident ca datorita unuia ca Pavel noi avem aceasta noua denumire a Scripturilor
evreiesti, a Legii, Proorocilor, si Psalmilor, a caror rol el l-a reinterpretat datorita venirii
lui Hristos, Mesia profetit de aceste scrieri, pe care l-a cunoscut personal pe drumul spre
Damasc. Pavel explica de ce este numit asa:
Evrei 8:12-13 Pentru ca le voi ierta nelegiuirile, si nu-Mi voi mai aduce aminte de
pacatele si faradelegile lor``. Prin faptul ca zice: ,,Un nou legamant``, a marturisit ca cel
dintai este vechi; iar ce este vechi, ce a imbatranit, este aproape de pieire.
Cum se poate intelege ce spune Vechiul Testament?

2Cor.3:15-16 Da, pana astazi, cand se citeste Moise, ramane o mahrama peste inimile lor.
Dar ori de cateori vreunul se intoarce la Domnul, mahrama este luata.
Intelegerea acestuia este conditionata de "intoarcerea la Domnul", care este Hristos.
Si ca sa nu credem cumva ca ce este vechi, arhaic este si inutil si nu mai are valoare, sa
privim la ce au spus scriitori ai Noul Testament despre VECHIUL TESTAMENT.
Valoarea VECHIUL TESTAMENT pentru crestin este mentionata de mai multe ori in
Noul Testament. Daca nu ar fi un Vechiul Testament, nu am fi avut un Noul Testament. In
cartile moderne avem la sfarsitul lor o lista de resurse din care autorul cartii respective
spune ca s-a inspirat. Aceasta este uneori numita bibliografie. VECHIUL TESTAMENT
este "bibliografia" Noul Testament! Aceasta "bibliografie" trebuie studiata. Ne va ajuta sa
nu luam drept gratuit NT. Isus l-a citat de multe ori.
Iata importanta VECHIUL TESTAMENT asa cum este subliniata in diferitele carti ale
Noul Testament.
Rom.14:4 Si tot ce a fost scris mai inainte, a fost scris pentru invatatura noastra, pentru
ca, prin rabdarea si nu prin mangaierea pe care o dau Scripturile, sa avem nadejde.
1Cor.10:11 Aceste lucruri li s-au intamplat ca sa ne slujeasca drept pilde, si au fost
scrise pentru invatatura noastra, peste cari au venit sfarsiturile veacurilor.
Prin "Sfintele Scripturi" din exemplul urmator, se face referirea la VECHIUL
TESTAMENT, fiind, sper, evident ca abia in vremea aceea se scria Noul Testament.
2Tim.3:15-17 din pruncie cunosti Sfintele Scripturi, cari pot sa-ti dea intelepciunea
care duce la mantuire, prin credinta in Hristos Isus. Toata Scriptura este insuflata de
Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in
neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru
orice lucrare buna.
Dintre toate cartile VECHIUL TESTAMENT aceste afirmatii sunt indeosebi
adevarate in ce priveste cartea Psalmilor. Desi ea contine cam un singur gen literar, din
punctul de vedere al valorii spirituale, Psalmii, contin invataturi, profetie, intelepciune,
deci poseda o valoare spirituala inegalabila.
Ei reprezinta in primul rand colectia straveche a imnurilor si cantecelor de lauda si
inchinare lui Dumnezeu folositi pe larg in templu de israeliti mai intai si apoi savurati pe
poporul lui Dumnezeu din orice veac.
CRONOLOGIA
In ordinea cronologica a scrierii lor psalmii sunt printre primii, mai ales Ps.90 al lui
Moise, un cantec de meditare, reflectie si rugaciune, scris cu circa 1.300 de ani inainte de
Hristos, alaturi de "psalmii" (deci, cantarile) din Exodul 15:1-15, un cantec de triumf
dupa traversarea Marii Rosii, si Deuteronomul 32, 33, un cantec de indemn sa se tina

legea dupa intrarea in Canaan, tara fagaduita. Totusi in marea lor majoritate se situeaza
dupa Cele Cinci Carti (Pentateuhului) si dupa Iov considerata cea mai veche. Psalmii vin
din epoca de aur a Israelului, din urma cu aprox.3000 de ani. Studiem o carte veche!
SUBIECTELE LOR
Psalmii contin o varietate de subiecte care demonstreaza valoarea lor spirituala
deosebita. Avem, astfel, psalmi de invatatura, doctrinari, profetici, istorici, de lauda si
preamarire a lui Dumnezeu, sau de pocainta
Din cele 283 citari ale VECHIUL TESTAMENT din NT, 116 dintre acestea provenind
din cartea Psalmilor, conform lui "Halley's Bible Handbook".
AUTORII
Dupa titluri, 73 de psalmi sunt atribuiti lui David, 12 lui Asaf (un levit, unul din liderii
corului lui David 1Cronici 6:39), 11 fiilor lui Core (leviti in Templu), 2 lui Solomon
(Ps.72, 127), 1 lui Moise (90), 1 lui Etan (89), iar 50 se spune ca au autori anonimi, desi
alti comentatori biblici ii mai indica pe Ezechia cu 10 si Heman (Inseamna, "credincios", 1)
1Regi 4:31 1Cronici 2:6, un fiul al lui Zera, cunoscut pentru intelepciunea lui. 2) Nepot al lui Samuel,
1Cronici 6:33, 15:17 caruia i s-a atribuit Psalmul 88. El a fost unul dintre profetii pomeniti in 2Cronici
29:14,30, care juca un rol de baza in administrarea serviciilor sacre), cu 1 (Ps.88). Acestia din urma

sunt numiti de unii si "psalmii orfani". Unii dintre acestia s-ar putea totusi sa apartina tot
lui David, cum vedem ca Petru si Ioan in Fapte 4:25, identifica ca autor al unuia dintre
acestia pe David, sau cum ni se spune in Evrei 4:7. (El hotaraste din nou o zi: ,,Astazi,`` -zicand,
in David, dupa atata vreme, cum s-a spus mai sus: ,,Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile!
`` )

Cu toate acestea, titlurile lor nu sunt un indiciu absolut cert al scrierii lor de catre unul
sau altul, caci prepozitia evreiasca pentru "de", "catre", "lui" este una si aceeasi. De
aceea, poate un psalm "al lui" David poate fi unul care i-a fost dedicat lui David, sau scris
pentru el. Data fiind vechimea acestor titluri, totusi se pare ca acestea sunt corecte.
Cuvantul lor cheie este "aleluia" (ad literam, "slava lui Iahweh") sau in traducere,
"laudati", iar Psalmul 150 reprezinta o incununare a intregii carti a psalmilor data fiind
aparitia de 13 ori a cuvantului "laudati".
Tipuri diferite de psalmi
Exista vreo cinci categorii de psalmi.

mesianici (sau, profetici)

de razbunare ("imprecatie"); foarte criticati dintr-o lipsa de interpretare corecta!
de pocainta (penitenta)
istorici
de lauda

O categorie deosebita sunt psalmii "hallel": Ps.113-118. Desi Psalmul 136 este numit
"Marele Hallel".

TEMA LOR PRINCIPALA Hristos!

Luca 24:44 Apoi le-a zis: ,,Iata ce va spuneam cand inca eram cu voi, ca trebuie sa se
implineasca tot ce este scris despre Mine in Legea lui Moise, in Prooroci si in Psalmi.``
Pasaj care indica importanta fundamentala a psalmilor recunoscuta de Insusi Isus
Hristos. Pentru a-l cunoaste si a-l intelege pe Hristos, nu doar evangheliile sunt necesare
ci si Psalmii!
Psalmii abunda in descrieri ale lui Hristos. Unii sustin ca in psalmi avem o imagine
mai completa a lui Hristos chiar decat in Evanghelii.
"Evangheliile ne spun ca Isus s-a dus pe munte sa se roage, psalmii ne spun ce s-a rugat.
Evangheliile ne spun ca El a fost crucificat dar psalmii ne spun ce se petrecea in sufletul
Lui cand era pe cruce. Evangheliile ne spun ca S-a intors in ceruri, la dreapta Tatalui,
dar psalmii continua de unde se opresc evangheliile" Vernon McGee
ARANJAREA LOR
Psalmii corespund aranjarii primelor cinci carti ale (lui Moise) Bibliei, Pentateuhului.
Este una dintre cele mai sistematic aranjate carti ale Bibliei! Priviti la modul in care se
incheie. La ultimul psalm.
1. Cartea I (Psalmii de la 1-41) - corespunde GENEZEI
2. Cartea a II-a (Psalmii de la 42-72) - corespunde EXODULUI
3. Cartea a III-a (Psalmii de la 73-89) - corespunde LEVITICULUI
4. Cartea a IV-a (Psalmii de la 90-106) - corespunde NUMERILOR
5. Cartea a V-a (Psalmii de la 107-150) - corespunde DEUTERONOMULUI
Acest aranjament al lor pare sugerat de materialul gasit in ei.
De ce sa studiem psalmii?
I. Ne este poruncit sa-i folosim in inchinarea noastra prin cantec si pentru invatatura.
Efes.5:19 Vorbiti intre voi cu psalmi (PSALMOI), cu cantari de lauda (HUMNOIS) si cu
cantari duhovnicesti (ODE PNEUMATIKOS), si cantati si aduceti din toata inima lauda
Domnului.
In sine cuvantul grecesc "psalm" nu inseamna doar "cantec", dar mai are la origine si
cuvantul evreiesc "zmr", care inseamna a "pisca", a "ciupi", cu degetele (care-i termenul
pentru stilul respectiv de cantat la ghitara?) corzile unui instrument. Este evident ca au
fost compusi pentru a fi cantati la instrumente cu corzi, lira (alauta), sau harfa.
Col.3:16 Cuvantul lui Hristos sa locuiasca din belsug in voi in toata intelepciunea.
Invatati-va si sfatuiti-va unii pe altii cu psalmi, cu cantari de lauda si cu cantari
duhovnicesti, cantand lui Dumnezeu cu multamire in inima voastra.

Iacov 5:13 Este vreunul printre voi in suferinta? Sa se roage! Este vreunul cu inima
buna? Sa cante cantari de lauda!
DE CANTAT CU INIMA!
Psalmii au fost compusi nu doar pentru a fi cantati cu instrumente, ci si cu inima (aici, si
cei afoni se pot implica!).
CONCLUZIE:
Cantatul psalmilor este o porunca nou-testamentala inspirata de Dumnezeu si
randuita pentru viata de zi cu zi a crestinilor. Desi Crestinismul este opus veseliei
profane, totusi el incurajeaza bucuria si veselia ce are o exprimare potrivita la adeptii lui.
Astfel crestinii se presupun sa cante nu doar cu vocile lor ci si din inima si in inima lor,
cu afectiunile launtrice ale inimii lor, aceasta fiind o preocupare placuta lui Dumnezeu la
fel de placuta cum ne este muzica noua. Prin aceasta se face gloria lui cunoscuta, si este
voia lui Dumnezeu.
(from Matthew Henry's Commentary)

Un alt motiv pentru studierea psalmilor este pentru ca,

II. Invata despre Hristos si confirma ca Isus este Mesia, Hristosul, Mantuitorul. Acestia
sunt recunoscuti ca fiind psalmii mesianici, sau profetici. (lucru care explica de ce se
porunceste nu doar sa ne incantam cu ei, ci si sa ne invatam cu ei; vezi, Efes.5:19)
Intreg VECHIUL TESTAMENT a fost scris pentru a crea o anticipare a Mantuitorului
si a prezice venirea Lui. Dintre aceste preziceri si prefigurari ale Lui foarte multe se
gasesc in psalmi, o carte de cantari, la urma urmei. Cat se semnificativ ar trebui sa fie
lucrul acesta pentru multi dintre muzicienii crestini ai zilelor noastre care din lipsa de
inspiratie canta despre "cate-n luna si-n stele"!
In psalmi, avem un adevarat "fir mesianic" care poate fi urmarit cu precizie. Desi unele
intamplari se refera in prima instanta la David sau la experiente/intamplari din viata lui,
totusi multe dintre elementele expuse in psalmi nu se potrivesc nici unui personaj istoric,
nici chiar lui David, ci doar lui Hristos.
Sa urmarim putin acest "fir mesianic", al profetirii Mantuitorului. Avem descrieri atat
ale suferintelor Sale cat si ale domniei Sale glorioase se gasesc presarate peste tot locul.
Psalmul 2 - are ca tema: "Unsul Domnului"
Cuprinde expresii mesianice ca:
2 "Unsul Domnului"
6 ,,Totusi, Eu am uns pe Imparatul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfant.`` Tu esti Fiul
Meu! Cere-Mi, si-Ti voi da neamurile de mostenire Dati cinste Fiului Ferice de
toti cati se incred in El!

Acestea sunt expresii ale Domniei Sale eterne si universale, ale Dumnezeirii Sale, si ale
binecuvantarii celor ce se incred in El.
Psalmul 16 are ca tema, "Invierea Lui"
v.10 Caci nu vei lasa sufletul meu in locuinta mortilor, nu vei ingadui ca prea iubitul Tau
sa vada putrezirea.
Pasaj ce este citat de Petru (Fapte 2:27,31) in predica din ziua Cincizecimii, pentru a
justifica uciderea si invierea din morti a celui pe care ei l-au rastignit. Este o clara
descriere a biruintei Sale asupra mortii, si a existentei Sale vesnice.
Psalmul 22 contine una dintre cele mai neobisnuite preziceri, si anume ale crucificarii
Lui inainte de cunoasterea crucii ca obiect de tortura al romanilor.
v.1 Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai parasit
Exact cuvintele de pe cruce din Matei 27:46, rostite in momentul mortii Sale. Apoi,
avem descrise anticipat batjocurile dusmanilor Sai, exprimate tot cu aceeasi ocazie
(Mt.27:43).
v.7-8 Toti cei ce ma vad isi bat joc de mine, isi deschid gura, dau din cap si zic: ,,S-a
increzut in Domnul! Sa-l mantuiasca Domnul, sa-l izbaveasca, fiindca-l iubeste!``
v.16 mi-au strapuns mainile si picioarele
O surprinzator de exacta descriere a crucificarii facuta cu o mie de ani inainte de
introducerea pedepsei respective, ca maniera a mortii Sale (Ioan 20:20,25).
v.18 isi impart hainele mele intre ei, si trag la sort pentru camasa mea.
Prezicerea mortii lui Isus sporeste in detaliu prin aceasta mentiune a lucrurilor ce se
petreceau pe fondul mortii Sale.
Psalmul 41 - are ca tema "Tradarea Lui de catre un prieten"
v.9 Chiar si acela cu care traiam in pace, in care imi puneam increderea si care manca
din painea mea, ridica si el calcaiul impotriva mea.
Desi David se referea in prima instanta la prietenul sau, Ahitofel (2Sam.15:12), Isus
citeaza acest pasaj ca imagine a propriei Sale tradari de catre Iuda Iscarioteanul (Ioan
13:18-27; Luca 22:47,48).
Psalmul 45 - are ca tema, "domnia unsului lui Dumnezeu"

6 Scaunul Tau de domnie, Dumnezeule, este vesnic; toiagul de domnie al imparatiei Tale
este un toiag de dreptate.
7 De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tau Te-a uns cu un untdelemn de bucurie, mai pe
sus decat pe tovarasii Tai de slujba.
17 Scaunul Tau de domnie, Dumnezeule, este vesnic; toiagul de domnie al imparatiei
Tale este un toiag de dreptate.
Din nou, avem descrisa intr-un psalm domnia glorioasa a unui Rege, intronat pe un
scaun de domnie vesnic. Nu se poate referi decat la regele etern care va descinde din
familia lui David. Psalmul mai este de asemenea si un cantec de nunta al Mirelui Hristos
cu Mireasa Lui, Biserica.
Psalmul 69 - face referire la, "Fiere si otet"
v. 21 Ei imi pun fiere in mancare, si, cand mi-e sete, imi dau sa beau otet.
Acesta este un alt incident din moartea lui Hristos ce a fost prezis in psalmi, cu 1.000 de
ani mai inainte de a se intampla!
Psalmul 72 - "domnia Sa glorioasa"
7 In zilele lui va inflori cel neprihanit, si va fi belsug de pace pana nu va mai fi luna.
8 El va stapani de la o mare la alta, si de la Rau pana la marginile pamantului.
11 Da, toti imparatii se vor inchina inaintea lui, toate neamurile ii vor sluji.
19 Binecuvantat sa fie in veci slavitul Lui Nume! Tot pamantul sa se umple de slava Lui!
Amin! Amin!
Intr-adevar, unele dintre expresii par sa se refere la Solomon si uriasa lui influenta si
renume, dar dimensiunea influentei sale este clar depasita in aceste declaratii ale Domniei
si Imparatiei lui Hristos, Unul ce este mai mare decat Solomon (Mat.12:42)!
Psalmul 78:2 - VA VORBI IN PILDE
V.2 Imi deschid gura si vorbesc in pilde, vestesc intelepciunea vremurilor stravechi.
Iata un alt detaliu al vietii pamantesti a Mantuitorului prin care se face referire la ceea ce
a parut metoda lui preferata de invatare. Prin pilde. Ea este prezisa in acest psalm.
(Mt.13:34,35)
Psalmul 89 - TRONUL LUI DAVID
3 ,,Am facut legamant cu alesul Meu`` -zice Domnul-,,iata ce am jurat robului Meu
David:
4 ,,Iti voi intari samanta pe vecie, si-n veci iti voi aseza scaunul de domnie.``
27 Iar Eu il voi face intaiul nascut, cel mai inalt dintre imparatii pamantului.
28 . legamantul Meu ii va fi neclintit.

35 Am jurat odata pe sfintenia Mea: sa mint Eu oare lui David?

36 Samanta lui va dainui in veci; scaunul lui de domnie va fi inaintea Mea ca soarele;
37 ca luna, va dainui pe vecie, si ca martorul credincios din cer.
Dumnezeu a promis pe tronul lui David o Domnie nesfarsita unui "intai-nascut" al
tuturor imparatilor pamantului. Acela nu este David, ci Isus!
Psalmul 110 - UN MANTUITOR CARE ESTE REGE SI PREOT
1 Domnul a zis Domnului meu: ,,Sezi la dreapta Mea, pana voi pune pe vrajmasii Tai
supt picioarele Tale.``
4 Domnul a jurat, si nu-I va parea rau: ,,Tu esti preot in veac, in felul lui Melhisedec.``
Se face astfel referire aici la domnia eterna si la preotia nesfarsita a Mesiei. Isus l-a
citat pasajul spunand ca se refera la El, iar in epistola catre Evrei, El este indicat ca preot
dupa "randuiala lui Melhisedec", adica avand o preotie nesfarsita (Evrei 7:11-21).
Psalmul 118:22 - RESPINGEREA MESIEI DE LIDERII POPORULUI SAU
v.22 Piatra, pe care au lepadat-o zidarii, a ajuns sa fie pusa in capul unghiului cladirii.
Despre Isus se spune acest lucru, citat de mai multe ori in NT (Fapte 4:11; Mt.21:42;
Marcu 12:10, etc.)
("firul mesianic" al psalmilor este adaptat dupa "Halley's Bible Handbook")

INSPIRATIA LOR
Psalmii sunt extraordinar de inspirati! Ei constituie o parte esentiala a invataturii carel descrie pe Mantuitorul Isus Hristos. Trebuie cunoscuti! Multe din lucrurile care s-au
spus despre El si au ajuns sa fie cunoscute despre El, se gasesc doar in aceste portiuni ale
psalmilor, si nu altundeva.
Apostolii le-au folosit pentru a-l predica pe Isus ca Mesia, pentru a-l identifica
Israelului pe Mantuitor. Si noi putem face la fel.
APLICA:
La fel cum spunem ca a-i oferi omului o speranta de mantuire fara a-i vesti starea lui
pacatosenie inaintea lui Dumnezeu, este o amagire, la fel a vorbi de Mantuitor fara a fi
constienti de tot ce s-a prezis despre El si cum a fost prefigurat, este la fel de neintemeiat.
Mi s-a atras atentia asupra faptului ca in sprijinul crezurilor lor multi crestini citeaza doar
Noul Testament si ca in biserica noastra se invata prea putin din VECHIUL
TESTAMENT. Credinta noastra ar trebui la fel de mult sa se inspire din Noul Testament
cat si din VECHIUL TESTAMENT. Este adevarat ca fara Noul nu am avea credinta, dar
nici fara Vechiul. Pentru credinta de care trebuie sa raspundem (1Petru 3:15) uneori in
fata semenilor nostri putem sa ne folosim si de VECHIUL TESTAMENT!

Un semn de maturitate "evanghelia din psalmi"

Pe fiecare pagina a psalmilor cititorul descopera elemente ale vietii sufletului si ale
trairilor care sunt cu desavarsire crestine. De multe ori s-a observat cum crestinul mai
varstnic doreste alaturi de NT si o copie a Psalmilor. Acesta pare sa treaca cu usurinta de
la Evanghelii la psalmi si inapoi, fara sa aibe senzatia ca trece de la un nivel spiritual, la
altul. Experienta religioasa a fost atat de bine descrisa si patrunsa de psalmisti incat in
perioada apostolica nu s-a compus nici o carte crestina care sa inlocuiasca psalmii!
Psalmii mai detin valoare practica pentru crestin si pentru ca,
1) Psalmistii sunt intotdeauna (fara exceptie) reverenti in apropierea de
Dumnezeire. Domnul Dumnezeu este pentru ei sfant, infinit de sfant.
Ps.99 3 Sa laude oamenii Numele Tau cel mare si infricosat, caci este sfant! 5 Inaltati pe
Domnul, Dumnezeul nostru, si inchinati-va inaintea asternutului picioarelor Lui, caci este
sfant! 9 Inaltati pe Domnul, Dumnezeul nostru, si inchinati-va pe muntele Lui cel sfant!
Caci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfant!
Astfel Ps.95-100 reprezinta modele de adorare si inchinare lui Dumnezeu.
2) Psalmistii zugravesc amplu trairea sufletului cu Dumnezeu. Cum acesta tanjeste si
inseteaza dupa El. Psalmii 42 si 63 servesc de exemplu.
Ps.42:1-2 Cum doreste un cerb izvoarele de apa, asa Te doreste sufletul meu pe Tine,
Dumnezeule! Sufletul meu inseteaza dupa Dumnezeu, dupa Dumnezeul cel viu; cand ma
voi duce si ma voi arata inaintea lui Dumnezeu?
Ps.63:1 Dumnezeule, Tu esti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Imi inseteaza sufletul
dupa Tine, imi tanjeste trupul dupa Tine, intr-un pamant sec, uscat si fara apa.
Aceste descrieri ale trairilor sufletesti cu Dumnezeu pot constitui puncte sigure de reper
pentru a compara si evalua propriile noastre trairii in viata cu Dumnezeu. Cunoastem noi
aceeasi intensitate a sentimentului religios? Avem noi aceeasi sete si dorinta de a
comunica cu Dumnezeu? Cunoastem noi aceeasi satisfactie, bucurie, multumire in
relatia noastra cu Dumnezeu?
Ps.63:3-7 Fiindca bunatatea Ta pretuieste mai mult decat viata, de aceea buzele mele
canta laudele Tale. Te voi binecuvanta dar toata viata mea, si in Numele Tau imi voi
ridica mainile. Mi se satura sufletul ca de niste bucate grase si miezoase, si gura mea Te
lauda cu strigate de bucurie pe buze, cand mi-aduc aminte de Tine in asternutul meu, si
cand ma gandesc la Tine in timpul priveghiurilor noptii. Caci Tu esti ajutorul meu, si sunt
plin de veselie la umbra aripilor Tale.
SAU,

Ps.84:2-3 Sufletul meu suspina si tanjeste de dor dupa curtile Domnului, inima si carnea
mea striga catre Dumnezeul cel viu! Pana si pasarea isi gaseste o casa acolo, si randunica
un cuib unde isi pune puii... Ah! altarele Tale, Doamne al ostirilor, Imparatul meu si
Dumnezeul meu!
3) Psalmistii ne invata cum sa-l laudam pe Dumnezeu. De departe, aceasta pare a fi
specialitatea psalmilor. Ei dezvaluie un surprinzator bogat vocabular de cuvinte de lauda
pentru Dumnezeu, dar spontane si autentice, nu fortate si comandate de vreun interes. De
multe ori, noi nu ne gasim cuvintele in inchinare si rugaciune. Putem sa invatam din
psalmi!
4) Psalmistii aduc bucurie in casa lui Dumnezeu. Psalmii 84 si 122 sunt expresii
clasice de bucurie in inchinarea publica adusa lui Dumnezeu.
5) Psalmistii descriu binecuvantarile (relatiei cu) practicarii prezentei lui
Dumnezeu. In Ps.23 si 91 este aratat cum credinciosul se bucura de protectia si prezenta
credincioasa a Domnului. Pastorul Cel Bun este intotdeauna alaturi sa ocroteasca si sa
mangaie. Umbra Celui Atotputernic este peste sfantul care locuieste in locasul tainic al
Celui Prea Inalt.
Dumnezeu este refugiul, turnul tare, sau de scapare, locul de adapost, al
credinciosului, o imagine extrem de draga psalmistilor. Ajutorul Sau, ni se aminteste, este
intotdeauna disponibil si usor de gasit. Contrar la ceea ce am gandi, puterea si maiestatea
lui Dumnezeu nu-i copleseste pe cantaretii inspirati, ci devin temele unor compozitii
devotate.
6) Psalmistii dezvaluie prezenta lui Dumnezeu in natura. Nu descriu neaparat cautarea
Lui in creatia Sa, ci mai degraba aceasta o iau de la sine si descriu descoperirea Lui in
fiecare tunet, in fiecare pala de vant, in fiecare stralucire a fulgerului, si vad mana Lui in
implinirea nevoilor oamenilor si animalelor. Astfel, Ps.104 este denumit "Un imn al
Creatiei", Ps.29, "Iehova, un Dumnezeu al furtunii", iar prima jumatate a Ps.19, "Cerurile
ne spun"
7) Psalmistii descriu importanta fundamentala a Cuvantului lui Dumnezeu.
Dragostea si dependenta de El. Ps.119 este cel mai insemnat. Nimic nu se aseamana cu
aceasta oda a Cuvantului scris si a rolului lui in viata credinciosului. Cineva a numit
Ps.119, "alfabetul sfant al carturarului Sionului". Cuvantul este simbolizat in candela
si lumina revelatoare si calauzitoare, intr-un izvor de speranta si mangaiere.
8) Psalmistii par foarte convinsi de providenta lui Dumnezeu. Demonstreaza o
incredere nemijlocita in providenta divina atat generala cat si speciala. Astfel, Ps.65
vorbeste de bunatatea lui Dumnezeu in udarea pamantului cu ploaie si luminarea si
incalzirea acestuia cu soare, in darea belsugului pamantului, in roadele recoltelor si
numarul turmelor.

APLICATIE: Pentru cei interesati indeosebi de misiunea crestina, dar in general pentru
toti crestinii, acesti psalmii ar trebui sa-i usureze de grija zilei de maine! "Domnul,
pazitorul tau" a fost citit in familie de David Livingstone in dimineata cand a plecat
misionar in Africa.
"Toata paleta trairilor umane" psihologii au numarat cateva sute de emotii umane;
PSALMII LE CUPRIND PE TOATE!!
Psalmii sunt utili si pentru ca descriu intreaga paleta de trairi omenesti ale omului aflat
intre Dumnezeu si lumea aceasta. Fiecare traire cunoscuta omului este minunat exprimata
in psalmi. Manie, bucurie, exultare, incredere, pocainta, indoiala, sau chiar razbunare.
Psalmii reprezinta o adevarata anatomie a partilor sufletului, spun unii. Eu spun ca,
"Psalmii sunt un om viu ce traieste suspendat intre Cer si Pamant, exprimand de pe
aceea pozitie ce simte".
"Sunt mana lui Dumnezeu ce se joaca pe claviatura sufletului uman!" (V.McGee)
Ei mai exprima o profunda dorinta a omului pentru comuniunea cu Dumnezeu.
Ei exprima apasat dragostea, indurarea si mila lui fata de cei drepti, cat si mania si
razbunarea Sa impotriva celor nedrepti si nelegiuiti.
UTLITATE PRACTICA
Cineva ii poate folosi pentru a incuraja, pentru a mangaia si pentru a da speranta. De aici
valoarea lor didactica. Psalmii pot usor deveni cartea de cantari si rugaciuni ale
crestinului, sursa lui de dovezi ale Mantuitorului, sau ghidul sau pentru o viata dreapta si
sfanta (Mark Copeland "The Executable Outlines").
SPERANTA DINCOLO DE MOARTE!
Ei exprima speranta atat de binecunoscuta crestinului, aceea de viata vesnica in prezenta
Dumnezeului Atotputernic si a Fiului Sau. La intrebarea lui Iov, ce se intampla cu omul
dupa ce va muri, "va invia el din nou?" psalmii prezinta raspunsuri peste care nimeni nu
poate sari astazi.
Desi uneori psalmistii par coplesiti de deznadejde, uneori din cauza inconjurarii lor cu
necazuri si moarte in tot locul, acestia exprima destul de raspicat nemurirea sufletului
celor drepti inaintea lui Dumnezeu.
Astfel, in Ps.16 se declara cum psalmistul il are "pe Domnul necurmat inaintea ochilor"
lui, psalmistul afirmand credinta in invierea din morti, si nu in disparitia sa dupa moarte
(8-11).
8 Am necurmat pe Domnul inaintea ochilor mei: cand este El la dreapta mea, nu ma
clatin.
9 De aceea inima mi se bucura, sufletul mi se veseleste, si trupul mi se odihneste in
liniste.

In Ps.17:13-15 vederea fetei lui Dumnezeu dupa moartea in trup este preferabila
psalmistului fericirii si prosperitatii din lumea aceasta. (Ce palma da acesta
materialismului compatriotilor mei!!!)
13 Scoala-te, Doamne, iesi inaintea vrajmasului, doboara-l! Izbaveste-ma de cel rau cu
sabia Ta!
14 Scapa-ma de oameni, cu mana Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, cari isi au
partea lor in viata aceasta, si carora le umpli pantecele cu bunatatile Tale. Copiii lor sunt
satui si prisosul lor il lasa pruncilor lor.
15 Dar eu, in nevinovatia mea, voi vedea Fata Ta: cum ma voi trezi, ma voi satura de
chipul Tau.
In Ps.73 autorul lui isi dobandeste odihna mintii si sufletului sau gandindu-se la
certitudinea partasiei cu Dumnezeu ce nu va putea fi intrerupta
23 Insa eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mana dreapta;
24 ma vei calauzi cu sfatul Tau, apoi ma vei primi in slava.
25 Pe cine altul am eu in cer afara de Tine? Si pe pamant nu-mi gasesc placerea in nimeni
decat in Tine.
26 Carnea si inima pot sa mi se prapadeasca: fiindca Dumnezeu va fi pururea stanca
inimii mele si partea mea de mostenire.
Despre Ps.49 se spune pe drept cuvant ca reprezinta culmea VECHIUL TESTAMENT
in speranta vietii dupa moarte. Moartea devine pastorul celor rai care se incred in
bogatii, in timp ce Dumnezeu il scapa de credincios din puterea locuintei mortilor si duce
sufletul credincios la El.
4 Eu imi plec urechea la pildele care imi sunt insuflate, imi incep cantarea in sunetul
arfei.
5 Pentru ce sa ma tem in zilele nenorocirii, cand ma inconjoara nelegiuirea potrivnicilor
mei?
6 Ei se incred in avutiile lor, si se falesc cu bogatia lor cea mare.
7 Dar nu pot sa se rascumpere unul pe altul, nici sa dea lui Dumnezeu pretul
rascumpararii.
8 Rascumpararea sufletului lor este asa de scumpa, ca nu se va face niciodata.
9 Nu vor trai pe vecie, nu pot sa nu vada mormantul.
10 Da, il vor vedea: caci inteleptii mor, nebunul si prostul deopotriva pier, si lasa altora
avutiile lor.
11 Ei isi inchipuie ca vesnice le vor fi casele, ca locuintele lor vor dainui din veac in veac,
ei, cari dau numele lor la tari intregi.
12 Dar omul pus in cinste nu dainuieste, ci este ca dobitoacele cari se taie.
13 Iata ce soarta au ei, cei plini de atata incredere, precum si cei ce ii urmeaza, carora le
plac cuvintele lor. -

14 sunt dusi ca o turma in locuinta mortilor, ii paste moartea, si in curand oamenii fara
prihana ii calca in picioare: li se duce frumusetea, si locuinta mortilor le este locasul.
15 Dar mie Dumnezeu imi va scapa sufletul din locuinta mortilor, caci ma va lua supt
ocrotirea Lui. 16 Nu te teme cand se imbogateste cineva, si cand i se inmultesc vistieriile casei;
17 caci nu ia nimic cu el cand moare: vistieriile lui nu se pogoara dupa el.
18 Sa se tot creada omul fericit in viata, sa se tot laude cu bucuriile pe cari si le face,
19 caci tot in locuinta parintilor sai va merge, si nu va mai vedea lumina niciodata.
20 Omul pus in cinste, si fara pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.
La urma Dumnezeu il va lua la El pe psalmist si este ceea ce el exprima cu convingere.
Privind atunci in jur la toata nedreptatea si materialismul feroce al semenilor sai, in
perspectiva acestei neclintite asigurari isi da seama cat de zadarnica este invidia pe care
ar putea sa o aibe fata de situatia lor din aceasta lume. Cat de potrivite sunt concluziile pe
care fiii lui Core le trag pentru zilele noastre.
"Fii lui Core" - una dintre primele trupe de inchinare nu a avut un sfarsit prea fericit!
La cate trupe ar trebui sa se li se intample acelasi lucru!
2Cronici 20:19 Levitii dintre fiii Chehatitilor si dintre fiii Coreitilor s-au sculat si au
laudat cu glas tare si puternic pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.
Dupa Moise, scrierea psalmilor a avut culmile si vaile lor. In perioada lui David, lirica
sacra a atins o maturitate deplina. In perioada lui Solomon, crearea psalmilor a inceput sa
decada. Aceasta era epoca "proverbului". Doar in doua prilejuri scrierea psalmilor a mai
cunoscut culmea si inspiratia care i-a facut demni sa fie pastrati de Duhul in Cuvant. Si
anume, in vremea lui Iehosofat (circa, 875, i.H.) si din nou, in vremea lui Ezechia (circa
725, i.H.).

CONCLUZIE
Psalmii s-au nascut in perioade de intensa traire religioasa daca este sa-I
cantam un cantec inspirat, trebuie sa o "ducem bine" cu Dumnezeu!!
Teodor Macavei 13.12.99

<-- Studii Generale Asupra Cartilor Vechiului Testament

Duminica, 19 decembrie, 1999

Studii in Psalmi
II
Psalmul 95
Majoritatea dintre noi tind sa se inchine muncii lor, sa lucreze din joaca, si sa se joace
la inchinare.

Recapitulare:
Data trecuta am inaugurat o serie de studii in Psalmi. La ce sunt buni psalmii? De ce sa-i
studiem? Acestia sunt necesari crestinului din mai multe motive:

abunda in descrieri profetice ale lui Hristos ei ne invata despre Mantuitorul si ne

confirma cine este Acesta. Data trecuta am urmarit un "fir mesianic" ce este
desfasurat cu o precizie perfecta in psalmi. Multe din lucrurile care s-au spus
despre El si care au ajuns sa fie cunoscute despre El, se gasesc doar in aceste
portiuni ale psalmilor, si nu altundeva.
Asemenea apostolilor si primilor crestini si noi putem folosi psalmii pentru a
dovedi cine este Mantuitorul!
In Noul Testament i se porunceste crestinului sa-i cante lui Dumnezeu si sa-si
incante fratii cu psalmi. De ce? Rolul lor de a aduce asigurare, mangaiere,
incurajare este unic. Crestinul trebuie sa cante atat din inima lui cat si in inima
lui.

Alte motive pentru care psalmii trebuie studiati:

1) Psalmistii sunt intotdeauna (fara exceptie) reverenti in apropierea de
Dumnezeire.
2) Psalmistii zugravesc amplu trairea sufletului cu Dumnezeu. Cum acesta tanjeste si
inseteaza dupa El.
3) Psalmistii ne invata cum sa-l laudam pe Dumnezeu.
4) Psalmistii aduc bucurie in casa lui Dumnezeu.
5) Psalmistii descriu binecuvantarile (relatiei cu) practicarii prezentei lui
Dumnezeu. Ocrotirea si protectia lui Dumnezeu. Dumnezeu, Adapostul si turnul de
scapare al credinciosului.
6) Psalmistii dezvaluie prezenta lui Dumnezeu in natura.
7) Psalmistii descriu importanta fundamentala a Cuvantului lui Dumnezeu.
8) Psalmistii par foarte convinsi de providenta lui Dumnezeu. Purtarea Lui de grija.
In misiune psalmii reprezinta o comoara de asigurari ale purtarii de grija a lui Dumnezeu.
Urmarind intamplarile si prigoanele la care a fost supus David, putem vedea cum
Dumnezeu a intervenit spre scaparea acestuia. Noi putem fi incurajati realizand ca
Dumnezeul lui David este si Dumnezeul nostru!

9) "Toata paleta trairilor umane" psihologii au numarat cateva sute de emotii

umane; PSALMII LE CUPRIND PE TOATE!!
Psalmii sunt utili si pentru ca descriu intreaga paleta de trairi omenesti ale omului aflat
intre Dumnezeu si lumea aceasta. Fiecare traire cunoscuta omului este minunat exprimata
in psalmi. Manie, bucurie, exultare, incredere, pocainta, indoiala, sau chiar razbunare.
Psalmii reprezinta o adevarata anatomie a partilor sufletului, spun unii.
10) Psalmii exprima o constanta speranta in vesnicie si in viata de dupa moarte.
Dupa cum ati auzit data trecuta, exista mai multe tipuri de psalmi. Exista vreo cinci
categorii de psalmi.

mesianici (sau, profetici)

de razbunare ("imprecatie"); foarte criticati dintr-o lipsa de interpretare corecta!
de pocainta (penitenta)
istorici
de lauda

Pentru astazi am ales un psalm care face parte dintre cei de lauda continand in acelasi
timp si elemente de invatatura, sau prefigurari ale viitoarei odihne in Hristos a
credinciosului. Si anume,
Psalmul 95
1 Veniti sa cantam cu veselie Domnului, si sa strigam de bucurie catre Stanca mantuirii
noastre.
2 Sa mergem inaintea Lui cu laude, sa facem sa rasune cantece in cinstea Lui!
3 Caci Domnul este un Dumnezeu mare, este un Imparat mare mai presus de toti
dumnezeii.
4 El tine in mana adancimile pamantului, si varfurile muntilor sunt ale Lui.
5 A Lui este marea, El a facut-o, si mainile Lui au intocmi uscatul:
6 veniti sa ne inchinam si sa ne smerim, sa ne plecam genunchiul inaintea Domnului,
Facatorului nostru!
7 Caci El este Dumnezeul nostru, si noi suntem poporul pasunei Lui, turma, pe care o
povatuieste mana Lui... O! de ati asculta azi glasul Lui! 8 ,,Nu va impietriti inima, ca la Meriba, ca in ziua de la Masa, in pustie,
9 unde parintii vostri M-au ispitit, si M-au incercat, macar ca vazusera lucrarile Mele.
10 Patruzeci de ani M-am scarbit de neamul acesta, si am zis: ,,Este un popor cu inima
ratacita; ei nu cunosc caile Mele.``
11 De aceea am jurat in mania Mea: ,,Nu vom intra in odihna Mea!``
Acesta se poate numi si o "invitatie la inchinare" pentru ca este un psalm de indemnare
la inchinare. Spurgeon a spus ca, "Poarta cu sine un ecou asemanator cu cel al
clopotelor de biserica si asemenea lor poate rasuna atat vesel cat si grav. La prima
bataie, un clopot poate rasuna vioi pentru ca apoi sa capete tonuri grave asemenea unui
mars de inmormantare, intr-adevar, acela al generatiei ce a pierit in pustie." (C.Spurgeon,
"Treasury of David")

Impartirea psalmului:

prima lui parte contine o invitatie la inchinare, (de la vers.1, la vers.7a-b) iar
a doua parte, un avertisment serios (de la vers.7c, la vers.11)

Prima parte este o invitatie cu ratiuni (motive) de inchinare, iar cea de-a doua parte
este o invitatie cu avertismente. Avand versetul sase ca centru al psalmului. Inima lui.
Vechiul Testament se interpreteaza cu Noul Testament!
Pentru intelegerea acestui psalm trebuie sa apelam la explicatii oferite de cel ce s-a
inspirat din el intr-o carte a Noului Testament. Si anume, din epistola lui Pavel catre
Evrei, cap.3 si 4, unde apar portiuni din acest psalm pe care Pavel le foloseste pentru a
explica transformarea Sabatului Vechiului Testament in odihna vesnica a credinciosului
din Noul Testament (sabatarienii ar trebui sa acorde mare atentie aici!) . Insa pana acolo
nu putem sa trecem cu vederea explozia de lauda a cantaretului David, si care este
identificat ca atare de catre Evrei 4:7.
El hotaraste din nou o zi: ,,Astazi,`` -zicand, in David, dupa atata vreme, cum s-a spus
mai sus: ,,Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile!``
Psalmul acesta este evident inspirat si profetic pentru prevestirea zilelor Evangheliei si
a harului. Se vorbeste despre o zi. Ziua in care Dumnezeu ne vorbeste direct prin
intermediul Fiului Sau, Cuvantul intrupat propunandu-ne o alta odihna ca cea pe care au
primit-o evreii in Canaan. Este vorba de odihna vesnica, nesfarsita si nelimitata doar pe
durata unei singure zile!
Pentru aceea zi, David il lauda pe Dumnezeu si il avertizeaza pe omul neascultator care
intarzie sa intre in odihna Lui inaugurata de "aceea zi".
Ne invata acest psalm cum sa-l laudam pe Dumnezeu si ne spune de ce sa o facem?
Fara indoiala! Sa luam drept puncte de reper experienta lui David si sa ne intrebam
singuri:

Priviti la vers. 1: cantam noi de veselie Domnului? Strigam noi de bucurie

catre Stanca mantuirii noastre? Acest psalm debuteaza cu, "veniti sa cantam cu
veselie"
Priviti la vers.2 : venim noi inaintea Lui cu laude? Facem noi sa rasune
cantece in cinstea Lui? Acest psalm spune in vers.2, "Sa mergem inaintea Lui cu
laude, sa facem sa rasune cantece in cinstea Lui!"
Priviti la vers.6 : ne inchinam cu adevarat, ne plecam genunchiul inaintea Lui,
si mai ales ne smerim inaintea Lui? Priviti la vers.6

Avem noi aceleasi motive in inchinare ca cele insiruite aici de David? Daca nu, poate
ca stim de ce inchinarea noastra este saraca si lipsita de dinamism.

V.6 veniti sa ne inchinam si sa ne smerim, sa ne plecam genunchiul inaintea Domnului,

Facatorului nostru!
David stia cel mai bine cum este sa fi smerit! Ne-a dovedit-o in Ps.51. Despre David se
pot spune multe lucruri rele, dar nu se poate spune ca si-a impietrit inima fata de
Dumnezeu atunci cand a pacatuit. De aceea, el a devenit pentru crestin un model de
frangere a inimii inaintea Domnului, motiv pentru care Acesta il numeste un "om dupa
inima Lui". Ascultati-l rugandu-se in Ps.51.
Psalmul 51
14 Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele! Izbaveste-ma de vina sangelui varsat, si
limba mea va lauda indurarea Ta.
15 Doamne, deschide-mi buzele, si gura mea va vesti lauda Ta.
16 Daca ai fi voit jertfe, Ti-as fi adus: dar Tie nu-Ti plac arderile de tot.
17 Jertfele placute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispretuiesti o
inima zdrobita si mahnita.
18 In indurarea Ta, varsa-Ti binefacerile asupra Sionului, si zideste zidurile Ierusalimului!
19 Atunci vei primi jertfe neprihanite, arderi de tot si jertfe intregi; atunci se vor aduce pe
altarul Tau vitei.
O INVITATIE LA INCHINARE
1 Veniti sa cantam cu veselie Domnului, si sa strigam de bucurie catre Stanca mantuirii
noastre.
2 Sa mergem inaintea Lui cu laude, sa facem sa rasune cantece in cinstea Lui!
Psalmistul incurajeaza pe cei din adunarea lui Dumnezeu si pe el insusi sa-l laude pe
Dumnezeu, caci aceasta este o datorie a creaturi pe care sa o indeplineasca cu cele mai
vioaie sentimente si buna dispozitie. Avem mare nevoie sa fim incurajati sa facem asa, de
cele mai multe ori fiind posomorati si inconstienti fata de aceasta datorie a noastra.
ESTE O OBLIGATIE DACA NU-L CUNOASTEM!
O consideram ca fiind o obligatie religioasa de a-I aduce lauda atunci cand nu-L
cunoastem, cand calitatile si insusirile Sale ne sunt ascunse si cand nu realizam
maretia Lui ca Rege mai presus de orice rege, ca El este Sustinatorul universului si ca
intreg pamantul ii apartine de drept doar Lui.
Dar,
"Daca nu am invatat sa ne inchinam, nu conteaza cat de bine facem orice altceva!"
Erwin W. Lutzer (1941- )

Putem deja sa desprindem cateva caracteristici ale inchinarii si laudei autentice. Asa ar
trebui sa fie si lauda si inchinarea pe care noi sa I-o aducem Lui in aceasta biserica!

1) Cum ar trebui Dumnezeu sa fie laudat? Cu o bucurie sfanta si cu veselie.

Iata cum ar trebui sa-i cantam Domnului: "cu veselie si cu bucurie" Foarte diferit de
felul in care de multe ori ii cantam.
Strong: 7321 ruwa` (roo-ah'); a primitive root; to mar (especially by breaking); figuratively, to split the
ears (with sound), i.e. shout (for alarm or joy): KJV-- blow an alarm, cry (alarm, aloud, out), destroy, make
a joyful noise, smart, shout (for joy), sound an alarm, triumph.

Expresiile evreiesti vorbesc despre sunetul pe care ar trebui sa-l scoatem in cantecul
nostru, si anume ca trebuie sa fie unul care sa sfasie linistea, sa faca sa tiuie urechile, sa
sune a triumf. Strigatul catre El nu poate sa nu patrunda dincolo de peretii acestei case.
Doar asta poate sa insemne, sa strigam de bucurie catre Stanca mantuirii noastre!
APLICA: Intrebati-va ce anume ar trebui sa simtiti pentru a putea avea in mod autentic o
astfel de manifestare, ca ea sa fie reala si nu prefacuta. Nu cumva mantuirea noastra
trebuie sa fie o experienta actuala, reala si patrunzatoare in fiecare sfera a vietii? Trebuie,
daca este ca noi sa-i STRIGAM DE BUCURIE!
"Nu ma adresam d-voastra, domnule Presedinte!"
Se povesteste ca pe vremea cand Bill Moyers era asistentul special al Presedintelui
american Lyndon B. Johnson, i s-a cerut sa multumeasca pentru mancare servita la masa
din unul din apartamentele din Casa Alba. Cand Moyers a inceput sa se roage cu o voce
joasa, Presedintele l-a intrerupt zicandu-i "vorbeste mai tare! vorbeste mai tare!". In aceea
clipa, pastorul texan s-a oprit in mijlocul propozitiei si a replicat: "Nu ma adresam dvoastra, domnule Presedinte!"
Sa cunoastem mantuirea sa avem parte de ea!!
Ca sa-i strigam de bucurie trebuie mai intai sa cunoastem mantuirea Lui si sa-l
cunoastem pe Dumnezeu ca "Stanca a Mantuirii". Sa avem certitudinea si siguranta
mantuirii pentru ca-i cunoastem fagaduinta oferita in Isus Hristos care spune ca, "pe cel
ce vine la El, nu-l va izgoni"!
Ioan 6 ISUS VORBESTE AICI!
37 Tot ce-Mi da Tatal, va ajunge la Mine; si pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afara:
38 caci M-am pogorat din cer ca sa fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimes.
39 Si voia Celui ce M-a trimes, este sa nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci sa-l inviez
in ziua de apoi.
40 Voia Tatalui meu este ca oricine vede pe Fiul, si crede in El, sa aiba viata vecinica; si
Eu il voi invia in ziua de apoi.``
Pentru cei ce nu cunosc mantuirea veselia lor se va transforma in plans si bucuria lor
este inselatoare, de cele mai multe ori, trecatoare. Insa pentru cei mantuiti, ea
(MANTUIREA) ar trebui sa fie o sursa constanta de bucurie si veselie. Cat de slabi
suntem insa la acest capitol si cat de posaci trecem prin aceasta lume! Cum ar putea altii

sa vrea sa fie mantuiti daca nu vad nimic la noi care sa-i atraga? Cand bucuria si veselia
noastra sunt aspecte atat de rar intalnite ale vietilor noastre crestine!
DOUA CONTRASTE MAJORE
LA CITIREA LEGII SI AFLAREA VESTII PACATOSENIEI LOR
Neemia 8:9 Dregatorul Neemia, preotul si carturarul Ezra, si Levitii cari invatau pe
popor, au zis intregului popor: ,,Ziua aceasta este inchinata Domnului, Dumnezeului
vostru; sa nu va bociti si sa nu plangeti!`` Caci tot poporul plangea cand a auzit cuvintele
Legii.
Iacov 4:9 Simtiti-va ticalosia; tinguiti-va si plingeti! Rasul vostru sa se prefaca in
tanguire, si bucuria voastra in intristare:
Iacov 5:1 Ascultati acum voi, bogatilor! Plingeti si tinguiti-va, din pricina nenorocirilor,
cari au sa vina peste voi.
CONCLUZIE: Dar pentru cei ce sunt mantuiti
1 Veniti sa cantam cu veselie Domnului, si sa strigam de bucurie catre Stanca mantuirii
noastre. 2 Sa mergem inaintea Lui cu laude, sa facem sa rasune cantece in cinstea Lui!
2) Cum ar mai trebui Dumnezeu sa fie laudat?
Pe langa veselie si bucurie, sa-l laudam cu o teama sfanta, si cu smerenie.
V. 6 veniti sa ne inchinam si sa ne smerim, sa ne plecam genunchiul inaintea Domnului,
Facatorului nostru!
Sa ne plecam genunchiul asa cum se cuvine cuiva care ne este cu mult superior noua,
creaturile Sale. Sa ne plecam genunchiul ca unii care recunoastem distanta infinita
dintre noi si El. Sa ne plecam genunchiul ca unii care ne recunoastem nevrednicia pentru
ofensele aduse Lui si care ar trebui sa ne atraga asupra noastra mania Lui, si nu mila Lui.
Desi o spunem foarte des ca pozitia corpului nu conteaza in a ne exprima dragostea
fata de Dumnezeu, in a ne exprima respectul si a-l cinsti, aceasta (pozitia corpului)
conteaza foarte mult. Prin pozitia corpului putem sa oferim expresii exterioare de respect,
seriozitate si umilinta. Este astfel nevoie uneori sa ne ridicam in picioare, sa ne plecam pe
genunchi, sa ne plecam capetele, etc. Prin a fi miscati interior de sfintenia si maretia Lui,
putem sa ne miscam exterior si membrele noastre, ce uneori le utilizam in scopuri
josnice!
O buna ilustratie a ceea ce spun, urmeaza
PE GENUNCHI, LA WASHINGTON!
Timp de vreo doi ani dupa 1976, in fiecare vara, Hans Mulikin, un predicator laic baptist
din localitatea Marshall, statul Texas, a ales sa strabata distanta dintre oraselul lui si
capitala, Washington, pe genunchi. Pe data de 22 noiembrie 1979 acesta si-a incheiat
marsul sau de 2 ani si 1, lung de 2.560 de km pentru a i se spune ca Presedintele Carter

era prea ocupat ca sa-l primeasca!

La intrebarile presei privind motivatia gestului sau, d-l Mulikin a explicat: "Am dorit
doar sa arat Americii ca trebuie sa se plece pe genunchi si sa se pocaiasca Este ceva ce
am avut pe inima sa fac pentru tara mea."
D-l Mulikin a mai precizat in interviul sau ca, "partea cea mai grea a marsului in
genunchi a fost saingenuncheze pentru prima oara!" Tot timpul marsului a purtat niste
genunchiere si un tricou pe care erau inscrise initialele S.O.N. (engl., "Fiul"), si care
reprezentau un slogan, "Save Our Nation". In fiecare seara dupa ce isi sfarsea portia de
tarait se intorcea in fuga la masina in care dormea peste noapte si cu care pleca a doua zi
dimineata spre locul unde si-a incheiat in seara precedenta marsul. Doar primavara si vara
d-l Mulikin se angaja in acest efort, iar iarna si-o petrecea la locul lui de munca de la un
atelier de cherestea.
Noi putem admira zelul lui Mulikin. Nu prea stim ce sa spune despre intelepciunea sa, cu
toate acestea Biserica are de invatat din marsul sau simbolic. Biserica va avansa doar pe
genunchi, rugandu-se. Pentru cei care isi doresc trezire spirituala este bine stiut faptul ca
"partea cea mai grea" este sa ingenunchezi pentru prima oara!
Prin a ne smeri, ne supunem Lui, iar prin a ne pleca genunchiul il respectam. Cineva a
mai spus ca, "statura cea mai impunatoare a unui barbat
Ingenunchierea mai reprezinta si ascultarea pe care i-o aratam:
"Daca inchinarea pe care i-o aducem lui Dumnezeu nu se schimba, aceasta nu se poate
numi cu adevarat inchinare. A sta inaintea Parintelui Vesniciei nu poti sa nu te schimbi.
Inchinarea incepe cu o sfanta asteptare si se termina intr-o sfanta ascultare." Adaptare
dupa, Richard J. Foster (1942- )
Ratiunile care ni se ofera ca sa ne inchinam
3 Caci Domnul este un Dumnezeu mare, este un Imparat mare mai presus de toti
dumnezeii.
4 El tine in mana adancimile pamantului, si varfurile muntilor sunt ale Lui.
5 A Lui este marea, El a facut-o, si mainile Lui au intocmit uscatul:
Psalmul 135:6 Domnul face tot ce vrea in ceruri si pe pamant, in mari si in toate
adancurile.
A facut anul acesta in Turcia, in America prin uragane si taifunuri si oricat de multe ar fi
masurile de prevedere pe care oamenii si le iau, ei nu pot stavili furia naturii asa cum este
controlata si dirijata de Creatorul ei.
Ca unii miscati launtric de maretia Lui ca Dumnezeu si de Domnia si Stapanirea Lui
ca Imparat peste intreg Universul se presupune ca reactia noastra exterioara cuvenita sa
fie cantatul cu glas al cantecelor, vestirea acestei maretii, cat si compararea acestor
atribute ale Sale cu pacatosenia noastra, activitate care sa rezulte in lauda pentru
bunatatea Lui nemarginita fata de noi, si lauda pentru mila in oferirea Fiului ca jertfa de
ispasire a pacatelor noastre. Daca ne angajam cu sinceritate in aceasta activitate de marire

si laudare a Lui, sansele sunt ca si altii sa fie atrasi si incurajati sa exprime ceea ce sunt
datori sa-i exprime.
Cred ca Pavel a facut o legatura intre aceasta laudare constienta a Lui si evanghelizare:
1Corinteni 14
15 Ce este de facut atunci? Ma voi ruga cu duhul, dar ma voi ruga si cu mintea; voi canta
cu duhul, dar voi canta si cu mintea.
24 Dar daca toti proorocesc, si intra vreun necredincios sau vreunul fara daruri, el este
incredintat de toti, este judecat de toti.
25 Tainele inimii lui sunt descoperite, asa ca va cadea cu fata la pamant, se va inchina lui
Dumnezeu, si va marturisi ca, in adevar, Dumnezeu este in mijlocul vostru.
26 Ce este de facut atunci, fratilor? Cand va adunati laolalta, daca unul din voi are o
cantare, altul o invatatura, altul o descoperire, altul o vorba in alta limba, altul o
talmacire, toate sa se faca spre zidirea sufleteasca.
Trebuie observat ca invitatia lui David de a veni, de a ne inchina, este adresata in
special adunarii. Nu vrea sa o faca singur si nu se adreseaza sufletului sau, ca in alte
ocazii.
Daca bisericile s-ar angaja in a recunoaste in inchinarea lor maretia si stapanirea
absoluta a Domnului, in a vesti calitatile si insusirile Dumnezeirii, dealtfel vazute in mod
deslusit de la intemeierea lumii in lucrurile pe care El le-a facut, mai multi oameni si-ar
vedea rautatea si pacatosenia inimilor lor si poate vor cadea la pamant, marturisind ca
Dumnezeu este intr-adevar in mijlocul lor.
Pentru ca aceasta sa se intample, mare parte a cantecelor noastre trebuie sa rasune mai
mult in urechile lui Dumnezeu decat in urechile semenilor nostri. Adica, sa nu se cante
pentru a-i impresiona pe oameni, ci sa se cante cu adevarat "Stancii Mantuirii"!
ILUSTRATII:
"The Beechers"
Una dintre problemele bisericii din vremurile noastre este statului de celebritati a multor
predicatori, pastori si invatatori crestini. Multi dintre acestia sunt pur si simplu adorati si
venerati de ascultatorii lor. Merita amintit aici un incident despre care a scris Lyman
Beecher Stowe in cartea lui numita, "Saints, Sinners, and Beechers" (adica, "Sfinti,
pacatosi si Beechers"; adepti ai lui Beecher). In aceasta carte se povesteste cum celebrul
pe atunci Henry Ward Beecher a fost inlocuit deliberat de catre fratele sau Thomas K.
Beecher la biserica Plymouth Church din Brooklyn, New York. Astfel multi curiosi au
venit la biserica pentru a-l auzi vorbind pe celebrul Henry Beecher. Dar in momentul
cand Thomas Beecher s-a ridicat la amvon pentru a vorbi unii dintre oamenii din public sau ridicat si au inceput sa se indrepte spre iesire. Sesizand ca sunt dezamagiti fiindca era
inlocuit de fratele sau, Beecher si-a ridicat mana cerand liniste si a anuntat: "Toti cei ce
au venit aici in aceasta dimineata pentru a-l venera pe Henry Ward Beecher pot pleca din
biserica. Toti cei ce au venit sa se inchine lui Dumnezeu, pot ramane".

Se intampla si la noi asemenea lucruri? In timp ce erau la mare acum cativa ani, impreuna
cu Cornel am vrut sa nu petrecem si Duminica la plaja, ci sa mergem la o biserica din
Constanta. Nu am vrut sa mergem la o biserica din stabilimentul religios al localitatii ci la
una noua, poate independenta de cultele existente, dar bineinteles dependenta de Hristos.
Ei bine, am gasit una intr-o sala de cinema, probabil inchiriata. Am decis astfel sa
mergem acolo. Serviciul a inceput destul de molcom cu inchinarea prin cantec. Unele
cantece ne erau cunoscute, altele nu. Dupa terminarea cantarilor, care nu au excelat nici
in entuziasm nici in pasiune, a urmat predica. Dupa incheierea predicii au mai cantat doua
cantece si au trecut la anunturi. Anunturile s-au terminat cu anuntarea zilei de nastere a
unuia dintre misionari americani, probabil unul dintre liderii acestei biserici. Spre
surprinderea mea si a lui Cornel intreaga adunare a izbucnit asurzitor cu un "Happy
Birthday"! Atunci, am privit unul la celalalt si ne-am zis, "aha, uite la cine se inchina
astia!!", si am plecat pentru a nu ne mai intoarce niciodata la aceea biserica!
"NU STIU CARE SUNT PLANURILE PRESEDINTELUI PENTRU DESEARA,
DAR STIU CA DUMNEZEU VA FI ACOLO!"
Intr-o seara de ajun de Craciun a sunat telefonul in biroul pastorului unei biserici din
Washington, D.C. pe care o frecventa si Presedintele Franklin Roosevelt. "Spuneti-mi
Reverend", a intrebat vocea la telefon, "tineti un serviciu de Craciun in seara aceasta?"
Cand i s-a raspuns ca se va tine un serviciu in seara respectiva de ajun de Craciun cel ce a
sunat a mai intrebat, "Il asteptati si pe Presedintele Roosevelt sa vina?". "Asta nu stiu" a
raspuns rabdator pastorul, "si, nu stiu care sunt planurile Presedintelui pentru deseara, dar
stiu ca Dumnezeu va fi acolo!"
Intamplarea urmatoare s-a petrecut in timpul vietii lui Luis al XVI-lea al Frantei. Intr-o
Duminica cand impreuna cu suita lui a sosit la biserica regele nu a gasit pe nimeni acolo
ci doar pe episcopul Fenelon, predicator la curte. Surprins sa vada toata biserica goala
regele l-a intrebat pe Fenelon, "Unde este toata lumea? De ce nu este nimeni prezent la
biserica in aceasta dimineata?" Atunci predicatorul i-a raspuns ca, "am anuntat in biserica
ca Maiestatea Voastra nu va veni astazi pentru ca am dorit sa vedeti cine vine la slujba
pentru a va impresiona si cine vine pentru a se inchina lui Dumnezeu cu adevarat!"
Majoritatea nu au prilejul de a se gasi in adunare alaturi de demnitari. Cu toate acestea
multi merg la biserica pentru cu totul alte motive decat de a se inchina Domnului, a avea
partasie cu alti crestini, sau pentru a fi invatati din Cuvant. Poate ca nu merg la biserica
pentru a impresiona regi si regine, dar motivatiile lor sunt la fel de gresite si desarte.
Merg pentru ca le face bine firmei lor, le evidentiaza statutul social, sau o fac pentru a-si
afisa pietatea, iar altii, doar dintr-un simt al datoriei. Insa nici una dintre aceste motivatii
nu aduce intr-adevar glorie lui Dumnezeu!
Pentru ca sa se cante cu acelasi entuziasm cu care au izbucnit evrei in laude cand din
piatra a tasnit apa ce le-a astamparat setea in pustie trebuie ca setea sufletului nostru sa fie
astamparata in El, prin mantuirea pe care ne-a dat-o :
Hristos este aceea "Stinca"

1Cor.10:4 si toti au baut aceeasi bautura duhovniceasca, pentru ca beau dintr-o stanca
duhovniceasca ce venea dupa ei; si stanca era Hristos.
Ioan 4:10 -Drept raspuns, Isus i-a zis: ,,Daca ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, si
Cine este Cel ce-ti zice: ,Da-Mi sa beau!` tu singura ai fi cerut sa bei, si El ti-ar fi dat apa
vie.``
Ioan 4:14 Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, in veac nu-i va fi sete; ba inca
apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface in el intr-un izvor de apa, care va tasni in viata
vesnica.``
Ioan 7:37 In ziua de pe urma, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a statut in
picioare, si a strigat: ,,Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine, si sa bea.
2Sa 22:2 El a zis: ,,Domnul este stanca mea, cetatuia mea, Izbavitorul meu.
2Sa 22:3 Dumnezeu este stanca mea, la care gasesc un adapost, scutul meu si puterea...
care ma mantuieste, turnul...... meu cel inalt si scaparea... mea. Mantuitorule! Tu ma scapi
de silnicie.
2Sa 22:47 Traiasca Domnul, si binecuvantata sa fie Stanca mea! Inaltat sa fie
Dumnezeu, Stanca mantuirii mele
"Dumnezeu se afla in cautarea inchinatorilor adevarati. Daca elita religioasa este prea
mandra sau prea ocupata ca sa invete sa i se inchine, El cauta inchinarea acelora ale caror
vieti sunt distruse de ruina morala".
Erwin W. Lutzer (1941- )

"Mai mult decat lucratori, Dumnezeu doreste inchinatori. Intr-adevar, singurii lucratori
placuti sunt cei ce au descoperit arta pierduta a inchinarii Chiar si pietrele il vor lauda,
daca este nevoie, iar mii de legiuni ingeresti vor sari gata sa-i faca voia." (si as indrazni sa
adaug, dar cine i se va inchina de buna voie pentru ceea ce El este?)
A. W. Tozer (1897-1963)

Sa raspundem acum la ceea mai importanta intrebare, una care ii macina pe

necredinciosi, si nu numai :
De ce ar trebui laudat Dumnezeu si care este continutul acestor laude? Are nevoie
Dumnezeu sa fie lingusit asa cum au nevoie unii tirani pamantesti ca sa se simta bine?
1. Fiindca El este un Dumnezeu mare si Domn suveran peste toti - v.3 Caci Domnul
este un Dumnezeu mare, este un Imparat mare mai presus de toti dumnezeii.
Fiindca este "mare" inseamna conform sensului evreiesc ca este infinit si perfect. Dar mai
ales infinit. Toti ceilalti dumnezei nu pot fi mari, dar El este infinit.
"O conditie esentiala a existentei umane este ca omul sa poata intotdeauna sa se plece
inaintea unei autoritati infinit superioare lui. Infinitul si Eternul sunt esentiali pentru viata
omului pe aceasta mica planeta pe care locuieste."
Fyodor Mikhaylovich Dostoyevski (1821-1881)

Spre deosebire de magistratii Israelului pe care El i-a numit "dumnezei" (o dumnezeire

delegata) fiindca Cuvantul lui Dumnezeu le-a vorbit, El este cu adevarat un Dumnezeu.
El este Dumnezeu prin natura Lui. Ceilalti, prin pozitia lor, determina cursul vietii
israelitilor si impart dreptatea. Pe acestia si pe oricare dumnezei inchipuiti El ii biruieste
si ii manuieste. Ei nu pot face ceea ce El poate. Are putere.
Un om poate fi vrednic de admiratie, dar doar Hristos este singurul vrednic de
adoratie.
De aceea, lauda adusa Lui este legitima.
Poate fi laudat
2. Fiindca are in stapanire tot pamantul - 4 El tine in mana adancimile pamantului, si
varfurile muntilor sunt ale Lui. 5 A Lui este marea, El a facut-o, si mainile Lui au intocmi
uscatul
Noi ii consideram mari pe aceia care au in proprietate mari suprafete de teren, pe
latifundiarii unei tari, dar cu cat mai mare decat ei este Cel ce are in proprietate tot
pamantul?
Ps.24:1 (Tot un psalm al lui David.) Al Domnului este pamantul cu tot ce este pe el,
lumea si cei ce o locuiesc!
1Co 10:26 Caci ,,al Domnului este pamantul si tot ce cuprinde el.``
Despre acest titlu de proprietate asupra Pamantului se vorbeste si in Apocalipsa cand se
spune ca Domnul se va intoarce si va rascumpara pamantul din puterea Satanei.
Apoc.10:2 In mana tinea o carticica deschisa. A pus piciorul drept pe mare, si piciorul
stang pe pamant
Este totusi lumea Lui! Intr-adevar, i-a fost data omului, dar nu definitiv ci doar
incredintata lui pentru a o putea administra si a o intretine. Tot asa cum un tata ii
incredinteaza copilului un coltisor din casa lui si ii spune, "este al tau, poti sa-l folosesti,
sa te joci in el, si sa-l ingrijesti."
Phillips Brooks (1835-1893)

3. Fiindca cu cei ce-l asculta El are o legatura deosebita - v.6 veniti sa ne inchinam si
sa ne smerim, sa ne plecam genunchiul inaintea Domnului, Facatorului nostru! 7 Caci
El este Dumnezeul nostru, si noi suntem poporul pasunei Lui, turma, pe care o
povatuieste mana Lui...
Inchinatorii la idoli se inchina celor pe care ei i-au faurit cu mainile lor, dar noi ne
inchinam Celui ce ne-a faurit pe noi si Care a faurit si lumea. El este indreptatitul ei
Stapan si al nostru. Lui sa ne inchinam!

El nu doar ne-a creat, dar ne-a si adoptat. Ne-a facut "poporul pasunii Lui". Pastorul
Cel Bun este Hristos, cum ne spun evangheliile, si El trebuie ascultat. Oile Lui se
caracterizeaza prin faptul ca recunosc si asculta glasul Lui.
ILUSTRATIE:
Odata, in Israel un turist a vazut cum pastorul isi chema oile si a dorit sa incerce si el. L-a
intrebat pe pastor ce le spune si a repetat cu glas tare chemare. Oile l-au ignorat. Nu i-au
cunoscut glasul!
Aceasta este datoria celor ce fac parte din poporul Lui:
Ioan 10:27 Oile Mele asculta glasul Meu; Eu le cunosc, si ele vin dupa Mine.
Daca spunem ca suntem oile Sale, atunci sa ascultam de glasul Lui. Daca-l numim Stapan
si Domn atunci sa facem lucrurile pe care ni le cere. Israelul nu le-a facut.
Exemple in care nu au ascultat de glasul si povatuirea Lui :
Luca 19
41 Cand S-a apropiat de cetate si a vazut-o, Isus a plans pentru ea,
42 si a zis: ,,Daca ai fi cunoscut si tu, macar in aceasta zi, lucrurile, cari puteau sa-ti dea
pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tai.
De 32:29 Daca ar fi fost intelepti, ar intelege, Si s-ar gandi la ce li se va intampla.
Ps 81:13 O! de M-ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel in caile Mele!
Isa 48:18 O! de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un rau, si
fericirea ta ca valurile marii.
Eze 18:31 Lepadati de la voi toate faradelegile, prin care ati pacatuit, faceti-va rost de o
inima noua si un duh nou. Pentru ce vreti sa muriti, casa a lui Israel?
Eze 18:32 Caci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu.
Intoarceti-va dar la Dumnezeu, si veti trai.``
Optiunea care ni se ofera de catre David prin acest psalm este, ori sa fim un popor al Lui
care-l asculta, prevestit in Vechiul Testament si vestit in Noul Testament, ori vom face
aceeasi greseala ca israelitii cand s-au razvratit in pustie, un popor prin care Dumnezeu
ne-a vorbit.
A II- A PARTE A PSALMULUI 95 O INVITATIE CU AVERTISMENTE
7c O! de ati asculta azi glasul Lui! 8 ,,Nu va impietriti inima, ca la Meriba, ca in ziua de la Masa, in pustie,
9 unde parintii vostri M-au ispitit, si M-au incercat, macar ca vazusera lucrarile Mele.
10 Patruzeci de ani M-am scarbit de neamul acesta, si am zis: ,,Este un popor cu inima
ratacita; ei nu cunosc caile Mele.``
11 De aceea am jurat in mania Mea: ,,Nu vom intra in odihna Mea!``

Ascultarea este intotdeauna o cerinta pusa la timpul prezent. Pentru ea nu exista un

"maine", ci doar un "astazi"!
APLICA: De cat de multe ori ne spunem cand pacatuim si o stim ca, "maine o sa ne
oprim". Au sufletele noastre si constiintele noastre odihna pana maine?
Sa vedem de unde s-a inspirat psalmistul cu exemplul de impietrire a inimilor?
Exodul 17
1 Toata adunarea copiilor lui Israel a plecat din pustia Sin, dupa calatoriile zilnice, pe cari
poruncise Domnul sa le faca; si au tabarat la Refidim. Acolo poporul n-a gasit apa de
baut.
2 Atunci poporul a cautat cearta cu Moise. Ei au zis: ,,Da-ne apa sa bem!`` Moise le-a
raspuns: ,,Pentru ce cautati cearta cu mine? Pentru ce ispititi pe Domnul?``
3 Poporul statea acolo, chinuit de sete, si cartea impotriva lui Moise. El zicea: ,,Pentru ce
ne-ai scos din Egipt, ca sa ne faci sa murim de sete aici cu copiii si turmele noastre?``
4 Moise a strigat catre Domnul, si a zis: ,,Ce sa fac cu poporul acesta? Inca putin, si au sa
ma ucida cu pietre.``
5 Domnul a zis lui Moise: ,,Treci inaintea poporului, si ia cu tine vreo cativa din batranii
lui Israel; ia-ti in mana si toiagul cu care ai lovit raul, si porneste!
6 Iata, Eu voi sta inaintea ta pe stanca Horebului; vei lovi stanca, si va tasni apa din ea, si
poporul va bea.`` Moise a facut asa, in fata batranilor lui Israel.
7 El a numit locul acela ,,Masa si Meriba`` (Ispita si cearta), caci copiii lui Israel se
certasera, si ispitisera pe Domnul, zicand: ,,Este oare Domnul in mijlocul nostru, sau nu
este?``
La ce-a condus impietrirea inimii lor?
Evrei 3:17 ale caror trupuri moarte au cazut in pustie?
Evrei 3:19 Vedem dar ca n-au putut sa intre din pricina necredintei lor.
In consecinta Dumnezeu hotaraste o alta zi, numita "astazi" :
Evrei 4
6 Deci, fiindca ramane ca sa intre unii in odihna aceasta, si pentru ca aceia carora li s-a
vestit intai vestea buna n-au intrat in ea, din pricina neascultarii lor,
7 El hotaraste din nou o zi: ,,Astazi,`` - zicand, in David, dupa atata vreme, cum s-a spus
mai sus: ,,Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile!``
8 Caci, daca le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu dupa aceea de o alta zi.
9 Ramane dar o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.
10 Fiindca cine intra in odihna Lui, se odihneste si el de lucrarile lui, cum S-a odihnit
Dumnezeu de lucrarile Sale.
11 Sa ne grabim dar sa intram in odihna aceasta, pentru ca nimeni sa nu cada in aceeasi
pilda de neascultare.

Cea mai proasta zi a omului este cand afla ca va fi un "maine"

O fabula ne spune cum trei diavoli ucenici trebuiau sa mearga pe pamant pentru a-si
desavarsi ucenicia lor. Au aparut inaintea Satanei, stapanul lor prezentandu-si planurile
lor de a-i distruge pe oameni. Primul a spus: "Eu le voi spune ca nu exista nici un
Dumnezeu". Satana a replicat, "degeaba, nu vei amagi pe nimeni cu aceasta minciuna
pentru ca sunt inca multi care cred ca El exista". Al doilea ucenic a spus atunci: "Eu le voi
spune ca nu exista un iad." Din nou Satana a replicat: "Nu vei amagi pe nimeni cu asta
pentru ca mai sunt mult care cred ca exista." Insa cel de-al treilea a spus: "Le voi spune
oamenilor ca nu e nici o graba!" "Du-te!" a exclamat Satana atunci, "tu vei distruge pe
multi cu planul tau." Cea mai periculoasa amagire de care poate suferi un om nemantuit
este sa creada ca are vreme! Cand e vorba de mantuire, iertare si viata vesnica, nu se
poate amana!
"O zi este o eternitate in miniatura!" Ralph Waldo Emerson (1803-1882)
"Fiecare zi, este o viata scurta". Arthur Schopenhauer (1788-1860)
Lumea spune, "traieste clipa", "doar o viata ai, distreaza-te", dar cu pretul amanarii facerii
binelui, sau ascultarii de Dumnezeu!
In schimb, Crestinismul iti spune, "traieste fiecare zi din perspectiva eternitatii" Ai
grija cum traiesti, pe cine venerezi in ea
Pentru ceea ce iubim ne gasim timp de ocupatie! Sa gasim timp sa-l ascultam pe
Dumnezeu. Este cea mai placuta jertfa pe care sa i-o aducem in inchinare.
Psalmul acesta ne comunica ca exista in Domnul o odihna in care cineva intra doar prin
ascultare si inchinare. Aceasta este invitatia tacita a lui David. Sa ne odihnim sufletele
intr-o inchinare placuta lui Dumnezeu!
Ce faci? Imi omor vremea! Ai grija sa nu vatamezi eternitatea!
<-- Studii Generale Asupra Cartilor Vechiului Testament
Duminica, 30 ianuarie, 2000
In continuarea studiul asupra cartilor Vechiului Testament, astazi ne apropiem de,

CARTEA PROVERBELOR
Fiindca in studiul nostru din cartea lui Iov am vazut cum intelepciunea lui Dumnezeu a
stat la baza incercarilor din viata lui Iov, vom putea sa vedem acum cum intelepciunea lui
Dumnezeu sta (sau ar trebui sa stea!) la baza vietii obisnuite de zi cu zi a fiecaruia dintre
noi.

Inteleptul imparat evreu Solomon ce a domnit in Israel intre 971-931 in. de H. este cel ce
a scris urmatoarele trei carti ale Bibliei: Proverbele, Ecleziastul si Cantarea Cantarilor, cat
si Psalmii 72 si 127. Proverbele vorbesc despre intelepciunea necesara in viata,
Ecleziastul, despre prostia (nesabuinta) omeneasca, prezenta in viata, iar Cantarea
Cantarilor, despre dragoste ca subiect neutru. Se pare ca dragostea este un intermediar
potrivit intre cele doua extreme. Solomon este autoritatea care se exprima asupra celor
trei importante subiecte distincte.
INTRODUCERE
Cuvantul cheie al cartii este "intelepciunea", sau "abilitatea de a trai viata cu
chibzuinta si pricepere". A trai o viata evlavioasa intr-o lume nelegiuita nu este o
sarcina deloc usoara. Proverbele ofera indrumarile detailate ale lui Dumnezeu prin care
cei ce-i apartin sa stie sa infrunte cu succes problemele practice de zi cu zi ale vietii, cum
sa traiesti pentru Dumnezeu, cum sa te intelegi cu parintii, cu copiii, cu semenii, cum sa
respecti autoritatile, precum si multe alte aspecte practice de viata.
Solomon, autorul lor principal, foloseste o combinatie de poezie, pilde, maxime,
intrebari cu talc si scurte povestioare pentru a pune intr-o forma memorabila bunul
simt si perspectiva divina necesara vietii.
Fiindca Solomon, reprezentantul inteleptilor Israelului a fost principalul contribuitor,
titlul evreiesc al acestei carti este "Mishle Shelomoh", adica "Proverbele lui Solomon"
(1:1). Titlul grecesc este "Paroimiai Salomontos" (proverbele lui Solomon), iar titlul
latinesc este "Liber Proverbiorum", in care se combina cuvintele "pro" (pentru, spre) si
"verba" (cuvinte) pentru a descrie felul in care proverbele reusesc sa concentreze multe
cuvinte in expresii (zicale) scurte. In scrierile rabinice "proverbele" sunt denumite
"Sepher Hokhmah", adica "Cartea Intelepciunii".
CE ESTE UN "PROVERB"?
Un proverb este o exprimare care comunica un adevar (sau o realitate a vietii) intr-o
maniera foarte incisiva si concisa. Cineva a spus ca proverbele sunt, "fraze scurte
produse de o experienta indelungata". De fapt, este vorba de adevaruri ce sunt
exprimate intr-o forma usor de amintit. Proverbul se mai poate denumi si maxima, zicala
sau dicton.
Cred ca putem alege ca verset cheie al Proverbelor,
Prov.1:7 Frica Domnului este inceputul stiintei; dar nebunii nesocotesc
intelepciunea si invatatura.
Orientul Apropiat si Orientul Mijlociu reprezinta in general patria proverbelor. Se crede
ca Solomon a cules mai multe maxime din astfel de surse. El le-a editat pe toate si a scris
multe dintre ele. Un doctor, pe nume Thirtle, spune Vernon McGee, precum si alti
cercetatori au observat ca la un moment dat se petrece o schimbare de pronume de la
persoana a doua la persoana a treia. Astfel ei sugereaza ca proverbele scrise in persoana a

doua au fost cele predate lui Solomon de catre invatatorii lui, iar cele scrise la
persoana a treia au fost scrise de insusi Solomon.
DATAREA PROVERBELOR
Cartea Proverbelor reprezinta o colectie de maxime de intelepciune si nu o carte despre
istorie. Este un produs al scolii de intelepciune a Israelului.
Proverbele scrise de Solomon insusi provin din jurul anului 931 in. de H., iar cele din
cap.25-29 au fost stranse de Ezechia, cam cu 230 de ani mai tarziu. Ezechia a domnit
intre 715 si 686 in. de H.
(Open Bible Study Edition)

Conform lui Ieremia 18:18 (,,Atunci ei au zis: ,Veniti, sa urzim rele impotriva lui
Ieremia! Caci doar nu va pieri Legea din lipsa de preoti, nici sfatul din lipsa de intelepti,
nici cuvantul din lipsa de prooroci. Haidem sa-l ucidem cu vorba, si sa nu luam seama la
toate vorbirile lui!``) si Ezechiel 7:26 (Vine nenorocire peste nenorocire, zvon dupa zvon.
Ei cer vedenii proorocilor; dar preotii nu mai cunosc Legea, si batranii nu mai pot da
sfaturi") existau trei categorii de oameni care vorbeau poporului in numele lui
Dumnezeu:

preotii care tineau legea

profetii care transmiteau Cuvantul si vedeniile, si
inteleptii, sau batranii poporului care sfatuiau

In cazul proverbelor, Dumnezeu ne transmite intelepciunea Sa prin Solomon care nu este

nici preot, nici profet.
AUTORUL PROVERBELOR
Il cunoastem din studiile facute despre el un tanar care a inceput bine in "viata de
credinta", dar care a sfarsit-o prost! A devenit "nesimtitor" fata de invataturile Cuvantului
lui Dumnezeu si sfaturile tatalui sau, David.
In Solomon vedem cum credinciosi care odata erau deosebit de promitatori, de dotati, de
talentati si de priceputi, avand discernamant spiritual, binecuvantati si foarte intelepti, pot
deveni foarte impietriti si imuni la cuvintele Domnului. Privind la inaltarea si caderea lui
Solomon, la gloria si dizgratia lui, observam ca el l-a iubit pe Dumnezeu, dar a si
practicat unele lucruri, opuse Cuvantului Sau care i-au adus rusinea in cele din urma.
Numele lui Solomon apare la inceputul celor trei sectiuni pe care le-a scris personal:

in primul verset de la cap.1, pentru Prov.1-9

in primul verset de la cap.10, pentru Prov.10:1-22:16
in primul verset de la cap.25, pentru Prov.25-29

Doar aproape 800 din cele 3.000 de proverbe ale sale sunt incluse in aceste colectii
solomonice din aceste carti. Nu a existat un om mai potrivit decat Solomon pentru a fi
autor al acestor maxime spirituale. Proverbele nu le-a scris dupa ce inima lui s-a departat
de Domnul, ci inainte. Ecleziastul cu concluziile sale amare cuprinde experienta
insatisfactiei unei vietii fara Dumnezeu, traita in imoralitate, materialism si idolatrie.
1Regi 11:1-4 Imparatul Solomon a iubit multe femei straine, afara de fata lui Faraon;
Moabite, Amonite, Edomite, Sidoniene, Hetite, cari faceau parte din neamurile despre
cari Domnul zisese copiilor lui Israel: ,,Sa nu intrati la ele, si nici ele sa nu intre la voi;
caci v-ar intoarce negresit inimile inspre dumnezeii lor.`` De aceste neamuri s-a alipit
Solomon, tarat de iubire. A avut de neveste sapte sute de craiese imparatesti si trei sute de
tiitoare; si nevestele i-au abatut inima. Cand a imbatranit Solomon, nevestele i-au plecat
inima spre alti dumnezei; si inima nu i-a fost in totul a Domnului, Dumnezeului sau, cum
fusese inima tatalui sau David.
Isus vorbeste de faima lui binecunoscuta in lume datorita intelepciunii lui pe care
veneau sa o asculte la curtea lui oameni din strainatate:
Mat. 12:42 Imparateasa de la Miazazi se va scula alaturi de neamul acesta, in ziua
judecatii, si-l va osandi, pentru ca ea a venit de la marginile pamantului, ca sa auda
intelepciunea lui Solomon si iata ca aici este Unul mai mare decat Solomon.
Tatal lui, imparatul David, ii recunoaste intelepciunea:
1Regi 2:6-9 Fa dupa intelepciunea ta, si sa nu lasi ca perii lui cei albi sa se pogoare in
pace in locuinta mortilor. Sa te porti cu bunavointa cu fiii lui Barzilai, Galaaditul, si ei sa
manance la masa cu tine; caci tot asa s-au purtat si ei cu mine, iesindu-mi inainte, cand
fugeam de fratele tau Absalom. Iata ca ai langa tine pe Simei, fiul lui Ghera, Beniamitul,
din Bahurim. El a rostit impotriva mea mari blesteme in ziua cand ma duceam la
Mahanaim. Dar s-a pogorat inaintea mea la Iordan, si i-am jurat pe Domnul, zicand: ,Nu
te voi omori cu sabia.` Acum, tu sa nu-l lasi nepedepsit; caci esti un om intelept, si stii
cum trebuie sa te porti cu el. Sa-i pogori perii albi insangerati in locuinta mortilor.``
Il vedem ca tanar imparat cum cere intelepciune de la Dumnezeu (1Regi 3:5.9) si cum
Dumnezeu ii satisface cererea (vezi, 1Regi.4:34; 10:1-13, 24). Priceperea, discernamantul
si perspicacitatea in luarea unor decizii au fost atat de extraordinare incat i-au dus faima
in lume.
1Regi 3
7 Acum Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tau sa imparateasca in locul tatalui
meu David; si eu nu sint decat un tanar, nu sint incercat.
8 Robul Tau este in mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor foarte mare, care nu poate
fi nici socotit, nici numarat, din pricina multimii lui.
9 Da dar robului Tau o inima priceputa, ca sa judece pe poporul Tau, sa deosebeasca
binele de rau! Caci cine ar putea sa judece pe poporul Tau, pe poporul acesta asa de mare
la numar!``

10 Cererea aceasta a lui Solomon a placut Domnului.

11 Si Dumnezeu a zis: ,,Fiindca lucrul acesta il ceri, fiindca nu ceri pentru tine nici viata
lunga, nici bogatii, nici moartea vrajmasilor tai, ci ceri pricepere, ca sa faci dreptate,
12 voi face dupa cuvantul tau. Iti voi da o inima inteleapta si priceputa, asa cum n-a fost
nimeni inaintea ta si nu se va scula nimeni niciodata ca tine.
13 Mai mult, iti voi da si ce n-ai cerut: bogatii si slava, asa incat in tot timpul vietii tale
nu va fi nici un imparat ca tine.
Este probabil ca Solomon sa fi cules si editat si alte proverbe pe langa ale sale. Dupa
Ecleziastul 12:9, el "a cugetat si a cautat sa faca ordine in multe proverbe".
Ecleziastul 12:9 Pe langa ca Eclesiastul a fost intelept, el a mai invatat si stiinta pe
popor, a cercetat, a adancit si a intocmit un mare numar de zicatori.
Ultima colectie de proverbe solomonice a fost alcatuita de catre scribii (carturarii)
regelui Ezechia deoarece acesta a avut interesul de a-si binecuvanta supusii cu valorile
spirituale ale Cuvantului lui Dumnezeu. Fiindca si profetii Isaia si Mica au slujit pe
vremea lui Ezechia se crede ca si ei au contribuit la aceasta colectie de proverbe.
Asemanari?
Partea de la Prov.22:17 la 24:34 cuprinde "cuvintele inteleptilor" (22:17; 24:23), care
par similare celor descoperite in Intelepciunea lui Amenemope, un document de invataturi
asupra slujbei civile scris de un egiptean ce a trait intre 1000 in. de H. si 600 in. de H. In
vremea aceea inteleptii se vizitau reciproc si probabil ca Amenemope a imprumutat
cateva aforisme evreiesti.
Niste personaje misterioase sunt Agur, fiul lui Iache (cap.30), si Lemuel (cap.31). Primul
rosteste doar niste cuvinte intelepte drept invatatura, iar cel de-al doilea este un imparat
care reda invatatura pe care i-a dat-o mama-sa. Unii ii identifica pe ambii cu Solomon,
dar nu stiu cat de sigur este.
PROVERBELE CA FORMA PRIN CARE DUMNEZEU II INDRUMA PE
OAMENI
Parca pentru a completa paleta de forme in care Dumnezeu le-a vorbit oamenilor, a facuto prin legi, prin profetii, prin intamplari istorice, acum vedem ca alege intelepciunea. Lea vorbit patriarhilor prin viziuni si vise, lui Moise fata-n fata, din nou profetilor prin vise
si vedenii (Num.12:6-8), ACUM Domnul ii vorbeste lui Solomon prin intermediul
observatilor pe care acesta le face asupra naturii umane si creatiei. Laboratorul
inteleptului lui devine lumea
Prov.24:30-32 Am trecut pe langa ogorul unui lenes, si pe langa via unui om fara minte.
Si era numai spini, acoperit de maracini, si zidul de piatra era prabusit. M-am uitat bine si
cu luare aminte, si am tras invatatura din ce am vazut.
"M-am uitat bine si cu luare aminte, si am tras invatatura" din ce-a vazut si in consecinta
deduce urmatorul dicton:

33 ,,Sa mai dorm putin, sa mai atipesc putin, sa mai incrucisez mainile putin ca sa ma
odihnesc!``...
34 Si saracia vine peste tine pe neasteptate, ca un hot, si lipsa, ca un om inarmat. (CA UN
BANDIT, PRIN SURPRINDERE)
Cu alte cuvinte inteleptul vrea sa zica ca in creatia actuala atinsa de pacat functioneaza un
principiu al entropiei (tehnic, "un consum de energie ireversibil") care distruge viata, insa
prin disciplina se pot reversa efectele haosului iminent.
Este "intelepciunea" ceva misterios ce cade asupra omului ca o ceata, apoi se ridica?
Este important sa observam ca intelepciunea nu este doar turnata asa ca si cu o
palnie in capul nostru cand ne rugam Domnului pentru ea. Cred ca intelepciunea ce
vine de la El contine acest aspect al observatiei atente a tot ce este in jur si a
deductiei cuvenite cu bun simt a celor vazute. Unii nu au intelepciune, nu pentru ca
nu o au, ci pentru ca nu vor sa o aibe!
Vad ca lenea, betia si prostia, precum si multe altele se platesc, dar refuza sa invete minte
ci se complac. Acestia nu sunt intelepti fiindca sunt redusi mintal, ci fiindca refuza sa
asculte de glasul ratiunii date lor de Dumnezeu!
In acelasi timp cred ca este nevoie ca uneori Dumnezeu sa daruiasca supranatural
intelepciune pentru a iesi din anumite situatii, a lua decizii si a actiona cand mintea
umana este limitata in solutii. De curand am fost martor la felul in care cineva a rezolvat
prin intelepciunea data respectivului de Dumnezeu o problema spinoasa. Cand noi eram
in criza de solutii, acesta pur si simplu a scos-o ca un as de pe maneca! Asta da,
intelepciune!
Este ca si cum ai impusca cu adevarat doi iepuri dintr-o data! Ratiunea umana, il
impusca ori pe unul, ori pe altul, uneori ii scapa amandoi, insa intelepciunea de sus
este eficace.
INSPIRATIE
Fara nici un fel de exceptii, autori crestini si evrei au acceptat cartea Proverbelor de-a
lungul vremurilor ca o creatie inspirata a lui Solomon. Este totodata prima carte a Bibliei
care este prefatata cu numele autorului. Noul Testament abunda de citari ale Proverbelor.
Calitatea maximelor si valoarea lor indica o inspiratie net superioara, de pilda,
scrierilor apocrife care la randul lor pretind intelepciune si inspiratie.
Solomon a trait cu 500 de ani inaintea celor celebrilor "sapte intelepti ai Greciei", si cu
700 de ani inainte de vremea lui Socrate, Plato, sau Aristotel.
Este clar ca nu Solomon s-a inspirat din surse seculare, asa cum sustin unele teorii, ci mai
degraba invers. Datorita migratilor, ducerii lor in captivitate si imprastierilor evreilor in

lume, filozofii seculari sunt cei ce mai degraba au beneficiat de comoara de intelepciune
cu care Dumnezeu i-a inzestrat pe acestia.
(Jamieson, Fausset and Brown Commentary)

"Intelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah" este o carte scrisa de un evreu palestinian cu
aproape 200 de ani in. de H. are un stil un similar cartii Proverbelor. Dupa aceea,
"Intelepciunea lui Solomon", o carte de antica de filozofie evreiasca provine din orasul
Alexandria al primului secol. Dar nici una dintre aceste scrieri apocrife nu se ridica la
nivelul cartii Proverbelor.
AFIRMATII STIINTIFICE CORECTE
Proverbele isi demonstreaza inspiratia si prin aceea ca nu fac nici o afirmatie nestiintifica
sau observatii inexacte. Ba mai mult avem Prov.4:23 care pe langa indemnul lui spiritual
contine un verset ce dezvaluie o surprinzatoare realitate stiintifica pentru acele zile:
Pazeste-ti inima mai mult de cit orice, caci din ea ies izvoarele vietii.
Doar cu 2.700 de ani mai tarziu doctorul Harvey a descoperit ca inima pune sangele in
miscare prin tot organismul.
Un capitol foarte important in intelegerea proverbelor consta in,
DIFICULTATILE (SAU, CERINTELE) DE INTERPRETARE A LOR
I. Prima dificultate consta in intelegerea in sine a intelepciunii. Asemenea pildelor si
parabolelor lui Hristos, adesea adevarurile raman ascunse si obscure daca sunt tratate cu
superficialitate. De aceea, ele trebuie pastrate in inima si trebuie sa se mediteze asupra
sensului lor.
Iata cateva principii indicate de insasi proverbele:
Prov.21:1-5 Fiule, daca vei primi cuvintele mele, daca vei pastra cu tine invataturile
mele, daca vei lua aminte la intelepciune, si daca-ti vei pleca inima la pricepere daca vei
cere intelepciune, si daca te vei ruga pentru pricepere, daca o vei cauta ca argintul, si vei
umbla dupa ea ca dupa o comoara, atunci vei intelege frica de Domnul, si vei gasi
cunostinta lui Dumnezeu.
Prov.4: 4 el ma invata atunci, si-mi zicea: ,,Pastreaza bine in inima ta cuvintele mele,
pazeste invataturile mele, si vei trai!
II. O a doua dificultate este forma poeziei evreiesti: paralelismul. (care inseamna
exprimarea adevarurilor in paralel astfel incat al doilea adevar - spus in paralel cu primul - dezvolta,
completeaza, defineste, accentueaza, sau imbogateste concluzi a logica, ideea finala, sau, in unele cazuri,
punctul de vedere diferit.)

III. O a treia dificultate (sau cerinta interpretativa) consta in a realiza ca Proverbele sunt
doar niste deductii divine sau observatii intelepte care afirma principii divine, si nu
reprezinta legi inflexibile, sau fagaduinte absolute ale lui Dumnezeu.
Iata niste exemple a caror aplicare nu poate fi generala:
Prov.10:27 Frica de Domnul lungeste zilele, dar anii celui rau sint scurtati.
Sau,
Prov.22:4 Rasplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogatia, slava si viata.
Sau,
Prov.31:6-7 Dati bauturi tari celui ce piere, si vin, celui cu sufletul amarat; ca sa bea sasi uite saracia, si sa nu-si mai aduca aminte de necazurile lui.
Aceste exprimari a unor adevaruri generale sufera exceptii datorita imprevizibilitatii
comportamentului omului pacatos. Dumnezeu nu garanteaza aplicarea uniforma a tuturor
situatilor descrise in Proverbe, dar prin studierea si intelegerea mesajului lor omul poate
sa afle voia lui Dumnezeu pentru el.
TEOLOGIA PROVERBELOR
Consta din mai multe aspecte:
- Dumnezeu este cel ce a alcatuit atat cosmosul cat si societatea
- Dumnezeu reveleaza in aceasta carte alcatuirea societatii omenesti
- viata omului depinde de unitatea dintre fapta si destin
- supunerea la ordinea impusa societatii de Domnul este o chestiune ce tine de inima
- cuvintele au puterea de a modela inimile (in special, pe cele tinere)
PREZENTA LUI Hristos IN PROVERBE
Hristos este prezent in Proverbe sub forma "intelepciunii" personificate.
El este numit "intelepciune":
Luca 7:33-35 In adevar, a venit Ioan Botezatorul, nici mancand paine, nici band vin, si
ziceti: ,Are drac.` A venit Fiul omului, mancand si band, si ziceti: ,Iata un om mancacios
si bautor de vin, un prieten al vamesilor si al pacatosilor.` Totusi Intelepciunea a fost
gasita dreapta de toti copiii ei.``
Matei 11:19 A venit Fiul omului mancand si band, si ei zic: ,Iata un om mancacios si
bautor de vin, un prieten al vamesilor si al pacatosilor!` Totusi, Intelepciunea a fost
indreptatita din lucrarile ei.``

In Proverbe 8 se spune ca "intelepciunea" este dumnezeiasca, este sursa vietii, este

dreapta si curata. Aceasta "intelepciune" s-a intrupat in Hristos in care acum "sint
ascunse toate comorile intelepciunii si ale stiintei." (Coloseni 2:3), "Si voi, prin El,
sunteti in Hristos Isus. El a fost facut de Dumnezeu pentru noi intelepciune, neprihanire,
sfintire si rascumparare" (1Cor.1:30)
In aceasta carte ni se ofera o intelepciune proverbiala ce poarta pecetea inspiratiei
divine. In aceasta carte Dumnezeu s-a coborat sa devina invatatorul nostru in treburile
practice ale vietii. Mai tarziu, Hristosul, cuvantul intrupat a facut-o practic inaintea
tuturora, in special, a ucenicilor. Prin expresii scurte si concise Proverbele ii indruma pe
oameni in principiile indatoririi fata de Dumnezeu si semeni lor.

Mai contine de asemenea avertismente (prezentand consecintele lui Dumnezeu si

naturale) impotriva, leneviei, nedreptatii, abuzului, indolentei, betiilor,
destrabalarii, imoralitatii.
Prezinta rasplata adevaratei intelepciuni: pacea, siguranta, dragostea, mangaierea
constiintei, a celor buni, o viata linistita.

Valoarea practica deosebita a Proverbelor nu se poate sublinia indeajuns.

<-- Studii Generale Asupra Cartilor Vechiului Testament | urmatoarea pagina
Duminica, 20 Februarie, 2000
Autor: Teodor Macavei

INTRODUCEREA
STUDIULUI PROFETILOR VECHIULUI
TESTAMENT
In continuarea studiilor noastre din Vechiul Testament ne vom apropia de cartile
profetice. Modul in care le vom studia este acelasi cu cel pe care l-au avut studiile noastre
asupra cartilor solomonice, cat si a studiilor asupra Psalmilor si a cartii lui Iov. Adica,
vom face intai un studiu general asupra intregii cartii, afland cine a scris-o, in ce
imprejurari, catre cine si care sunt principalele invataturi inspirate ale ei si ce vrea
Dumnezeu sa ne invete prin intermediul respectivei carti. Dupa ce acest prim obiectiv
este atins, vom trece la un studiu mult mai specific provenit din cartea studiata intai la
modul general. Apoi, vom trece mai departe la alta carte din Vechiul Testament pana vom
completa o imagine de ansamblu asupra tuturor scrierilor Vechiului Testament. In felul
acesta cunoasterea noastra biblica va fi imbunatatita si cu invataturile Vechiului
Legamant!

Astazi vom face o trecere de la cartile biblice de poezie si intelepciune, la cele profetice
si istorice...
A studia profetii Vechiului Testament este un obiectiv deosebit de indraznet data fiind
valoarea lor deosebita in formarea canonului biblic si importanta lor majora in istoria
poporului ales de Dumnezeu sa-i faca cunoscuta legea si sa-i intermedieze venirea Fiului
Sau pe lume.
In abordarea subiectului profetilor biblici, sarcina noastra este de-a dreptul gigantica, a-i
intelege necesitand studiul a peste 1.000 de ani de istorie evreiasca!
Biblia reprezinta o colectie de 66 de carti-document inspirate de Insusi Dumnezeu.
Aceste culegeri se impart in doua testamente, Vechiul (39) si Noul (27). Profeti, preoti,
regi si alti lideri ai poporului Israel au contribuit la scrierea cartilor Vechiului Testament
(cu exceptia a doua pasaje in aramaica). Apostolii si asociatii lor, au scris Noul Testament
in greaca.
Vechiul Testament incepe cu relatarea creatiei universului si se incheie cu aproximativ
400 de ani inainte de prima Venire a lui Isus Hristos. O descriere a istoriei Vechiului
Testament s-ar derula dupa aceste repere:

crearea lumii
caderea omului
judecarea prin potop a pamantului
vremea patriarhilor Avraam, Isaac, Iacov (sau, Israel), parintii poporului ales
inceputurile istoriei Israelului
o exilul in Egipt -- 430 ani
o exodul (iesirea din Egipt) si umblarea prin pustie -- 40 de ani
o cucerirea Canaanului -- 7 ani
o vremea judecatorilor -- 350 ani
o vremea imparatiei unite -- Saul, David, Solomon -- 110 ani
o vremea imparatiei divizate in Iuda si Israel -- 350 ani
o exilul in Babilon - 70 ani
o intoarcerea in Palestina si reconstruirea tarii -- 140 ani

Detaliile acestei istorii sunt explicate in cele 39 de carti ale Vechiului Testament ce sunt
impartite in 5 categorii de scrieri:

1. Legea -- 5 carti (Gen.-Deut.)

2. Istorie -- 12 carti (Iosua - Estera)
3. Intelepciune -- 5 carti (Iov -- Cantarea Cantarilor)
4. Profetii mari -- 5 carti (Isaia -- Daniel)
5. Profetii mici -- 12 carti (Osea -- Maleahi) 1

In ce priveste revelatia Vechiul Testament ne arata ca Dumnezeu s-a revelat astfel:

prin creatie, in principal prin om, care a fost facut dupa chipul si asemanarea lui
prin ingeri
prin semne si minuni
prin vedenii
prin cuvintele profetilor
prin legea scrisa

Religia si istoria Israelului sunt fundalmente profetice. Conform lui Evrei 1:1
revelatia (implicit, descoperirea lui Dumnezeu din VT) Vechiului Testament a fost data
prin intermediul profetilor.
Evrei 1:1 Dupa ce a vorbit in vechime parintilor nostri prin prooroci, in multe randuri si
in multe chipuri, Dumnezeu, la sfarsitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus
mostenitor al tuturor lucrurilor, si prin care a facut si veacurile.
LEGATURA STRANSA DINTRE ISTORIE SI PROFETIE
In Vechiul Testament istoria si profetia se gasesc intr-o asemenea stransa legatura incat
in mijlocul unor evenimente ca si chemarea lui Avraam din Haran, exodul evreilor din
Egipt si intemeierea regatului lui David, a distrugerii Ierusalimului si exilului Babilonian,
s-au emis mesajele profetice si revelatiile ce constituie astazi Biblia noastra, Cuvantul lui
Dumnezeu.
Profetia prin inspiratie divina rezulta din experienta istorica a Israelului si isi
gaseste implinirea tot in istorie. Spre deosebire de religia vecinelor si contemporanelor
ei, religia natiunii israelite se bazeaza pe revelatie primita in mijlocul evenimentelor
istorice in loc de speculatie metafizica, superstitie, ocult sau rationament filozofic.
Faptul acesta explica de ce cartile istorice ale lui Iosua, Judecatori, Samuel, si Imparati
au fost denumite "profetii timpurii" (sau, "primii profeti") in canonul evreiesc. Autorii
acestor carti, asemenea "profetilor tarzii" au considerat istoria Israelului ca fiind in sine
o revelatie a lui Dumnezeu. Cand un scriitor relata istoria Vechiului Testament el nu
relata istorie de dragul istoriei, ci de fapt interesul sau consta in a reda revelatia lui
Dumnezeu prin intermediul acelei intamplari istorice si din mijlocul ei. (C. von Orelli
sustine aceeasi idee spunand: "Chiar si istoricii care au aruncat lumina asupra trecutului
prin lumina revelatiei, au scris profetic deoarece in acest fel au facut cunoscute lucrarile
lui Dumnezeu din vechime"; Old Testament Prophecy, pag.17)
Pentru exemplificare, avem titlurile prin care Domnul Dumnezeu a ajuns sa fie cunoscut
Israelului si prin acesta, ulterior lumii. Diferitele Sale nume care reveleaza trasaturi de
caracter sau atribute ale Dumnezeirii Sale sunt asociate cu intamplari istorice, minuni, sau
lucrari miraculoase.
El-Sadai -- "Dumnezeul muntilor", sau "Dumnezeul Cel Atotputernic" (apare pentru
prima oara in ebraica in Gen. 17:1-2).

Vedem ca in viata lui Avraam, Domnul s-a aflat la carma inimii lui, de aceea a-l
recunoaste ca El Sadai inseamna a-i ceda initiativa in vietile noastre. Daca este sa avem
vietile schimbate de Cel Atotputernic El trebuie sa conduca pe deplin vietile noastre. Asa
a inceput aventura in credinta a lui Avraam:
Cand a fost Avram in varsta de nouazeci si noua ani, Domnul i S-a aratat, si i-a zis: ,,Eu
sunt Dumnezeul Cel atotputernic. Umbla inaintea Mea, si fii fara prihana. (Gen.17:1-2)
Avraam a avut nevoie mult sa-l cunoasca pe Dumnezeul lui ca fiind El Sadai. Era in
varsta de 99 de ani si Sara nu parea sa fie insarcinata desi Dumnezeu le-a fagaduit copii.
In Romani 4:19-21 se spune ca
...fiindca n-a fost slab in credinta, el nu s-a uitat la trupul sau, care era imbatranit, - avea
aproape o suta de ani, - nici la faptul ca Sara nu mai putea sa aiba copii. El nu s-a indoit
de fagaduinta lui Dumnezeu, prin necredinta, ci, intarit prin credinta lui, a dat slava lui
Dumnezeu, deplin incredintat ca El ce fagaduieste, poate sa si implineasca.
Yahweh-Jireh - "Domnul va purta de grija" (Gen. 22:14). Asa a fost denumit locul unde
Dumnezeu a oferit lui Avraam un berbec pentru a-l sacrifica in locul lui Isaac. Acest
nume este o marturie a suveranitatii lui Dumnezeu.
Yahweh-Nissi - "Domnul, steagul meu" (Exodul 17:15). Moise a atribuit acest nume lui
Dumnezeu dupa victoria impotriva Amalecitilor. Numele lui Dumnezeu a fost considerat
steagul sub care Israel se intruneste pentru a fi victorios. Numele lui Dumnezeu era
strigatul de lupta.
De aceea, Cuvantul lui Dumnezeu consta din acestea: marturia profetica a ceea ce
Dumnezeu a spus si a facut, cat si a ceea ce inca ramane sa implineasca in istorie.
Prin urmare, gandirea profetica include o filozofie a istoriei care ii interpreteaza
cursul si ii prezice destinul final.
In plus, nu doar istoria Israelului ci si istoria tuturor neamurilor se gaseste sub controlul
suveran al lui Dumnezeu. Intreaga istorie reprezinta o arena in care se face o
demonstratie a intelepciunii, puterii si gloriei Sale. Lucrul acesta este limpede indicat de
pilda in Amos 9:7 unde Dumnezeu i-a declarat Israelului nelegiuit:
,,Nu sunteti voi oare pentru Mine ca si copiii Etiopienilor, copii ai lui Israel? zice
Domnul. N-am scos Eu pe Israel din tara Egiptului, ca si pe Filisteni din Caftor si pe
Sirieni din Chir?``
Semnificatia acestei declaratii priveste mai intai Israelul caruia i se cere sa-si evalueze
corect istoria deoarece ca si natiune se astepta cu o mare incredere de sine la crutarea de
la judecata datorita exodului ei si scaparii ei din Egipt de catre Dumnezeu. Bazandu-se
pe trecutul sau Israelul si-a format un fals sentiment de securitate si astfel Dumnezeu i-a
amintit ca fara credinta exodul lui, nu-i ofera nici un fel de favoruri, pentru ca intr-un fel

chiar filistenii si sirienii sunt popoare ale exodului. (G.C.Berkouwer, The Providence of
God, pag.190).
Pe langa aceasta corectie pe care o aduce israelitilor textul acesta il mai indica pe
Dumnezeul Israelului ca fiind omnipotentul Stapan al destinelor tuturor oamenilor, al
natiunilor si al evenimentelor, cu alte cuvinte, El este Domnul istoriei. Judecatile lui
Dumnezeu asupra neamurilor cat si asupra Israelului sunt dovezi ale acestui control al
istoriei.
In Vechiul Testament gasim numeroase profetii ale unor asemenea judecati
exprimate prin scrierile profetice. Edomul, Moabul, Amonul, Filistia, Aramul, Tirul si
Sidonul toate au fost judecate alaturi de imperiile mondiale ale Asiriei, Egiptului ,
Babilonului si altele. De fapt, uneori profetii au anuntat judecati impotriva tuturor
popoarelor (Is.34, Ioel 3, Zaharia 12-14, Ier.25:15-29, Is.24-27, Mica 7:11, Zaharia 1-3).
O preocupare deosebita in profetiile lor fata de alte popoare si chiar fata de intreaga
lume in general, se observa la profetii, Daniel, Obadia, Iona si Naum. Ei prevad lucrarile
lui Dumnezeu in istoria tuturor neamurilor pamantului.
Scopul lui Dumnezeu in istorie poseda in mod clar acest caracter profetic. In
gandirea evreiasca in general si in scrierile profetilor, in particular, se observa o unicitate
in conceptia despre istorie care difera radical de filozofia seculara a istoriei. Aceasta
diferenta se gaseste in constienta profetica a dominantei (dominantului supranatural
divin) providente divine ce directioneaza toate evenimentele istoriei spre o tinta
precisa (un tel central). Scopul lucrarilor supranaturale ale (minunilor) lui Dumnezeu
din arena istoriei, cum ar fi ridicarea unui imparat ca Cir, nu priveste doar Israelul ci are
in vedere si un scop final universal exprimat aici dupa cum urmeaza:
Ca sa se stie, de la rasaritul soarelui pana la apusul soarelui, ca afara de Mine nu este
Dumnezeu: Eu sunt Domnul, si nu este altul. (Isaia 45:6)
CARE ESTE SCOPUL ISTORIEI?
Astfel, istoria Vechiului Testament nu inseamna "doar" istorie, ci istorie care are un
scop/rost/sens, iar acel scop al ei este salvator. (Sau, restaurator?) Scopul lui Dumnezeu
in istoria Israelului privit din punctul de vedere al credintei reprezinta o aluzie la istoria
universala a omenirii. Acesta este accentul teologic al profetilor, si anume ca Dumnezeu,
ca Domn (Stapan) al istoriei si al supranaturalului (providentei) a controlat evenimentele
si problemele istoriei cu un scop. Intr-un glas profetii declara ca acest scop spre care se
indreapta toata istoria este intemeierea imparatiei lui Dumnezeu pe pamant (dar, sa
precizam si cum! Avand in vedere tentativele oamenilor fara Hristos de a instaura raiul
fara Dumnezeu!), a stapanirii suverane si a domniei lui Dumnezeu pe pamant:
Si Domnul va fi imparat peste tot pamantul. In ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn,
si Numele Lui va fi singurul Nume. (Zaharia 14:9)

Ce este profetia?
Asadar, profetia si istoria par sa fie inseparabil legate. Insa profetia biblica nu este doar
un recital al istoriei, asa cum sustin multi critici moderni, prin care "sensul prezentului a
fost in primul rand dedus dintr-o intelegere si o interpretare a trecutului."
ACEASTA ESTE DEFINITIA ipotezei critice moderne a profetiei: O capacitate
deosebita de a intelege trecutul si de a proiecta invatamintele acestuia in viitor...cu
probabilitatea de a se repeta...
A.B. Davidson in cartea lui despre "Profetia Vechiului Testament": "Toti oamenii
contemplativi poseda intr-o oarecare masura darul profetic. Observand ce a fost, acestia
pot deduce destul de exact ce va fi."
PROFETII, NISTE "OBSERVATORI MAI DOTATI AI VREMURILOR LOR"?!
In felul acesta profetii sunt perceputi ca fiind nimic altceva decat doar niste observatori
mai dotati ai vremii lor. Observam modul acesta de a interpreta privind la aprecierile unor
personalitati politice sau literare ale secolelor trecute, sau ale acestuia. De pilda, Alvin
Toffler, "un profet" al viitorului, si altii...
Pe baza intelegerii lor deosebite a istoriei si a unei sensibilitati morale fata de
evenimentele contemporane lor, acesti oameni au facut preziceri rezonabil precise.
Perceput in felul acesta, "profetul este practic transformat intr-un filozof moral ale carui
preziceri se ridica doar cu putin mai presus de niste maxime alese..." (spune unul ca
Oswald T. Allis, in "Unity of Isaiah", pag.21).
Ipoteza critica moderna sustine ca prezicerea unui viitor indepartat este imposibila si ca
prin urmare elementul predictiv al profetiei trebuie in intregime eliminat, ori cel putin
redus la minimum.
NU POATE EXPLICA...
O asemenea conceptie inferioara a profetiei nu poate explica sub nici o forma cum un
Ezechiel exilat in Babilon ar fi putut printr-o evaluare logica si deductie rationala a
evenimentelor istoriei sa prezica care va fi soarta exacta a Imparatului Zedechia in
Ierusalim, caruia in timp ce incerca sa scape din cetatea asediata i s-au scos ochii si este
adus ca rob in Babilon (Ezechiel 11)!
2Regi 25:7 Fiii lui Zedechia au fost junghiati in fata lui; apoi lui Zedechia i-au scos ochii,
l-au legat cu lanturi de arama, si l-au dus la Babilon.
Ezechiel 11:24-25 Pe mine insa m-a rapit Duhul si m-a dus iarasi, in vedenie, prin Duhul
lui Dumnezeu, in Haldea, la prinsii de razboi. Si astfel vedenia, pe care o avusesem, a
pierit de la mine. Apoi am spus prinsilor de razboi toate lucrurile, pe cari mi le
descoperise Domnul. Robia lui Zedechia si risipirea poporului.
Nici nu putea stii doar ca simplu "interpret" al istoriei din izolarea lui din Babilon care
va fi ziua exacta cand va incepe asediul (deci, impresurarea) Ierusalimului:

Ezechiel 24:1,2 In anul al noualea, in ziua a zecea a lunii a zecea, Cuvantul Domnului
mi-a vorbit astfel: ,,Fiul omului, scrie numele zilei acesteia, numele zilei de azi! Caci
chiar in ziua aceasta se apropie imparatul Babilonului de Ierusalim.
In acelasi fel, ipoteza critica moderna asupra profetiei biblice nu poate sa explice
prezicerea precisa a lui Ieremia a mortii profetului mincinos Hanania:
Ieremia 28
15 Si proorocul Ieremia a zis proorocului Hanania: ,,Asculta, Hanania! Domnul nu te-a
trimis, ci tu insufli poporului o incredere mincinoasa.
16 De aceea, asa vorbeste Domnul: ,,Iata, te izgonesc de pe pamant, si vei muri chiar in
anul acesta; caci cuvintele tale sunt o razvratire impotriva Domnului.``
17 Si proorocul Hanania a murit chiar in anul acela, in luna a saptea.
Nu poate explica nici proorocia lui Amos a caderii Israelului in robia asiriana:
Amos 5:27 ...va voi duce in robie dincolo de Damasc, zice Domnul, al carui Nume este
Dumnezeul ostirilor!``
2Regi 15:29 Pe vremea lui Pecah, imparatul lui Israel, a venit Tiglat-Pileser, imparatul
Asiriei, si a luat Iionul, Abel-Bet-Maaca, Ianoah, Chedes, Hator, Galaad si Galileia, toata
tara lui Neftali, si pe locuitori i-a dus in prinsoare in Asiria.
Nici,

prezicerea lui Isaia a extraordinarei eliberari a Ierusalimului din mana lui

Senacherib (Sanherib) (Isaia 37:26-36),
prezicerea pe nume cu mult inainte de a se fi nascut a imparatului Cir (Isaia 45:1),
cel care va emite edictul de reconstruire a Ierusalimului si finantator al proiectului
prezicerea lui Ieremia a 70 de ani de robie urmata de revenirea in tara (Ier.25:1112)
indicarea de catre Mica pe nume a cetatii unde se va naste Mesia (Mica 5:2)

CUM LE-AU STIUT?

Domnul Dumnezeu le-a descoperit aceste lucruri profetilor sai in mod direct. Ei nu
le puteau cunoaste dinainte de a se intampla prin rationamente si deductii logice de felul
"istoria se repeta"!
Aceste surprinzator de exacte preziceri nu se pot explica ca fiind simple concluzii
obtinute in urma unei observatii atente a conditiilor morale si politice ale Israelului, mai
ales ca acestea uneori nu prevesteau nimic. De exemplu, pe vremea lui Amos, Israelul era
caracterizat de prosperitate politica si economica, si pe vremea lui Ieremia, regatul Iuda.
Sub nici o forma aceste situatii ar fi sugerat perspectiva extrem de pesimista (a unor
dezastre si judecati) ce a caracterizat profetiile lor. Nu avem nici o explicatie
satisfacatoare in afara de descoperirea divina.

In plus, spre deosebire de ghicitorii si prezicatorii pagani ai neamurilor ce-i inconjurau,

profetii evrei niciodata nu prezis viitorul pentru a satisface curiozitatea, si nici pentru a
atrage atentia asupra lor.
O profetie a evenimentelor viitoare nu este un fenomen izolat, ci isi gaseste sensul in
legatura pe care o are cu imparatia lui Dumnezeu si cu venirea Unsului Sau.
PROFETII ISRAELULUI, "O COPIE" A GHICITORILOR PAGANI?!
Unii au fost in stare sa sustina ca institutia profetica a Israelului este o copie de la
predecesorii lui in Palestina! (H.H.Rowley). Insa acestia ignora ca Israelul poseda
institutia profetica inainte de intrarea in Canaan. Altii, spun ca au imprumutat-o de la
popoarele din jur. Ambele pozitii ignora faptul ca textul Vechiului Testament arata ca in
loc de a exista vreo legatura cu practicile comune de prezicere a viitorului si de ghicit
intalnite, prin interdictiile impuse si pedeapsa cu moartea (Lev.19:26, 31; 20:6, 27;
Deut.18:9-22) nu face decat sa sublinieze unicitatea institutiei profetice a Israelului.
Profetia nu era un fenomen generalizat la stravechiul Orient Mijlociu (uneori numit,
"patria profetilor"), ci chiar de la inceputul istoriei Israelului, Scripturile, au pronuntat o
deosebire clara intre profetia adevarata ce este rezultatul revelatiei divine si metodele de
ghicit pagane:
Numeri 23:23 Descantecul nu poate face nimic impotriva lui Iacov, NICI vrajitoria
impotriva lui Israel; Acum se poate spune despre Iacov si Israel: Ce lucruri mari a facut
Dumnezeu! (Balaam)
Acuratetea predictiilor/prezicerilor lor confirmata de implinirea pe plan istoric este ceea
ce a caracterizat lucrarea profetilor biblici. (vezi, caderea Tirului -- Ezechiel 26:3-16)
Cu totii poate am auzit de "intrecerea" dintre Ilie si profetii lui Baal...
1Regi 18:19 Strange acum pe tot Israelul la mine, la muntele Carmel, pe cei patru sute
cincizeci de prooroci ai lui Baal, si pe cei patru sute de prooroci ai Astarteei, care
mananca la masa Izabelei``.
1Regi 18:40 ,,Puneti mana pe proorocii lui Baal``, le-a zis Ilie: ,,nici unul sa nu scape!``
Si au pus mana pe ei. Ilie i-a coborat la paraul Chison si i-a junghiat acolo
PROFETIE NU INSEAMNA DOAR A DESCOPERI VIITORUL (EVENIMENTE
CE AU SA SE INTAMPLE)
In acelasi timp, conceptia biblica a profetiei nu se limiteaza doar la descoperirea
viitorului. "Ceea ce Duhul ii descopera profetului poate sa priveasca atat viitorul cat
si prezentul sau trecutul", spune James Orr in International Standard Bible
Encyclopaedia (IV, 2464). Profetii au fost si niste predicatori inspirati. Pentru
contemporanii lor ei au fost in realitate, predicatorii morali si etici ai unei religii
spirituale.

De aceea, profetul Amos declara mustrarea Domnului acelor israeliti care credeau ca
respectarea exterioara a ritualurilor si jertfelor (conformitatea externa) ii poate absolvi de
pacatele lor:
21 Eu urasc, dispretuiesc sarbatorile voastre, si nu pot sa va sufar adunarile de sarbatoare!
22 Cand Imi aduceti arderi de tot si daruri de mancare, n-am nici o placere de ele; si viteii
ingrasati pe cari-i aduceti ca jertfe de multumire, nici nu Ma uit la ei.
23 Departeaza de Mine vuietul cantecelor tale; nu pot asculta sunetul alautelor tale!
24 Ci dreptatea sa curga ca o apa curgatoare, si neprihanirea ca un parau care nu seaca
niciodata! (Amos 5:21-24, vezi si Isaia 1)
DESPRE CE AU SCRIS PROFETII?
Profetii au denuntat cu mare curaj viciul, coruptia politica, oprimarea, nedreptatea,
idolatria si degenerarea morala. Au fost predicatori ai neprihanirii (sfinteniei), adevarati
reformatori si "revivalisti" (promotori ai trezirii) ai religiei, cat si profeti ai judecatilor sau
binecuvantarilor viitoare. Au aparut in vremuri de criza pentru a indruma, mustra,
avertiza si mangaia Israelul, combinand invataturile lor morale cu numeroase preziceri
ale unor evenimente viitoare ce privesc Israelul sau lumea, cat si venirea Mesiei.
Privind la aceste observatii noi suntem fortati sa ne intrebam:
De ce romanii trec prin ceea ce trec acum? De ce s-au petrecut aceste schimbari in lume?
Incotro se indreapta tara noastra din punctul de vedere al profetiilor biblice? (nu, ale
profetilor mincinosi celebri in lume! Vezi, Nostradamus -- cu profetia lui majora
neimplinita, fapt care-l discrediteaza complet, sau ale lui Sadhu Sundar Singh, care pare
ca si-a facut o preferinta din a-i lingusi pe romani cu "Noul Ierusalim" la Bucuresti, si
"Israelul spiritual al lumii", Romania!!??)

Ati auzit de "weeping prophet" -- Ieremia! Profetul tanguitor.

Dar mai ales au scris despre Mantuitor...!

Mesajele profetilor ce au lasat scrieri in urma lor au vorbit despre Hristos ca indeplinind
in principal doua slujbe, doua roluri. Acela de Mesia suferind (in locul altora, pentru
nelegiuirile tuturora) (vezi, Isaia 53), cat si acela de Mesia triumfator (vezi, Isaia 11). In
privinta aspectelor lucrarii Mesiei insusi profetii au intampinat dificultati de intelegere;
vremurile in care unele din lucrurile spuse de ei fiind departate in viitor (1Petru 1:10-12).
Multi dintre rabinii Israelului nu recunosc nici astazi ca Isus Hristos a implinit toate
aceste aspecte ale lucrarii Mesiei pentru ca desi profetii au scris despre ele, ei au refuzat
sa conceapa ca la venirea Lui Mesia va fi nu intronat, ci zdrobit prin suferinta!
Profetia nu poate fi redusa cu neglijenta la un simplu fenomen comun culturilor
orientale. Dimpotriva, este absolut necesar ca pentru intelegerea ei sa realizam ca desi ea
este asociata diferitelor imprejurari istorice in care traia profetul, sursa mesajului profetic
este totusi supranaturala in origine. Mesajul nu provine nici din observatie, nici din
analiza, sau speculatie, ci este rezultatul revelatiei divine.

<-- Studii Generale Asupra Cartilor Vechiului Testament | urmatoarea pagina

Duminica, 24 Septembrie, 2000
Autor: Teodor Macavei

Cartea profetului Ieremia

Partea I-a
Ieremia, Profetul inlacrimat
Recapitulare:

Ultimul profet pe care l-am studiat impreuna a fost Tefania. Acesta a fost profetul
de pe vremea reformelor lui Iosia si care se pare, l-a influentat pe acesta sa le
initieze. Este un profet de origine regeasca, descriindu-ne originea sa in urma cu
patru generatii de la evlaviosul rege Ezechia.
Desi tara a fost curatata de idolatrie de regele Iosia, totusi in inima poporului
idolatria a ramas neinlaturata, lucru care le va atrage in cele din urma judecata
prevazuta a lui Dumnezeu prin aducerea unui navalitor de la nord. Babilonul.
El este unul din ultimii profetii care au aparut inainte de invazia si robia
babiloniana. Iudea este judecata din cauza letargiei si apatiei spirituale in care i-a
dus idolatria. Ei nu-l mai cauta pe Domnul, nici nu mai intreaba de El si nici nu
mai cred ca acesta lucreaza. Oamenii se complac in religia lor de forma in timp ce
vietile lor sunt impovarate de pacate grele.
Tefania este un alt profet a carui tema preferata a profetiei sale este "ziua
Domnului".
Totusi el incurajeaza poporul iudeu sa profite de mila lui Dumnezeu si sa se
pocaiasca din timp. Tef.2:1-3
Tefania prezinta totodata o perspectiva optimista asupra Zilei Domnului, aratand
ca pentru Dumnezeu judecata nu este un scop in sine, ci doar mijlocul prin care-si
pune deoparte si curateste o ramasita, un neam care sa-L glorifice.

INTRODUCERE
Cartea profetului Ieremia se gaseste dupa cartea profetului Isaia, inainte de cea a
Plangerilor, tot a lui Ieremia, si inainte de profetul Ezechiel.
Ieremia a trait cu 100 de ani mai tarziu dupa Isaia. Daca prin Isaia s-a reusit salvarea
Ierusalimului din mainile Asiriei, prin Ieremia nu s-a reusit salvarea Ierusalimului din
mainile Babilonului... din cauza rautatii lui.
Prin Isaia natiunea a fost crutata (mesaj primit), prin Ieremia (mesaj respins), natiunea
este nimicita.

Cuprinde 52 de capitole ultimul fiind, se pare, epilogul propriului sau secretar, Baruc,
dupa altii al preotului Ezra si este urmata de alta scriere a sa, "Plangerile lui Ieremia" in
care autorul lamenteaza soarta cetatii cazute, Ierusalimul, la invadarea caruia el a fost
martor ocular.
Aceasta carte a unui profet "mare" datorita lungimii scrierii sale isi primeste numele de
la autorul ei identificat de la bun inceput prin "cuvintele lui Ieremia".
Cap.1, vers.1 Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, unul din preotii din Anatot, din tara
lui Beniamin.
Ieremia -- doar un copil -- nici macar un tanar!
Numele lui Ieremia inseamna "Iehova (Domnul) intemeiaza", "randuieste", in sensul de
"a pune temelie", "a fonda". Putem vedea ca in ciuda tineretii sale (unii aproximeaza ca ar
fi avut vreo 20 de ani cand a fost chemat de Domnul sa-i slujeasca - o varsta foarte
"nepotrivita" pentru cultura acelei vremi sa intri in slujba Domnului!), Domnul
Dumnezeul lui Israel este cel ce-i fondeaza, randuieste, si "ordineaza" lucrarea profetica
atribuindu-i o autoritate spirituala incontestabila.
La chemarea lui in slujba profetica de catre Domnul Dumnezeu, Ieremia raspunde
spunand ca este doar un "copil".
1:4-8 ,,Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: ,Mai bine inainte ca sa te fi intocmit in
pantecele mamei tale, te cunosteam, si mai inainte ca sa fi iesit tu din pantecele ei, Eu te
pusesem deoparte, si te facusem prooroc al neamurilor.`` Eu am raspuns: ,,Ah! Doamne
Dumnezeule, vezi ca eu nu stiu sa vorbesc, caci sunt un copil.`` Dar Domnul mi-a zis:
,,Nu zice: ,Sunt un copil,` caci te vei duce la toti aceia la cari te voi trimete, si vei spune
tot ce-ti voi porunci. Nu te teme de ei; caci Eu sunt cu tine ca sa te scap, - zice Domnul. Apostolul Ioan in prima sa epistola (1Ioan 2:12-14) ne arata ca existau trei categorii de
varsta, iar noi stim din cultura vremii ca cei denumiti "copilasi" erau in jur de 20-30 de
ani. Intr-adevar, Ieremia se pare ca a fost foarte fraged pentru a fi profet, si totusi
Dumnezeu l-a chemat si l-a investit cu autoritate.
Despre cat de multi pastori si preoti ordinati astazi se poate spune acelasi lucru?
Fara acest aspect esential, acestia se gasesc in impostura. Chiar daca s-au pregatit la
seminar ca sa devina "reprezentatii" lui Dumnezeu, s-ar putea ca Acesta sa nu-i fi chemat!
CINE ESTE AUTORUL?
Cartea poseda un puternic caracter autobiografic...
Daca Tefania exceleaza in a ne descrie originea sa prin enumerarea a 4 generatii de
stramosi, Ieremia se remarca prin a ne reda detalii din viata lui pe care nici un alt
profet nu ni le ofera ca el. Astfel, vorbeste despre lucrarea sa, despre reactiile
ascultatorilor sai, despre incercarile si prigoanele prin care trece si despre simtamintele si

trairile sale personale. A-l citi este de folos tuturor celor ce se implica in lucrarea de
slujire a Bisericii, multe din experientele lui Ieremia potrivindu-se lor!
Ier.1:4-5 ,,Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: ,Mai bine inainte ca sa te fi intocmit in
pantecele mamei tale, te cunosteam, si mai inainte ca sa fi iesit tu din pantecele ei, Eu te
pusesem deoparte, si te facusem prooroc al neamurilor.``
Predestinarea in slujirea lui Dumnezeu (in lucrare) -- un concept demn de retinut.
Cartea lui Ieremia este profetia unui om chemat de tanar de catre Dumnezeu si
predestinat lucrarii mai inainte de a se naste. Lucrul acesta poate sa conduca la o serie
de deductii folositoare noua:

daca Dumnezeu te-a inzestrat si te-a randuit sa devii un lucrator al Sau nu mai
conteaza asa de mult daca altii te remarca, te ingaduie sa le slujesti, sau te numesc
in postul de unde sa-ti exerciti influenta.
daca altii ti se opun si nu te apreciaza, chiar lupta din rasputeri sa nu ajungi acolo,
daca Dumnezeu te-a destinat acelei lucrari, opozitia lor este zadarnica. In cele din
urma Dumnezeu te va ridica sa ocupi acea pozitie.
daca te crezi incapabil si incompetent sa-ti faci lucrarea ta pentru Dumnezeu (si
esti ne spune Pavel), va fi de o mare incurajare sa stii ca nu ai venit din proprie
initiativa, ci El te-a chemat, El te sprijina si El iti da autoritatea de a-l reprezenta.
Etc. ....

Ne mai amintim de vreun astfel de exemplu de slujitor al lui Dumnezeu? Care este
acesta, sau acestia?
Gasim in Biblie ca la fel au fost:
Isaia
Isaia 49:1 ,,Ascultati-Ma, ostroave! Luati aminte, popoare departate! Domnul M-a
chemat din sanul mamei si M-a numit de la iesirea din pantecele mamei.
Ioan Botezatorul
Luca 1:76 Si tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Inalt. Caci vei merge
inaintea Domnului, ca sa pregatesti caile Lui ...
Apostolul Pavel
Gal. 1:15-16 Dar cand Dumnezeu-care m-a pus deoparte din pantecele maicii mele, si ma chemat prin harul Sau, - a gasit cu cale sa descopere in mine pe Fiul Sau, ca sa-L
vestesc intre Neamuri, indata, n-am intrebat pe nici un om ...
Daca Dumnezeu nu a randuit si nu a chemat El Insusi un om sa-i slujeasca, echipandu-l
ca atare cu toate darurile si talentele necesare, nimeni si nimic nu-l poate forma pe acela,
nici seminariile teologice, nici chiar hirotonisirile preotesti cele mai alese, sau ordinarile
protestante. In cuvintele lui Martin Luther, acestea "nu sunt decat maini goale puse pe
un cap gol!"

LOCUL DE PROVENIENTA AL PROFETULUI

Ieremia care a fost atat profet cat si preot a fost fiul preotului Hilchia, altul decat cel ce
a descoperit cartea Legii pe vremea lui Iosia (desi unii presupun exact acest lucru!).
Provine din satucul Anatot, un fel de resedinta provinciala a tagmei preotesti, (1:1) sat
numit astazi Anata, gasit la aprox. 4-5 km nord-est de Ierusalim, totodata una dintre
cetatile de adapostire din tribul lui Beniamin. Ca o pilda pentru regatul lui Iuda
Ieremia a ramas necasatorit (16:1--4).
1 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel:
2 ,,Sa nu-ti iei nevasta, si sa n-ai in locul acesta nici fii nici fiice!
3 Caci asa vorbeste Domnul despre fiii si fiicele cari se vor naste in locul acesta, despre
mamele cari-i vor naste, si despre tatii lor cari le vor da nastere in tara aceasta:
4 vor muri doborati de boala rea. Nimeni nu-i va plange, nici nu-i va ingropa, ci vor fi ca
un gunoi pe pamant; vor pieri de sabie si de foamete; si trupurile lor moarte vor sluji ca
hrana pasarilor cerului si fiarelor pamantului.``
"Secretarul" lui Ieremia -- Baruc
Ieremia a fost asistat in lucrarea sa profetica de un scrib pe numele de Baruc caruia uneori
i-a dictat si i-a dat in grija mesajele si scrierile sale profetice.
32:13-15 Si am dat lui Baruc inaintea lor urmatoarea porunca: ,Asa vorbeste Domnul
ostirilor, Dumnezeul lui Israel: ,Ia zapisurile acestea de cumparare, cel pecetluit si cel
deschis, si pune-le intr-un vas de pamant, ca sa se pastreze multa vreme! Caci asa
vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: ,Iarasi se vor mai cumpara case, ogoare
si vii, in tara aceasta.`
Ceea ce constituie o extraordinara profetie a revenirii in tara dupa captivitatea
babiloniana.
36:4 Ieremia a chemat pe Baruc, fiul lui Neriia; si Baruc a scris intr-o carte dupa cum
spunea Ieremia, toate cuvintele pe cari le spusese lui Ieremia Domnul.
36:32 Ieremia a luat o alta carte si a dat-o lui Baruc, fiul lui Neriia, logofatul. Baruc a
scris in ea, dupa spusele lui Ieremia, toate cuvintele din cartea pe care o arsese in foc
Ioiachim, imparatul lui Iuda. Multe alte cuvinte de felul acesta au mai fost adaugate la ea.
Baruc care inseamna "cel binecuvantat" este fiul lui Neriia, provenind dintr-o
importanta familie a Iudeii. Baruc este cel care de la un balcon a citit cu voce tare
cuvintele profetiei lui Ieremia intr-o zi de postire, si dupa care le-a citit si conducatorilor
de la curtea regelui provocand o mare tulburare. Atunci imparatul Ioiachim a luat cartea
si a taiat-o cu briceagul unui logofat si a aruncat-o in foc (Ieremia 36:23). Impreuna cu
Ieremia au trebuit sa se ascunda si sa rescrie un alt sul (un efort deloc neglijabil in
vremurile acelea!) la care au mai adaugat si alte cuvinte impotriva Iudeii si imparatului.
In timpul asediului lui Nebucadnetar asupra Ierusalimului, lui Baruc i-a fost dat spre
pastrare sulul care continea titlul de proprietate al terenului pe care l-a cumparat

Ieremia. (Ier.32:12). Fiind acuzat de dusmanii lui ca-i favorizeaza pe caldeeni a fost
aruncat in inchisoare, alaturi de Ieremia unde a ramas pana la caderea Ierusalimului. A
murit probabil in Babilon.
Despre personalitatea lui Ieremia
La lucru in autor...
In felul acesta stim ca desi a fost scris de oameni este totusi Cuvantul lui Dumnezeu.
Cum poate fi Biblia in acelasi timp Cuvantul lui Dumnezeu si de pilda cuvintele lui
Pavel? Sau, Ieremia?
Se pune problema, cum pot fi atat de multe trairi personale ale Cuvantului lui
Dumnezeu? Cartea lui Ieremia poarta amprenta autorului. Cum poate scrierea lui
sa fie Cuvant al lui Dumnezeu? Intrebarile acestea se pun crestinilor de catre
sceptici.
Stim ca Dumnezeu este cel ce a modelat personalitatea celui ce scrie. Tot El l-a facut pe
Pavel sa fie omul care El a vrut sa fie. De aceea atunci cand autorul atingea punctul pe
care Dumnezeu il dorea, El directiona si controla vointa libera a acestuia astfel incat omul
sa scrie cuvintele lui Dumnezeu.
Cuvintele erau ale omului lui Dumnezeu, dar viata acestuia era a (apartinea) lui
Dumnezeu.
Putem spune ca literalmente Dumnezeu si-a ales cuvintele din viata fiecarui autor al
Cuvantului Sau scris, le-a cules din vocabularul lor, le-a colorat cu trairile acestora si apoi
le-a transmis prin personalitatea lor. Cuvintele erau ale omului Sau, dar viata omului era
atat de influentata de El incat reda literar cuvintele Lui. De aceea, putem spune, cartea
Ieremia este scrisa de om, dar este si scrisa de Dumnezeu. Ambele afirmatii sunt corecte.
David a marturisit:
2 Samuel 22:2 Duhul Domnului vorbeste prin mine, si cuvantul Lui este pe limba mea.
De asemenea Petru ne spune ca oamenii folositi de Dumnezeu in scrierea Cuvantului Sau
n-au vorbit de la ei ci au fost manati de Duhul Sfant (2Petru 1:21). Ei erau autori, nu doar
"secretari". Se elimina ipoteza "dictarii automate". L-au scris avand amprenta
personalitatii lor, dar fara sa nuanteze cu nimic continutul cuvintelor deoarece
personalitatea lor era atat de propice comunicarii lor. Cand citim pe Ieremia, putem sa-i
simtim durerea sa profunda. Cand citim pe un Amos aproape ca simtim caldura focului
judecatii. Personalitatea oamenilor folositi de El in pastrarea cuvintelor Sale reiese din
fiecare colt al Scripturii.1
Cartea profetului Ieremia contine o experienta foarte vie -- trairea intensa de catre un
om a crezurilor sale. Ieremia nu este profetul care apare din neant avand o fata ca de
cremene si care cu o voce tunatoare declara, "Asa vorbeste Domnul!!" ... BUMM!
(fulgere si scantei). Nu, el simte ce spune si-si traieste profund mesajul!

Un autor crestin spune despre Ieremia: "Pentru a transmite un dur mesaj de judecata
Dumnezeu a ales un om ce avea o inima de mama, o voce tremuranda, ca de copil si niste
ochi inlacrimati de tata. Acesta nu a fost omul puternic, ca Ilie, elocvent ca Isaia, serafic
ca Ezechiel, ci unul timid si plapand, intotdeauna constient de slabiciunea lui, cersind
mila si intelegere, vrand tot timpul sa cunoasca o dragoste de care n-a avut parte
niciodata. Acesta a fost vasul prin care Cuvantul lui Dumnezeu a venit la acel neam
stricat si inrait."
Ieremia este denumit de unii "profetul tanguitor". Sau, care plange.
El este omul care a transmis Iudeii un mesaj de o asprime deosebita insa cu o atitudine de
blandete si de dragoste, de asemenea neobisnuita. Vernon McGee spune ca nimeni sa nusi inchipuie ca poate pronunta ca Ieremia asemenea judecati asupra oamenilor, daca mai
intai nu demonstreaza aceleasi sentimente pentru soarta lor ca si Ieremia!!! Cat de
adevarat este faptul acesta :
"Sa vrea sa predice ca Ieremia, fara sa fie zdrobit ca Ieremia in inima lui pentru soarta
celor carora le vorbeste, asa ceva nu se cade in lucrarea Evangheliei"
Este ingrozitor sa vezi un tanar vorbind cu usurinta despre iad, pacat si judecata lui
Dumnezeu unor oameni care se afla pe o cale care-i duce acolo, si care sa nu fie pur
si simplu "distrus" in inima lui din pricina destinului infiorator spre care acei
oameni se indreapta grabnic. Lui Ieremia i-a pasat enorm unde mergeau acestia
dupa cum ne arata pasajele acestea :
9:1 ,,O! de mi-ar fi capul plin cu apa, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, as plange zi si
noapte pe mortii fiicei poporului meu!
13:17 Iar daca nu vreti sa ascultati, voi plange in ascuns, pentru mandria voastra; mi se
vor topi ochii in lacrimi, pentru ca turma Domnului va fi dusa in robie.
14:17 ,,Spune-le lucrul acesta: ,Imi varsa lacrimi ochii zi si noapte, si nu se opresc. Caci
fecioara, fiica poporului meu este greu lovita cu o rana foarte usturatoare.
Lipsa de pasiune in predicarea evangheliei este uneori la fel de distrugatoare pentru
sufletelor celor ce o asculta ca si o alta evanghelie, deci, a le aduce un mesaj deformat al
mantuirii!
Ce simtim pentru oamenii carora le impartasim credinta noastra, le "spunem
Evanghelia", este o intrebare care trebuie sa ne urmareasca in permanenta. Ieremia
a plans pentru pedeapsa care el stia sigur ca se va abate asupra compatriotilor lui.
Nu stim noi sigur ca daca nu-l primesc pe Isus Hristos oamenii merg in iad? De
asemenea, Isus a plans pentru soarta cetatii, iar Pavel a mers pana acolo incat sa
vrea el sa fie blestemat de Dumnezeu pentru ca iudeii lui sa fie mantuiti! De ce noua
ne pasa atat de putin?
Romani 9:1-3 Spun adevarul in Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfant,
imi este martor, ca simt o mare intristare, si am o durere necurmata in inima. Caci

aproape sa doresc sa fiu eu insumi anatema, despartit de Hristos, pentru fratii mei, rudele
mele trupesti.
Simtim noi la fel ca acestia, sau facem o slujba lipsita de pasiune, de convingere, si
ramanem nepasatori fata de soarta celor carora le vorbim? In acelasi timp stiu ca
unora le este mai usor sa jeleasca decat sa evanghelizeze pe altii... dar daca le pasa
cu adevarat, o vor demonstra mergand sa-i evanghelizeze pe aceia.
Stiu un crestin, de fapt, o crestina care fiind intrebata de ce este tulburata mai tot timpul a
raspuns ca din cauza ca stia unde merg parintii ei daca nu se intorc la Dumnezeu si ca era
permanent atenta sa caute ocazii sa le spuna evanghelia. Cand un crestin o duce bine,
simte asa. Vrei sa afli cum o duci spiritual, intreaba-te cat de mult iti pasa de soarta pe
care stii sigur ca o vor avea toti cunoscutii tai care nu stiu de Hristos!
Un alt teren unde se vedem cat de mult ne pasa de cei carora le spunem evanghelia se
gaseste inaintea lui Dumnezeu cand ne rugam pentru ei. Dovedim noi in rugaciune ca
intr-adevar vrem mantuirea unora? Par lui Dumnezeu convingatoare sentimentele
pe care le avem fata de pericolul ca acestia sa intre in vesnicie fara mantuire, fata de
pericolul real ca acestia sa mearga intr-un iad in care noi sustinem tare ca credem?
Daca nu punem inima in mesajul nostru inseamna a-l dezbraca de putere si a-l considera
nevrednic sa fie ascultat. Ieremia si-a scaldat in lacrimi durele sale profetii, iar Duhul
Sfant le foloseste acum pentru toate epocile Bisericii invatandu-i pe toti crestinii sa le
pese sincer de cei nemantuiti.
Sa-l ascultam pe E.M. Bounds cum recomanda ca se poate obtine aceasta compasiune:
Aceasta este pecetea divinitatii ei. Ungerea predicatorului il pune pe Dumnezeu in
evanghelie. Fara ea, Dumnezeu este absent, iar evanghelia este lasata pe seama fortelor
pe care inventivitatea umana, interesul sau talentele oamenilor i le pot desemna pentru a o
imputernici si pentru a-i proiecta inainte doctrinele...
Prezenta acestei ungeri asupra predicatorului creeaza tulburarea si frictiunea din multe
adunari. Aceleasi adevaruri care au fost predicate in strictetea literei, nu au facut nici un
fel de valuri si nu au cauzat nici un fel de durere sau vreo impresie de viata. Totul este
linistit ca un cimitir. Apare atunci un alt predicator, iar asupra acestuia se gaseste aceasta
influenta misterioasa; atunci litera Cuvantului este aprinsa de catre Duhul, undele unei
mari miscari pot fi simtite; aceasta este ungerea care patrunde in constiinta si o trezeste si
care frange inima. Propovaduirea fara ungere duce la impietrire, face ca totul sa devina
uscat, steril si arid. Intr-un cuvant, omoara.
Aceasta ungere, nu este un dar neconditionat, inalienabil. Ea este conditionata, iar
prezenta ei este perpetuata si sporita prin acelasi proces prin care si-a procurat-o la
inceput: si anume, printr-o rugaciune neincetata lui Dumnezeu, si prin dorinte pasionate
dupa Dumnezeu, evaluand-o si cautand-o cu ardoare neobosita, socotind orice altceva, o
paguba si un esec in lipsa ei.
In ce fel si de unde vine aceasta ungere? Direct de la Dumnezeu ca raspuns rugaciunii.
Doar inimile care se roaga sunt umplute cu acest sfant ulei. Doar buzele ce se roaga sunt

unse cu aceasta ungere divina.

Doar rugaciunea multa este pretul ungerii propovaduirii... A le vorbi oamenilor din partea
lui Dumnezeu este un lucru mare, insa a-i vorbi lui Dumnezeu pentru oameni, este si mai
mare. Cel ce n-a invatat cum sa-i vorbeasca bine lui Dumnezeu pentru oameni, nu le va
vorbi niciodata bine si cu un real succes oamenilor, din partea lui Dumnezeu.
PILDA: Se spune ca evanghelistul Dwight L. Moody lacrima de fiecare data cand vorbea
de iad. Nu putea asa pur si simplu sa-l pomeneasca in propovaduirea lui fara sa fie
profund miscat. La fel Ieremia a fost un om caracterizat de simtaminte si trairi fata de
soarta poporului sau. La fel ar trebui sa fim si noi!
Unii presupun ca Ieremia a plans exact in acel loc unde se gaseste stanca Golgotei.
Locul capatanii. Sunt multe paralele care se pot trasa intre simtamintele lui Ieremia
cauzate de nimicirea Ierusalimului si cele ale Domnului Isus Hristos care a prevazut ca
impietrirea lor le va aduce inca o judecata, cea din anul 70 Anno Domini.
Profetul tanguitor este o umbra vie a Mantuitorului, iar noi ar trebui sa ne amintim ca
atunci cand Isus a privit la noroade, le-a vazut risipite si fara pastor si i s-a facut mila. Asa
ar trebui sa ni se faca si noua, ca urmasi ai Lui!
1 O adaptare dupa, John MacArthur, Jr., How to Get the Most from God's Word, (Dallas, TX: Word
Publishing) 1997.
Teodor Macavei 10/16/00

<-- Studii Generale Asupra Cartilor Vechiului Testament | Partea a II-a

Duminica, octombrie 08, 2000
Autor: Teodor Macavei

Cartea profetului Ieremia

Partea a II-a
Ieremia, Profetul persecutat
Recapitulare:

Ieremia este ultimul profet dinaintea robiei babiloniene. Provine din asezarea
Anatot si este fiu de preot. Se dovedeste un demn urmas al acelei tagme atat de
impietrite in Iudea acelor vremuri.
Data trecuta (cu doua Duminici in urma) am privit impreuna la chemarea in slujba
profetica si la caracterul deosebit al acestui om al lui Dumnezeu. El a fost
supranumit "profetul tanguitor", datorita pasiunii pe care o are pentru natiunea sa
de a se intoarce la Domnul. Este totodata profilul adevaratului patriot!

"Cine vrea sa predice ca Ieremia, sa fie zdrobit ca Ieremia!" Ieremia si-a scaldat
profetiile distrugerii in lacrimi de compasiune.
Ieremia ne-a lasat o profetie de 52 de capitole, asezata in Biblie dupa Isaia si
inaintea Plangerilor, si profetului Daniel.

Despre structura/aranjarea cartii -- ea este oarecum "neingrijita"!?

Cartea lui Ieremia se remarca prin lipsa unei ordini precise a capitolelor si a lipsei a unei
cronologii a evenimentelor. Se pare ca el a urmarit un efect prin a colecta informatiile
care sa sublinieze temele importante ale ei. Altii pun aceasta "dezordine" pe seama
intenselor sale trairi emotionale. Cartea lui Ezechiel sta in puternic contrast cu cea a lui
Ieremia, acesta aranjand cronologic toate evenimentele pe care le relateaza.
Ieremia este un profet foarte citat. Vechiul Testament si Noul Testament il citeaza de
mai multe ori pe profet:
Vezi: 1) Daniel 9:2 (25:11,12; 29:10); 2) Matei 2:18 (31:15); 3) Matei 27:9 (18:2;
19:2,11; 32:6--9); 4) 1 Cor. 1:31 (9:24); 5) 2 Cor. 10:17 (9:24); 6) Evrei 8:8--12 (31:31-34); si 7) Evrei. 10:16,17 (31:33,34).1
Mesajul lui Ieremia
Ieremia a avut o lucrare care s-a indreptat in principal catre propriul sau popor, locuitor
al Iudeii, dar care uneori a vorbit si altor natiuni. Insa, in primul rand a apelat la
compatriotii lui sa se pocaiasca evitand judecata lui Dumnezeu trimisa prin
intermediul unui navalitor strain (vezi, cap. 7) -- si anume haldeeni, sau babilonienii
(Imperiul Babilonian).
Ieremia 7
1 Iata cuvantul vorbit lui Ieremia din partea Domnului:
2 ,,Sezi la poarta Casei Domnului, vesteste acolo cuvantul acesta, si spune: ,Ascultati
Cuvantul Domnului, toti barbatii lui Iuda, cari intrati pe aceste porti, ca sa va inchinati
inaintea Domnului!``
3 ,,Asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: ,Indreptati-va caile si faptele, si
va voi lasa sa locuiti in locul acesta.
4 Nu va hraniti cu nadejdi inselatoare, zicind: ,Acesta este Templul Domnului, Templul
Domnului, Templul Domnului!'
5 ,Caci numai daca va veti indrepta caile si faptele, daca veti infaptui dreptatea unii fata
de altii,
6 daca nu veti asupri pe strain, pe orfan si pe vaduva, daca nu veti varsa singe nevinovat
in locul acesta, si daca nu veti merge dupa alti dumnezei, spre nenorocirea voastra,
7 numai asa va voi lasa sa locuiti in locul acesta, in tara pe care am dat-o parintilor vostri,
din vecinicie in vecinicie.
8 Dar iata ca voi va hraniti cu nadejdi inselatoare, cari nu slujesc la nimic.
9 Cum? Furati, ucideti, preacurviti, jurati stramb, aduceti tamaie lui Baal, mergeti dupa
alti dumnezei pe cari nu-i cunoasteti!...
10 Si apoi veniti sa va infatisati inaintea Mea, in Casa aceasta peste care este chemat

Numele Meu si ziceti: ,Suntem izbaviti!`... ca iarasi sa faceti toate aceste uraciuni!
11 ,Este Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu, o pestera de tilhari inaintea
voastra?' ,Eu insumi vad lucrul acesta, zice Domnul!"
12 ,,Duceti-va dar la locul care-Mi fusese inchinat la Silo, unde pusesem sa locuiasca
odinioara Numele Meu, si vedeti ce i-am facut, din pricina rautatii poporului Meu Israel!
13 ,,Si acum, fiindca ati facut toate aceste fapte, zice Domnul, fiindca v'am vorbit dis de
dimineata, si n'ati ascultat, fiindca v'am chemat si n'ati raspuns,
14 voi face Casei peste care este chemat Numele Meu, in care va puneti increderea, si
locului pe care vi l-am dat voua si parintilor vostri, le voi face intocmai cum am facut lui
Silo.
15 Si va voi lepada dela Fata Mea, cum am lepadat pe toti fratii vostri, pe toata saminta
lui Efraim!"
16 ,,Tu insa nu mijloci pentru poporul acesta, nu inalta nici cereri, nici rugaciuni pentru
ei, si nu starui pe linga Mine; caci nu te voi asculta!
17 Nu vezi ce fac ei in cetatile lui Iuda si pe ulitele Ierusalimului?
18 Copiii string lemne, parintii aprind focul, si femeile framinta plamadeala, ca sa
pregateasca turte imparatesei cerului, si sa toarne jertfe de bautura altor dumnezei, ca sa
Ma minie."
19 ,,Pe Mine Ma minie ei oare? zice Domnul; nu pe ei insisi, spre rusinea lor?"
20 ,,De aceea, asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: ,Iata, minia si urgia Mea se vor varsa
peste locul acesta, peste oameni si dobitoace, peste copacii de pe cimp si peste roadele
pamintului; si va arde, si nu se va stinge." ...
Ier.1:13-15 ,,Cuvintul Domnului mi-a vorbit a doua oara, astfel: ,,Ce vezi?" Eu am
raspuns: ,Vad un cazan clocotind, dinspre miaza-noapte." ,,Si Domnul mi-a zis: ,Dela
miazanoapte va izbucni nenorocirea peste toti locuitorii tarii. Caci iata, voi chema toate
popoarele imparatiilor dela miazanoapte, zice Domnul; ele vor veni, si isi vor aseza
fiecare scaunul de domnie la intrarea portilor Ierusalimului, impotriva tuturor zidurilor lui
dejur imprejur, si impotriva tuturor cetatilor lui Iuda.
Observati ca le-a proorocit cu precizie cati ani de robie va interveni in istoria lor -70 de ani!
"Diplomatia" lui Ieremia
Odata insa ce invazia a devenit certa si dupa ce Iudea a refuzat sa se pocaiasca, Ieremia
i-a implorat sa nu se opuna invadatorului babilonian pentru a evita distrugerea lor
completa (cap.27). Un gest de o rara diplomatie, dar care este interpretat gresit. Pentru
aceasta i-a chemat si pe delegatii altor neamuri pe care i-a sfatuit sa-l asculte si sa se
supuna Babilonului (cap.27) prevazand judecata lui Dumnezeu asupra mai multor
neamuri (25:12-38; cap.46-51).
Totusi nici Ieremia nu ii abandoneaza in intunericul Zilei Domnului ci dupa prezicerea
celor 70 de ani de robie babiloniana (25:9-12), el prevede un viitor stralucitor ramasitei
pe care Domnul o va pastra:

Ieremia 23:3-8 ,,Si Eu insumi voi stringe ramasita oilor Mele din toate tarile, in cari leam izgonit; le voi aduce inapoi in pasunea lor, si vor creste si se vor inmulti. Voi pune
peste ele pastori cari le vor paste; nu le va mai fi teama, nici groaza, si nu va mai lipsi
niciuna din ele, zice Domnul." ,,Iata vin zile, zice Domnul, cind voi ridica lui David o
Odrasla, neprihanita. El va imparati, va lucra cu intelepciune, si va face dreptate si
judecata in tara. In vremea Lui, Iuda va fi mintuit, si Israel va avea liniste in locuinta lui;
si iata Numele pe care i-L vor da: ,Domnul, Neprihanirea noastra!" ,,De aceea iata, vin
zile, zice Domnul, cind nu se va mai zice: ,Viu este Domnul, care a scos din tara
Egiptului pe copiii lui Israel!' Ci se va zice: ,Viu este Domnul, care a scos si a adus inapoi
saminta casei lui Israel din tara dela miaza noapte si din toate tarile in cari ii risipisem! ,Si
vor locui in tara lor.'
Ieremia 33:15-22 In zilele acelea si in vremile acelea voi face sa rasara lui David o
Odrasla neprihanita, care va infaptui dreptatea si judecata in tara. In zilele acelea, Iuda va
fi mintuit, si Ierusalimul va locui in liniste. Si iata cum Il vor numi: ,Domnul,
Neprihanirea (Sau: Starea noastra dupa voia lui Dumnezeu.) noastra." Caci asa vorbeste
Domnul: ,,David nu va fi lipsit niciodata de un urmas, care sa stea pe scaunul de domnie
al casei lui Israel. Nici preotii si Levitii, nu vor fi lipsiti niciodata inaintea Mea de urmasi
cari sa aduca arderidetot, sa arda tamiie impreuna cu darurile de mincare, si sa aduca
jertfe in toate zilele!" Cuvintul Domnului a vorbit lui Ieremia, astfel: ,,Asa vorbeste
Domnul: ,Daca puteti sa rupeti legamintul Meu cu ziua, si legamintul Meu cu noaptea,
asa incit ziua si noaptea sa nu mai fie la vremea lor, atunci se va putea rupe si legamintul
Meu cu robul Meu David, asa incit sa nu mai aiba fii, cari sa domneasca pe scaunul lui de
domnie, si legamintul Meu cu Levitii, preotii, cari Imi fac slujba. Ca ostirea cerurilor,
care nu se poate numara, si ca nisipul marii, care nu se poate masura, asa voi inmulti
saminta robului Meu David, si pe Levitii, cari-Mi slujesc."
Pedepsirea Iudeii demonstreaza eficienta iubirii de Tata a lui Dumnezeu.
Vreau sa spun ca atunci cand pacatul ii lipseste de simtiri pe copiii lui Dumnezeu, Acesta
intervine cu pedepse aspre care sa-i readuca la simtiri. Profetia lui Ieremia ne arata ca de
fapt Tatal este cel ce sufera cel mai mult in procesul disciplinei.
CONTEXT
Cuvintele de deschidere ale cartii reprezinta cheia intelegerii acestei profetii pentru ca
ele dezvaluie fundalul istoric si imprejurarile tragice in care Ieremia a trudit. Este obiceiul
profetilor de a-si data singuri profetiile in acest fel, raportandu-le la vremea regilor in
care au trait, iar daca noi vrem sa le intelegem trebuie sa cunoastem contextul in care au
vorbit.
1:1-3 Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, unul din preotii din Anatot, din tara lui
Beniamin. Cuvantul Domnului i-a vorbit pe vremea lui Iosia, fiul Amon, imparatul lui
Iuda, in al treisprezecelea an al domniei lui, si pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia,
imparatul lui Iuda, pana la sfarsitul anului al unsprezecelea al lui Zedechia, fiul lui Iosia,
imparatul lui Iuda, pana pe vremea cand a fost dus Ierusalimul in robie, in luna a cincea.

Vremuri grele urmau sa vina asupra Iudeii in timpul lui Ieremia. Cu un secol mai
inainte Israelul fusese complet nimicit si dus in robia asiriana. Din pacate, Iuda nu a
invatat nimic din soarta tragica a regatului frate si a continuat in apostazia ei care i-a
adus in cele din urma un necaz similar. Navalirea si robia babiloniana de 70 de ani.
Cand a proorocit?
Perioada lucrarii sale se intinde pe durata a aproape 50 de ani, de la al 13-lea an de
domnie a lui Iosia (627 i. H.) dupa cum el insusi precizeaza in vers. 1, pana dupa luarea
Ierusalimului de catre Babilon in 586 i.H. (Ier. 39,40,52).
Dupa anul 586 Ieremia a fost obligat sa se alature ramasitei care s-a refugiat in
Egipt. Este posibil ca el sa mai fi profetit pana in 570 si avem un comentariu rabinic care
sustine ca atunci cand Babilonul a invadat Egiptul intre 568-567 Ieremia a fost dus ca rob
in Babilon.
De aceea este posibil ca in jurul anului 561 el sa fi fost in stare sa scrie capitolele de
incheiere ale cartii cand imparatului lui Iuda Ioiachim, prizonier in Babilon, i-a fost
redata demnitatea (52:31--34). Daca mai era in viata, Ieremia ar fi avut varsta de 85-90
ani.2
Fundalul istoric
Detaliile vremii lui Ieremia sunt descrise in 2 Regi 22-25 si 2 Cronici 34-36. Profetiile lui
Ieremia ne ofera descrieri ale pacatelor poporului sau, ale navalitorului pe care-l va
trimite Dumnezeu, a efectelor asediului, ale nenorocirilor invaziei. Profetiile sale au fost
facute in timpul ultimilor 5 regi ai Iudeii:
Iosia 640--609 i.H., Ioahaz 609 i.H. (2Regi 23:30-31), Eliachim sau Ioiachim 609--598
i.H., Ioiachin 598--597 i.H.(2 Regi 24:8), si Zedechia 597--586 i.H.
Observati ca Ieremia a mentionat doar trei dintre acesti regi, Ioahaz care a domnit doar
trei luni si Ioiachin, tot trei luni, fiind trecuti cu vederea. Nu i-a considerat vrednici de
mentiune, fiind doi regi rai. Nici Zedechia a carui fii au fost omorati de babilonieni
inaintea lui si caruia i-au scos ochii, nu a fost mai bun. De fapt, acesta s-a dovedit un
caracter slab, un om schimbator si nehotarat. Intai, se supune Babilonului apoi, cere
ajutorul Egiptului pentru a se opune lui. Ultimii regi ai Iudeii au fost o rusine!
Spre deosebire de vremea lui Isaia, puterea dominanta in lume nu era Asiria, ci
Babilonul...
In momentul acela se dadea o intrecere cu trei concurenti la suprematia internationala:
Asiria, Babilonul si reinviatul Egipt.
Timp de vreo 300 de ani Asiria cu capitala in nordul vaii Eufratului si Tigrului, Ninive,
care a dominat lumea cunoscuta pe atunci, si-a accelerat caderea. Babilonul, aflat in
partea de sud a aceleiasi legendare vai isi incepuse ascensiunea imbatabila. Egiptul la

randul lui care in urma cu o suta de ani era o mare putere incepea din nou sa-si arate
ambitiile de dominatie.
Dintre toate, pe la mijlocul vremurilor lui Ieremia, Babilonul este cel ce a iesit castigator
in aceasta competitie. Babilonul a umilit Asiria (607) si a zdrobit Egiptul (cu doi ani mai
tarziu) in batalia de la Carchemis si timp ce 70 de ani a dominat lumea. Tot in aceasta
perioada de timp si iudeii au fost captivii acestui imperiu. Dintre toate natiunile pe care si
le-au supus, cucerirea Iudeii le-a necesitat babilonienilor vreo 3 faze diferite (ceva
asemanator cu cucerirea Daciei de catre Roma!).
Conditia spirituala a Iudeii era una de flagranta idolatrie.
Imparatul Ahaz care l-a precedat pe fiul lui Ezechia, un rege reformator bun, pe vremea
profetului Isaia a pus bazele unui ritual idolatru al jertfirii copiilor zeului Moloh in valea
Ben-Hinnom-ului, din afara Ierusalimului. Despre acest ritual monstruos am mai vorbit
cu ocazia studiului asupra cartii lui Isaia. Valea Hinnom-ului a ajuns sa fie ilustratia
geografica a adevaratului iad, si se pare ca "ghehena" este traducerea greceasca a
numelui ei evreiesc. De aici vine si cuvantul "gheena" (groapa de gunoi). Ezechia a
introdus reforme si a condus starpirea acestui ritual (Is. 36:7), dar Manase, fiul acestuia, a
perpetuat ritualul si a sporit idolatria ce a continuat pana in vremea lui Ieremia (7:31;
19:5; 32:35).
7:30-31 Caci copiii lui Iuda au facut ce este rau inaintea Mea, zice Domnul; si-au asezat
uriciunile lor in Casa peste care este chemat Numele Meu, ca s'o spurce. Au zidit si locuri
inalte la Tofet, in valea Ben-Hinom, ca sa-si arda in foc pe fiii si fiicele lor: lucru pe care
Eu nu-l poruncisem, si nici nu-Mi trecuse prin minte."
19:5 Au zidit si inaltimi lui Baal, ca sa arda pe copiii lor in foc ca arderi de tot lui Baal:
lucru, pe care nici nu-l poruncisem, nici nu-l rinduisem, si nici nu-Mi trecuse prin minte."
Iudeii venerau zei canaaniti ai fertilitatii prin relatii sexuale iresponsabile iar copiii
rezultati din acestea erau sacrificati lui Moloh ca sa binecuvanteze pamantul cu roade.
Valea Ben-Hinomului era locul unde se tineau aceste ritualuri scarboase si de
asemenea locul unde se depuneau oasele victimelor, un fel de groapa comuna. De
aceea, locul a primit aceasta conotatie nefasta iar privelistea dezolanta a fumului
care se inalta continuu spre cer a inspirat imaginea Nou Testamentala a iadului.
Multi se inchinau in acelasi timp si la "imparateasa cerurilor, Astarteea (Ier.7:18):
Copiii string lemne, parintii aprind focul, si femeile framinta plamadeala, ca sa
pregateasca turte imparatesei cerului, si sa toarne jertfe de bautura altor dumnezei, ca sa
Ma minie."
Reformele lui Iosia care au atins apogeul in 622 i.H. au dus intr-adevar la inlaturarea
externa a unora dintre cele mai repulsive practici idolatre, dar nu a reusit sa duca si la
inlaturarea idolatriei din inima locuitorilor Ierusalimului si Iudeii.

Astfel, dupa un ragaz scurt pacatul a inflorit din nou in regatul de sud. Prefacatoria
religioasa, necinstea, adulterul, nedreptatea, cruzimea fata de cei neajutorati, lipsiti de
aparare, au caracterizat vremurile profetului Ieremia.

PROFETUL PERSECUTAT
As spune ca profetul Ieremia a avut parte de 40 de ani, nu de lucrare, ci de
permanent conflict...
Ier.15:10 ,,Vai de mine, mama, ca m-ai nascut, pe mine, om de cearta si de pricina pentru
toata tara! Nu iau cu imprumut, nici nu dau cu imprumut, si totusi toti ma blestema!
Ier. 20:8 Caci ori de cite ori vorbesc, trebuie sa strig: ,,Silnicie si apasare!" Asa incit
cuvintul Domnului imi aduce numai ocara si batjocura toata ziua.
...deoarece nimeni nu i-a luat in seama avertismentele ci a fost mai degraba persecutat si
umilit. Vedem putin mai incolo cum Ieremia a fost amenintat, judecat, pus in butuci,
fortat sa fuga dinaintea imparatului, public umilit de un profet fals si aruncat intr-o
groapa.
UN profil al curajului -- "plangerile" lui ieremia sunt facute lui dumnezeu, nu
omului!!!
Omul acesta este un exemplu de curaj si neinfricare in proclamarea adevarului unui popor
inrait si impotrivitor sa-l primeasca. Unii pot insa arata cu degetul momentele in care
Ieremia a ezitat sa intre in lucrare, cand a vrut sa fuga, sa dea inapoi, si a tremurat de
frica. Totusi ceea ce trebuie remarcat este ca in fiecare dintre aceste momente Ieremia se
gaseste in prezenta lui Dumnezeu, si nu a oamenilor.
Il vedem intr-adevar coplesit de maretia lucrarii sale, de povara mesajului de judecata
insarcinat sa-l duca evreilor, zdrobit de profunde sentimente de nevrednicie si neputinta.
Insa tocmai ceea ce altii se grabesc sa critice este remarcabil la Ieremia fiindca
intotdeauna aceste trairi il arata prosternat inaintea lui Dumnezeu, singurul care putea sa-l
sprijine. De partea cealalta, de fiecare data cand iese din prezenta lui Dumnezeu pentru a
veni inaintea oamenilor sa le aduca Cuvantul Sau, Ieremia este darz, indraznet si
neinfricat in fata amenintarilor si persecutiilor lor -- neinduplecat in afirmarea adevarului.
Aceasta este o definitie adevarata a eroismului.
Apoi, in ciuda lipsei rezultatelor, vedem un om care merge inainte, care continua si nu
renunta... Si noua ne-a fost lansata o singura chemare: sa predicam Cuvantul, la timp si
ne la timp, nu sa ne preocupam de rezultate. Ele revin lui Dumnezeu. Noua ne revine
ascultarea de porunca Lui.
Curajul lui Ieremia rezulta si din maniera necompromitatoare in care comunica un
mesaj de judecata unei natiuni aflate in culmea puterii ei -- Imperiul Babilonian si
capitalei acestuia, cetatea Babilonului.
Ii invita pe preotii si mai marii poporului in Valea Ben-Hinomului sa asculte o
predica, mai mult o pantomima cu mesaj.

Ieremia 19
1 Asa a vorbit Domnul: ,,Du-te de cumpara de la un olar un vas de pamint, si ia cu tine pe
citiva din batrinii poporului si din batrinii preotilor.
2 Du-te in valea Ben-Hinom, care este la intrarea portii olariei, si acolo sa vestesti
cuvintele pe cari ti le voi spune.
3 Sa spui: ,Ascultati Cuvintul Domnului, imparati ai lui Iuda, si locuitori ai Ierusalimului!
Asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: ,Iata, voi aduce peste locul acesta o
nenorocire, care va face sa tiuie urechile oricui va auzi vorbindu-se de ea.
4 Pentruca M'au parasit, au spurcat locul acesta, au adus in el tamiie altor dumnezei, pe
cari nu-i cunosteau nici ei, nici parintii lor, nici imparatii lui Iuda, si au umplut locul
acesta cu singe nevinovat.
5 Au zidit si inaltimi lui Baal, ca sa arda pe copiii lor in foc ca arderi de tot lui Baal:
lucru, pe care nici nu-l poruncisem, nici nu-l rinduisem, si nici nu-Mi trecuse prin minte."
6 ,,De aceea, iata, vin zile, zice Domnul, cind locul acesta nu se va mai numi Tofet, nici
Valea Ben-Hinom, ci se va numi Valea Macelului!
7 In locul acesta voi zadarnici sfatul lui Iuda si al Ierusalimului, ii voi face sa cada ucisi
de sabie inaintea vrajmasilor lor, si de mina celor ce vor sa le ia viata. Trupurile lor
moarte le voi da hrana pasarilor cerului si fiarelor pamintului.
8 Voi face din cetatea aceasta o groaza si o batjocura; asa ca toti ceice vor trece pe linga
ea, se vor ingrozi si vor suera, cind vor vedea toate ranile ei.
9 Ii voi face sa manince carnea fiilor si fiicelor lor, asa ca isi vor minca unii carnea altora,
in mijlocul necazului si strimtorarii, in care-i vor aduce vrajmasii lor, si ceice vor sa le ia
viata.
10 Sa spargi apoi vasul, supt ochii oamenilor cari vor merge cu tine.
11 Si sa le spui: ,Asa vorbeste Domnul ostirilor: ,Tocmai asa voi zdrobi pe poporul acesta
si cetatea aceasta cum se sparge vasul unui olar, fara sa poata fi facut la loc. Si mortii vor
fi ingropati in Tofet, din lipsa de loc pentru ingropare.
Mesajul acesta ii atrage o aspra prigoana pornita impotriva lui. Ieremia este nu
doar "profetul tanguitor" din cauza soartei natiunii sale, dar si "profetul
persecutat" fiindca i-a spus adevarul!
Cartea contine multa suferinta ilustrata amplu prin persecutarea lui Ieremia.
Ieremia 11:18-21 ,,Domnul mi-a dat de stire, si am stiut; atunci Tu mi-ai aratat faptele
lor. Dar eu eram ca un miel blind pe care-l duci la macelarie, si nu stiam planurile rele, pe
cari le urzeau ei impotriva mea, zicind: ,Sa nimicim pomul cu rodul lui, sa-l stirpim din
pamintul celor vii, ca sa nu i se mai pomeneasca numele." - ,,O, Doamne, Dumnezeul
ostirilor, Tu, care esti un judecator drept, care cercetezi rarunchii si inimile: fa-ma sa vad
razbunarea Ta impotriva lor, caci Tie iti incredintez pricina mea!" ,,Deaceea asa vorbeste
Domnul impotriva oamenilor din Anatot, cari vor sa-ti ia viata, si zic: ,Nu prooroci in
Numele Domnului, caci vei muri ucis de mina noastra!"
In cap.20 avem o descriere a prigonirii lui de catre preotul si profetul fals Pashur si
concluzioneaza amara lui experienta suferita din pricina Cuvantului lui Dumnezeu
(Ieremia este un martir!)

20:18 Pentru ce am iesit din pintecele mamei ca sa vad numai suferinta si durere, si sa-mi
ispravesc zilele in rusine?
15:15 ,,Tu stii tot, Doamne! Adu-ti aminte de mine, nu ma uita, razbuna-ma pe
prigonitorii mei! Nu ma lua, dupa indelunga Ta rabdare. Gindeste-Te ca sufar ocara din
pricina Ta!
John MacArthur reda toate incercarile si suferintele prin care a trecut Ieremia:
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.

Amenintari facute asupra vietii lui (11:18--23)

Izolat (15:15--21)
Pus in butuci (19:14--20:18)
Arestat (26:7--24)
Pus la incercare si provocat de un profet fals (28:10--16)
Amenintat cu moartea (36:1--32)
Intemnitare si abuz, violenta (37:15)
Mort de foame (38:1--6)
Legat cu lanturi (40:1)
Izgonit (42:1--43:4)3

Ier.20:7-10 M'ai induplecat, Doamne, si m'am lasat induplecat; ai fost mai tare decit mine
isi m'ai biruit! In fiecare zi sint o pricina de ris, toata lumea si bate joc de mine. Caci ori
de cite ori vorbesc, trebuie sa strig: ,,Silnicie si apasare!" Asa incit cuvintul Domnului imi
aduce numai ocara si batjocura toata ziua. Daca zic: ,,Nu voi mai pomeni de El, si nu voi
mai vorbi in Numele Lui!" iata ca in inima mea este ca un foc mistuitor, inchis in oasele
mele. Caut sa-l opresc, dar nu pot. Caci aud vorbele rele ale multora, spaima care
domneste imprejur. -,,Invinuiti-l", striga ei; ,,haidem sa-l invinuim!" Toti ceice traiau in
pace cu mine, pindesc sa vada daca ma clatin, si zic: ,,Poate ca se va lasa prins, vom pune
mina pe el, si ne vom razbuna pe el!"
Stiti de ce el nu s-a putut opri a spune adevarul? Pentru ca, Cuvantul lui Dumnezeu
nu era o informatie externa; ci a fost ceva interiorizat si l-a controlat pe Ieremia. El
a fost captivat de adevarul lui Dumnezeu, Torah.
In ciuda persecutiei aspre la care a fost supus, observati ce spune Ieremia ca este
Cuvantului lui Dumnezeu pentru el: "ca un foc mistuitor in inima lui, este inchis in oasele
lui." Cauta sa-l opreasca, dar nu poate! Firea lui striga de durerea persecutiei dar
Cuvantul lui Dumnezeu pe care el il stia nu-i ingaduia sa taca.
Esti tu la fel de captivat de Cuvantul lui Dumnezeu?
Stiti de ce el nu s-a putut opri din a le spune semenilor lui adevarul? Pentru ca Acesta nu
era doar o cunostinta intelectuala, o masa externa de informatie, ci era ceva ce si-a insusit
personal, traieste personal, il stapanea si dirija. Ieremia a fost captiv Cuvantului.
Intr-un prilej, imparatul ii cere sa prooroceasca de bine si cand colo Ieremia pronunta
judecata.

Uciderea profetului Urie. Ieremia a putut sa vada cum Dumnezeu i-a pazit viata, un
profet pe nume Urie fiind ucis de Ioiachim, dupa ce acesta a trebuit sa trimita o expeditie
de aducerea a lui inapoi din Egipt.
Ieremia 26:18-24 ,,Mica din Moreset proorocea pe vremea lui Ezechia, imparatul lui
Iuda, si spunea intregului popor al lui Iuda: ,Asa vorbeste Domnul ostirilor: ,Sionul va fi
arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre, si muntele Casei Domnului o
inaltime acoperita cu paduri.' L-a omorit insa oare Ezechia, imparatul lui Iuda, si tot
Iuda? Nu s'a temut Ezechia de Domnul? Nu s'a rugat el Domnului? Si atunci Domnul S'a
cait de raul pe care-l rostise impotriva lor. Si noi sa ne impovaram sufletul cu o nelegiuire
asa de mare?" (A mai fost insa un om care proorocea in Numele Domnului: Urie, fiul lui
Semaia, din Chiriat-Iearim. El a proorocit impotriva cetatii acesteia si impotriva tarii
acesteia tocmai aceleasi lucruri ca Ieremia. Imparatul Ioiachim, toti vitejii lui, si toate
capeteniile lui, au auzit cuvintele lui, si imparatul a cautat sa-l omoare. Dar Urie, care a
fost instiintat de lucrul acesta, s'a temut, a fugit, si s'a dus in Egipt. Imparatul Ioiachim a
trimes niste oameni in Egipt si anume: Pe Elnatan, fiul lui Acbor, si pe altii impreuna cu
el in Egipt. Acestia au scos din Egipt pe Urie si l-au adus la imparatul Ioiachim, care l-a
omorit cu sabia, si i-a aruncat trupul mort in mormintele copiilor poporului.) - Totus mina
lui Ahicam, fiul lui Safan, a fost cu Ieremia, si el n'a lasat sa fie dat pe mina poporului ca
sa fie omorit.
Sa observam sprijinul care Dumnezeu este pentru Ieremia!
Fara a realiza ca avem acelasi sprijin in lucrarea noastra, vom fi speriati si dati de rusine.
Un alt lucru demn de remarcat este planul lui Dumnezeu pentru viata lui Ieremia, atat
in lucrarea sa profetica cat si in hotararea lui de a-i implini voia lui Dumnezeu in viata sa.
Ieremia 1
5 ,Mai bine inainte ca sa te fi intocmit in pintecele mamei tale, te cunosteam, si mai
inainte ca sa fi iesit tu din pintecele ei, Eu te pusesem deoparte, si te facusem prooroc al
neamurilor."
6 Eu am raspuns: ,,Ah! Doamne Dumnezeule, vezi ca eu nu stiu sa vorbesc, caci sint un
copil."
7 Dar Domnul mi-a zis: ,,Nu zice: ,Sint un copil,' caci te vei duce la toti aceia la cari te
voi trimete, si vei spune tot ce-ti voi porunci.
8 Nu te teme de ei; caci Eu sint cu tine ca sa te scap, -zice Domnul. 9 Apoi Domnul Si-a intins mina, si mi-a atins gura. Si Domnul mi-a zis: ,Iata, pun
cuvintele Mele in gura ta.
10 Iata, astazi te pun peste neamuri si peste imparatii, ca sa smulgi si sa tai, sa darimi, si
sa nimicesti, sa zidesti si sa sadesti.
11 Cuvintul Domnului mi-a vorbit astfel: ,Ce vezi, Ieremio?' Eu am raspuns: ,Vad un
veghetor.'
12 Si Domnul mi-a zis: ,Bine ai vazut; caci Eu veghez asupra Cuvintului Meu, ca sa-l
implinesc."
13 ,,Cuvintul Domnului mi-a vorbit a doua oara, astfel: ,,Ce vezi?" Eu am raspuns: ,Vad
un cazan clocotind, dinspre miaza-noapte."

14 ,,Si Domnul mi-a zis: ,Dela miazanoapte va izbucni nenorocirea peste toti locuitorii
tarii.
15 Caci iata, voi chema toate popoarele imparatiilor dela miazanoapte, zice Domnul; ele
vor veni, si isi vor aseza fiecare scaunul de domnie la intrarea portilor Ierusalimului,
impotriva tuturor zidurilor lui dejur imprejur, si impotriva tuturor cetatilor lui Iuda.
16 Imi voi rosti judecatile impotriva lor, din pricina intregei lor rautati, pentruca M'au
parasit si au adus tamiie altor dumnezei si s'au inchinat inaintea lucrarii minilor lor.
17 Dar tu, incinge-ti coapsele, scoala-te, si spune-le tot ce-ti voi porunci. Nu tremura
inaintea lor, ca nu cumva sa te fac sa tremuri inaintea lor.
18 Iata ca in ziua aceasta te fac o cetate intarita, un stilp de fier si un zid de arama,
impotriva intregei tari, impotriva imparatilor lui Iuda, impotriva capeteniilor lui,
impotriva preotilor lui si impotriva poporului tarii.
19 Ei vor lupta impotriva ta, dar nu te vor birui; caci Eu sint cu tine, dar nu te vor birui;
caci Eu sint cu tine, ca sa te scap, zice Domnul."
Ieremia 20:11Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; deaceea, prigonitorii mei
se vor poticni si nu vor birui. Se vor umplea de rusine ca n'au lucrat cu chibzuinta: de o
vecinica rusine, care nu se va uita!
Ieremia 15:20 Te voi face pentru poporul acesta ca un zid tare de arama; ei se vor razboi
cu tine, dar nu te vor birui; caci Eu voi fi cu tine, ca sa te scap si sa te izbavesc, zice
Domnul."
<-- Studii Generale Asupra Cartilor Vechiului Testament | urmatoarea pagina | Partea a I-a
Duminica, 5 noiembrie, 2000
Autor: Teodor Macavei

Cartea profetului Daniel

Dumnezeu stapaneste!
INTRODUCERE
Aceasta sectiune a Bibliei pe care o studiem de ceva vreme se numeste "hagiografa" si a
fost denumita asa de catre biserica primara. Termenul denota cea de-a treia impartire a
scripturilor Vechiului Testament numita de evrei "Kethubim" (adica, "scrierile"). Iata cum
descrie Noul Testament aceasta impartire corespunzatoare a Vechiului Testament.
Luca 24:44 Apoi le-a zis: ,,Iata ce va spuneam cand inca eram cu voi, ca trebuie sa se
implineasca tot ce este scris despre Mine in Legea lui Moise, in Prooroci si in Psalmi.``

Ceea ce cartea Apocalipsei ("descoperirii") reprezinta pentru Noul Testament, cartea

lui Daniel este pentru Vechiul Testament, atat din punct de vedere apocaliptic cat si
profetic.
Urmatorul profet care din punct de vedere cronologic urmeaza lui Habacuc este Daniel.
Cartea profetului Daniel se intinde pe intreaga perioada de 70 de ani de robie babiloniana
a poporului Israel (ca. 605--536 i.c.; cf. 1:1 si 9:1--3).
Daniel este istoricul (cronicarul) perioadei de robie a copiilor lui Iacov dusi pe
malurile Eufratului. El este singurul care ne ofera o descrie a acelor vremuri intunecate
ale Israelului. In aceea vreme, harfa cantaretului din Templu a atarnat in arborii de pe
malul Eufratului!
Noua din cele 12 capitole ale cartii relateaza descoperirii (revelatii) pe care profetul le-a
avut. Daniel a fost un profet al lui Dumnezeu care a vorbit atat poporului Sau cat si
neamurilor lumii declarand evenimente curente sau viitoare.
Cartea profetului Daniel merita toata atentia noastra avand in vedere ca ea este
frecvent citata si uzitata in diferitele scenarii escatologice popularizate azi.
DESPRE CEL CE-A SCRIS-O
Cartea aceasta nu debuteaza in modul traditional prin a-si identifica singura autorul.
Primul verset descrie doar imprejurarea istorica in care autorul ajunge in Babilon.
Daniel 1:1-2 In al treilea an al domniei lui Ioiachim, imparatul lui Iuda, Nebucadnetar,
imparatul Babilonului, a venit impotriva Ierusalimului, si l-a impresurat. Domnul a dat in
mainile lui pe Ioiachim, imparatul lui Iuda, si o parte din vasele Casei lui Dumnezeu.
Nebucadnetar a dus vasele in tara Sinear, in casa dumnezeului sau, le-a pus in casa
vistieriei dumnezeului sau.
Doar mai tarziu autorul se identifica singur.
Daniel 8:15 Pe cand eu, Daniel, aveam vedenia aceasta, si cautam s-o pricep, iata ca
inaintea mea statea cineva, care avea infatisarea unui om.
Prima oara s-a exprimat la persoana intai abia in cap.7, vers.2
Daniel 7:2 Daniel a inceput si a zis: ,,In vedenia mea de noapte am vazut cum cele patru
vanturi ale cerurilor au izbucnit pe marea cea mare.
Numele sau inseamna "Dumnezeu este Judecatorul".

CARACTERUL LUI DANIEL

Se pare ca de la varsta de 15 ani, adolescent fiind, Daniel a fost luat cu forta de langa
nobila sa familie (Dan.1:3 "de neam imparatesc si de vita boiereasca..) din Iudea si
deportat in Babilon impreuna cu alti trei tineri evrei pentru a fi educat in cultura acestui
imperiu si a fi pus sa se ocupe de iudeii deportati impreuna cu el. Conform obiceiului
babilonian i s-a dat un alt nume, adica "Beltsatar" -- "printul lui Bel". Acolo el si-a
petrecut lunga si demna sa viata de peste 85 de ani.
Prin credinta sa neclintita in Dumnezeul Bibliei, Daniel s-a ridicat deasupra
imprejurarilor istorice vitrege in care s-a intamplat sa se nasca si sa se maturizeze. Prin
caracterul integru si prin slujirea sa Daniel a reusit sa glorifice cu succes pe Dumnezeu
inaintea compatriotilor cat si a dusmanilor sai intr-o vreme in care cu greu se putea gasi
cineva care sa-si riste pielea pentru Dumnezeul poporului sau.
Ducerea in robie este descrisa de cronicar:
2Cronici 36:20 Pe cei ce au scapat de sabie, Nebucadnetar i-a dus prinsi la Babilon. Ei iau fost supusi, lui si fiilor lui, pana la stapanirea imparatiei Persilor,
Daniel fost probabil obligat sa locuiasca in palatul imparatului, nu doar sa manance din
bucatele acestuia, astazi doar o gramada de ruine aflate pe malul fluviului.
A fi un tanar credincios este o sarcina grea in orice timp! A continua sa ramai
credincios cand esti supus presiunilor unei lumi guvernate de o filozofie pagana a eu-lui
si a placerii devine o sarcina si mai grea. Insa a aparea ca tanar intr-o asemenea epoca si a
ajunge in cele mai inalte paturi ale conducerii unei societatii si a ramane acolo in ciuda
schimbarilor este povestea lui Daniel.

Care au fost secretele integritatii lui Daniel?

Iata pe scurt cateva dintre trasaturile de caracter ale lui Daniel care au stat la baza
marturiei sale pentru Domnul Dumnezeu.
Stapanire de sine -- Dan. 1:8 10:3
Daniel 1:8 Daniel s-a hotarat sa nu se spurce cu bucatele alese ale imparatului si cu vinul
pe care-l bea imparatul, si a rugat pe capetenia famenilor dregatori sa nu-l sileasca sa se
spurce.
Daniel 10:3 N-am mancat deloc bucate alese, nu mi-a intrat in gura nici carne, nici vin, si
nici nu m-am uns deloc, pana s-au implinit cele trei saptamani.
Curaj -- Dan. 5:22,23
Daniel 5:22, 23 Dar tu, Belsatar, fiul lui, nu ti-ai smerit inima, macar ca ai stiut toate
aceste lucruri. Ci te-ai inaltat impotriva Domnului cerurilor; vasele din casa Lui au fost
aduse inaintea ta, si ati baut vin cu ele, tu si mai marii tai, nevestele si tiitoarele tale; ai
laudat pe dumnezeii de argint, de aur, de arama, de fer, de lemn si de piatra, cari nici nu

vad, nici n-aud, si nici nu pricep nimic, si n-ai slavit pe Dumnezeul in mana caruia este
suflarea ta si toate caile tale!
Integritate, nevinovatie -- Dan. 6:4
Daniel 6:4 Atunci capeteniile si dregatorii au cautat sa afle ceva asupra lui Daniel, ca sa-l
parasca in ce privea treburile imparatiei. Dar n-au putut sa gaseasca nimic, nici un lucru
vrednic de mustrare, pentru ca el era credincios, si nu se gasea nici o gresala la el si nici
un lucru rau.
Smerenie -- Dan. 10:17
Daniel 10:17 Cum ar putea robul domnului meu sa vorbeasca domnului meu? Acum
puterile m-au parasit, si nu mai am nici suflare!``
Iata care este in final APRECIEREA LUI DUMNEZEU a acestui om glasuita prin
intermediul ingerului Gabriel:
Daniel 10:11 Apoi mi-a zis: ,,Daniele, om prea iubit si scump...
Toata viata exemplara a lui Daniel isi gaseste secretul si explicatia in trei preocupari de
baza ale sale:
- Devotamentul fata de Domnul Dumnezeu
- Rugaciunea
- Profetia
1. In primul caz vedem alegerea clara pe care o face Daniel de a nu se lasa atins de
paganismul vremii si imprejurarilor in care traia si nici de a ceda idolatriei
contemporanilor sai!
Adesea studiul profetiei a rezultat in senzationalism sau chiar fanatism. In realitate
acesta ar trebui sa duca la sfintire si la evlavie:
1Ioan 3:3 Oricine are nadejdea aceasta in El, se curateste, dupa cum El este curat.
2Petru 1:4 prin cari El ne-a dat fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele sa
va faceti partasi firii dumnezeiesti, dupa ce ati fugit de stricaciunea, care este in lume prin
pofte.
2Petru 3:14 De aceea, prea iubitilor, fiindca asteptati aceste lucruri, siliti-va sa fiti gasiti
inaintea Lui fara prihana, fara vina, si in pace.
2Timotei 4:7-8 M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta.
De acum ma asteapta cununa neprihanirii, pe care mi-o va da, in ,,ziua aceea``, Domnul,
Judecatorul cel drept. Si nu numai mie, ci si tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.
Aceasta este aplicatia logica a profetiei celei de-a Doua Veniri a lui Hristos. NU
scenariile si speculatiile sfarsitului!

2. Fiecare decizie a vietii lui traita la curtea unui rege pagan a fost luata in urma
rugaciunilor!
Daniel - Om al rugaciunii -- Daniel 2:17,18; 6:10
Dan. 2:17, 18 Apoi Daniel s-a dus in casa lui, si a spus despre lucrul acesta tovarasilor sai
Hanania, Misael si Azaria, rugandu-i sa ceara indurarea Dumnezeului cerurilor pentru
aceasta taina, ca sa nu piara Daniel si tovarasii sai odata cu ceilalti intelepti ai
Babilonului.
Dan. 6:10 Cand a aflat Daniel ca s-a iscalit porunca, a intrat in casa lui, unde ferestrele
odaii de sus erau deschise inspre Ierusalim, si de trei ori pe zi ingenunchea, se ruga si
lauda pe Dumnezeul lui, cum facea si mai inainte.
3. Domnul Isus l-a numit pe Daniel profet. Matei 24:15.
Daniel -- un om cu viziune spirituala -- Dan. 7:9-12 10:5,6
Dan. 7:9-12 Ma uitam la aceste lucruri, pana cand s-au asezat niste scaune de domnie. Si
un Imbatranit de zile a sezut jos. Haina Lui era alba ca zapada, si parul capului Lui era ca
niste lana curata; scaunul Lui de domnie era ca niste flacari de foc, si roatele Lui ca un
foc aprins. Un rau de foc curgea si iesea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Ii slujeau, si
de zece mii de ori zece mii stateau inaintea Lui. S-a tinut judecata si s-au deschis cartile.
Eu ma uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie, pe cari le rostea cornul acela:
m-am uitat pana cand fiara a fost ucisa, si trupul ei a fost nimicit si aruncat in foc, ca sa
fie ars. Si celelalte fiare au fost dezbracate de puterea lor, dar li s-a ingaduit o lungire a
vietii pana la o vreme si un ceas anumit.
Dan. 10:5-6 Am ridicat ochii, m-am uitat, si iata ca acolo statea un om imbracat in haine
de in, si incins la mijloc cu un brau de aur din Ufaz. Trupul lui era ca o piatra de hrisolit,
fata ii stralucea ca fulgerul si ochii ii erau niste flacari ca de foc; dar bratele si picioarele
semanau cu niste arama lustruita, si glasul lui tuna ca vuietul unei mari multimi.
Dumnezeu l-a ridicat pe Daniel la rangul de OM DE STAT si l-a folosit pentru a le
vorbi imparatilor a doua imperii. Celui Babilonian si celui Medo-persan.
A fost numit in functii importante intai de catre Nebucadnetar, apoi de Darius.
Daniel 2:48 Apoi imparatul a inaltat pe Daniel, si i-a dat daruri multe si bogate; i-a dat
stapanire peste tot tinutul Babilonului, si l-a pus ca cea mai inalta capetenie a tuturor
inteleptilor Babilonului.
Daniel 6:1-2 Dariu a gasit cu cale sa puna peste imparatie o suta doua zeci de dregatori,
cari trebuiau sa fie raspanditi in toata imparatia; i-a pus in fruntea lor trei capetenii, in
numarul carora era si Daniel. Dregatorii acestia aveau sa le dea socoteala, ca imparatul sa
nu sufere nici o paguba.
DESPRE AUTENTICITATEA CARTII

Cartea lui Daniel a fost aprig disputata de catre teologii liberali la sfarsitul sec. al XVIIIlea, si nu numai. Primul care a afirmat ca ea provine din vremea lui Antiohus Epifanes a
fost un eretic din sec. al III-lea pe nume Porfiriu. Insa in ciuda criticilor cartii si a
autorului, nimeni altul decat Domnul Isus Hristos il confirma pe Daniel ca fiind autorul
acesteia:
Matei 24:15 De aceea, cand veti vedea ,uraciunea pustiirii`, despre care a vorbit
proorocul Daniel, "asezata in locul sfant" cine citeste sa inteleaga!
Apoi, Isus a recurs la aceleasi imagini din descoperirile de care Daniel a avut parte:
Matei 25:31 ,,Cand va veni Fiul omului in slava Sa, cu toti sfintii ingeri, va sedea pe
scaunul de domnie al slavei Sale.
Matei 26:64 ,,Da``, i-a raspuns Isus, ,,sunt! ,,Ba mai mult, va spun ca de acum incolo veti
vedea pe Fiul omului sezand la dreapta puterii lui Dumnezeu, si venind pe norii cerului.``
Profetul Ezechiel, un alt profet al exilului il mentioneaza pe Daniel. Daca cartea acestuia
nu este disputata, nu vad de ce ar trebui cea a lui Daniel. Poate datorita creditelor
extraordinare de inspiratie pe care le are!
Ezechiel 14:14 chiar de ar fi in mijlocul ei acesti trei oameni: Noe, Daniel si Iov, ei nu siar mantui decat sufletul lor prin neprihanirea lor, zice Domnul, Dumnezeu.``
Ezechiel 14:20 si ar fi in mijlocul ei Noe, Daniel si Iov, pe viata Mea-zice Domnul,
Dumnezeu-ca n-ar scapa nici fii nici fiice, ci numai ei si-ar mantui sufletul prin
neprihanirea lor.``
Ezechiel 28:3 Iata ca esti mai intelept decat Daniel, nici o taina nu este ascunsa de tine;
Aparitia ei in traducerea Septuagintei care a fost facuta inainte de Antiohus intareste
convingerea ca Daniel provine din sec. al VII-lea i.de H. si ca este o profetie nu o carte de
consemnari istorice!
Lordul Isaac Newton afirma ca a-l nega pe Daniel "inseamna a nega religia crestina pe
de-a intregul"!
De asemenea, cartea Evrei pare sa faca o aluzie cat se poate de clara la Daniel pomenind
in galeria marilor oameni ai credintei pe unul care a "astupat gura leilor" -- Evrei 11:33.
Limbile in care a fost scrisa
Aspectul lingvistic al cartii ne arata ca autorul ei era familiar atat cu ebraica cat si cu
limba caldeilor. O parte a cartii, de la cap.2, vers.4 si pana la cap.7, vers.1, este scrisa in
caldeeana. Lucrul acesta se potriveste cu pozitia sociala pe care autorul a detinut-o si cu
intelepciunea care se spune ca a dobandit-o.
SCOPUL SCRIERII CARTII -- "NOAPTEA ISTORIEI IN LUMINA PROFETIEI"
J.V.McGee

Ca si scop primordial... ( constata ca Dumnezeu este stapan pe lumea aceasta!)

Ca si cartea Noului Testament a Apocalipsei si cartea lui Daniel este menita sa ofere
multa speranta in viitorul poporului lui Dumnezeu. In timp ce Ioan le scrie
crestinilor de pretutindeni pentru a le spune despre venirea viitoarei imparatii a lui
Hristos care va zdrobi sub calcai toate imparatiile opresoare ale lumii, despre
vesnicie si ceruri, Daniel aflat in aceasta situatie dramatica de robie in care se
gaseste alaturi de poporul sau vorbeste despre venirea unei imparatii care va strivi
toate imparatiile lumesti sub care s-au gasit vreodata evrei si mai ales prevede
venirea acelei Pietre care le va zdruncina pe toate.
Aceasta speranta si perspectiva stralucita asupra viitorului i-a fost creata de
viziunea data lui de Dumnezeu in ultimele capitole ale cartii.
FUNDAL ISTORIC
Cartea incepe cu anul 605 cand babilonienii au cucerit Ierusalimul iar Daniel alaturi de
alti trei prieteni ai sai sunt luati prizonieri plecand inspre Babilon ca prim grup de iudei
deportati.
Dan.1:1-7 In al treilea an al domniei lui Ioiachim, imparatul lui Iuda, Nebucadnetar,
imparatul Babilonului, a venit impotriva Ierusalimului, si l-a impresurat. Domnul a dat in
mainile lui pe Ioiachim, imparatul lui Iuda, si o parte din vasele Casei lui Dumnezeu.
Nebucadnetar a dus vasele in tara Sinear, in casa dumnezeului sau, le-a pus in casa
vistieriei dumnezeului sau. Imparatul a dat porunca lui Aspenaz, capetenia famenilor sai
dregatori, sa-i aduca vreo cativa din copiii lui Israel de neam imparatesc si de vita
boiereasca, niste tineri fara vreun cusur trupesc, frumosi la chip, inzestrati cu intelepciune
in orice ramura a stiintei, cu minte agera si pricepere, in stare sa slujeasca in casa
imparatului, si pe cari sa-i invete scrierea si limba Haldeilor. Imparatul le-a randuit pe
fiecare zi o parte din bucatele de la masa lui si din vinul de care bea el, vrand sa-i creasca
timp de trei ani, dupa cari aveau sa fie in slujba imparatului. Printre ei erau, dintre copiii
lui Iuda: Daniel, Hanania, Misael si Azaria. Capetenia famenilor dregatori le-a pus insa
alte nume, si anume: lui Daniel i-a pus numele Beltsatar, lui Hanania Sadrac, lui Misael
Mesac, si lui Azaria Abed-Nego.
Cartea mai cuprinde de asemenea istoria dominatiei babiloniene si se termina cu
rasturnarea acesteia de catre Imperiul Medo-Persan in anul 539.
Dupa ducerea lui Daniel in robie babilonienii mai executa alte doua incursiuni asupra
Iudeii si Ierusalimului (597 si 586) in care desavarsesc dezastrul produs si in urma careia
deporteaza si mai multi iudei.
Vremea lui Daniel este sugerata de mentiunea de catre Ieremia a imparatilor Iosia (640-609 b.c.), Eliachim sau Ioiachim (609--598 b.c.), Zedechia (597--586 b.c.).
Acesta este momentul culminant al judecatii lui Dumnezeu asupra nepocaintei Iudei si
a refuzului poporului de a-i asculta pe profeti. Tefania, Ieremia si Habacuc i-au avertizat
cu tarie cu privire la nepocainta, nedreptatea, si prefacatoria religioasa care-i caracteriza,

dar fara succes. Acum, Dumnezeu a ridicat "poporul de la miaza-noapte" ca sa-i

indeplineasca pedepsele asupra copiilor Sai neascultatori.
Insa in timp ce se afla in Babilon, Daniel primeste revelatii de la Dumnezeu asupra
diferitelor stadii ale dominatiei Neamurilor asupra lumii ce se va intinde pe durata a
secole pana cand Mesia ii va pune capat. Atunci El va infrange pe toti dusmanii
poporului lui Dumnezeu si isi va binecuvanta copiii in Imparatia de o mie de ani.

TEME TEOLOGICE ALE CARTII

I. PUTEREA ARATATA PRIN DOMNIE
Daniel a fost scrisa pentru a-i INCURAJA pe evreii din exil descoperindu-le planul lui
Dumnezeu in ce-i priveste atat in timpul dominatiei neamurilor asupra lumii cat si
dupa aceea. Evident printre toate celelalte teme ale cartii se numara CONTROLUL
SUVERAN al lui Dumnezeu asupra tuturor neamurilor si conducatorilor lor, cat si
inlocuirea acestora in final cu adevaratul Rege al Regilor si Domn al Domnilor. (Da,
crestinii cred intr-un alt "Cezar" decat cel de la Cotroceni!)
CINE S-A NASCUT SA STAPANEASCA, SA CONDUCA? Nu doar asupra tuturor
natiunilor lumii, ci mai ales si pana atunci, in inimile oamenilor de pretutindeni. El este
cel ce poate aduce pacea nu doar asupra popoarelor ci mai ales in inimile oamenilor. Doar
imparatia Sa este una care nu va avea sfarsit.
"Guvernamantul" lui Dumnezeu i-a fost dat lui Isus:
Isaia 9:6,7 Caci un Copil ni s-a nascut, un Fiu ni s-a dat, si domnia va fi pe umarul Lui; Il
vor numi: ,,Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii. El va
face ca domnia Lui sa creasca, si o pace fara sfarsit va da scaunului de domnie al lui
David si imparatiei lui, o va intari si o va sprijini prin judecata si neprihanire, de acum sin veci de veci: iata ce va face ravna Domnului ostirilor.
Urmeaza din nou alegeri in tara noastra?
In alegerea unui "conducator" Dumnezeu si-a exprimat deja optiunea...
Campania electorala este interzisa prin lege in aceasta zi, insa ne-ar fi de folos sa stim ca
deja Dumnezeu si-a exprimat optiunea pentru un lider al lumii, al fiecarei natiuni, al
fiecarui oras, al fiecarei familii si al fiecarei inimii:
Lumea este in cautarea disperata a unui lider adevarat. Va spun eu, nu-l va gasi! Nu se
gaseste printre noi.
Romanii s-au dezamagit de toti liderii si conducatorii pe care i-au avut. Unde vor gasi
unul?
El este numit "Singurul Stapanitor"!
1Timotei 6:15 care va fi facuta la vremea ei de fericitul si SINGURUL STAPANITOR,

Imparatul imparatilor si Domnul domnilor, singurul care are nemurirea, care locuieste
intr-o lumina, de care nu poti sa te apropii, pe care nici un om nu L-a vazut, nici nu-L
poate vedea, si care are cinstea si puterea vesnica! Amin.
Mat 28:18 Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, si le-a zis: ,,TOATA PUTEREA Mi-a
fost data in cer si pe pamant.
Dumnezeu nu a fost infrant prin a ingadui caderea Ierusalimului ci de fapt prin aceasta
isi duce la indeplinire planurile suverane de a face o demonstratie incontestabila de putere
si de domnie neprihanita asupra lumii la venirea Mesiei.
Daniel 2:20-22 Daniel a luat cuvantul si a zis: ,,Binecuvantat sa fie Numele lui
Dumnezeu, din vesnicie in vesnicie! A Lui este intelepciunea si puterea. El schimba
vremurile si imprejurarile; El rastoarna si pune pe imparati; El da intelepciune
inteleptilor si pricepere celor priceputi! El descopere ce este adanc si ascuns; El stie ce
este in intuneric si la El locuieste lumina....
Daniel 2:37-38 Tu, imparate, esti imparatul imparatilor, caci Dumnezeul cerurilor ti-a
dat imparatie, putere, bogatie si slava. El ti-a dat in maini, ori unde locuiesc ei, pe
copiii oamenilor, fiarele campului si pasarile cerului, si te-a facut stapan peste toate
acestea: tu esti capul de aur!
LECTIE: Vedem cum in ciuda imprejurarilor istorice dramatice Daniel "stie" ca
Domnul "are puterea si stapanirea" ca, "El schimba vremurile si imprejurarile,
rastoarna si pune pe imparati...". Cum ne-ar trebui si noua sa avem perspectiva lui
Daniel asupra istoriei si asupra vremurilor in care traim!!!
In mod suveran El a permis ca Neamurile sa domine asupra Israelului, odata prin
intermediul Babilonului (605-539), apoi a Imperiului Medo-Persan (539-331), a Greciei
(331-146), si apoi a Romei (146 i. de H. -- 476 dupa Hristos), si acum pana la Cea de-a
Doua Venire a lui Hristos.
Ierusalimul este inca "calcat in picioare de neamuri" fapt ce denota darea lui spre
disciplinare pe mana lor. Insa atunci cand acestea se vor alia pentru a pune la cale
distrugerea lui definitiva, Insusi Domnul Dumnezeu va interveni aducand nimicirea
acestora dupa care isi va intemeia Imparatia Sa neprihanita de 1000 de ani asupra
Pamantului.
Luca 21:24 Vor cadea supt ascutisul sabiei, vor fi luati robi printre toate neamurile; si
Ierusalimul va fi CALCAT IN PICIOARE de neamuri, pana se vor implini vremurile
neamurilor.
Daniel 2:44 Dar in vremea acestor imparati, Dumnezeul cerurilor va ridica o imparatie,
care nu va fi nimicita niciodata, si care nu va trece supt stapanirea unui alt popor. Ea va
sfarama si va nimici toate acele imparatii, si ea insasi va dainui vesnic.

Aceasta stapanire a lui Dumnezeu asupra Pamantului a fost recunoscuta nu doar de catre
evlaviosul Daniel, ci si de catre Nebucadnetar, care initial s-a ingamfat datorita puterii lui
si a sfidat-o pe cea a lui Dumnezeu, dar dupa ce Dumnezeu l-a smerit a recunoscut-o si
el:
Daniel 4:34-35 Dupa trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadnetar, am ridicat ochii spre
cer, si mi-a venit iarasi mintea la loc. Am binecuvantat pe Cel Prea Inalt, am laudat si
slavit pe Cel ce traieste vesnic, Acela a carui stapanire este vesnica, si a carui imparatie
dainuieste din neam in neam. Toti locuitorii pamantului sunt o nimica inaintea Lui; El
face ce vrea cu oastea cerurilor si cu locuitorii pamantului, si nimeni nu poate sa stea
impotriva maniei Lui, nici sa-I zica: ,,Ce faci?"
Sau de catre Darie, medul:
Dan.6:25-27 Dupa aceea, imparatul Dariu a scris o scrisoare catre toate popoarele, catre
toate neamurile, catre oamenii de toate limbile, cari locuiau in toata imparatia: ,,Pacea sa
va fie data din belsug! Poruncesc ca, in toata intinderea imparatiei mele, oamenii sa se
teama si sa se infricoseze de Dumnezeul lui Daniel. Caci El este Dumnezeul cel viu, si
El dainuieste vesnic; imparatia Lui nu se va nimici niciodata, si stapanirea Lui nu va
avea sfarsit. El izbaveste si mantuieste, El face semne si minuni in ceruri si pe pamant.
El a izbavit pe Daniel din ghiarele leilor!"
Ce pacat ca in lumea "moderna" a zilelor noastre nu se mai emit astfel de declaratii de
catre marii sefi de state! Dimpotriva, ei se contrazic cu nimeni altul decat Dumnezeul lui
Daniel pretinzand ca ar fi in stare sa gestioneze criza din Orientul Mijlociu. Dar, este la
fel de mare pacat ca in preajma acestora nu se mai gasesc oameni de talia lui Daniel, care
prin viata sa integra a influentat trei regi si doua mari imperii mondiale! Lucrul acesta
conduce clar spre venirea a Doua a lui Hristos pentru a fi intronat ca Rege adevarat si
vrednic al intregului Pamant!
Aceste perioade de dominatie a Neamurilor asupra Israelului sunt definite in cap.2 pana
la cap.7. Desigur mentiunea lor ne arunca in valtoarea unui alt studiu fascinant al
Scripturilor, si anume acela al escatologiei biblice, studiu ce a fost intreprins de-a lungul
veacurilor de diferiti crestini cu multa pasiune si a produs numeroase opinii dintre cele
mai diverse. In acest moment trebuie sa ne amintim de celebra maxima a unui parinte al
bisericii, care spunea "In doctrina, unitate, in pareri, toleranta, si in toate lucrurile,
dragoste". Insa dragostea crestina este sfidata daca pentru o parere diferita un crestin se
separa de un frate al sau.
O tema generala a stapanirii lui Dumnezeu asupra omenirii este venirea anuntata in
glorie a Mesiei pentru a domni asupra lumii prin neprihanire. Intai, Acesta este
simbolizat printr-o "piatra" in cap.2, apoi este descris ca "FIU AL OMULUI" in cap.7 si
in final este denumit "Unsul" in cap.9
2:25, 45 Atunci ferul, lutul, arama, argintul si aurul s-au sfaramat impreuna si s-au facut
ca pleava din arie vara; le-a luat vantul, si nici urma nu s-a mai gasit din ele. Dar

PIATRA, care sfaramase chipul, s-a facut un munte mare, si a umplut tot pamintul...
Aceasta inseamna PIATRA, pe care ai vazut-o dezlipindu-se din munte, fara ajutorul
vreunei maini, si care a sfaramat ferul, arama, lutul, argintul si aurul. Dumnezeul cel mare
a facut deci cunoscut imparatului ce are sa se intample dupa aceasta. Visul este adevarat,
si talcuirea lui este temeinica.``
7:13-14 M-am uitat in timpul vedeniilor mele de noapte, si iata ca pe norii cerurilor a
venit unul ca un FIU AL OMULUI; a inaintat spre Cel imbatranit de zile si a fost adus
inaintea Lui. I S-a dat stapanire, slava si putere imparateasca, pentru ca sa-i slujeasca
toate popoarele, neamurile, si oamenii de toate limbile. Stapanirea Lui este o stapanire
vesnica, si nu va trece nicidecum, si imparatia Lui nu va fi nimicita niciodata.
9:26 Dupa aceste saizeci si doua de saptamani, UNSUL va fi starpit, si nu va avea nimic.
Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea si sfantul Locas, si sfarsitul lui va fi ca
printr-un potop; este hotarat ca razboiul va tinea pana la sfarsit si impreuna cu el si
pustiirile.
In cap.9 ni se mai ofera si cadrul cronologic de la vremea lui Daniel la vremea
imparatiei lui Hristos. Aceasta nu inseamna ca ni s-a dat si autorizatia de a ne lansa in
calcule si previziunii cronologice! Istoria sta marturie la rusinea pe care o astfel de
preocupare a adus-o crestinilor.
II. PUTEREA ARATATA PRIN MINUNI
O a doua mare tema a cartii lui Daniel o reprezinta demonstrarea puterii suverane a lui
Dumnezeu prin miracole si minuni.
John MacArthur pomeneste de 6 ere ale Bibliei in care se poate observa o activitate
deosebita a lui Dumnezeu in indeplinirea planurilor Sale prin miracole. MacArthur spune
ca vremea lui Daniel este una dintre cele astfel de 6 ere. 1
1.
2.
3.
4.

Prima ar fi perioada creatiei si a potopului (Gen.1-11)

A doua ar fi cea a patriarhilor si a lui Moise (Gen.12 -- Deuteronomul)
A treia ii priveste pe profetii Ilie si Elisei (1Regi -- 2Regi 13)
A patra este reprezentata de vremea lui Isus si a apostolilor Sai (Evangheliile si
Faptele Apostolilor)
5. A cincea va fi in vremea Celei De-a Doua Veniri (cartea Apocalipsei).
Miracolele din vremea lui Daniel sunt de acum faimoase.

mana ce a scris pe perete

ocrotirea celor 3 tineri in cuptorul aprins
ocrotirea lui Daniel in groapa cu lei (cap.6)
profetiile supranaturale printre care se remarca prezicerea cu precizie milimetrica
a zilei, lunii, si a anului intrarii Mesiei calare pe magarita in cetatea sfanta a

Ierusalimului. (despre implinirea acesteia fratele nostru George a vorbit cu mare

maiestrie cu cativa ani in urma. Va recomand caseta!)
In ciuda diverselor interpretari aduse asupra multor pasaje din Daniel tabara
criticilor sta neputincioasa in fata implinirii acestei profetii.
Critica...
Astfel, criticii lui Daniel refuza o datare timpurie din vremea captivitatii babilonieni si in
schimb plaseaza cartea in vremea dintre testamente cand, spun ei, numeroasele descrieri
ale cap.11 nu sunt profetii anuntate inainte de vreme ci doar observatii ale unui autor ce a
trait sa vada aceste evenimente. Antioh al IV-lea Epifanes (adica, "ilustrul") este cel
despre care Daniel intr-adevar scrie pentru ca a trait in vremea lui care a fost 175-164 i.
de Hristos.
Concluzie:
Acelasi Dumnezeu care l-a pazit pe Daniel in groapa cu lei, pe trei tineri in cuptorul
aprins sau pe Pavel in mijlocul marii, sau in temnitele Romei, va va pazi si voua
integritatea in fata coruptiei si imoralitatii vremii daca asemenea acestor oameni si noi ne
vom pune increderea in Dumnezeul Bibliei!
1 John F. MacArthur, Jr., The MacArthur Study Bible, (Dallas: Word Publishing) 1997.

<-- Studii Generale Asupra Cartilor Vechiului Testament

Duminica, 9 Aprilie, 2000
Autor: Teodor Macavei

Ne gasim inca in marea sectiune a Bibliei dedicata profetilor. Urmatorul profet "mic" pe
care-l vom studia este Osea.

OSEA -- O DRAGOSTE DE NEIMAGINAT

"Sf. Ioan al Vechiului Testament"
Datorita mesajului de dragoste pe care il aduce de la Dumnezeu, profetul Osea a fost
numit de unii, "sf. Ioan al Vechiului Testament"! Intr-adevar, cartea sa se remarca printrun mesaj unic in randul profetilor, adesea acuzati ca au pus accentul doar pe mania lui
Dumnezeu impotriva pacatului, dar nu si pe dragostea Lui fata de pacatos. Iata avem unul
aici care o face! Cei ce spun asa ceva trebuie sa citeasca mai mult si mai atent Scriptura!!
Cartea lui Osea este alcatuita din doua mari sectiuni:

de la capitolele 1 la 3 avem o naratiune - simbolica, spune Hobart Freeman - o

intamplare istorica semnificativa, apoi
de la capitolele 4 la 14 avem cuvantari ale profetului.

Doua tragedii sunt descrise in aceasta carte impreuna cu consecintele care le urmeaza
acestora. Una a unui om al lui Dumnezeu si una a lui Insusi Dumnezeu. Amandoi sufera
din pricina infidelitatii si imoralitatii cuiva. De fapt, dupa modelul tragediei din viata
omului Dumnezeu traseaza tragedia relatiei Sale cu poporul Sau ales.
Astfel, in primele trei capitole nevasta profetului si cei trei copii ai lui reprezinta in mod
simbolic relatia care a existat intre Dumnezeu si Israel. In cea de-a doua mare parte a
cartii cuvantarile profetului constau din apeluri, denunturi, avertismente, indemnuri si
fagaduinte adresate Israelului, regatul de nord.
1 Cuvantul Domnului, spus lui Osea, fiul lui Beeri, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz,
Ezechia, imparatii lui Iuda, si pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioas, imparatul lui Israel.
2 Intaia data cand a vorbit Domnul catre Osea, Domnul a zis lui Osea: ,,Du-te, si ia-ti o
nevasta curva si copii din curvie; caci tara a savarsit o mare curvie, parasind pe
Domnul!``
3 El s-a dus, si a luat pe Gomera, fiica lui Diblaim.
Asadar, cartea incepe cu o actiune simbolica comandata profetului de Domnul
Dumnezeu. Pentru a arata necredinciosia Israelului si dragostea neconditionata a lui
Dumnezeu, profetului i s-a poruncit de catre Dumnezeu sa faca un gest public care sa
demonstreze simultan aceste doua adevaruri. Adica, sa-si ia de nevasta o femeie usoara
din randul prostituatelor zilei!
Din start, ni se explica de ce Dumnezeu a ales aceasta forma extrema de exprimare :
"caci tara a savarsit o mare curvie parasind pe Domnul!"
GESTURI SIMBOLICE ALE PROFETILOR INSPIRATE DE DUMNEZEU
Alti profeti au fost de asemenea cunoscuti pentru actele lor publice iesite din comun prin
care au atras atentia poporului asupra unor pacate de care Dumnezeu ii chema sa se
pocaiasca. Iata cateva exemplele biblice ale unor gesturi, uneori stranii ale profetilor, dar
totusi pline de simbolism.
Fapte 21:10-11 ...un prooroc, numit Aga, s-a coborat din Iudea, si a venit la noi. A luat
braul lui Pavel, si-a legat picioarele si mainile, si a zis: ,,Iata ce zice Duhul Sfant: ,Asa
vor lega Iudeii in Ierusalim pe omul acela al cui este braul acesta, si-l vor da in mainile
Neamurilor.`
1Regi 11:29-31 In vremea aceea, Ieroboam, iesind din Ierusalim, a fost intalnit pe drum
de proorocul Ahia din Silo, imbracat cu o haina noua. Erau amandoi singuri pe camp.
Ahia a apucat haina noua pe care o avea pe el, a rupt-o in douasprezece bucati, si a zis lui
Ieroboam: ,,Ia-ti zece bucati! Caci asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Iata, voi
rupe imparatia din mana lui Solomon, si-ti voi da zece semintii.
2Regi 13:15-19 Elisei i-a zis: ,,Ia un arc si sageti.`` Si a luat un arc si niste sageti! Apoi
Elisei a zis imparatului lui Israel: ,,Incordeaza arcul cu mana ta.`` Si dupa ce l-a incordat

cu mana lui, Elisei si-a pus mainile pe mainile imparatului, si a zis: ,,Deschide fereastra
dinspre rasarit.`` Si a deschis-o. Elisei a zis: ,,Trage.`` Si a tras. Elisei a zis: ,,Aceasta este
o sageata de izbavire din partea Domnului, o sageata de izbavire impotriva Sirienilor: vei
bate pe Sirieni la Afec pana ii vei nimici.`` Elisei a mai zis: ,,Ia sageti.`` Si a luat. Elisei a
zis imparatului lui Israel: ,,Loveste in pamant!`` Si a lovit de trei ori; apoi s-a oprit. Omul
lui Dumnezeu s-a maniat pe el, si a zis: ,,Trebuia sa lovesti de cinci sau sase ori: atunci ai
fi batut pe Sirieni pana i-ai fi nimici, acum ii vei bate numai de trei ori.``
Ieremia 13:1-11 ,,Asa mi-a vorbit Domnul: ,Du-te de cumpara-ti un brau de in, si pune-l
in jurul coapselor tale; dar sa nu-l moi in apa!` Am cumparat braul, dupa porunca
Domnului, si l-am pus in jurul coapselor mele. Apoi Cuvantul Domnului mi-a vorbit a
doua oara, astfel: ,Ia braul, pe care l-ai cumparat, si pe care l-ai pus in jurul coapselor
tale, scoala-te, du-te la Eufrat, si ascunde-l acolo in crapatura unei stanci.` M-am dus, si lam ascuns la Eufrat, cum imi poruncise Domnul. Dupa mai multe zile, Domnul mi-a
zis: ,Scoala-te, du-te la Eufrat, si ia de acolo braul, pe care-ti poruncisem sa-l ascunzi
acolo!` M-am dus la Eufrat, am sapat, si am luat braul din locul in care-l ascunsesem; dar
iata ca braul era stricat si nu mai era bun de nimic. Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel:
"Asa vorbeste Domnul: "Asa voi nimici mandria lui Iuda si mandria peste masura de
mare a Ierusalimului. Poporul acesta este un popor rau: nu vrea sa asculte cuvintele Mele,
urmeaza pornirile inimii lui, si merge dupa alti dumnezei, ca sa le slujeasca si sa se
inchine inaintea lor; de aceea va ajunge intocmai ca braul acesta, care nu mai este bun de
nimic! Caci, cum se lipeste braul de coapsele unui om, asa Imi lipisem Eu toata casa lui
Israel si toata casa lui Iuda, zice Domnul, ca sa fie poporul Meu, Numele Meu, lauda Mea
si slava Mea; dar nu M-au ascultat."
Ieremia 19:10-11 Sa spargi apoi vasul, sub ochii oamenilor cari vor merge cu tine. Si sa
le spui: ,Asa vorbeste Domnul ostirilor: "Tocmai asa voi zdrobi pe poporul acesta si
cetatea aceasta cum se sparge vasul unui olar, fara sa poata fi facut la loc. Si mortii vor fi
ingropati in Tofet, din lipsa de loc pentru ingropare."
Ieremia 27:2 ,,Asa mi-a vorbit Domnul: ,Fa-ti niste legaturi si niste juguri, si puneti-le la
gat."
Ieremia 27:12 "Am spus intocmai aceleasi lucruri lui Zedechia, imparatul lui Iuda:
"Plecati-va grumazul supt jugul imparatului Babilonului, supuneti-va lui si poporului lui,
si veti trai."
Ezechiel 4:1-3 ,,Si tu, fiul omului, ia o caramida, pune-o inaintea ta, si sapa pe ea cetatea
Ierusalimului. Infatiseaza-o impresurata, zideste intarituri in jurul ei, inconjoara-o cu un
sant de aparare, pune tabere de ostasi imprejurul ei, si ridica berbeci de fier impotriva ei
de jur imprejur. Ia o tigaie de fier, si pune-o, ca un zid de fier, intre tine si cetate;
indreapta-ti fata impotriva ei, ca sa fie impresurata, si s-o stramtorezi. Aceasta sa fie un
semn pentru casa lui Israel!
LUNI CULCAT PE O RINA!!??
Ezechiel 4:4, 6 ,, Apoi culca-te pe coasta stanga, oi pune pe ea nelegiuirea casei lui

Israel; cate zile vei sta culcat pe coasta aceasta, le vei purta nelegiuirea lor... Dupa ce vei
ispravi aceste zile, culca-te a doua oara pe coasta dreapta, si poarta nelegiuirea casei lui
Iuda patru zeci de zile; iti pun cate o zi pentru fiecare an.
Ezechiel 4:11-15 Apa pe care o vei bea, o vei bea cu masura si anume cate o sesime de
hin; vei bea din ea din cand in cand. Hrana s-o mananci ca turte de orz, pe care le vei
coace in fata lor cu balega de om.`` ... Eu am zis: ,,Ah! Doamne, Dumnezeule, iata,
sufletul meu n-a fost pangarit niciodata; din tineretea mea si pana acum, niciodata n-am
mancat dintr-un dobitoc mort sau sfasiat, si nici o carne necurata n-a intrat in gura mea.``
El mi-a raspuns: ,,Ei bine, iata ca iti dau balega de bou in loc de balega omeneasca, si-ti
vei face painea pe ea.``
Ezechiel 24:19-25 Poporul mi-a zis: ,,Nu vrei sa ne lamuresti ce inseamna pentru noi
ceea ce faci?`` Eu le-am raspuns: ,,Cuvantul Domnului mi-a vorbit, astfel: ,,Spune casei
lui Israel: ,,Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Iata, voi pangari Locaoul Meu cel sfant,
fala puterii voastre, ce va e mai scump in ochi, lucrul iubit de voi; si fiii vostri si fiicele
voastre, pe cari i-ati lasat dupa voi, vor cadea ucisi de sabie. Si atunci veti face cum am
facut si eu. Nu va veti acoperi barba si nu veti manca painea de jale, veti sta cu turbane pe
cap si cu incaltamintea in picioare, nu va veti jeli si nici nu veti plange; ci veti tanji
pentru nelegiuirile voastre, si va veti vaita intre voi. Ezechiel va fi un semn pentru voi.
Veti face intocmai cum a facut el. Si cand se vor intampla aceste lucruri, veti sti ca Eu
sunt Domnul, Dumnezeu.
LOC DE CONCLUZIE SA ASCULTAM CEEA CE OSEA SPUNE PRIVITOR LA
ACESTE MANIERE ALE LUI DUMNEZEU DE A VORBI:
Osea 12:10 Eu am vorbit proorocilor, am dat o multime de vedenii, si am spus pilde prin
prooroci.
Astfel lui Osea i s-a spus de catre Dumnezeu sa-si ia o nevasta dintre prostituatele zilei.
Imaginati-va cum a fost, ca unui burlac Dumnezeu sa ii vorbeasca in mod precis cu
privire la casatorie! In plus, sa-i spuna si, "Ti-am ales eu fata pentru tine!" Probabil ca
Osea nu a mai putut de bucurie. Insa, dupa un inceput fericit, urmeaza surpriza dupa
surpriza ...!!
Intai, Dumnezeu ii alege El numele copilului, un baiat: Izreel
Apoi, si al fetei, Lo-ruhama si baiatului ce au urmat, Lo-ami
oferind profetului in acelasi timp explicatia pentru care copiii sai urmau sa poarte aceste
nume:
Capitolul 1
3 El s-a dus, si a luat pe Gomera, fiica lui Diblaim. Ea a zamislit si i-a nascut un fiu.
4 Si Domnul i-a zis: ,,Pune-i numele Izreel; caci peste putina vreme, voi pedepsi casa lui
Iehu, pentru sangele varsat la Izreel, si voi pune capat domniei lui peste casa lui Israel.
5 In ziua aceea, voi sfarama arcul lui Israel in valea Izreel.``
6 Ea a zamislit din nou, si a nascut o fata. Si Domnul a zis lui Osea: ,,Pune-i numele Lo-

Ruhama (Cea fara indurare); caci nu voi mai avea mila de casa lui Israel, n-o voi mai
ierta!
7 Dar voi avea mila de casa lui Iuda, si-i voi izbavi prin Domnul, Dumnezeul lor; dar nu-i
voi izbavi nici prin arc, nici prin sabie, nici prin lupte, nici prin cai, nici prin calareti.``
8 Ea a intarcat pe Lo-Ruhama; apoi iar a zamislit si a nascut un fiu.
9 Si Domnul a zis: ,,Pune-i numele Lo-Ami (Nu-i poporul meu); caci voi nu sunteti
poporul Meu, si Eu nu voi fi Dumnezeul vostru.``
10 ,,Totusi numarul copiilor lui Israel va fi ca nisipul marii, care nu se poate nici masura,
nici numara; si de unde li se zicea: "Nu sunteti poporul Meu," li se va zice: "Copiii
Dumnezeului Celui viu!"
11 Atunci copiii lui Iuda si copiii lui Israel se vor strange la un loc, isi vor pune o singura
capetenie, si vor iesi din tara; caci mare va fi ziua lui Izreel.
Surprizele nu se sfarsesc, dupa cum vedea si fiecare din evenimentele petrecute in relatia
dintre Osea si Gomer, Dumnezeu le ia si le proiecteaza pentru relatia Israelului cu El.
Mesajul cartii poate fi cel putin surprinzator pentru cei neavizati. Sa mearga omul lui
Dumnezeu sa-si ia drept nevasta o femeie usoara?
DE CE A ALES DUMNEZEU ACEASTA MANIERA DE EXPRIMARE?
Unii pot considera acest lucru drept un atentat la pudoare, dar daca acordam atentie
pentru o clipa, doar, motivului pentru care Dumnezeu a poruncit acest lucru descoperim
ca intr-adevar El a dorit sa ne socheze cu dragostea Lui cea mare si nemeritata fata de noi
si in acelasi timp sa ne arate adevarata noastra stare spirituala fata de El, trezind nevoia
noastra de a-i fi credinciosi.
(Precizare: nu este ceva ce Dumnezeu ne cere si noua sa facem! Osea a luat de nevasta pe
o femeie ce era o prostituata inainte de casatorie, si care dupa casatorie devine o
preacurva, adica femeie adultera.)
I-a cerut Dumnezeu lui Osea sa incalce legea care spunea ca este interzis sa ia de
nevasta o femeie usoara? Evident ca nu, pentru ca in viata personala a lui Osea vedem
ca legea si-a facut efectul din plin prin consecintele ce le-a suferit. A fost parasit de ea, l-a
inselat, a suferit din pricina ei, etc.
SA RECUNOASTEM CA ESTE O ILUSTRATIE PERFECTA A STARII SPIRITUALE
A ISRAELULUI!
Osea a trebuit sa asculte de Domnul Dumnezeu pentru a oferi o ilustratie convingatoare a
"prostitutiei" spirituale a Israelului, starea de adulter spiritual in care se gasea poporul lui
Dumnezeu prin idolatria pe care o practica (necredinciosie, inselare, infidelitate), iar prin
numele celor trei copii rezultati din aceasta relatie sa ilustreze soarta pe care Dumnezeu
urma curand sa o dea acestui popor: (si anume, ca va fi pedepsit, parasit, si renegat de
Dumnezeul lui).
Mai precis, numele fiecarui copil al lui Osea indicand in mod generic care sunt
consecintele/roadele idolatriei.

Izreel
Primul copil, pe nume Izreel, care inseamna "semanat sau imprastiat de Dumnezeu"
("Dumnezeu imprastie", dupa Nelson Bible Dictionary) pare ca se refera la iminenta luare
in robie de catre asirieni. Si la imprastierea lor printre neamuri.
In acelasi timp, Izreel este un loc istoric, aflat cam la 90 de km nord de Ierusalim, intre
Meghido si Bet-Sin, o localitate unde s-au purtat multe razboaie, dar mai ales unde
cruzimea lui Iehu a ramas in istorie.
Vedem, ca numele primului baiat al lui Osea are legatura cu Iehu. Cine este Iehu si
de ce doreste Dumnezeu sa-l pedepseasca?
1:4-5 Si Domnul i-a zis: ,,Pune-i numele Izreel; caci peste putina vreme, voi pedepsi casa
lui Iehu, pentru sangele varsat la Izreel, si voi pune capat domniei lui peste casa lui Israel.
In ziua aceea, voi sfarama arcul lui Israel in valea Izreel.``
Iehu a fost uns rege de profetul Elisei. El l-a detronat prin violenta pe Ioram, fiul si
succesorul lui Ahab, domnind 28 de ani (841-813 in.de H.). Conducerea sa degradanta a
slabit natiunea. El a ramas celebru pentru violenta aratata casei lui Ahab prin care a pus
mana pe tron. La porunca sa Izabela, celebra nevasta a lui Ahab, a fost aruncata de pe
fereastra palatului regal.
Iehu a mai ucis inca 70 de fii ai lui Ahab ce se gaseau in Samaria (vezi, 2 Regi 10),
sfatuitorii si prietenii acestuia. Apoi, si-a indreptat ura impotriva casei lui Ahazia, regele
Iudeii, a facut o alianta cu Ieonadab, conducatorul recabitilor punand la cale distrugerea
inchinatorilor lui Baal pe care i-a strans pe toti la o falsa sarbatoarea in cinstea lui Baal
unde i-a macelarit pe toti. Cu aceasta ocazie, a disparut inchinarea la Baal din Israel, iar
altarul acestui idol a fost daramat si transformat in groapa de gunoi. In ciuda pretinsului
sau zel pentru Domnul, Iehu nu a eliminat complet idolatria din Israel pentru ca a
ingaduit inchinarea la viteii de aur la Dan si Betel, iar neascultarea sa de Domnul a dus la
ocuparea multor regiuni ale Israelului de catre Sirieni.
(din "Nelson's Illustrated Bible Dictionary", Copyright (C) 1986, Thomas Nelson Publishers)

2Regi 10:31 Totusi Iehu n-a luat seama sa umble din toata inima lui in legea Domnului,
Dumnezeul lui Israel; si nu s-a abatut de la pacatele in care tarase Ieroboam pe Israel.
Exact pe aceasta campie de la Izreel, scena multor conflicte sangeroase interne,
Israelul a fost infrant de Asiria si dus in robie, dupa cum a profetit Osea.
Profetia lui a cunoscut implinirea in anul 722 in.de H. cand armatele lui Salmaneser al Vlea au strabatut teritoriul Galileii, au ocupat Samaria si i-au luat pe israeliti in robia
asiriana.
Ieroboam, urmas al lui Iehu, l-a auzit pe Osea predicand si putea sa se pocaiasca, si
impreuna cu el tot poporul Israelului vinovat de adulter spiritual prin parasirea Domnului
Dumnezeu in favoarea viteilor de aur si a altarelor idolatre ale baalilor! Dar, nu au

acordat atentie mesajului profetic si astfel in valea lui Izreel a fost "sfaramat arcul lui
Israel", puterea militara a regatului de nord fiind zdrobita de armatele asirienilor.
Probabil faptul ca le mergea bine si aparenta siguranta a tarii le-a impietrit inimile incat
sa nu-si vada pacatele si sa acorde atentie avertismentului lui Dumnezeu.
Lo-Ruhama
Numele celui de-al doilea copil, fata lui Osea, este Lo-Ruhama, adica "fara indurare"
indicand ca Israelul nu va mai avea parte de mila si isi va primi judecata bine-meritata.
Numele simbolizeaza mania lui Dumnezeu si respingerea Israelului din care totusi,
ramasita credincioasa se va numi "Ruhama", adica "cei de care s-a avut indurare/mila".
Iata ca putem exersa putina ebraica cu aceasta ocazie!
2:1 Ziceti fratilor vostri: ,,Ami`` (Poporul meu), si surorilor voastre Ruhama (Cea
indurata)!``
Romani 9:24-27 Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre Iudei, ci si dintre Neamuri, dupa
cum zice in Osea: ,,Voi numi "popor al Meu", pe cel ce nu era poporul Meu, si "prea
iubita", pe cea care nu era prea iubita. Si acolo unde li se zicea: "Voi nu sunteti poporul
Meu", vor fi numiti fii ai Dumnezeului celui viu." Isaia, de alta parte, striga cu privire la
Israel: ,,Chiar daca numarul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul marii, numai ramasita va fi
mantuita."
Lo-ami
Numele inseamna "Nu-i poporul Meu", simbolizandu-se astfel respingerea de catre
Dumnezeu a natiunii israelite. Expresia seamana cu cea a unui divort, semnificand
ruperea legaturii stabilite de comun acord in legamantul casatoriei. Dumnezeu
"divorteaza" de Israel!
"Sear-Iasub" si "Maher-Salal-Has-Baz"
A mai fost un profet, si anume Isaia din regatul de sud, care a trebuit sa-si numeasca cei
doi baieti cu numele de Sear-Iasub, ce semnifica faptul ca o ramasita se va intoarce in
tara, lucru dealtfel profetit de tatal lui, si Maher-Salal-Has-Baz (Is.8:1,3), nume ce
semnifica soarta Damascului si a Samariei, distrugerea Siriei si a Israelului care s-au aliat
impotriva Ierusalimului, capitala sudului.
Numele autorului, data scrierii cartii si cadrul istoric
Spre deosebire de Obadia, Ioel si Iona pentru Osea aceste date sunt usor de determinat. In
introducerea cartii sale el spune,
1:1 Cuvantul Domnului, spus lui Osea, fiul lui Beeri, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz,
Ezechia, imparatii lui Iuda, si pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioas, imparatul lui Israel.
Desi el mentioneaza intai regii Iudei si apoi un rege al Israelului, lucrarea sa profetica
priveste regatul de nord, dupa cum ne dezvaluie continutul cartii. In acelasi timp Osea a

fost contemporan cu Amos, alt profet al Israelului, si contemporan cu profetii Mica si

Isaia din Iuda. Lucrarea sa a durat peste 50 de ani si a apucat sa vada implinirea
profetiei sale prin nimicirea Israelului de catre asirieni, fiind dealtfel primul care
prooroceste aceasta nimicire.
Impreuna cu Iona, au fost singurii profeti literari ai regatului de nord.
Numele "Osea"
Numele sau inseamna "mantuire" si este acelasi nume ca si al generalului Iosua care i-a
adus pe evrei in Canaan si ca si al lui Isus (versiunea greceasca a numelui evreiesc
"Iosua").
Enumerarea acestor regi il plaseaza pe la jumatatea sec. al VIII-lea in. de H.

inchinare idolatra la vitelul de aur, si la Baal, aprobata si incurajata de regele

Ieroboam caruia Marele preot i-a "cantat in struna"!
multa activitate religioasa, dar falsa si idolatra. Identitatea Dumnezeului Israelului
a fost pierduta. Ei s-au despartit de El, nu El este cel ce a "initiat procedura de
divort"!!!!

Din punct de vedere spiritual, poporul Israel trecea printr-o perioada confuza. Erau
devotati religios si erau foarte activi in locurile cultice. Preotii, in mare masura nu
vorbeau pentru Dumnezeu, ei nu prezentau Tora, sau Cuvantul lui Dumnezeu oamenilor.
De asemenea era o confuzie in legatura cu identitatea lui Yahweh, acest Domn cu care
poporul Israel era chemat sa aiba o relatie, ca legamant cu Dumnezeul natiunii, care
devenise umbrit. Israelitii s-au inchinat lui Baal, Dumnezeul Canaanit. Nu era religie pura
care atingea inimile oamenilor si sa schimbe inimile lor. Ca urmare, Osea ii acuza pe
oameni ca l-au parasit pe Domnul, chiar daca era multa activitate religioasa.
Este o realizare uimitoare faptul ca Dumnezeu in mod persistent alege sa fie Dumnezeul
nostru indiferent de ce anume am facut sau ce am fost. Este intr-adevar o dragoste
uimitoare. Dar este o dragoste pe care n-o putem "lua cu usurinta". Daca ne bazam pe
harul Sau si ne jucam cu dragostea Sa, acest lucru nu-L va schimba deloc pe Dumnezeu,
dar ne va afecta, aceasta fiind partea infricosatoare. Ne putem indeparta atat de mult de El
incat nu mai pretuim faptul ca suntem alesi de El, devenim incapabili sa ne marturisim
pacatul, si nu putem nici macar sa-I auzim vocea iertatoare. Ne vom aminti o dragoste
care era pura atunci cand eram tineri in Domnul, dar acuma n-o mai putem gasi. Desi am
dori sa ne-ntoarcem la acea inocenta, inimile noastre cu o incapatanare crescanda nu sunt
in stare sa se schimbe.
Sa ascultam diagnosticul spiritual oferit de profetul inspirat:
Osea 4:1 Ascultati Cuvantul Domnului, copiii lui Israel! Caci Domnul are o judecata cu
locuitorii tarii, pentru ca nu este adevar, nu este indurare, nu este cunostinta de
Dumnezeu in tara.
Osea 4:6 Poporul Meu piere din lipsa de cunostinta. Fiindca ai lepadat cunostinta, si Eu

te voi lepada, si nu-Mi vei mai fi preot. Fiindca ai uitat Legea Dumnezeului tau, voi uita
si Eu pe copiii tai!
Osea 6:6 Caci bunatate voiesc, nu jertfe, si cunostinta de Dumnezeu mai mult decat
arderi de tot!
"Casatoria" dintre Domnul Dumnezeu si Israel
Perspectiva in inima lui Dumnezeu pe care o ofera intamplarea cu Gomer in viata lui
Osea prinde si mai mult contur daca luam in considerare ca ideea unui legamant de
casatorie intre Dumnezeu si Israel era deja prezenta in Scriptura:
Isaia 62:4-5 Nu te vor mai numi Parasita, si nu-ti vor mai numi pamintul un pustiu, ci te
vor numi: "Placerea Mea este in ea," si tara ta o vor numi Beula: "Maritata"; caci Domnul
Isi pune placerea in tine, si tara ta se va marita iarasi. Cum se uneste un tanar cu o
fecioara, asa se vor uni fiii tai cu tine; si cum se bucura mirele de mireasa lui, asa se va
bucura Dumnezeul tau de tine.``
Isaia 54:5 caci Facatorul tau este barbatul tau: Domnul este Numele Lui, si
Rascumparatorul tau este Sfantul lui Israel. El se numeste Dumnezeul intregului pamant,
Osea 2:19-20 Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin
neprihanire, judecata, mare bunatate si indurare; te voi logodi cu Mine prin credinciosie,
si vei cunoaste pe Domnul!
"Osea si Ieremia umar la umar"
Prin intermediul experientei conjugale a profetului, Dumnezeu a dorit sa ofere o
puternica si convingatoare ilustratie a relatiei Israelului cu El. In timp ce experienta
lui Osea a avut ca si cadru caminul, familia, experienta lui Ieremia a avut loc in popor, in
public. Lui Ieremia i s-a poruncit sa nu se insoare, pe cand lui Osea i s-a ales si nevasta
mai dinainte care asa cum a descris-o el in mod direct, provenea din "curvie", din patura
prostituatelor vremii!
Departarea, sau abaterea de la Dumnezeu si antidotul ei sunt teme principale pentru
Osea si Ieremia. Ceea ce Ieremia a insemnat pentru Iuda, cu aproape un secol inainte,
Osea a fost pentru Israel! Ambii vorbesc dintr-o profunda experienta personala
devastatoare.
Cand omul este cel mai departe de Dumnezeu, atunci Dumnezeu lucreaza spre
mantuirea lui!
Lucrul de asteptat se intampla. Dupa o scurta perioada de fericire, si dupa nasterea
copiilor lor (Osea a fost tatal a doi baieti si o fata!), Gomer il paraseste pe Osea
prostituandu-se din nou. Aici intervine punctul culminant al mesajului universal al lui
Dumnezeu!
APLICATIE: Este clar ca mantuirea nu-i pe merit! Pe cand eram noi inca pacatosi
Hristos a murit pentru noi! Pe cand Gomer trecea de la un barbat la altul, Dumnezeu
initia planul readucerii ei inapoi in familia profetului. Pe cand Israelul se "prostitua"
spiritual inchinandu-se la idoli pe inaltimi si sub stejari, Dumnezeu ii promitea dragoste si
bunatate prin gura profetului.

Daca ar fi luat o prostituata si ar fi "recuperat-o" social casatorindu-se cu ea era o fapta

laudabila, dar aici o ia de buna, ea se strica, il paraseste dar in loc de a o pedepsi si a se
desparti definitiv de ea, el o readuce alaturi de el. Porunca clara a lui Dumnezeu a fost
de a o lua inapoi (si s-o iubeasca!) pe cea pe care legea o condamna pe drept cuvant, la
moarte!!
A descrie cum am fost mantuiti este intr-adevar unul dintre cele mai grele lucruri, daca nu
chiar imposibil pentru ca nu putem pricepe si patrunde suficient dragostea cea mare a lui
Dumnezeu tocmai atunci cand devenim cel mai constienti de propria noastra nevrednicie!
Cel mai bun mod de a descrie acest lucru s-a auzit din gura tanarului intrebat ce a facut el
atunci cand Dumnezeu l-a mantuit de catre un lider putin mai legalist al bisericii pe care
tocmai incepea sa o frecventeze :
"Tu ce ai facut cand Dumnezeu te-a mantuit?"
"Eu?" In timp ce Dumnezeu m-a mantuit, eu fugeam de El din rasputeri in directia
opusa Lui!!"
Este evident ca liderul legalist a ramas putin dezamagit de raspunsul proaspatului crestin
pentru ca ar fi dorit sa auda ce contributie are omul la mantuire.
Vezi, "cooperarea omului cu harul lui Dumnezeu" -- aceea doctrina perversa a
catolicismului!
Incompatibilitatea dintre merit si har
Majoritatea criticilor indreptate impotriva conceptiei catolice a justificarii se axeaza pe
ideea de merit ridicata de Conciliul de la Trent la nivelul de dogma infailibila. Desi
catolicii ar dori sa ne aminteasca ca aceasta doctrina a meritului ar trebui privita in
contextul harului,40 acestia trec cu vederea faptul ca Scriptura ne invata ca harul lui
Dumnezeu si faptele meritoase ale omului se exclud reciproc (vezi, Rom.11:6).
Noul Testament se adreseaza cu claritate impotriva dobandirii mantuirii (fie a
indreptatirii, sau a sfintirii) ca si "plata" (sau, rasplata) pentru faptele facute. Scriptura
insista ca pentru daruri nu se poate lucra (face fapte), ci doar pentru o plata (Rom.4:4-5).
"Insa, celui ce lucreaza, plata cuvenita lui i se socoteste nu ca un har, ci ca ceva datorat;
pe cand, celui ce nu lucreaza, ci crede in Cel ce socoteste pe pacatos neprihanit, credinta
pe care o are el, ii este socotita ca neprihanire." (Rom.4:4-5)
Cum harul inseamna un favor (o bunatate) nemeritat, plata bazata pe fapte este meritata
(castigata). De aceea, dupa cum harul si faptele nu sunt totuna, tot asa nici plata nu este
dar!
Luther a scris mai tarziu: "Si aceasta este increderea pe care crestinii o au, si adevarata
bucurie a constiintelor lor, si anume ca prin credinta pacatele noastre nu ne mai apartin ci
au fost puse pe seama lui Hristos, asupra Caruia Dumnezeu a pus toate pacatele noastre.

Astfel, El a luat asupra Sa pacatele noastre...neprihanirea lui Hristos devenind a

noastra...cu mantia neprihanirii Sale El acoperindu-ne si pe noi..."13
OSEA A FOST SCHIMBAT!
In mijlocul acestor intamplari este clar ca Dumnezeu a lucrat si la inima lui Osea.
Acum Dumnezeu considera ca Osea este pregatit sa-l reprezinte si sa vorbeasca in
Numele Lui in fata Israelului devreme ce el insusi a trait pe propria-i piele ceea ce
Israelul, inchipuit in viata lui ca Gomer, i-a facut lui Dumnezeu!
APLICATIE: In cele mai multe cazuri nu putem vorbi oamenilor despre lucrurile lui
Dumnezeu decat daca le-am cunoscut si trait personal.
ILUSTRATIE: Cazul actorului si pastorului invitati la o serata in societate vorbeste de la
sine in sprijinul acestui adevar. Actorul a fost rugat sa recite cu talentul lui un pasaj dintro lucrare clasica. Fiind miscat de recentul lui succes pe scena a crezut ca-l va multumi pe
Dumnezeu recitand din cartea Lui. Astfel a ales Psalmul 23, "Domnul este pastorul meu".
Dupa ce a incheiat, cei prezenti stiind ca este si un pastor de fata l-au rugat si pe acesta sa
recite Psalmul 23. Daca la performanta actorului oamenii au fost impresionati, de asta
data cand pastorul si-a incheiat "numarul", toti invitatii erau inlacrimati si profund miscati
de mesajul psalmului. Intrebat fiind actorul cu privire la succesul EVIDENT al
interpretarii pastorului acesta a raspuns trist ca "in timp ce eu cunosc Psalmul 23, pastorul
il cunoaste pe Autorul lui!"
Adevarurile lui Dumnezeu ce au fost traite personal cand sunt descrise altora sunt
insotite de o confirmare a Duhului asupra inimii si mintii celorlalti care depaseste
orice talent oratoric si orice pregatire teologica! Cine nu stie acest lucru se inseala
singur vorbind de lucruri care nu le cunoaste si nici altii nu le pot intelege!
"Arcul de bolta" al mesajului lui Dumnezeu Israelului se incheie astfel:
Osea 2:23 Imi voi sadi pe Lo-Ruhama in tara, si-i voi da indurare; voi zice lui Lo-Ami:
"Tu esti poporul Meu!" Si el va raspunde: "Dumnezeul meu!"
Adica, traducand versetul de mai sus avem : "celui ce nu i-am aratat mila pentru ca nu
o merita, ii voi arata mila... iar celui pe care l-am renegat pentru ca m-a tradat, il voi
numi poporul Meu, si el ma va recunoaste de asta data, drept "Dumnezeul lui".
Referinte din Noul Testament din cartea lui Osea; apar in numar de aproximativ 30
O referire la Osea pe care o face Noul Testament se gaseste in,
Matei 9:13 Duceti-va de invatati ce inseamna: "Mila voiesc, iar nu jertfa!" Caci n-am
venit sa chem la pocainta pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi."
Pasaj paralel cu,
Osea 6:6 Caci bunatate voiesc, nu jertfe, si cunostinta de Dumnezeu mai mult decat
arderi de tot!

Alta:
1Corinteni 15:55 Unde iti este biruinta, moarte? Unde iti este boldul, moarte?
Osea 13:14 Ii voi rascumpara din mana locuintei mortilor, ii voi izbavi de la moarte.
Moarte, unde iti este ciuma? Locuinta a mortilor, unde iti este nimicirea? Cainta este
ascunsa de privirile Mele!
1Petru 2:9-10 Voi insa sunteti o semin?ie aleasa, o preotie imparateasca, un neam sfant,
un popor, pe care Dumnezeu Si l-a castigat ca sa fie al Lui, ca sa vestiti puterile minunate
ale Celui ce v-a chemat din intuneric la lumina Sa minunata; pe voi, care odinioara nu
erati un popor, dar acum sunteti poporul lui Dumnezeu; pe voi, cari nu capataserati
indurare, dar acum ati capatat indurare.
APLICATIE UNIVERSALA:
A da gloria cuvenita lui Dumnezeu oricarei creaturi este asa o ranire si insulta la adresa
lui Dumnezeu, ca si cum o sotie ar imbratisa un barbat strain. Se intampla in special cu
cei care au facut din religie o profesie, si au facut legamant cu Dumnezeu.
Fiind facuti pentru gloria Lui gravitatea desfasurari unei vieti departe de El nu poate fi
decat bine subliniata de o astfel de ilustratie. Osea ne descrie extrem de accentuat ce
simte Dumnezeu cand noi apartinem altuia, fie acesta un idol, fie eu-l nostru!
Ne socheaza, ne face sa ne simtim rusinati? Foarte bine, asa ar trebui caci nelegiuirile
noastre sunt chiar o mai mare rusine decat prostitutia unei femei, sau adulterul ei! Da,
este un mesaj puternic, poate cineva sa-i nege realitatea? Sau sa-i evite concluzia logica?
De aceea, a nu privi in fata ceea ce ne spune Dumnezeu prin intermediul profetului Osea
inseamna a ne merita pedeapsa unui iad vesnic.
"Cei ce nu se pleaca inaintea maiestuoasei iubirii a Lui, vor fi zdrobiti de sceptrul maniei
Lui"
"Hesed" -- un nou cuvAnt pentru dragostea cea mare a lui Dumnezeu!
Mariajul profetului cu Gomer = apostazia Israelului
Copiii lor = pedeapsa, exilul si judecata Israelului.
Sa ne familiarizam cu un alt termen decat grecescul "agape" pentru dragostea lui
Dumnezeu. Este vorba de evreiescul "hesed". Poate nu-i asa de rezonant, dar este sigur
plin de semnificatie.
Definitie: "Hesed" reprezinta o expresie ce combina urmatoarele cuvinte: bunatate,
neclintire si dragoste. Luate separat fiecare sunt insuficiente pentru a comunica ce
inseamna. Poate sa insemne o "dragoste induratoare, credincioasa" care este intotdeauna
activa in cadrul unui legamant. (Freeman)

6:7 Dar ei au calcat legamantul, ca oricare om de rand; si nu Mi-au fost credinciosi

atunci.
Israelitii sunt cei ce nu si-au respectat parte lor de intelegere! Ei nu au fost parolisti si
nu si-au tinut partea lor de "hesed", sa-l iubeasca, sa-i fie credinciosi, sa-i ramana
statornici, sa fie buni, dar El si-a tinut-o!
Pentru o buna definitie a dragostei, tinerii sa priveasca la cuvantul evreiesc "hesed".
2:19-20 Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin neprihanire,
judecata, mare bunatate si indurare; te voi logodi cu Mine prin credinciosie, si vei
cunoaste pe Domnul!
Il punem noi pe Dumnezeu in dilema?
Ba, mai mult angajamentul lor la acest legamant asemanator casniciei dintre Israel si
Dumnezeu este plastic descris ca fiind "tot atat de trecator ca norul de dimineata si ca
roua":
6:4 Ce sa-ti fac, Efraime? Ce sa-ti fac, Iudo? Evlavia voastra este ca norul de dimineata,
si ca roua care trece curand.
APLICA:
Instabilitatea si capriciozitatea ta spirituala este atat de accentuata incat il pun in dilema
pe Dumnezeu? (nu ca ar fi intr-adevar incurcat!) Desi nicaieri in Biblie nu vedem o
tensiune intre mania si dragostea Lui care amandoua au fost satisfacute la Cruce, un astfel
de comportament nestatornic, tradator, pare sa-l puna pe Dumnezeu in dilema cu privire
daca sa ne pedepseasca sau sa ne mai indure, daca sa ne lepede, sau sa ne mai arate har.
Totusi, stim cum este Dumnezeul adevarat. Nu ne va parasi, de bunavoie! Dar ne va
pedepsi, asa cum vedem aici.
Privind la Israel vedem ca nu te poti departa de Dumnezeu fara sa suferi niste
consecinte, uneori dintre cele mai grave.
"Apa nemiscata (baltile) si religia statuta ingheata cel mai repede"
Osea 8:7 Fiindca au semanat vant, vor secera furtuna. Nu le va creste un spic de grau;
ce va rasari, nu va da faina, si daca ar da, ar manca-o strainii.
Aceste patru legi sunt aplicabile atat vietii crestine cat si agriculturii. Considerati primele
doua legi. Secole in urma prietenii lui Iov observau, "cei ce ara faradelegea si seamana
nelegiuirea ii secera roadele!" (Iov 4:8). Roadele actiunilor noastre nu vor veni
intotdeauna repede. Dar toate lucrurile ramanand egale, produsul va veni eventual, si va fi
ceea ce am plantat.
A treia lege -- seceram mai mult decat plantam -- a fost in mod plastic constatat de Osea:
"Fiindca au semanat vant, vor secera furtuna."(Osea 8:7a). Daca ignoram sfatul lui
Dumnezeu si mergem pe calea noastra, in timp cuvenit consecintele alegerii noastre se

vor invarti in jurul nostru, amenintand caderea noastra. Cea de a patra lege. Chiar daca
actiunile de ieri sunt ireversibile, cele de maine nu sunt. Putem sa ne afectam dramatic
viitorul prin deciziile luate astazi.
Starea spirituala actuala a Israelului pare reprezentata de
Osea 3:3-5 Si i-am zis: ,,Ramai multa vreme numai a mea, nu te deda la curvie, nu mai fi
a nici unui alt barbat, si voi fi si eu la fel cu tine!`` Caci copiii lui Israel vor ramane multa
vreme fara imparat, fara capetenie, fara jertfa, fara chip de idol, fara efod, si fara terafimi.
Dupa aceea, copiii lui Israel se vor intoarce, si vor cauta pe Domnul, Dumnezeul lor, si pe
imparatul lor David; si vor tresari la vederea Domnului si a bunatatii Lui, in vremurile de
pe urma.
O tine pe Gomer/Israel intr-o imprejurare in care nici nu are vreo legatura cu El, dar nici
nu mai comite adultere. SUB DISCIPLINA!
<-- Studii Generale Asupra Cartilor Vechiului Testament
Duminica, 26 martie, 2000
Autor: Teodor Macavei

IOEL SI ZIUA DOMNULUI

RECAPITULARE:
Profetii biblici se impart in mai multe categorii...
Profeti ai Vechiului Testament ce au scris si care se impart in doua grupuri:
1. Profetii mari, in numar de 4: cartile lui Isaia, Ieremia, Ezechiel, si Daniel
2. Profetii mici, in numar de 12: cartile lui Osea, Ioel, Amos, Obadia, Iona, Mica,
Habacuc, Tefania, Naum, Hagai, Zaharia, si Maleahi.
Insa Vechiul Testament ne mai indica ca au fost si profeti ce nu au lasat nici un fel de
scrieri. Printre acestia ii avem pe Ilie, Elisei, Natan, si Gad. Chiar si Ioan Botezatorul ca
inaintas al lui Isus face parte din aceasta categorie, devreme ce el este considerat ultimul
dintre profetii Vechiului Testament.
ORGANIZAREA PROFETILOR DUPA DATA SLUJBEI LOR SI A POPORULUI
CARUIA I S-AU ADRESAT. Urmatorul tabel ilustreaza ordinea si perioadele
aproximative ale lucrarii profetilor ce au scris, "Israelul" reprezentand pe atunci regatul
de nord, iar "Iuda", regatul de sud:
Profetul

A slujit (s-a adresat) Intre anii (perioada)

oamenilor din
(in. de H.)

Obadia

Edom

850--840

Ioel

Iuda

835--796

Iona

Ninive

784--774

Amos

Israel

763--755

Osea

Israel

755--710

Isaia

Iuda

739--680

Mica

Iuda

735--710

Naum

Ninive

650--630

Tefania

Iuda

635--625

Ieremia

Iuda

627--570

Habacuc

Iuda

620--605

Daniel

Babilon

605--536

Ezechiel

Babilon

593--570

Hagai

Iuda

520--505

Zaharia

Iuda

520--470

Maleahi

Iuda

437--417

Un alt mod de a organiza scrierile profetice este cel determinat de perioada robiilor
Israelului si Iudei (circa 722 si circa 586 in. de H.):
Pre-exilic (deci, inainte de ducerea in robie) : Obadia, Ioel, Iona, Amos, Osea, Isaia,
Mica, Naum, Tefania, Ieremia, Habacuc
Din exil (din robie) : Daniel, Ezechiel
Dupa exil : Hagai, Zaharia, Maleahi
De ce am studia profetia in general? Fiindca ea ne invata despre:

natura lui Dumnezeu

sfintenia Lui
dreptatea Lui
neprihanirea si indurarea Lui (de multe ori, dupa anuntarea judecatii iminente si
chemarea la pocainta a profetilor, Dumnezeu isi arata mila lui prin a se indura si
a ierta pe cei se ce pocaiesc)
lucrarile de judecata a lui Dumnezeu asupra neamurilor lumii; modul in care El
le directioneaza destinele...

In urma studiului profetiei beneficiem in relatia noastra cu El de, mangaiere, incurajare si

speranta asupra viitorului, stiind ca Dumnezeu este Cel ce stapaneste destinul popoarelor
si devenim constienti de promisiunile imparatiei lui Dumnezeu de la sfarsitul istoriei
umane.

DE ACEEA, PRINTRE TEMELE FAVORITE ALE PROFETILOR MAI PUTEM

ENUMERA:
1. sfintenia lui Dumnezeu: El este singurul sfant, absolut pur, drept, etc.
2. suveranitatea lui Dumnezeu: El stapaneste universul si este mai presus de orice
conducator de popoare, sau de imparatii pamantesti.
3. Cuvantul lui este sigur -- credinciosia lui Dumnezeu : El isi duce la indeplinire
fagaduintele, isi tine promisiunile. Omul se poate bizui pe ceea ce El a promis.
4. Grozavia pacatului si judecarea neintarziata a lui -- dreptatea lui D-zeu (la niste
oameni care tind sa banalizeze si sa priveasca cu usurinta pacatele, profetii pot fi
o cura foarte eficace!): mesajul profetilor in ce priveste pacatul este limpede si
raspicat -- Dumnezeu il uraste, nu-l suporta, nu-l trece cu vedere, nu-l scuza, si-l
va pedepsi negresit. Cu toate acestea este dispus sa ierte pe cei a caror inima este
franta si al caror duh este zdrobit de rautatea faptelor lor.
5. Inchinarea in sfintenie lui Dumnezeu -- Lui Dumnezeu omul ii este dator sa-i
aduca jertfe curate dintr-o inima sincera, nu din religiozitate, sau ritualism,
amestecand nelegiuirea cu jertfele!
Privind la ordonarea cartilor profetilor din Bibliile noastre vom realiza ca acestea nu sunt
aranjate in ordinea cronologica a scrierii lor.
Acoperirea cronologica a lucrarii profetilor in Israel incepe din secolul al IX-lea in. de
H. cu profetii Obadia si Ioel si se intinde pana in jurul secolului al V-lea in. de H.,
incheindu-se cu profetul Maleahi. Marturia lor este neintrerupta in aceasta perioada de
timp si contine doua aspecte:

o descriere continua a conditiilor morale, spirituale si istorice din Israel si Iudea,

si
marturia profetica privitoare la viitorul poporului lui Dumnezeu, al neamurilor si
al imparatiei mesianice.

In canonul alcatuit de evrei, Osea este primul dintre profetii mici, principiul cronologic
care pare sa determine ordonarea lor fiind:
intai, vin profetii perioadei asiriene -- de la Osea la Naum
urmeaza apoi, profetii perioadei babiloniene -- de la Habacuc la Tefania.
Ordinea aceasta se incheie cu cei trei profeti ai perioadei persane, perioada ce a
urmat exilului (Hagai, Zaharia si Maleahi).

IOEL SI ZIUA DOMNULUI

INTRODUCERE
In continuare la studiul cartilor profetice ale Vechiului Testament astazi ne vom pleca
asupra cartii profetului Ioel care urmeaza cronologic, dupa toate indiciile, cartii profeului
Obadia. Acesta este primul profet literar (deci care si-a incondeiat profetia) si este datat in
sec. al IX-lea i.H., mai precis prin anii 850-840.

Unii au numit aceasta carte drept, "cea mai tulburatoare si inspaimantatoare" dintre toate
cartile profetilor mici. (R.A. Stewart) Ea se gaseste in Biblia noastra dupa cartea lui Osea
si inaintea celei a lui Amos.
Stilul literar al cartii este clar, fluent si de o calitate lirica deosebita. Descrierile sale sunt
in acelasi timp bogate dar si concise, scurte dar pitoresti.
Este de asemenea o carte scurta, 3 capitole.
DREPT INTRODUCERE...
1 Cuvintul Domnului care a fost spus lui Ioel, fiul lui Petuel.
2 Ascultati lucrul acesta, batrini! Si luati seama, toti locuitorii tarii! S'a intimplat asa
ceva pe vremea voastra, sau pe vremea parintilor vostri?
3 Povestiti copiilor vostri despre lucrul acesta, si copiii vostri sa povesteasca la copiii
lor, iar copiii lor sa povesteasca neamului de oameni care va urma!
4 Ce a lasat nemancat lacusta Gazam, a mancat lacusta Arbeh, ce a lasat lacusta Arbeh,
a mancat lacusta Ielec, ce a lasat lacusta Ielec, a mancat lacusta Hasil.
5 Treziti-va, betivilor, si plangeti! Vaitati-va toti cei ce beti vin, caci vi s-a luat mustul
dela gura!
6 Caci in tara mea a navalit un popor puternic si fara numar, cu dinti de leu, si masele
de leoaica.
7 Mi-a pustiit via; mi-a facut bucati smochinul, l-a jupuit de coaja si l-a trantit jos;
mladitele de vita au ajuns albe!
8 Boceste-te, ca fecioara incinsa cu un sac dupa barbatul tineretei ei!
9 Au incetat darurile de mancare si jertfele de bautura din Casa Domnului; preotii,
slujitorii Domnului, jalesc.
10 Campia este pustiita, pamantul intristat, caci graul este nimicit, mustul a secat,
untdelemnul nu mai este.
11 Inmarmuriti, plugari, vaitati-va, vieri, din pricina graului si orzului, caci bucatele de
pe camp sunt pierdute.
12 Via este prapadita, smochinul este vestejit, rodiul, finicul, marul, toti pomii de pe
camp, s-au uscat... Si s-a dus bucuria de la copiii oamenilor!
13 Incingeti-va, preoti, si plangeti! Bociti-va, slujitori ai altarului; veniti si petreceti
noaptea imbracati cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu! Caci au incetat darurile de
mancare si jertfele de bautura din Casa Dumnezeului vostru.
14 Vestiti un post, chemati o adunare de sarbatoare; strangeti pe batrani, pe toti
locuitorii tarii, in Casa Domnului, Dumnezeului vostru, si strigati catre Domnul.
15 ,,Vai! ce zi!`` Da, ziua Domnului este aproape, vine ca o pustiire de la Cel
Atotputernic...
Ce sunt aceste cuvinte si ce vestesc? Despre ce nenorocire este vorba si ce alta
nenorocire si mai mare prevesteste ea?

Iata versete cheie care cred ca evidentiaza mesajul principal al cartii... apropierea
unei zile a judecatii...care este o urgie mai mare decat orice calamitate naturala ca o
lovit vreodata Pamantul!
12 ,,Dar chiar acuma, zice Domnul, intoarceti-va la Mine cu toata inima, cu post, cu
planset si bocet!
13 Sfasiati-va inimile nu hainele, si intoarceti-va la Domnul, Dumnezeul vostru. Caci El
este milostiv si plin de indurare, indelung rabdator si bogat in bunatate, si-I pare rau de
relele pe cari le trimete.
14 Cine stie daca nu Se va intoarce si nu Se va cai? Cine stie daca nu va lasa dupa El o
binecuvantare, daruri de mancare si jertfe de bautura pentru Domnul, Dumnezeul
vostru?
AUTORUL -- cine este?
Numele profetului Ioel inseamna "Iehova/Domnul este Dumnezeu". In afara cartii nu
gasim nici un fel de informatii privitoare la el, astfel nu se cunosc aspecte din viata lui, ca
locul de nastere, sau ocupatia. Stim doar ca este fiul lui Petuel (1:1), despre care de
asemenea nu stim nimic.
Probabil ca provine din Iudea si este un locuitor al Ierusalimului (1:9; 2:15-17,23,32;
3:1). Unii presupun ca vine dintr-o familie de preoti datorita mentiunilor templului din
Ierusalim si a cunostintelor pe care le dovedeste ca le are despre preotie si jertfe.
Presupunerea aceasta pare confirmata de mesajele de pocainta de la Dumnezeu pe care
"isi permite" sa le adreseze preotilor:
1:13-14 Incingeti-va, preoti, si plingeti! Bociti-va, slujitori ai altarului; veniti si petreceti
noaptea imbracati cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu! Caci au incetat darurile de
mancare si jertfele de bautura din Casa Dumnezeului vostru. Vestiti un post, chemati o
adunare de sarbatoare; strangeti pe batrani, pe toti locuitorii tarii, in Casa Domnului,
Dumnezeului vostru, si strigati catre Domnul.
2:17 Preotii, slujitorii Domnului, sa planga intre tinda si altar, si sa zica: ,,Doamne,
indura-Te de poporul Tau! Nu da de ocara mostenirea Ta, n'o face de batjocura
popoarelor! Pentru ce sa se zica printre neamuri: ,,Unde este Dumnezeul lor?``
In acelasi timp trebuie sa recunoastem ca poseda cunostinte si despre agricultura ceea ce-l
poate exclude de la a fi un levit.
APLICATIE:
Este clar ca Dumnezeu vrea ca cei ce sunt pusi in fruntea poporului in treburi religioase,
sa-l conduca prin exemplul personal. Daca predica pocainta, ei trebuie sa fie cei dintai
care sa se pocaiasca si sa promoveze pocainta in tara. De asemenea, in vremuri de
decadenta morala si de catastrofe naturale, liderii religiosi ai unui popor nu ar trebui sa

tune de sus la acesta sa se pocaiasca, ci sa se pocaiasca ei intai, si restul le vor urma

exemplul!
1:8 Boceste-te, ca fecioara incinsa cu un sac dupa barbatul tineretei ei!
In loc de a se bucura si a se purta semet, liderii religiosi sunt indemnati sa se imbrace in
doliu pentru impietrirea si indiferenta neamului lor.
CA SI SLUJITOR AL DOMNULUI DUMNEZEU, IOEL a accentuat rugaciunea, postul
si pocainta pentru abaterea maniei lui Dumnezeu. Unii l-au supranumit "profetul
penticostal" datorita referintelor pe care le face cu privire la revarsarea Duhului Sfant :
Ioel 2:28-29 Dupa aceea, voi turna Duhul Meu peste orice faptura; fiii si fiicele voastre
vor prooroci, batranii vostri vor visa visuri, si tinerii vostri vor avea vedenii. Chiar si
peste robi si peste roabe, voi turna Duhul Meu, in zilele acelea.
Petru citeaza exact acest pasaj atunci cand "explica" noroadelor adunate fenomenul care
s-a petrecut in Ziua Cincizecimii (Rusalii) in Ierusalim cand Duhul Sfant s-a revarsat
peste ucenici si au inceput sa vorbeasca in limbi si sa prooroceasca. (Fapte 2:16-21)
Aceasta este de fapt singura mentiune Nou Testamentala a cartii lui Ioel.
(vezi, conceptul de profetie cu implinire multipla; in ziua Cincizecimii a avut loc doar o
implinire partiala, se spune)
OCAZIA SCRIERII CARTII -- de ce a scris ce-a scris?
Se pare ca profetia a fost prilejuita de invazia unui roi gigantic de lacuste care au devorat
practic totul in calea lor in tara. Nu stim exact cand s-a petrecut, dar Ioel vede aceasta
urgie ca o ilustratie a unei urgii mult mai mari care nu era de origine naturala, ci divina.
Aceea este ziua judecatii cand Dumnezeu va face dreptate, pe unii judecand-i iar pe altii
rasplatindu-i. Desi descrierile si paralele facute acelei zile sunt cumplite, cartea abunda si
in promisiuni de restaurare si binecuvantare pentru poporul lui Dumnezeu.
PUTIN DESPRE LACUSTE...
Nu stiu daca realizati, DAR LACUSTELE POT CONSTITUI O GRAVA
CATASTROFA NATURALA.
Tenacitatea cu care devoreaza totul in cale si voracitatea acestor mici animale este
inspaimantatoare. De asemenea lacustele sunt celebre pentru "modul lor de organizare si
inaintare". Biblia ne vorbeste adesea de ele:
Prov.30:27 ... lacustele n-au imparat, si totusi pornesc toate in cete; (in GRUP! sugereaza
o organizare si disciplina perfecta)
Ioel 2:4-9 Parca sunt niste cai, si alearga ca niste calareti. Vin uruind ca niste care pe
munti, si parae ca o flacara de foc, cand mistuie miristea; par o puternica ostire, gata de
lupta... Alearga ca niste razboinici, se suie pe ziduri ca niste razboinici, fiecare isi vede de

drumul lui, si nu se abate din cararea lui. Nu se imping unii pe altii, fiecare tine sirul, se
napustesc prin sageti si nu se opresc din mers. Se raspandesc in cetate, alearga pe ziduri,
se suie pe case, si intra pe ferestre ca un hot.
Stim ca Egiptul a fost de asemenea lovit printr-un miracol cu urgia lacustelor timp
de patru zile si ca a fost una din judecatile pe care Dumnezeu le-a trimis asupra lui pentru
a elibera pe copiii lui Israel.
Exodul 10:14Lacustele au venit peste tara Egiptului, si s-au asezat pe toata intinderea
Egiptului; erau in numar atat de mare cum nu mai fusese si nu va mai fi un astfel de roi
de lacuste. Au acoperit toata fata pamantului, de nu se mai vedea pamantul; au mancat
toata iarba de pe pamant si tot rodul pomilor, tot ce lasase piatra; si n-a ramas nimic verde
in copaci, nici in iarba de pe camp, in toata tara Egiptului.
105:34-35El a zis, si au venit lacuste, lacuste fara numar, care au mancat toata iarba din
tara, si au mistuit roadele de pe campiile lor.
Lacustele -- un semnal de alarma!
Pe la mijlocul sec. al IX-lea i.H. profetul este martor la invazia norului de lacuste ce a
produs o devastare mai mare ca oricand. Lucrul acesta a constituit semnalul de alarma
pentru conditia religioasa atat a Israelului cat si a neamurilor care urmau sa fie judecate
cu o urgie si mai mare: Ziua Domnului.
CADRUL ISTORIC -- este interesant! - cine era rege? ce conditii economice si
sociale existau?
Sangeroasa Atalia:
Fiica lui Ahab si Izabella, si sotia lui Ioram, regele lui Iuda 2Imp 8:18 cine "a umblat in
caile casei lui Ahab" 2 Cronici 21:6 numita "fiica" lui Omri 2 Imparati 8:26. Cand sotul ei
a murit si fiul ei Ahazia, ea a rezolvat sa ocupe locul vacant. Ea a omorat toti copiii lui
Ahazia in afara de Ioas, cel mai tanar 2 Imparati 11:1,2 Dupa o domnie de sase ani a fost
omorata intr-o rascoala 2 Imparati 11:20; 2 Cronici 21:6; 2 Cronici 22:10-12 23:15.
Copilul Ioas era rege in Iudea...
Se pare ca lucrarea profetica a lui Ioel s-a desfasurat pe vremea cand in Israel era rege un
copil pe nume Ioas, deci in jurul lui 835. Unchiul acestuia, Marele Preot Iehoiada este cel
ce l-a protejat (2Regi 11) si l-a tinut ascuns. La aflarea vestii mortii lui Ahazia, Atalia
regina mama, fiica lui Ahab si Izabela, si-a omorat toti nepotii cu exceptia lui Ioas care a
fost ascuns de matusa Ioseba si unchiul lui Iehoiada, marele preot, in interiorul templului
timp de sase ani. Dupa sase ani, cu ajutorul capeteniilor garzii palatului intr-o zi hotarata
l-au infatisat pe tanarul rege si l-au incoronat la varsta de sapte ani ca rege peste Iuda.
Evenimentul a starnit gelozia Ataliei ce a fost ucisa de garzi la aparitia ei in templu.
Acum se pare ca in timpul cand a fost ascuns copilul rege a avut loc urgia lacustelor
si seceta. De aceea, chemarea la pocainta a lui Ioel a fost adresata doar poporului si
preotilor lui, fara sa se faca nici o referire la imparat.

Tot pe vremea aceea se stie ca Tirul, Sidonul si Filistia faceau incursiuni militare de
jefuire in Iudea: 3:2.
MOTIVUL SCRIERII CARTII -- CE A CAUZAT PROFETIA? DE CE A FOST
SCRISA?
Nu sunt mentionate nici un fel de pacate ale Iudeii. Nici macar idolatria nu este
mentionata. Se pare ca singura explicatie pentru chemarea categorica la pocainta pe care
Dumnezeu o trimite prin profetul Ioel este indiferenta si impietrirea copiilor lui
Dumnezeu pe care ii indeamna acum sa-si sfasie inimile, nu hainele!
2:12-13 ,,Dar chiar acuma, zice Domnul, intoarceti-va la Mine cu toata inima, cu post, cu
planset si bocet! Sfasiati-va inimile nu hainele, si intoarceti-va la Domnul, Dumnezeul
vostru. Caci El este milostiv si plin de indurare, indelung rabdator si bogat in bunatate, siI pare rau de relele pe cari le trimete.
De aceea, dezastrul natural al invaziei de lacuste si al secetei ii ofera lui Ioel o imagine a
judecatii lui Dumnezeu. La fel cum lacustele au fost in momentul respectiv o judecata a
lui Dumnezeu asupra pacatului Iudeii, judecata lui Dumnezeu a pacatului lumii in Ziua
Domnului o va depasi mult pe aceasta in magnitudine!
Mesajul de pocainta autentica care este ceruta pentru ca Domnul sa se indure
2:13 Sfasiati-va inimile nu hainele, si intoarceti-va la Domnul, Dumnezeul vostru. Caci
El este milostiv si plin de indurare, indelung rabdator si bogat in bunatate, si-I pare rau
de relele pe cari le trimete.
Multi fac mare pompa exterioara religiei lor, dar ati vazut ce-a spus Ioel inspirat de
Domnul. Nu trebuie sa facem declaratii prea publice ale juramintelor noastre de pocainta
pana ce nu suntem siguri de autenticitatea si sinceritate inimilor noastre. Cunosc
credinciosi care fie au marturisit ca regreta foarte mult ce au facut rau, pentru ca dupa
aceea nu numai ca nu implinesc ce n-au facut inainte, ci si incalca ce faceau bine.
ILUSTRATIE : Nu ma gandesc la nimeni din biserica aceasta in acest moment, dar stiu
pe cineva care a iesit in fata unei adunari crestine declarand public ca se caieste pentru ca
in scurt timp persoana respectiva sa-i spuna unui frate ca s-a "hotarat sa mearga pana la
capat in pacatul ei"!?
Aceea persoana n-a facut decat sa-si "sfasie hainele" inaintea adunarii, dar nu si inima!
Poate ca a reusit sa le dea impresia ca este zdrobita in inima de pacatele ei, si pe multi i-a
pacalit emotional, dar in realitate nu se poate spune despre ea ca "si-a sfisiat inima"!
Ps. 34:18 Domnul este aproape de cei cu inima infranta, si mantuieste pe cei cu duhul
zdrobit.
Ps 51:17 Jertfele placute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu
dispretuiesti o inima zdrobita si mahnita.

Problema interpretarii
Una dintre ele se gaseste in cap.2. Dupa ce in cap.1 este descrisa o devastatoare invazie a
lacustelor in cap.2 este prezisa o alta mult mai ingrozitoare. Problema se poate pune in
felul urmator: trebuie interpretata literar aceasta urgie a lacustelor din cap.2,
alegoric, profetic, sau simbolic? Adica, in cap.2 Ioel descrie judecata lui Dumnezeu sub
forma unei alte urgii provocate tot de lacuste adevarate, sau lacustele de fapt
simbolizeaza o armata bine pregatita si disciplinata care va invada Iudea dinspre nord?
CONSIDERATI LIMBAJUL FOLOSIT!
4 Parca sunt niste cai, si alearga ca niste calareti.
5 Vin uruind ca niste care pe munti, si parae ca o flacara de foc, cand mistuie miristea;
par o puternica ostire, gata de lupta.
6 Tremura popoarele inaintea lor, si toate fetele ingalbenesc.
7 Alearga ca niste razboinici, se suie pe ziduri ca niste razboinici, fiecare isi vede de
drumul lui, si nu se abate din cararea lui.
8 Nu se imping unii pe altii, fiecare tine sirul, se napustesc prin sageti si nu se opresc din
mers.
9 Se raspandesc in cetate, alearga pe ziduri, se suie pe case, si intra pe ferestre ca un hot.
10 Inaintea lor se cutremura pamantul, se zguduie cerurile, soarele si luna se intuneca, si
stelele isi pierd lumina.
11 Domnul face sa tune glasul Lui inaintea ostirii Sale, caci tabara Lui este foarte mare, si
celce implineste cuvantul este puternic. Dar mare este ziua Domnului si foarte
infricosata: cine o poate suferi?
De-a lungul vremurilor s-au sugerat trei interpretari diferite (este important sa
consultam ce au spus altii de vreme ce nu este sanatos sa producem noi o interpretare
inedita bazindu-ne doar pe propriile speculatii!).
Interpretarea alegorica
Aceasta a fost sustinuta de parintii Bisericii, de catre rabinii evrei si de catre unii
interpreti din vremurile moderne.
Unul dintre acestia, si anume Pusey, sustine ca Ioel se refera la mai mult decat o invazie
literara de lacuste si doreste sa atraga atentia asupra unei mari nenorociri care va veni de
la Dumnezeu asupra natiunii. De fapt folosind imaginea lacustelor el se refera la patru
mari judecati viitoare asupra Israelului. Acestea se identifica prin cele patru feluri diferite
de lacuste mentionate care fiecare simbolizeaza invazia unui dusman al Israelului: (1:4)

"Gazam" = Asiria (dar mai inseamna, lacusta care roade, sau rozatoare)
"Arbeh" = Babilon (dar mai inseamna, lacusta migratoare)
"Ielec" = Grecia (dar mai inseamna, lacusta care linge, sau tiritoare)
"Hasil" = Roma (dar mai inseamna, lacusta care devoreaza, sau mistuitoare)

Apoi, capitolele 2 si 3 detaileaza aceste judecati asupra Israelului si bisericii ce vor

culmina prin venirea Antihristului la sfarsitul veacurilor.

Cu toate acestea, cel putin tipurile de lacuste din cap.1 pot fi intelese literar devreme ce
se pare ca acestea exista ori ca soiuri separate, ori reprezinta etapele de crestere ale
uneia singure. Nu putem spune acelasi lucru si despre cap.2 unde este clar ca se folosesc
revelatoare imagini simbolice pentru o judecata mai mare ce urmeaza sa vina in viitor.
Argumente in favoarea interpretarii literare a invaziei de lacuste descrise in cap.2
* Nu de putine ori lacustele sunt folosite ca instrumente ale judecatilor divine asupra
pacatelor Israelului si au fost adesea prezise (vezi, 1Regi 8:37).
* Descrierile lui Ioel sunt potrivite cu invaziile de lacuste ce se petrec frecvent in aceasta
parte a lumii.
* Ele devoreaza in principal verdeata, lemnul si coaja copacilor. Nu pot fi asociate cu
uciderile, cu jefuirea cetatilor, cu luarea de prizonieri, cum s-ar fi intamplat daca Ioel
descria de fapt o invazie a Israelului de catre o armata adevarata. Cand se fac
promisiunile de refacere, redare si restaurare ele nu vorbesc despre refacerea
oraselor/cetatilor, ci doar a recoltelor si a pamantului tarii.
* Lacustele sunt descrise ca niste cai, calareti, care de lupta, si nu invers! Este astfel
evident ca lacustele sunt comparate in devastare cu ordinea mentinuta in mars de catre o
armata foarte organizata si disciplinata. (vezi, Wehrmacht-ul nemtesc!). Nu era nevoie a
se compara o armata cu imaginea unei armate!
<-- Studii Generale Asupra Cartilor Vechiului Testament | Urmatorea pagina
Duminica, 16 Aprilie, 2000
Autor: Teodor Macavei

Amos si
raspunderea pentru ceea ce suntem
Recapitulare: cartea profetului Osea - fiul lui Beeri, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz,
Ezechia, imparatii lui Iuda, si pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioas, imparatul lui Israel.

Supranumit de unii "apostolul vechi testamental al dragostei lui Dumnezeu" fata

de omul pacatos; "sf. Ioan al Vechiului Testament"
Doua tragedii sunt descrise in aceasta carte impreuna cu consecintele care le
urmeaza acestora. Una a unui om al lui Dumnezeu si una a lui Insusi Dumnezeu.
Amandoi sufera din pricina infidelitatii si imoralitatii cuiva. De fapt, dupa
modelul tragediei din viata omului, Dumnezeu traseaza tragedia relatiei Sale cu
poporul Sau ales. Totusi ceea ce profetul evidentiaza este faptul ca Dumnezeu i-a
poruncit sa o ia inapoi pe femeia preacurva asa cum El ii aduce inapoi la El pe
copiii lui Israel! O ilustratie perfecta a dragostei lui Dumnezeu!
Osea, profetul a carui copii au fost "botezati" de Domnul Dumnezeu

Amos si
raspunderea pentru ceea ce suntem
Reper biblic: dupa Ioel si inainte de Obadia. Doua carti deja studiate! Sper astfel sa
ajungem in cele din urma sa ne formam o imagine a aranjarii cartilor Bibliei.
1 Cuvintele lui Amos, unul din pastorii din Tecoa, vedeniile pe care le-a avut el despre
Israel, pe vremea lui Ozia, imparatul lui Iuda, si pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioas,
imparatul lui Israel, cu doi ani inaintea cutremurului de pamant.
2 El a zis: ,,Domnul racneste din Sion, glasul Lui rasuna din Ierusalim. Pasunile
pastorilor jelesc, si varful Carmelului este uscat.
Aceasta introducere era in mod natural din gura unui pastor care era familiar cu racnetul
leilor, cu mugetul taurilor, si cu mugetul vacii. Racnetul leului in padure este unul din
cele mai minunate sunete din natura; iar cand este aproape produce teroare atat in inima
omului cat si a fiarei.
CINE ESTE AUTORUL CARTII?
Amos nu este un "absolvent" al scolii de profeti a Israelului fondata de Samuel, ci este
un laic. El este pastor si culegator de smochine de Egipt (sicamore). (1:1; 7:14) De loc
este din Tecoa, un sat aflat cam la 16 de km de Ierusalim (numele satului acesta este
interesant; inseamna "sunetul trambitei"; de asemenea pentru ca era asezat pe o
inaltime -- 850 m de la nivelul marii - satul a devenit un post de observatie de unde se
avertiza Ierusalimul de apropierea armatelor straine).
Desi nascut in Iudea mesajul sau se adreseaza in primul rand regatului de nord, Israel, dar
si lumii intregi dupa cum vom vedea. Subtitlurile din Biblia noastra le indica.
Numele sau inseamna "povara", sau "purtatorul poverii".
VREMEA SCRIERII CARTII
Lucrarea profetica a lui Amos s-a desfasurat in timpul domniei lui Ieroboam al II-lea,
imparatul Israelului si Ozia, imparatul Iudeii (care mai este numit si Azaria -- 2Cronici
26:14-21 ne spune ca Ozia a incercat sa uzurpe rolul Marelui Preot in Ierusalim aducand
el insusi tamaie pe altar motiv pentru care a fost lovit cu lepra si a ramas lepros pana la
sfarsitul vietii lui).
A fost contemporan cu Osea, profet in Israel si cu Mica, profet in Iuda. Vremea exacta a
profetiei lui Amos este determinata de el dupa reperul cronologic al cutremurului din 760
in. de H. Acest cutremur a fost de asemenea proportii incat este mentionat de profetul
Zaharia cu cateva sute de ani mai tarziu.
Zaharia 14:5 Veti fugi atunci in valea muntilor Mei, caci valea dintre munti se va intinde
pana la Atel; si veti fugi cum ati fugit de cutremurul de pamant pe vremea lui Ozia,

imparatul lui Iuda. Si atunci va veni Domnul, Dumnezeul meu, si toti sfintii impreuna cu
El!
Conform relatarilor istoricului evreu necrestin Iosifus Flavius (Antichitatile Evreilor
9.225) "o jumatate de munte a fost mutata la campie 400 de metri mai incolo, distrugand
gradinile imparatului", si provocand o mare spaima, facandu-i pe oameni sa fuga
dinaintea lui, asa cum spune Zaharia in profetia sa.
Este posibil ca aceste cuvinte ale lui Amos ce descriu efecte ale unui cutremur de pamant
sa fi fost implinite exact pe vremea cutremurului mentionat de el, si descris de Iosifus:
3:14-15 ,,In ziua cand voi pedepsi pe Israel pentru faradelegile lui, voi pedepsi si altarele
din Betel; coarnele altarului vor fi sfaramate, si vor cadea la pamant. Voi surpa casele de
iarna si casele de vara; palatele de fildes se vor duce, si casele cele multe se vor nimici,
zice Domnul.``
PACE SI PROSPERITATE
Vremea scrierii cartii este de asemenea caracterizata de liniste, prosperitate si de lipsa
unei amenintari militare straine, rezultat posibil al pocaintei ninivenilor la predicarea lui
Iona.
TEMA CARTII/PROFETIEI
Doua mari subiecte preocupa profetia lui Amos:
1. lipsa religiei adevarate in Israel,
2. lipsa de dreptate din Israel
Asa cum Iona a fost trimis Asiriei sa le predice pocainta care sa evite judecata iminenta si
sa atraga indurarea lui Dumnezeu, tot asa Amos a fost trimis Israelului pentru a-l invita
sa se pocaiasca de rautatile lui si a evita astfel judecata prevestita sa vina asupra lui de la
Dumnezeu. Desi mesajul sau a produs o oarecare tulburare in randurile inaltilor demnitari
ai Israelului (atat rege cat si mare preot), in general regatul de nord nu s-a pocait la
predicarea lui Amos, drept pentru care dupa aproximativ 40 de ani de la profetia sa
Israelul este complet nimicit de asirieni si dus in robie.
TEMA MESAJULUI lui Amos o reprezinta respingerea de catre Israel a adevaratului
Dumnezeu in schimbul inchinarii la idoli. Din aceasta au rezultat o sumedenie de alte
fapte care caracterizau natiunea si pe care Dumnezeu le condamna prin mesajul
profetului.
VOR FI JUDECATI PENTRU O MULTIME DE NELEGIUIRI, NU PENTRU
PUTINE!
Iata insiruite de profet MOTIVELE PENTRU CARE VOR FI JUDECATI. Remarcam ca
sunt enorm de multe, si ca pentru a le sublinia se foloseste o expresie, "pentru trei

nelegiuiri ale..., ba chiar pentru patru" care sa indice nu doar ca s-a umplut paharul
rabdarii dar si ca a venit vremea judecatii revarsandu-se cu rautate, fapt exprimat plastic
si in versetele urmatoare:
8:1-2 Domnul Dumnezeu mi-a trimis urmatoarea vedenie. Iata, era un cos cu poame
coapte. El a zis: ,,Ce vezi, Amos?`` Eu am raspuns: ,,Un cos cu poame coapte.`` Si
Domnul mi-a zis: ,,A venit sfartitul poporului Meu Israel; nu-l mai pot ierta!
Este lucru stiut ca poamele coapte si culese vara nu pot fi pastrate prea mult pentru ca se
strica, sugerand prin aceasta ca judecata nu mai poate astepta si trebuie dusa de indata la
indeplinire.
Astfel Amos pronunta judecata lui Dumnezeu pentru :
Dispretul aratat celor saraci. Seamana a fi inflatie ce se spune aici, dar este vorba de
nedreptatea fata de cei saraci si de imoralitatea liderilor si bogatilor Israelului:
2:6-8 Asa vorbeste Domnul: ,,Pentru trei nelegiuiri ale lui Israel, ba pentru patru, nu-Mi
schimb hotararea, pentru ca au vandut pe cel neprihanit pe bani, si pe sarac pe o pereche
de incaltaminte. Ei doresc sa vada tarana pamantului pe capul celor sarmani, si calca in
picioare dreptul celor nenorociti. Fiul si tatal se duc la aceeasi fata, ca sa pangareasca
Numele Meu cel sfant. Se intind langa fiecare altar pe haine luate ca zalog, si beau in
casa dumnezeilor lor amenda celor osanditi de ei.
8:6 Apoi vom cumpara pe cei nevoiasi pe argint, si pe sarac pe o pereche de incaltaminte,
si vom vinde codina in loc de grau.``
Pentru ca au corupt religia adevarata:
2:11-12 Am ridicat prooroci dintre fiii vostri, si Nazirei dintre tinerii vostri. Nu este asa,
copii ai lui Israel? zice Domnul... Iar voi ati dat Nazireilor sa bea vin, si proorocilor le-ati
poruncit: ,Nu proorociti!`
Pentru dezordinea si asupririle din tara, pentru averile rezultate din oprimare si violenta
3:9-10 Strigati de pe acoperisul palatelor Asdodului si de pe palatele tarii Egiptului, si
spuneti: ,,Strangeti-va pe muntii Samariei, si vedeti ce neoranduiala mare este in mijlocul
ei, ce asupriri sunt in ea! Nu sunt in stare sa lucreze cu neprihanire, zice Domnul, ci isi
gramadesc in palate comori castigate prin silnicie si rapire.``
Pentru imoralitatea femeilor lor:
4:1 ,,Ascultati cuvantul acesta, juncane din Basan, de pe muntele Samariei, voi care
asupriti pe cei sarmani, zdrobiti pe cei lipsiti, si ziceti barbatilor vostri: ,Dati-ne sa bem!``
Pentru inchinarea ipocrita, falsa:

4:4-5 Duceti-va numai la Betel, si pacatuiti! Duceti-va la Ghilgal, si pacatuiti si mai mult!
Aduceti-va jertfele in fiecare dimineata, si zeciuielile la fiecare trei zile! Faceti sa fumege
jertfe de multamire facute cu aluat! Trambitati-va, vestiti-va darurile de mancare de buna
voie! Caci asa va place, copii ai lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.``
Pentru ca nu au acordat atentie judecatilor trimise de Dumnezeu asupra lor:
(Dumnezeu le-a trimis judecati selective/preliminarii parca pentru a le atrage atentia, a
incerca sa-i trezeasca, dar nu a mers. Erau prea impietriti in pacatele lor asa cum se
concluzioneaza de fiecare data: "cu toate acestea nu v-ati intors la Mine"!!)
4:6 Si Eu, de partea Mea, v-am trimis foametea in toate cetatile voastre, si lipsa de paine
in toate locuintele voastre. Cu toate acestea tot nu v-ati intors la Mine, zice Domnul.``
4:10-11 Am trimis in voi ciuma, ca in Egipt; v-am ucis tinerii cu sabia, si am lasat sa vi se
ia caii, am facut sa vi se suie in nari duhoarea taberiei voastre. Si cu toate acestea, tot nu
v-ati intors la Mine, zice Domnul.`` - ,,V-am nimicit ca pe Sodoma si Gomora, pe care lea nimicit Dumnezeu; si ati fost ca un taciune scos din foc. Cu toate acestea, tot nu v-ati
intors la Mine, zice Domnul...
Pentru ca au facut sa dispara dreptatea/justitia din tara:
5:7 voi care prefaceti dreptul in pelin, si calcati dreptatea in picioare!
Pentru amagire si minciuna:
5:10 Ei urasc pe cel ce-i mustra la poarta cetatii, si le este scarba de cel ce vorbeote din
inima.
Pentru ca ii asupresc pe saraci. Patura bogatilor Israelului ii insela pe cei saraci prin taxe
impovaratoare
5:11 De aceea, pentru ca pe sarac il calcati in picioare, si luati daruri de grau de la el:
macar ca ati zidit case de piatra cioplita, nu le veti locui; macar ca ati sadit vii foarte
bune, nu veti bea din vinul lor!
Pentru ca nedreptatesc pe cei nevinovati si iau mita:
5:12 Caci Eu stiu ca nelegiuirile voastre sunt multe, si ca pacatele voastre sunt fara
numar: asupriti pe cel drept, luati mita, si calcati in picioare la poarta cetatii dreptul
saracilor.
Pentru huzur si nepasare:
6:1 Vai de cei ce traiesc fara grija in Sion, si la adapost pe muntele Samariei, vai de mai
marii acestia ai celui dintai dintre neamuri, la care alearga casa lui Israel!...
6:3-6 Credeti ca ziua nenorocirii este departe, si faceti sa se apropie domnia silniciei. Ei
se culca pe paturi de fildes, si stau intinsi a lene pe asternuturile lor; mananca miei din

turma, si vitei pusi la ingrasat. Aiureaza in sunetul alautei, se cred iscusiti ca David in
instrumentele de muzica. Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn, si
nu se intristeaza de prapadul lui Iosif!
Pentru increderea in sine si nu in Domnul:
6:13 Va bucurati de lucruri de nimic, si ziceti: ,,Oare nu prin taria noastra am castigat noi
putere?``
Pentru folosirea de masuri si greutati false
8:5 Voi, care ziceti: ,,Cand va trece luna noua, ca sa vindem graul, si Sabatul ca sa
deschidem granarele, sa micsoram efa si sa marim siclul, si sa strambam cumpana ca sa
inselam?
Iata astfel, o multime foarte mare de motive pentru care profetul pastor si agricultor
Amos i-a indemnat pe israeliti sa renunte la caile lor pacatoase, sa-l recunoasca pe
Dumnezeu ca si Creator si Rascumparatorul lor, sa reinstaureze dreptatea in relatiile
dintre ei.
De aceea, Amos transmite ecoul unei JUDECATI IMPLACABILE cauzate de rautatea
excesiva a copiilor lui Israel si de impietrirea nemaipomenita a inimilor lor:
3:11 De aceea, asa vorbeste Domnul Dumnezeu: ,,Vrajmasul va impresura tara, iti va
dobori taria, si palatele tale vor fi jefuite!``
4:12 ,,De aceea iti voi face astfel, Israele, - si fiindca iti voi face astfel, pregateste-te sa
intalnesti pe Dumnezeul tau, Israele!
CUM PRIVESTE DUMNEZEU RELIGIA IN ISRAEL IN ACESTE
CIRCUMSTANTE? Nu se inchina Lui nimeni cu adevarat? Mi-a trecut prin minte ca
Dumnezeu nu le vorbeste celor ce se inchinau la idoli, ci se adreseaza celor care inca se
inchinau Lui, dar care isi tineau gura si-l compromiteau pe Dumnezeul adevarat.
5:21-23 Eu urasc, dispretuiesc sarbatorile voastre, si nu pot sa va sufar adunarile de
sarbatoare! Cand Imi aduceti arderi de tot si daruri de mancare, n-am nici o placere de
ele; si viteii ingrasati pe cari-i aduceti ca jertfe de multamire, nici nu Ma uit la ei.
Departeaza de Mine vuietul cantecelor tale; nu pot asculta sunetul alautelor tale!
Apoi le ofera indemnuri la pocainta:
De 2 ori:
5:4 Caci asa vorbeste Domnul catre casa lui Israel: ,,Cautati-Ma, si veti trai!
5:6 Cautati pe Domnul, si veti trai! Temeti-va ca nu cumva sa apuce ca un foc casa lui
Iosif, si focul acesta s-o mistuie, fara sa fie cineva la Betel ca sa-l stinga
5:14-15 Cautati binele si nu raul, ca sa traiti, si ca astfel, Domnul, Dumnezeul ostirilor, sa

fie cu voi, cum spuneti voi! Urati raul si iubiti binele, faceti sa domneasca dreptatea la
poarta cetatii; si poate ca Domnul, Dumnezeul ostirilor, va avea mila de ramasitele lui
Iosif.
5:24 Ci dreptatea sa curga ca o apa curgatoare, si neprihanirea ca un parau care nu seaca
niciodata!
In acelasi timp cartea lui Amos declara IMPARTIALITATEA LUI DUMNEZEU in
judecarea tuturor neamurilor pamantului.
9:7-9 ,,Nu sunteti voi oare pentru Mine ca si copiii Etiopienilor, copii ai lui Israel? zice
Domnul. N-am scos Eu pe Israel din tara Egiptului, ca si pe Filisteni din Caftor si pe
Sirieni din Chir?`` ,,Iata, Domnul Dumnezeu are ochii pironiti peste imparatia aceasta
vinovata, ca s-o nimicesc de pe fata pamantului; totusi nu voi nimici de tot casa lui Iacov,
zice Domnul.`` ,,Caci iata, voi porunci, si voi vantura casa lui Israel intre toate neamurile,
cum se vantura cu ciurul, fara sa cada un singur bob la pamant!
Dumnezeu nu are favoriti. Nu ofera circumstante atenuante pentru pacat unuia si pe
altul il judeca impartial. Nici nu da mai mult unuia decat altuia. Oricine doreste sa-i
implineasca conditiile impuse promisiunilor Sale va avea revarsate asupra lui
binecuvantarile Sale, fara partialitate, dar daca cineva profita/abuzeaza/, de promisiunile
Sale va primi judecata, iar Cuvantul Sau il va condamna indiferent de cine este. Acesta
este mesajul lui Amos.
Noua ne vine greu sa credem asta pentru ca stim cum se poarta omul in aceasta privinta,
si anume, daca obtii favorul cuiva, iti poti permite sa profiti de bunatatea aceluia. Sau,
poate ca noi credem ca nu ne vom confrunta cu felul de judecata cu care va fi judecata
toata lumea, posedand pozitii privilegiate si favoruri pe care Dumnezeu nu le-a mai
acordat la nimeni. Aceste atitudini au fost ilustrate in timp de diversele grupari religioase
ce s-au format.
Putem spune insa ca lucruri stau cam pe dos. Privilegiile si promisiunile pe care
Dumnezeu le ofera sporesc responsabilitatea cuiva. Daca are cineva parte de ele, si nu se
poarta ca atare judecata lui Dumnezeu va veni asa cum se spune in,
Amos 3:2 ,,Eu v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pamantului: de aceea va voi
si pedepsi pentru toate nelegiuirile voastre.
Pentru ca a ales Israelul si i-a oferit privilegiul de a fi poporul Lui, Dumnezeu se va
"ocupa" mai mult de acestia decat de alte neamuri. Odata cu binecuvantarea Lui vine si
raspunderea purtarii pe masura chemarii ceresti.
Mesajul acestei carti are puterea de a trezi din letargie pe cei ce se cred copii de
drept ai lui Dumnezeu dar fara sa traiasca pe masura favorului aratat de a fi numiti
asa. De aceea, daca crezi ca te afli pe o pozitie privilegiata inaintea lui Dumnezeu din
cauza cine stie a caror fapte ale tale, sau imprejurari din viata ta (te-ai nascut intr-o
familie crestina, intr-o tara crestina, etc.), cartea lui Amos iti vorbeste tie in mod direct,

mesajul ei fiind dezarmant in fata unor astfel de pretentii spirituale.

Tendinta omului este de a se considera ori un individ privilegiat ori exact opusul - a spune
ca suntem asa niste creaturi sarace si asa niste creaturi mizerabile si decazute incat
Dumnezeu n-ar privi niciodata spre noi, alti oameni avand toate drepturile la favoarea lui
Dumnezeu. Aceasta atitudine este universala.
Cand este vorba de tragedie intotdeauna noi suntem ispititi sa spunem, "de ce mi se
intampla numai mie?" sau daca cineva este onorat, sa spunem, "de ce nu mi se intampla si
mie?"
Ma gandesc la o istorisire ce s-a intamplat in New York, in timpul unei seri fierbinti de
vara dintr-o trecere subterana. Oamenii se inghesuiau in masinile din trecerea subterana
in timp ce plecau din statie si fiecare masina era incarcata la capacitatea maxima. In timp
ce masina cobora pe cale, miscandu-se si balansandu-se dintr-o parte in alta omul anceput sa se simta rau. Cu cat mergea mai in fata cu atat se simtea mai rau, si tocmai in
momentul critic masina a sosit intr-o statie, usa s-a deschis si i s-a facut rau in fata celui
care statea in statie. Fara ca cineva sa se miste, usa s-a inchis brusc si masina a plecat din
statie. Cel care statea in statie se uita la el, ridica din umeri si spunea, "De ce eu?"
Cand profetul Amos a ajuns in regatul de nord cam asa a fost primit! Locuitorii tarii s-au
uitat la el ca si cum acesta ar fi vomitat/varsat pe ei!? Au fost dezgustati de el si de
mesajul sau. L-au dispretuit.
"De ce sa ni se intample noua lucrurile acestea? De ce nu te duci la altii sa le predici?
Noua ne merge bine..."
(Vedeti, ei erau comozi in pacatele lor si nu sufereau sa fie deranjati! Cam cum vedem ca
stau lucrurile la noi astazi!)
Aceasta atitudine a fost exprimata raspicat de preotul idolatru Amatia:
7:10 Atunci Amatia, preotul din Betel, a trimis sa spuna lui Ieroboam, imparatul lui
Israel: ,,Amos unelteste impotriva ta in mijlocul casei lui Israel; tara nu poate sa sufere
toate cuvintele lui!
Pe langa dispretuirea mesajului sau observati si acuzatia de conspiratie/inalta tradare
impotriva "oranduirii de stat si de partid" pusa pe seama lui Amos de acest preot.
APLICATIE: Astazi la noi daca nu le place de cineva fiindca spune adevarul si spune
lucrurilor pe nume, il acuza de lucruri de neinchipuit, printre care se numara tradarea de
tara, lipsa de patriotism, schimbarea religiei, etc.
Daca mesajul celor neagreati displace, asemenea preotului idolatru Amatia, il trimit de
acolo si il expediaza in tara lui de origine pentru ca ei au templul lor sfant la Betel:

7:12-13 Si Amatia a zis lui Amos: ,,Pleaca, vazatorule, si fugi in tara lui Iuda! Mananca-ti
painea acolo, si acolo prooroceste. Dar nu mai prooroci la Betel, caci este un locas sfant
al imparatului, si este un templu al imparatiei!``

Vezi, articolele de ziar...

In fata acestei opozitii extraordinare Amos este pentru noi un exemplu de ascultare
fata de Dumnezeu si de indrazneala de a-si duce la indeplinire misiunea pe care Acesta
i-a incredintat-o. Curajul sau este vrednic de urmat de noi, astazi.

SUB CONSTRINGERE DIVINA

Amos a profetit nu fiindca lui i-a venit ideea (a citit ziarele si a vazut coruptia si
decadenta unei natiuni!), ci fiindca Domnul l-a trimis! Amos a dat glas profetiei fiindca
Domnul Dumnezeul lui Israel l-a chemat sa-i transmita mesajul Sau de judecata. Acesta
este unul dintre cele mai clare exemple de imbold divin (constrangere divina) la
chemarea Lui. Este ceea ce face ca mesajul sau sa fie original iar autoritatea sa ca profet,
indiscutabila.
Cand Amatia, preotul Israelului i-a "recomandat" sa nu mai predice impotriva regelui,
Amos i-a raspuns in felul urmator:
7:10-16 Atunci Amatia, preotul din Betel, a trimis sa spuna lui Ieroboam, imparatul lui
Israel: ,,Amos unelteste impotriva ta in mijlocul casei lui Israel; tara nu poate sa sufere
toate cuvintele lui! Caci iata ce zice Amos: ,Ieroboam va fi ucis de sabie, si Israel va fi
dus in robie departe de tara sa!`.`` Si Amatia a zis lui Amos: ,,Pleaca, vazatorule, si fugi
in tara lui Iuda! Mananca-ti painea acolo, si acolo prooroceste. Dar nu mai prooroci la
Betel, caci este un locas sfant al imparatului, si este un templu al imparatiei!`` Amos a
raspuns lui Amatia: ,,Eu nu sunt nici prooroc, nici fiu de prooroc; ci sunt pastor, si
strangator de smochine de Egipt. Dar Domnul m-a luat de la oi, si Domnul mi-a zis: ,Dute si prooroceste poporului Meu Israel!` Asculta acum Cuvantul Domnului, tu care
zici: ,Nu prooroci impotriva lui Israel, nu vorbi impotriva casei lui Isaac!`
BETEL -- "casa lui Dumnezeu" (vedem, devenita casa idolilor!)
Dupa moartea lui Solomon si la divizarea imparatiei sale, Ieroboam, regele Israelului a
ridicat doi vitei de aur, unul in Betel si unul in Dan (1Regi 12:29,32-33). Astfel, Betelul a
devenit marele centru de idolatrie al Israelului si principalul lui lacas de cult, rivalizand
cu Templul din Ierusalim aflat in regatul de sud, Iudea.
Osea a denuntat uraciunea din Betel numindu-l Bet-Aven (Osea 10:5, 15), adica "casa
curviei/placerilor". Ghilgalul care de asemene se gaseste in Israel a devenit un loc de
inchinare idolatra.
Betelul a devenit casa materialismului si a placerii
Apoi el anunta ceea ce este. Va aduceti aminte povestirea viteilor care au fost ridicati de
regele Ieroboam in orasele Betel si Dan? (1Imp. 12:28) poporul Israel a fost trimis acolo
sa se inchine si oamenii numeau acei vitei Iehova. Si ei se inchinau si se aplecau in fata

acelor imagini de aur. Cei doi vitei reprezentau doua idei de baza in Israel, pentru care
Dumnezeu judeca continuu poporul. Cu atat mai mult acestea sunt idei care sunt
predominante in ziua de astazi, intre oameni.
Viteii de aur, erau facuti din aur deoarece aceasta reprezenta foamea acestor oameni dupa
castig, iubirea bunastarii, materialismul -- dumnezeul aurului. Si deoarece erau vitei, sau
boi, acestia reprezentau dumnezeii pagani ai sexului, dumnezei ai natiunilor, boul la care
se inchinau care simboliza fertilitatea sau potenta sexual. Inchinarea la acesti doi vitei din
aur era esential simbolica oamenilor care se inchinau materialismului si sexului. Aceasta
suna teribil de modern nu-i asa? Iar cuvantul profetului pentru acesti oameni era ca
datorita acestui mod de inchinare, natiunea Asiriei urma sa fie ridicata de Dumnezeu sa
goneasca poporul Israel din nord si sa-l duca in captivitate.
(din: Nelson's Illustrated Bible Dictionary; Copyright (C) 1986, Thomas Nelson Publishers)

Putem intelege acum de ce Amatia vrea sa-l expedieze de acolo!

Ca si vocatie el nu a pretins sa fie un profesionist al altarului care vrea si el "sa manance
o paine" (pe care preotul Amatia, nu i-o refuza, ca doar si el manca una de pe urma
religiei!), ci spune ca de fapt este pastor si agricultor, dar fiindca Domnul l-a "impovarat"
cu cuvintele si vedeniile Sale, Amos nu a putut sa nu raspunda chemarii ceresti. Este un
exemplu de modestie, sinceritate si de adevarata autoritate spirituala.
Pentru el nu a contat ca oamenii sa-l recunoasca ca mare personalitate spirituala si sa-i
faca temenele, ci ca adevarul sa fie spus! Autoritatea lui de fapt decurge/rezulta tocmai
din aceasta atitudine. Daca ar fi pretins ca este cineva oamenii l-ar fi inconjurat de indata
cu favoruri si linguseli, care probabil l-ar fi impiedicat sa exprime adevarul, dar asa
nimeni nu a vazut in el ceva deosebit, dar totusi fiind folosit de Dumnezeu.
Lucrul spus de Isus ramane vesnic valabil: ce este inaltat intre oameni, este urat de
Dumnezeu!
Luca 16:15 Isus le-a zis: ,,Voi cautati sa va aratati neprihaniti inaintea oamenilor, dar
Dumnezeu va cunoaste inimile; pentru ca ce este inaltat intre oameni, este o uraciune
inaintea lui Dumnezeu.
JUDECATI PRONUNTATE ASUPRA LUMII
Modul in care Amos si-a prezentat profetia este interesant. Daca am avea o harta am
putea vedea ca acesta a transmis mesaje de judecata catre toate cele patru zari. A maturat
circular orizontul adresand judecatii tuturor natiunilor care inconjurau Iuda si Israelul.
Astfel de la cap.1 la cap.2, vers.3 Amos pronunta judecati

impotriva Siriei pentru cruzime, 1:3-5

impotriva Filistiei pentru ca a facut sclavi din prizonierii luati, 1:6-8
impotriva Feniciei pentru incalcarea tratatului (legamantului fratesc), 1:9,10
impotriva Edomului pentru razbunarea aratata fratilor sai, 1:11,12

impotriva Amonului pentru crimele savarsite impotriva Galaadului din dorinta de

a-si mari teritoriul, 1:13-15
impotriva Moabului pentru nedreptate, 2:1-3

JUDECATI PRONUNTATE IMPOTRIVA IUDEII SI ISRAELULUI

Tocmai cand israelitii ce-l ascultau pe Amos se simteau maguliti ca Dumnezeu va judeca
natiunile ce-i inconjurau, pentru rautatile lor mari, pana si Iuda este judecata inaintea lor,
profetul le atrage atentia in mod surprinzator.
Pana atunci acestia nu au reactionat prea vizibil la judecatile pronuntate asupra altora
(probabil, credeau ca le si meritau!), si l-au ascultat foarte comozi pe profet, insa de
indata ce acesta "ocheste" Israelul ascultatorii lui tresar cu dispret aruncandu-i,
"De ce nu mergi tu sa predici altundeva, nu la noi!"
Acesta este rezultatul inevitabil ori de cate ori cineva este credincios mesajului lui
Dumnezeu.
Traim in vremea care a fost descrisa ca fiind cea
"...cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa; ci ii vor gadila urechile sa
auda lucruri placute, si isi vor da invatatori dupa poftele lor. Isi vor intoarce urechea de la
adevar, si se vor indrepta spre istorisiri inchipuite." (2Timotei 4:3-4)
APLICATIE: Este ceea ce tu predici adevarat, conform standardului lui Dumnezeu, si nu
al omului? Provoaca uneori reactii de adversitate, de impotrivire, sau esti intotdeauna
considerat un "tip de treaba"?
Daca vestim astazi evanghelia asa cum este in realitate si fara adaugirile sectare nu se
poate sa nu produca tulburare si nemultumire la unii din contemporanii nostri!
Altii spun ca Osea, sau Ozia, fiul lui Amazia, l-a lovit de stalpul templelor, l-a doborat, si
aproape ca l-a omorat; in aceste conditii a fost dus la Tekoa, unde a murit si a fost
inmormantat cu parintii sai. Aceasta relatare ne este data de acesti autori. Contrar, este
opinia altora, ca a profetit timp indelungat la Tekoa dupa aventura pe care a avut-o cu
Amazia: si profetul nu a bagat de seama felul rau in care se spune ca l-a tratat Ozia, dar
tacerea lui nu este un argument ca nu a suferit din partea lui.
Sfantul Ierom observa ca nu este nimic maret si sublim in stilul lui Amos. El i se
adreseaza cu cuvintele Sfantului Pavel, aspru in vorbire, dar nu si in cunostinta. El spune
mai departe, ca in timp ce toata lumea vrea sa vorbeasca in stilul lui, Amos in general
foloseste comparatii luate din viata de la tara unde a fost crescut. Sf. Augustin spune ca
exista un fel de elocventa la cei care scriu literatura sacra, condusi de un spirit de
intelepciune, si astfel raportat la natura lucrurilor pe care le discuta, chiar cei care ii acuza

de un stil rustic si nepoliticos in felul lor de a scrie, n-ar putea alege un stil mai potrivit,
vorbind despre acelasi subiect, aceeasi persoana, si in aceleasi circumstante.
Episcopul Lowth nu este satisfacut cu judecata Sfantului Ierom. Autoritatea sa, spune
invatatul preot, a prilejuit ca multi comentatori sa-l reprezinte cu totul aspru pe acest
profet, lipsit de elocventa, lipsit de infrumusetarea stilului; pe cand oricine il citeste cu
atentia cuvenita va afla ca desi este un pastor, este unul din principalii profeti. Dupa cum
bine se observa, acelasi Duh ceresc care l-a inspirat pe Isaia si pe Daniel in palat, pe
David si Amos in corturile lor de pastori; alegand tot timpul persoane potrivite dupa voia
sa, iar cateodata desavarsind lauda chiar prin gura bebelusilor: cateodata folosind
elocventa cuiva; alta data, determinandu-i in mod elocvent sa contribuie la scopuri
marete. Vezi Calmet si Dodd.
Arhiepiscopul Newcome vorbeste pe buna dreptate despre acest profet: "Amos
imprumuta multe scene in care a fost implicat; dar le introduce cu pricepere, le ofera ton,
demnitate prin elocventa si grandoarea stilului sau. Este de asteptat sa gasim la el multe
pasaje care sa ne afecteze, care sunt patetice, elegante si sublime. Nici un profet nu
descrie intr-un stil mai magnific Dumnezeirea ca el; sau intr-un stil mai grav mustrand
luxul: sau mustrand nedreptatea si asuprirea cu manie, si cu o indignare generoasa. Este
un profet dupa a carui model un predicator ar putea sa-si formeze stilul si modul de a
predica in aceste vremuri de lux si desfrau.
Astfel incepand cu cap.3 profetul Amos vorbeste Israelului incepand exact cu ceea
ce ei doreau sa auda (o nota de diplomatie, intr-adevar!), dar asta pentru a le atrage
atentia:
3:1-2 Ascultati cuvantul acesta, pe care-l rosteste Domnul impotriva voastra, copii ai lui
Israel, impotriva intregii familii pe care am scos-o din tara Egiptului! ,,Eu v-am ales
numai pe voi dintre toate familiile pamantului...
Asta doreau sa auda! Cat de speciali sunt, cum Dumnezeu i-a evidentiat dintre toate
natiunile pamantului, dar ignorand ceea ce inseamna acest lucru! Parca poti sa-ti
imaginezi cum se umflau in piepturi de mandrie si cum erau gata sa-l aplaude cu
admiratie pe profet pentru afirmatia facuta. Dar ca o lovitura de ciocan peste orgoliul lor
cad urmatoarele cuvinte ale lui Amos
3:2b ...de aceea va voi si pedepsi pentru toate nelegiuirile voastre.
Acum ne putem imagina cum le-au cazut colturile gurilor in dezgust si cu
dezamagirea ca profetul nu era un patriot, ei niste "democrati" adevarati, ii cruta
viata dar ii recomanda sa plece de la ei. (La fel cum i s-a recomandat preotului
ortodox Dumitru Cornilescu sa plece in Elvetia de catre Patriarhul Romaniei!)
ALEGEREA ADUCE CU SINE O URIASA RASPUNDERE!
Insasi motivul pentru care ei credeau ca sunt atat de deosebiti si favorizati este cel care ii

supunea unei judecati mai atente si mai speciale din partea lui Dumnezeu. Intr-adevar cu
ei intelegem si cuvintele lui Petru din,
1Petru 4:17 Caci suntem in clipa cand judecata sta sa inceapa de la casa lui Dumnezeu.
"PRIVILEGIUL CREAZA RESPONSABILITATEA" "CU CAT MAI MARE ESTE
BINECUVINTAREA CU ATIT MAI MARE ESTE PEDEAPSA
Privilegiile religioase atrag cu sine cele mai aspre judecati. Fiindca israelitii au fost
chemati la ceea mai nobila relatie dintre toate, cea cu Dumnezeul cerurilor si al
pamantului (Caci iata ca El a intocmit muntii, a facut vantul... Amos 4:13), ei trebuiau sa
nu uite ca lucrul acesta ii expunea la cele mai severe si dure judecati si pedepse din partea
Lui.
"Cei mai mareti si mai inalti brazi sunt cei care au cele mai multe motive sa se teama de
traznet". Charles Rollin
Chutzpa - tupeu
In articolul sau, Art Buchwald a discutat cuvantul chutzpa din limba idis. El a spus ca nu
exista un cuvant echivalent in limba engleza dar se refera la cineva care are o incredibila
atitudine de amaraciune sau infumurare. "Clasicul exemplu al unui chutzpa", spune
Buchwald, "este un tanar care-si ucide parintii iar apoi cere celor din tribunal sa aiba mila
deoarece este un orfan." Daca avem tendinta sa zambim in legatura cu acestea, este oare
pentru ca ne gandim ca crima e amuzanta? Desigur ca nu! Ne amuzam, nu dintr-o dorinta
rea, ci de aceasta situatie ridicola...
La fel strigam si noi cand ne judeca Dumnezeu ca abuzam de numele Sau si de
privilegiile de a fi iertati, mantuiti si infiati de El! "M-a parasit Dumnezeu! Uite ce
nenorocit sunt! De ce trebuie sa sufar atata?"
Aceasta este situatia celor ce au abuzat de privilegiile acordate lor pentru credinta
avuta in Hristos.
"Multumirea de sine si mandria spirituala reprezinta intotdeauna inceputului degenerarii.
Cand ajung sa fiu multumit de ceea ce sunt din punct de vedere spiritual, atunci incep sa
decad." Oswald Chambers (1874-1917)
Referiri la Amos in Noul Testament
7:42 Atunci Dumnezeu S-a intors de la ei, si i-a dat sa se inchine ostirii cerului, dupa cum
este scris in cartea proorocilor: ,Mi-ati adus voi vite junghiate si jertfe timp de patruzeci
de ani in pustie, casa a lui Israel?..
5:25 Mi-ati adus voi jertfe si daruri de mancare, in timpul celor patruzeci de ani din
pustie, casa lui Israel?...
Fapte 15:16 -- la consiliul de la Ierusalim cand s-a discutat primirea Neamurilor in
Biserica
9:11-12 ,,In vremea aceea voi ridica din caderea lui cortul lui David, ii voi drege
sparturile, ii voi ridica daramaturile, si-l voi zidi iarasi cum era odinioara, ca sa

stapaneasca ramasita Edomului si toate neamurile peste care a fost chemat Numele Meu,
zice Domnul, care va implini aceste lucruri.
5:24 Ci dreptatea sa curga ca o apa curgatoare, si neprihanirea ca un parau care nu seaca
niciodata!
"Nu vom fi satisfacuti pana dreptatea nu curge ca o apa, si neprihanirea ca un fluviu
maret."
Martin Luther King, Jr. (1929-1968)
De ce este Dumnezeu manios pe oameni? Daca cruzimea il face manios, este pentru ca
inima lui este plina de bunatate pentru om. Daca asuprirea ii produce manie este pentru ca
doreste ca omul sa traiasca in dragoste si pace.
Mesajul acestei carti este ca Dumnezeu este fara blandete fata de om. El nu va face pace.
El nu se va compromite. Cand incepe sa se ocupe de o natiune, El insista asupra valorilor
absolute. Faptul ca suntem crestini nu inseamna ca scapam de condamnarea judecatii
Cuvantului lui Dumnezeu in acele domenii unde incercam sa facem compromisuri. Faptul
ca suntem crestini de 2000 de ani nu schimba Cuvantului lui Dumnezeu care ne
cerceteaza inimile si vietile. Dumnezeu nu se schimba.
Dumnezeu este mult mai preocupat de sfintirea noastra decat de vindecarea, sau
bunastarea noastra.
<-- Studii Generale Asupra Cartilor Vechiului Testament
Duminica, 27 Februarie, 2000
O preocupare deosebita in profetiile lor fata de alte popoare si chiar fata de intreaga lume in general, se
observa la profetii, Daniel, Obadia, Iona si Naum. Ei prevad lucrarile lui Dumnezeu in istoria tuturor
neamurilor pamantului.
Vom aborda astazi o carte care priveste o profetie straveche ce s-a implinit in primul secol. Este vorba de
judecarea de catre Dumnezeu a poporului lui Edom, si de disparitia lui definitiva din cronicile istorice.
Profetia si-a dovedit inspiratia divina prin implinirea ei istorica. Asa s-a si intamplat in realitate!

OBADIA
Sau, "in cel cazut, sa nu dai!", "Mandria vine inaintea caderii"

INTRO

Saptamana trecuta, mai mult sau mai putin in gluma cineva mi-a spus ca, "s-a terminat cu
cartile bune din Vechiul Testament!". Insa in realitate, nu asa stau lucrurile. Stiu ca istoria
este o materie grea! "Cine nu invata din ea, este condamnat sa o repete!"
De ce am studia profetia in general? Fiindca ei ne invata despre:

natura lui Dumnezeu

sfintenia Lui
dreptatea Lui
neprihanirea si indurarea Lui (de multe ori, dupa anuntarea judecatii iminente si
chemarea la pocainta a profetilor, Dumnezeu isi arata mila lui prin a se indura si
a ierta pe cei se ce pocaiesc)
lucrarile de judecata a lui Dumnezeu asupra neamurilor lumii; modul in care El
le directioneaza destinele

In urma studiului profetiei beneficiem in relatia noastra cu El de, mangaiere, incurajare si

speranta asupra viitorului, stiind ca Dumnezeu este Cel ce stapaneste destinul popoarelor
si devenim constienti de promisiunile imparatiei lui Dumnezeu de la sfarsitul istoriei
umane.
Utilitatea acestor studii va fi demonstrata atunci cand citind cartea veti vrea sa stiti de ce
spune ceea ce spune si care sunt conditiile istorice si religioase in care s-a scris. Va va
ajuta sa o intelegeti si sa-i aplicati mesajul la viata voastra sau la imprejurarile in care
traiti.
Privind la ordonarea cartilor profetilor din Bibliile noastre vom realiza ca acestea nu sunt
aranjate in ordinea cronologica a scrierii lor.
Acoperirea cronologica a lucrarii profetilor in Israel incepe din secolul al IX-lea in. de
H. cu profetii Obadia si Ioel si se intinde pana in jurul secolului al V-lea in. de H.,
incheindu-se cu profetul Maleahi. Marturia lor este neintrerupta in aceasta perioada de
timp si contine doua aspecte:

o descriere continua a conditiilor morale, spirituale si istorice din Israel si Iudea,

si
marturia profetica privitoare la viitorul poporului lui Dumnezeu, al neamurilor si
al imparatiei mesianice.

In canonul alcatuit de evrei, Osea este primul dintre profetii mici, principiul cronologic
care pare sa determine ordonarea lor fiind:

intai, vin profetii perioadei asiriene de la Osea la Naum

urmeaza apoi, profetii perioadei babiloniene de la Habacuc la Tefania.
Ordinea aceasta se incheie cu cei trei profeti ai perioadei persane, perioada ce a
urmat exilului (Hagai, Zaharia si Maleahi).

Insa se pare ca in urma tuturor studiilor, Obadia este primul profet literar. Deci, primul in
ordine cronologica.
Obadia este cea mai scurta carte de profetie a Vechiului Testament un capitol, 21 de
versete. Scurta scriere se gaseste intre cartea lui Amos si cea a lui Iona. Mesajul ei este
cel al unei cumplite judecati al unui neam care s-a ridicat impotriva copiilor lui Israel.
UN MESAJ CUMPLIT!
Pentru edomiti nu se ofera sansa ca si in cazul ninivenilor (despre care a profetit Iona), nu
exista cale de intoarcere, sau de abatere a judecatii de la ei, ci doar asteptarea ingrozita a
maniei lui Dumnezeu. Edomului nu i se adreseaza nici un fel de cuvinte de consolare, sau
de mangaiere. Paharul este deja plin. Nu exista nici o posibilitate de scapare! Dumnezeu
va aduce distrugerea totala a lor, fara a lasa nici o urma a poporului lor. Distrugerea este
sigura, si nu este conditionata de pocainta!
Iata un neam care nu si-a putut pastra fiinta/identitatea nationala! Nici mandria nu
le-a folosit, nici intaririle sau fortificatiile. Nici aliantele si nici colaborarile!
Cartea profetului Obadia ar trebui citita de politicienii romani! Incotro
Romania?
Cartea vorbeste in principal despre pedepsirea si distrugerea Edomului pentru pacatele
savarsite impotriva Israelului, poporului lui Dumnezeu, si pentru atitudinea lui inaintea
Domnului Dumnezeu mandru, arogant, ingamfat, sigur pe el
"Da, Dumnezeu pedepseste natiuni intregi pentru pacate savarsite la scara
nationala! Aici vorbim despre conduita unor neamuri intregi! Cum trebuie noi sa ne
purtam ca indivizi daca popoare intregi sunt judecate?"
Misiunea imediata a unor profeti a fost de a aduce condamnare si corectare
idolatriei, rautatii si imoralitatii poporului lui Dumnezeu. Daca nu intervenea
pocainta, misiunea lor era de a anunta iminenta judecata a lui Dumnezeu si
nimicirea natiunii. Cu toate acestea, majoritatea profetilor aduc mesaje de speranta
anuntand venirea Mesiei si a intemeierii unei imparatii care nu va putea fi distrusa.
Vedem acest aspect la Obadia:
v.17 ,,Dar mantuirea va fi pe muntele Sionului, el va fi sfant, si casa lui Iacov isi va lua
inapoi mosiile.
v.21 Izbavitorii se vor sui pe muntele Sionului, ca sa judece muntele lui Esau. Dar
imparatia va fi a Domnului.``
DE ACEEA, Printre temele favorite ale profetilor MAI putem enumera:
1. sfintenia lui Dumnezeu: El este singurul sfant, absolut pur, drept, etc.
2. suveranitatea lui Dumnezeu: El stapaneste universul si este mai presus de orice
conducator de popoare, sau de imparatii pamantesti.
3. Cuvantul lui este sigur credinciosia lui Dumnezeu : El isi duce la indeplinire

fagaduintele, isi tine promisiunile. Omul se poate bizui pe ceea ce El a promis.

4. Grozavia pacatului si judecarea neintarziata a lui dreptatea lui - Dumnezeu (la niste
oameni care tind sa banalizeze si sa priveasca cu usurinta pacatele, profetii pot fi o cura
foarte eficace!): mesajul profetilor in ce priveste pacatul este limpede si raspicat
Dumnezeu il uraste, nu-l suporta, nu-l trece cu vedere, nu-l scuza, si-l va pedepsi
negresit. Cu toate acestea este dispus sa ierte pe cei a caror inima este franta si al caror
duh este zdrobit de rautatea faptelor lor.
5. Inchinarea in sfintenie lui Dumnezeu Lui Dumnezeu omul ii este dator sa-i aduca
jertfe curate dintr-o inima sincera, nu din religiozitate, sau ritualism, amestecand
nelegiuirea cu jertfele!
Fundalul pe care este zugravita aceasta profetie este dreptatea lui Dumnezeu si grozavia
pacatului.
AUTOR
"Obadia" inseamna "slujitorul Domnului Dumnezeu" sau, "inchinator al lui Iehova" prin
terminatia "Yah" pe care o are numele sau. El este unul dintre cei patru profeti despre
care nu stim mai nimic, in afara de faptul ca au profetit cu inspiratie. Ceilalti trei sunt
Habacuc, Hagai, si Maleahi.
Un nume foarte comun
Exista cel putin 13 personaje biblice diferite care poarta numele de Obadia.
Se poate sa fie unul dintre ispravnicii lui Ahab ce a ascuns de cruda Iezebela 100 de
profeti:
1Regi 18:3-4 Si Ahab a trimes sa cheme pe Obadia, mai marele casei lui. -Obadia se
temea mult de Domnul. De aceea cand a nimicit Izabela pe proorocii Domnului, Obadia a
luat o suta de prooroci, i-a ascuns cate cincizeci intr-o pestera, si i-a hranit cu paine si cu
apa.
Se poate sa fie cel ce l-a cunoscut si respectat pe profetul Ilie. Cel ce l-a anuntat
imparatului Ahab ca vine si cel ce s-a temut de Domnul inca din tineretea lui:
1Regi 18:7 Pe cand era Obadia pe drum, iata ca l-a intalnit Ilie. Obadia, cunoscandu-l, a
cazut cu fata la pamant, si a zis: ,,Tu esti, domnul meu Ilie?``
8 El i-a raspuns: ,,Eu sunt; du-te si spune stapanului tau: ,Iata ca a venit Ilie!``
9 Si Obadia a zis: ,,Ce pacat am savarsit eu, ca sa dai pe robul tau in mainile lui Ahab, ca
sa ma omoare?
10 Viu este Domnul, ca n-a ramas popor sau imparatie unde sa nu fi trimes stapanul meu
sa te caute; si cand se spunea ca nu esti acolo, punea pe imparatia si poporul acela sa jure
ca nu te-a gasit.
11 Si acum zici: ,Du-te, si spune stapanului tau: ,Iata ca a venit Ilie`!
12 Si apoi, cand voi pleca de la tine, Duhul Domnului te va duce nu stiu unde. Daca m-as

duce sa dau de stire lui Ahab, si nu te-ar gasi, ma va omori. Si totusi robul tau se teme de
Domnul din tineretea lui.
Sau, s-ar putea sa fie una dintre capeteniile trimise de Iosafat sa invete legea in Iudea:
2Cronici 17:7 In al treilea an al domniei lui, a insarcinat pe capeteniile sale Ben-Hail,
Obadia, Zaharia, Netaneel si Mica, sa se duca sa invete pe oameni in cetatile lui Iuda.
Daca asa stau lucruri avem macar o singura referinta in istorie la el. Cu toate acestea,
numele Obadia era un nume foarte comun in acele vremuri. El provine din regatul de sud
al Iudeii. Fiindca nu este mentionat cine este tatal sau este posibil sa descinda dintr-o
familie de preoti sau regi.
Sau, unul dintre supraveghetorii lucrarii de reconstruire a Templului ce s-a facut sub
Iosia:
2Cronici 34:12 Oamenii acestia au lucrat cinstit in lucrul lor. Erau pusi supt privegherea
lui Iahat si Obadia, Leviti din fiii lui Merari, si a lui Zaharia si Mesulam, din fiii
Chehatitilor. Toti aceia dintre Leviti, cari stiau sa cante bine,
Profetul Obadia este un anonim care si-a cinstit numele. Ca slujitor, nu s-a laudat cu
stramosii lui, nici cu faptele sau cunostintele sale in ceea ce a scris. Se pare ca Dumnezeu
a vrut ca lumea sa-i cunoasca doar numele si scurta lui profetie.
Curajul sau merita de asemenea, observat. A spus adevarul si l-a spus chiar de pe pozitia
de victima.
DATARE
Critica teologiei liberale este ceea care a introdus o mare disputa asupra datei scrierii
acestei profetii.
Data trecuta v-am indicat perioada emiterii acestei profetii intre ani 850-840, altii sustin
ca este 887 fapt care o plaseaza in timpul domniei lui Ioram si a sangeroasei Atalia.
Whom God afflicts.
1. The daughter of Ahab and Jezebel, and the wife of Jehoram, king of Judah 2Ki 8:18
who "walked in the ways of the house of Ahab" 2Ch 21:6 called "daughter" of Omri 2Ki
8:26 On the death of her husband and of her son Ahaziah, she resolved to seat herself on
the vacant throne. She slew all Ahaziah's children except Joash, the youngest 2Ki 11:1,2.
After a reign of six years she was put to death in an insurrection 2Ki 11:20, 2Ch 21:6,
2Ch 22:10-12, 23:15 stirred up among the people in connection with Josiah's being
crowned as king.
CAND A FOST SCRISA?

Datarea scrierii cartii este importanta pentru intelegerea mesajului ei!

Orice profetie trebuie interpretata asa cum a fost inteleasa de catre cei carora a fost intai
facuta. In contextul lor istoric si cultural.
In ciuda tuturor datarilor exista diferente uneori enorme intre cercetatorii biblici.
Disputele asupra lor insa, par chiar neserioase uneori. Totusi se pare ca Obadia este cea
mai veche scriere profetica si cu ea vom incepe studiul pe rand al fiecarui profet al
Vechiului Testament.
INVAZIA FILISTENILOR SI A ARABILOR, SI REVOLTA EDOMITILOR
Se pare ca majoritatea cercetatorilor biblici inclina sa creada ca Obadia a fost un
contemporan al imparatului Ioram (848-841 in. de H.), fiul lui Iosafat, cand
Ierusalimul a fost invadat de filisteni si arabi, asa cum ni se indica mai jos:
2Cronici 21:16-17 Si Domnul a atatat impotriva lui Ioram duhul Filistenilor si al
Arabilor, cari sint in vecinatatea Etiopienilor. S-au suit impotriva lui Iuda, au navalit in el,
au jefuit toate bogatiile cari se aflau in casa imparatului, si i-au luat fiii si nevestele, asa
incat nu i-a mai ramas alt fiu decat Ioahaz, cel mai tanar dintre fiii sai.
Aceasta este invazia la care s-au alaturat si edomitii si pentru care sunt acum judecati.
Pana la aceasta ei au fost supusi Iudeii (de imparatii Saul, David si Solomon), dar acum sau rasculat si devin dusmani inversunati ai iudeilor.
Probabil aceste evenimente au fost simultane cu revolta edomitilor impotriva regatului lui
Iuda.
2Imparati 8:20-23 Pe vremea sa, Edom s-a rasculat impotriva stapanirii lui Iuda, si au
pus un imparat peste ei. Ioram a trecut la Tair, cu toate carele lui. Sculandu-se noaptea, a
batut pe Edomiti, cari-l inconjurau, si pe capeteniile carelor, si poporul a fugit in corturi.
Rascoala Edomului impotriva stapanirii lui Iuda a tinut pana in ziua de azi. Libna s-a
rasculat tot in acelasi timp. Celelalte fapte ale lui Ioram, si tot ce a facut el, nu sint scrise
oare in cartea Cronicilor imparatilor lui Iuda?
Astfel datarea acestei carti se poate face in jurul secolului al IX-lea in. de H. Este cea
mai timpurie scriere a profetilor "literari".
Altii, in general, teologii influentati de liberalism sustin o datare mult mai recenta a
cartii, si anume in jurul anilor 586, pe vremea distrugerii Ierusalimului de catre
babilonieni.
Principalele obiectii care se aduc acestei datari sunt:

Obadia nu mentioneaza distrugerea Templului si ducerea in captivitate,

evenimente ce s-au petrecut la aceea data si care nu puteau sa fie trecute cu
vedere alti profeti le-au mentionat! Intr-adevar, Ezechiel 35 si Ps.137:7 ne spun
ca edomitii s-au bucurat de distrugerea Ierusalimului si au cerut stergerea lui de pe

fata pamantului, atitudine care se potriveste descrierii complicitatii lor de catre

Obadia. Dar, lipsa oricaror mentiuni de catre Obadia a acestor calamitati, pune
sub semnul indoielii aceasta datare.
Nu mentioneaza nici un rege al Iudeii. Daca o astfel de invazie care a dus la
cucerirea Ierusalimului si ducerea in robie a iudeilor a avut loc in vremea scrierii
profetiei este greu de inteles de ce nu se indica in timpul carei domnii s-au
petrecut aceste lucruri deosebite.

Oricare ar fi vremea scrierii lui, este clar ca profetul Obadia a trait intr-o vreme de
necaz a poporului sau. De aceea, profetia sa a condamnat faptul ca edomitii s-au ridicat
impotriva Ierusalimului la vreme de necaz, cand de fapt trebuiau sa sara in ajutorul lui
datorita legaturii lor genealogice cu Iacov (Israel). In Ziua Domnului, nici cei mai
puternici munti nu le vor sluji de adapost edomitilor care vor fi starpiti ca neam de pe
suprafata pamantului. Aceasta este profetia. Sa vedem daca se va implini!
Si nici restului dusmanilor lui Dumnezeu!
Cei ce persecuta poporului lui Dumnezeu nu vor scapa nepedepsiti:
Psalm 21
8 Mana ta, imparate, va ajunge pe toti vrajmasii tai, dreapta ta va ajunge pe cei ce te
urasc,
9 si-i vei face ca un cuptor aprins, in ziua cand te vei arata; Domnul ii va nimici in mania
Lui, si-i va manca focul.
10 Le vei sterge samanta de pe pamant, si neamul lor din mijlocul fiilor oamenilor.
11 Ei au urzit lucruri rele impotriva ta, au facut sfaturi rele, dar nu vor izbuti.
12 Caci ii vei face sa dea dosul, si vei trage cu arcul tau asupra lor.
13 Scoala-te, Doamne, cu puterea Ta, si vom canta si vom lauda puterea Ta.
Apocalipsa 6:12-17 Cand a rupt Mielul pecetea a sasea, m-am uitat, si iata ca s-a facut
un mare cutremur de pamant. Soarele s-a facut negru ca un sac de par, luna s-a facut toata
ca sangele, si stelele au cazut din cer pe pamant, cum cad smochinele verzi din pom, cand
este scuturat de un vant puternic. Cerul s-a strans ca o carte de piele, pe care o faci sul. Si
toti muntii si toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. Imparatii pamantului,
domnitorii, capitanii ostilor, cei bogati si cei puternici, toti robii si toti oamenii slobozi sau ascuns in pesteri si in stancile muntilor. Si ziceau muntilor si stancilor: ,,Cadeti peste
noi, si ascundeti-ne de Fata Celui ce sade pe scaunul de domnie si de mania Mielului;
caci a venit ziua cea mare a maniei Lui, si cine poate sta in picioare?``
Exista razbunare, dar ea nu se cuvine sa fie ceruta de cei vii! Iata aici cine o cere:
Apocalipsa 6:10 Ei strigau cu glas tare, si ziceau: ,,Pana cand, Stapane, Tu, care esti
sfant si adevarat, zabovesti sa judeci si sa razbuni sangele nostru asupra locuitorilor
pamantului?``

Cine este acest popor pe care-l va razbuna Domnul? Toti cei ce se auto-intituleaza
credinciosi? Cine persecuta pe cine? "Fii roabei" pe "fii celei slobode", ne spune
Galateni! Ismael pe Isaac, ne arata Geneza. Si la fel, fii sistemelor religioase ii persecuta
pe crestinii liberi de denumiri, dar care sunt complet dependenti de Domnul si
Mantuitorul lor, Isus Hristos.
Galateni 4:29-31 Si cum s-a intamplat atunci, ca cel ce se nascuse in chip firesc prigonea
pe cel ce se nascuse prin Duhul tot asa se intampla si acum. Dar ce zice Scriptura?
,,Izgoneste pe roaba si pe fiul ei; caci fiul roabei nu va mosteni impreuna cu fiul femeii
slobode.`` De aceea, fratilor, noi nu suntem copiii celei roabe, ci ai femeii slobode.
Hristos ne-a izbavit ca sa fim slobozi.
Concluzie:
Pocaiti-va si intoarceti-va la Dumnezeu, punandu-va increderea in jertfa lui Hristos, nu in
religia voastra!
<-- Studii Generale Asupra Cartilor Vechiului Testament | urmatoarea pagina
Duminica, 27 august, 2000

CARTEA PROFETULUI MICA

"Uita-te dar la bunatatea si asprimea lui Dumnezeu..."

Cartea "tandemului" Judecata Mila

Recapitulare:
Studiul in care m-am angajat de ceva vreme este cel al Vechiului Testament...
In studiul nostru, al Vechiului Testament, am ajuns la sectiunea profetilor. Studiul
acestora il facem in ordinea cronologica si nu in cea a insiruirii lor din Biblie. Facand asa
avem o mai buna imagine a istoriei vremurilor lor si mergem in pas cu relatarile cartilor
Imparatilor si Cronicilor.
Deocamdata am studiat pe profetii literari Obadia (845) si Ioel (835), profeti ai sec.IX
in.de H. Apoi, am trecut la profetii sec. al VIII-lea dintre care amintesc pe:

Iona (782)
Osea (760)
Amos (760)
Isaia (739), si
Mica (735)

Astfel, in functie de ordinea cronologica avem:

Obadia : sau, "mandria vine inaintea caderii". Este o profetie impotriva poporului
Edomului care s-a semetit si s-a increzut in fortaretele sale de pe inaltimile de la Petra,
atacand in acelasi timp pe israeliti ce erau vulnerabili in aceea vreme. Mesajul cartii este
cumplit pentru ca nu face decat sa comunice executarea unei sentinte, fara drept de apel.
Edomitilor nu li se mai ofera o a doua sansa, ci li se "fagaduieste" distrugerea totala a
neamului lor, lucru atestat de cronicile istorice. Astazi nu mai exista nici un urmas al
edomitilor. Scrisa intre 850-840. Cel mai vechi profet literar.
Ioel : Ioel este profetul al carui refren este "Ziua Domnului". Ea reprezinta tema teologica
a cartii acestui profet, supranumit de unii "profetul penticostal" datorita referintelor pe
care le face cu privire la revarsarea Duhului Sfant :
Ioel 2:28-29 Dupa aceea, voi turna Duhul Meu peste orice faptura; fiii si fiicele voastre
vor prooroci, batranii vostri vor visa visuri, si tinerii vostri vor avea vedenii. Chiar si
peste robi si peste roabe, voi turna Duhul Meu, in zilele acelea.
Dezastrul natural al invaziei de lacuste si al secetei ii ofera lui Ioel o imagine a judecatii
lui Dumnezeu. Se pare ca profetia a fost prilejuita de invazia unui roi gigantic de lacuste
care au devorat practic totul in calea lor in tara. Nu stim exact cand s-a petrecut, dar
Dumnezeu ii arata lui Ioel ca aceasta urgie este o ilustratie a unei urgii mult mai mari
care nu este de origine naturala, ci divina. Aceea este ziua judecatii cand Dumnezeu va
face dreptate, pe unii judecandu-i iar pe altii rasplatindu-i. Desi descrierile si paralele
facute acelei zile sunt cumplite, cartea abunda si in promisiuni de restaurare si
binecuvantare pentru poporul lui Dumnezeu.
Ioel este profetul prin care Dumnezeu ne indeamna sa ne sfasiem inimile, nu
hainele!
2:12-13 ,,Dar chiar acuma, zice Domnul, intoarceti-va la Mine cu toata inima, cu post, cu
planset si bocet! Sfasiati-va inimile nu hainele, si intoarceti-va la Domnul, Dumnezeul
vostru. Caci El este milostiv si plin de indurare, indelung rabdator si bogat in bunatate, siI pare rau de relele pe cari le trimete.
Profetul Ioel este cel ce ni-l arata pe Dumnezeu de multe ori restituind ceea ce ne-au
mancat "lacustele"!
Iona : Daca este sa-l comparam pe Iona cu Isaia ne vom mira enorm de rezultatele
lucrarii acestuia. In timp ce primul raspunde foarte prompt la chemarea sa in lucrare
(vezi, Isaia 6) dar nu beneficiaza de rezultate spectaculoase, profetul Iona o incepe cu o
atitudine proasta pe care o mai are in cateva randuri si "obtine" totusi pocainta unei cetati
intregi! Felul in care Dumnezeu isi foloseste supusii este de multe ori imposibil de tras pe
hartie de calc (imprevizibil) si oferit intr-un seminar drept sablon sigur al lucrarii Lui! In
acelasi timp ura nationala (incapatanarea) si prejudecata religioasa (bigotismul) a lui Iona

scot in evidenta mila si indurarea uriasa a Domnului Dumnezeu. Aceasta este "cartea
celei de-a doua sanse" oferite omului.
In acelasi timp experienta lui Iona din burta pestelui serveste de ilustratie perfecta a
Invierii lui Isus Hristos, singurul "semn" lasat unei generatii perverse si ticaloase de
oameni.
In Luca 11:30 profetul este numit de Isus "un semn" pentru niniveni (Caci dupa cum Iona
a fost un semn pentru Niniviteni, tot asa si Fiul omului va fi un semn pentru neamul
acesta) . Profetul este o imagine stranie, pe corpul lui probabil vazandu-se urmele
lectiilor lui Dumnezeu.
Folositi inalbitorul oceanic Moby-Dick! Se pare ca dupa contactul cu sucul gastric al
unui peste mare pielea omului se inalbeste. Daca asa stau lucrurile, Iona nu trebuia sa
solicite atentia publicului. Sarea oricum in ochi! Ajuns in Ninive strabate orasul strigand
ca un acagiu ca mai sunt 40 de zile si Ninive va fi judecata. Refrenul acesta monoton
produce rezultate incredibile. Aceasta este cea mai reusita evanghelizare urbana din
istorie! Proclamatia lui Iona isi gaseste ecoul in decretul imparatului prin care orasul se
pocaieste in mod oficial (pe bune!!), prin post si rugaciune iar Dumnezeu isi retine mania.
Osea : Supranumit "sf. Ioan al Vechiului Testament". Cartea sa se remarca printr-un
mesaj unic in randul profetilor adesea acuzati ca pun accentul doar pe mania lui
Dumnezeu impotriva pacatului, dar nu si pe dragostea Lui fata de pacatos. Osea vorbeste
de o dragoste inimaginabila a lui Dumnezeu fata de un necredincios si infidel popor.
Acesta alege sa o ilustreze prin insasi viata acestui profet poruncindu-i sa ia de nevasta o
prostituata, si sa o reabiliteze. Lucrul acesta insa nu o ajuta si in repetate randuri ii este
necredincioasa barbatului ei. Domnul insa ii porunceste de fiecare data sa o aduca inapoi
in casa lui pe cea care merita sa fie lepadata. O imagine vie a relatiei lui Hristos cu
Biserica Lui. Versetul de frunte al cartii este "caci tara a savarsit o mare curvie parasind
pe Domnul!" (1:2).
Amos : Inainte de 760. El este pastorul profet din Tecoa prin care Domnul a condamnat
lipsa religiei adevarate din Israel si lipsa de dreptate. Idolatria poporului a rezultat intr-o
multime de nelegiuiri pe care profetul le condamna pe rand. Pentru ca a ales Israelul si i-a
oferit privilegiul de a fi poporul Lui, Dumnezeu se va "ocupa" mai mult de acestia decat
de alte neamuri. Odata cu binecuvantarea Lui vine si raspunderea purtarii pe masura
chemarii ceresti. Mesajul acestei carti are puterea de a trezi din letargie pe cei ce se
cred copii de drept ai lui Dumnezeu dar fara sa traiasca pe masura favorului aratat
de a fi numiti asa.
Amos a mai vorbit si de impartialitatea Domnului fata de toate neamurile pamantului.
Isaia : Cap.53 al cartii sale este o descriere profetica atat de exacta a Mantuitorului incat
aceasta carte a fost denumita "A Cincea Evanghelie", iau autorul ei, "Profetul
Evanghelic".
In acelasi timp mai este numit si profetul "gigant" datorita marimii cartii sale, fiind cel
mai citat in Noul Testament pentru ca nici o alta carte a Bibliei nu contine atat de multe

referinte la venirea Mesiei ca aceasta. El este profetul al carui nume inseamna

"Dumnezeu este mantuire", sau "Domnul mantuieste", el remarcandu-se pentru ceea ce ne
spune despre Dumnezeu ca sfintenie si judecata, dar mai ales ca plan de mantuire. Mai
mult decat oricare dintre aceste subiecte, Isaia ni-l arata pe Dumnezeu foarte preocupat de
mantuirea oamenilor oferindu-ne prefigurari ale ei prin intermediul acestui profet.
Isaia a trait intr-o vreme cand problema fundamentala a omului se manifesta in toata forta
ei in poporului ales. Poporul lui Dumnezeu l-a parasit de bunavoie pe Dumnezeul lor!! Iau incalcat poruncile si i-au spurcat curtile Templului Sau sfant, iar acum incapatanarea
lor de a-si urma calea razvratirii depasea intelegerea profetului. Asadar el a inteles ca
mantuirea era viitoare si o cauta pentru altii. El se poate numi "un cercetator" al mantuirii.
Este interesant ca aceste profetii ale venirii Mesiei, ale judecarii Iudeii si Israelului,
precum si ale intemeierii unei imparatii vesnice a Israelului i-au fost date lui Isaia pe
fondul unei coruptii a religiei in Israel care a rezultat in tot felul de alte pacate. Evreii
continuau sa mearga al Templu in timp ce in tara sporea nedreptatea si minciuna, se
angajau in ritualuri meticuloase si in aducerea de jertfe "ca la carte", in timp ce cu inima
lor erau departe de Domnul Dumnezeul lor. Dumnezeu le spune ca toate jertfele lor nu
valoreaza cat apropierea de El cu inima si a face ce este drept.
"Din toate partile cartii profetiei sale Isaia instiinteaza toate generatiile ca Mesia
vine ca Mantuitor si Imparat, atat pentru a suferi o cruce, dar si pentru a purta o
coroana!"
Isaia ne demonstreaza inspiratia lui supranaturala ca profet facand afirmatii stiintifice
exacte cu multa vreme inainte de a fi descoperite de savanti (vezi, Isaia 40).
Astazi ajungem la cartea profetului Mica...
Reper biblic: cartea lui Mica, o carte de 7 capitole, se gaseste dupa Iona si inainte de
Naum. Unde se gasesc acestia in Biblie? Nu va ramane decat sa o deschideti si sa aflati!
Cineva a spus ca daca toti crestinii ar deschide instantaneu Biblia s-ar produce cea mai
mare furtuna de praf din istoria omenirii!!
Sa ne orientam putin in cartea acestui profet!
Cine a scris-o?
Spre deosebire de alti profeti Mica nu ne ofera nici un fel de informatii autobiografice.
Ne descrie doar "venirea" Cuvantului Domnului la el:
1:1 Cuvantului Domnului, spus lui Mica, din Moreset, pe vremea lui Iotam, Ahaz,
Ezechia, imparatii lui Iuda, proorocie asupra Samariei si Ierusalimului.

Numele "Mica" al profetului inseamna "cine este ca Domnul (Iehova)?", si este un

derivat al numelui Mihail. Mica este un nume comun in Vechiul Testament. In Mica 7:18
se spune:
Care Dumnezeu este ca Tine, care ierti nelegiuirea, si treci cu vederea pacatele
ramasitei mostenirii Tale? El nu-Si tine mania pe vecie, ci Ii place indurarea!
Credeti ca atunci cand a scris cartea profetul s-a gandit la propriul sau nume? Posibil.
Tema acestei carti profetice se gaseste in semnificatia numelui profetului. Numele Mica
inseamna "cine este ca Dumnezeu?", sau, "cine este ca Domnul?". Fiindca se spune ca
profetul repeta la toata lumea "cine este ca Domnul?" numele sau este de fapt o porecla.
Cand aparea pe strada lor oamenii isi spuneau "uite ca vine 'Cine-i ca Domnul?' " (Hobart
Freeman)

Ati auzit de filozoful grec Diogene? El obisnuia sa umble pe strada ziua in amiaza mare
cu un felinar aprins. Lucrul acesta a produs o mare curiozitate la contemporanii sai.
Intrebat de ce umbla ziua cu felinarul aprins el raspundea: "caut un om cinstit"!
Mica s-a uitat la capeteniile poporului si nu a vazut pe nimeni "ca Domnul" S-a uitat la
oamenii de rand si din nou, nu a vazut pe nimeni "ca Domnul". S-a uitat apoi la profetii si
preotii poporului si nu a gasit printre ei pe nimeni "ca Domnul" si atunci a exclamat
"cine-i ca Domnul?" In acelasi timp, Mica a stiut la cine sa se uite. A avut prioritatile bine
stabilite. S-a uitat la Cel ce este ca Domnul. La El.
Mica este profetul cel mai citat in preajma sarbatorii nasterii lui Isus Hristos, asanumitul "Craciun". Daca este!
A fost putin ciudat in felul lui...
1:8 De aceea plang, ma bocesc, umblu descult si gol, strig ca sacalul, si gem ca strutul.
De unde vine Mica?
Localitatea sa natala a fost satul Moreset asezat pe granita filisteana, langa Gat, la
aproximativ 49 de km sud-vest de Ierusalim. O anexa a Iudeii, Moreset era o localitate
prin care trecea drumul din Egipt spre Ierusalim, de aceea Mica, "baiatul de la tara" nu
venea chiar asa de departe de cetatea cosmopolita a contemporanului sau Isaia,
Ierusalimul.
Chemarea sa la lucrarea profetica reiese clar din convingerea puternica pe care o
exprima in cap.3:
3:8 Dar eu sunt plin de putere, plin de Duhul Domnului, sunt plin de cunostinta dreptatii
si de vlaga, ca sa fac cunoscut lui Iacov nelegiuirea lui, si lui Israel pacatul lui.``

In contrast cu profetii falsi din vremea lui platiti sa prooroceasca o pace falsa si
amagitoare.
Ca si stil Mica este transant, categoric dar si duios si placut.
In acelasi timp cartea lui reuseste sa combine magnific bunatatea si mania Lui
Dumnezeu. In ciuda norilor pedepsirii apropiate a Iudei, Mica poate vedea totusi clar
bunatatea aratata de Domnul in rascumpararea Israelului. Sa observam "tandemurile" (ca
tot sunt la moda in politica romaneasca!?) "manie-mila", "pedeapsa-rascumparare", etc.
VREMEA SCRIERII CARTII
Primele versete ale cartii ne indica ca Mica a profetit pe vremea imparatilor Iotam (739731), Ahaz (731-715), si Ezechia (715-686), imparati ai Iudeii. Desi s-a adresat in primul
rand regatului de sud, Iudea, Mica profeteste si regatului de nord prezicand caderea
Samariei, capitala Israelului.
1:6 De aceea, voi preface Samaria intr-un morman de pietre pe camp, intr-un loc de sadit
vie; ii voi pravali pietrele in vale, si-i voi dezgoli temeliile.
De aceea, o mare parte a lucrarii sale poate fi datata inainte de robia asiriana ce a
intervenit pentru Israel in anul 722. Denuntarea idolatriei si a imoralitatii de catre
acesta pare de asemenea sa sugereze ca lucrarea sa profetica a avut loc inainte de
reformele lui Ezechia din Iudea.
Astfel profetiile lui Mica se cuprind intre anii 735 si 710.
Referinta sa exacta la caderea Samariei (1:6) ne face sa-l plasam inainte de anul 722 in.de
H., intre aprox.735 si 710.
Sub conducerea lui Ahaz (731-715) Iuda a cunoscut amenintarea Asiriei si a Siriei.
Insa, urmatorul rege Ezechia (715-686), se opune cu succes asirienilor si cu ajutorul lui
Dumnezeu rezista si respinge un asediu al Ierusalimului.
In acelasi timp, regatul Israelului isi continua faramitarea interna urmata in cele din
urma de caderea in mainile puternicului imperiu asirian.
Mica si Isaia
Am vazut ca Mica a profetit pe vremea acelorasi regi in care a proorocit Isaia indicand
astfel ca este un contemporan al lui, cat si al lui Osea din regatul de nord. Este posibil
chiar sa fi existat o relatie apropiata intre el si Isaia. Astazi este interesant de observat ca
asociem cartea lui Mica cu profetia nasterii lui Isus, pe cand cartea lui Isaia o asociem cu
moartea Sa, datorita celebrului capitol 53.
Unii numesc cartea lui Mica, un "Isaia in miniatura" datorita similaritatii stilului si a
subiectelor.

O uimitoare profetie este cea a robiei babiloniene, Babilonul fiind pe vremea aceea
inca supus Asiriei:
4:10 Sufere, fiica Sionului, si gemi ca o femeie la nastere! Caci acum vei iesi din cetate si
vei locui in camp, si te vei duce pana la Babilon! Acolo vei fi izbavita, acolo te va
rascumpara Domnul din mana vrajmasilor tai.
Mica, un om simplu
Spre deosebire de Isaia care rezida in Ierusalim, Mica vine dintr-o bogata zona agricola,
asemenea lui Amos. Se pare ca acesta a fost un om simplu dar totusi ales de Dumnezeu
sa transmita un mesaj de judecata fruntasilor si locuitorilor Ierusalimului. Condamnarile
pe care el le pronunta asupra unor mari nedreptati sociale si activitati religioase corupte
ne aminteste de profetii Amos (de la mijlocul sec. al VIII-lea in.de H.), sau de Osea din
regatul de nord, si Isaia din regatul de sud. Dealtfel, aparent ei erau contemporani cu
Mica.
Contextul acesta se potriveste datelor pe care le avem despre imparatul Ahaz (2 Regi
16:10-18)

Acesta a copiat proiectul unui altar al unui idol din Damasc si i-a cerut preotului
Urie sa-i faca unul la fel, aratand dispret si dezinteres fata de cel original.

2Regi 16:15 ...si imparatul Ahaz a dat urmatoarea porunca preotului Urie: ,,Sa arzi pe
altarul cel mare arderea de tot de dimineata si darul de mancare de seara, arderea de tot a
imparatului si darul lui de mancare, arderile de tot ale intregului popor din tara si darurile
lor de mancare, sa torni pe el jertfele lor de bautura, si sa stropesti pe el tot sangele
arderilor de tot si tot sangele jertfelor; cat despre altarul de arama, nu-mi pasa de el.``
Fiul sau, Ezechia a instituit niste reforme spirituale, printre altele repunand altarul de
arama la locul lui si "curatandu-l". Tot Ahaz este regele Iudeii care s-a aliat cu TiglatPileser al Asiriei pentru a contracara invazia Siriei si Israelului.
Impartirea cartii este relativ simpla. O treime din ea demasca pacatele compatriotilor
sai, capetenii ale poporului si oameni de rand, o alta descrie pedeapsa iminenta a lui
Dumnezeu asupra lor, si o alta, descrie restaurarea ce va avea loc odata ce se va
sfarsi vremea disciplinei.
Din intreaga carte razbate cerinta perfect justa a Domnului Dumnezeu fata de cei ce-i
cunosc standardele:
6:8 ,,Ti s-a aratat, omule, ce este bine, si ce alta cere Domnul de la tine, decat sa faci
dreptate, sa iubesti mila, si sa umbli smerit cu Dumnezeul tau?``
Toate profetiile lui Mica pot fi grupate sub forma a trei colectii de preziceri:

Fiecare dintre aceste colectii de profetii incep cu interjectia, "ascultati!" (1.2; 3:1; 6:1).
Este ca si cum profetul ar exclama: "atentiune! Am sa va spun ceva extrem de important!"
I. PRIMA COLECTIE DE PREZICERI
Cap.1-3 - Prezicerea judecatii atat asupra Iudeii (Ierusalimului) cat si asupra Israelului
(Samariei). Ambele regate vor fi distruse din cauza nelegiuirilor lor strigatoare la cer.
Mica apeleaza la o serie de jocuri de cuvinte ale numelor mai multor cetati ale Iudeii
atunci cand deplange judecata lor apropiata.
Viitoarea judecata a Iudeii este exemplificata de soarta unor cetati din vecinatatea ei.
Numele lor devin simbolice pentru pedeapsa regatului de sud. Nu doar numele ci si felul
cum suna in evreieste devine baza unei combinatii de sunete si expresii care se pierd in
toate traducerile, in afara de evreieste.
Sa le citim deocamdata in romaneste si apoi sa-i ascultam pe cei ce stiu evreieste cum
spun ca ar suna ce urmeaza:
Mica 1
10 Nu spuneti lucrul acesta in Gat (adica de ce sa nu se spuna in Gat?), si nu plangeti in
Aco(? ) tavaliti-va in tarana la Bet-Leafra.
11 Treci, locuitoare din Safir, cu rusinea descoperita; locuitoarea din Taanan nu
indrazneste sa iasa, jalea Bet-Haetelului, va ia gustul sa va opriti in el.
12 Caci locuitoarea din Marot tremura pentru pierderea fericirii ei, fiindca s-a pogorat
nenorocirea din partea Domnului pana la poarta Ierusalimului.
13 Inhama-ti caii cei iuti la car, locuitoare din Lachis; tu ai fost cea dintai pricina de pacat
pentru fiica Sionului, caci in tine s-au gasit nelegiuirile lui Israel.
14 De aceea te vei desparti de Moreset-Gat, casele din Aczib vor fi o amagire pentru
imparatii lui Israel.
15 Iti voi aduce un nou stapan, locuitoare din Maresa; slava lui Israel va merge la
Adulam.
Adica de ce sa nu se spuna in Gat? De ce sa nu se planga in Aco? Si de ce sa se
tavaleasca in tarana sa Bet-Leafra? S.a.m.d. De ce locuitorilor acelor cetati odata li se
spune sa faca ceva, apoi sa nu faca? Nu are sens. De aceea, trebuie privit la semnificatia
numelor cetatilor carora li se adreseaza si sa se compare cu ce li se spune.
Atunci, o comparatie cu ceea ce este scris aici ar niste expresii de felul:
"Cetatile de pe inaltimi vor fi coborate in vale..."
"Nu va fi pace in orasul linistii..."
Sau,

"In orasul lacrimilor, nu plangeti..."

"CE-AI-NICU-CU-MINE"?!
Se spune ca pe vremea lui Ceausescu un anume dizident al regimului a dorit sa protesteze
intr-un mod mai subtil. Astfel a iesit pe strazile Bucurestiului cu un ceainic, un samovar.
Cu el in mana mergea pe drum si striga in gura mare: "Ce-ai-nicu-cu-mine"!!??
Se spune ca ofiterilor se securitatea le-a trebuit ceva timp sa se prinda.
Profetul Mica face ceva asemanator in limba evreiasca anuntand judecata.

In cazul jocului de cuvinte si de sunete in limba evreiasca folosit de Mica primul

cuvant al vers.10 "nu spuneti" suna asemanator cu numele cetatii Gat. La fel stau
lucrurile pentru "a plange" din propozitia imediat urmatoare. Nu "aco", adica,
"nu plangeti in Aco - orasul lacrimilor". Mai departe numele localitatii BetLeafra inseamna "casa taranei". De data acesta avem o referire directa la
umilirea viitoare a Iudeii.

1:11 Treci, locuitoare din Safir, cu rusinea descoperita...

Numele cetatii Safir inseamna "frumusete" sau "farmec", de data aceasta
profetul contrastand intelesul numelui cetatii cu apropiata lor umilire, rusinare si
necinstire.
...locuitoarea din Taanan nu indrazneste sa iasa
"TAANAN" inseamna probabil "a iesi", sau "a pleca".
...jalea Bet-Haetelului, va ia gustul sa va opriti in el.
"BET-HAETEL" tradus "casa de alaturi" si semnifica "vecinatatea". Jalea cetatii
vecine Taananului, consta in faptul ca in momentul nenorocirii Bet-Haetelul nu va
putea sa ofere adapost sau ajutor, si de aici si faptul ca "locuitoarea din Taanan nu
poate sa iasa".
1:12 Caci locuitoarea din Marot tremura pentru pierderea fericirii ei, fiindca s-a pogorat
nenorocirea din partea Domnului pana la poarta Ierusalimului.
"MAROT" inseamna "amaraciune". Cetatea acesta a dorit mult sa-si recapete
fericirea si bunastarea scapand din nenorocirea ei. Din nefericire, n-a avut parte
decat de mai multa. Domnul i-a provocat si mai multa amaraciune pedepsind-o
pentru pacatele ei.
1:13 Inhama-ti caii cei iuti la car, locuitoare din Lachis; tu ai fost cea dintai pricina de
pacat pentru fiica Sionului, caci in tine s-au gasit nelegiuirile lui Israel.
Jocul de cuvinte din acest verset se face intre cuvantul "car", "rekesh" si numele
acestei cetati, Lachis. Indemnul oferit locuitoarei "cetatii carului" este sa se urce
in car si sa fuga.
1:14 De aceea te vei desparti de Moreset-Gat

MORESET inseamna "posesiune". Iudea este chemata sa renunte la proprietatea

ei, chiar aceasta cetate, ce va cadea in mainile inamicului.

...casele din Aczib vor fi o amagire pentru imparatii lui Israel.

Aici are loc un joc atat de cuvinte cat si de sunete. "ACZIB" este un adjectiv
evreiesc care inseamna "inselator", "amagitor". Astfel profetul anunta ca
adaposturile si casele impunatoare ale imparatilor Israelului nu le vor fi de nici un
fel de ajutor in fata nenorocirii. Ca adaposturi se vor dovedi "inselatoare".
1:15 Iti voi aduce un nou stapan, locuitoare din Maresa
Acelasi lucru ca si in cazul cetatii Moreset pare ca este valabil si pentru Maresa.
Si aceasta cetate al carei nume inseamna "mostenire"1 va cadea in mainile
navalitorului asirian, devenind noul ei stapan si mostenitor. Cu alte cuvinte Mica
spune ca "noul mostenitor al cetatii Mostenirea este asupritorul asirian".
...slava lui Israel va merge la Adulam.
ADULAM este un cuvant de origine arabeasca care inseamna "a se da intr-o
parte" sugerand o retragere, sau adapostire intr-o pestera. David s-a refugiat intr-o
pestera pe cand fugea dinaintea lui Saul (1Sam.22:1). Slava lui Israel despre care
se vorbeste aici nu este slava Domnului ci nobilimea care va trebui sa se refugieze
in "locul de refugiu", adica "Adulam".2
De ce a enuntat judecata, pedeapsa in maniera aceasta plastica si dramatica? Din
acelasi motiv pentru care Isus Hristos a invatat in pilde si parabole. Si anume
pentru a ascunde adevarul de cei ce nu erau dornici sa-l asculte si sa-l clarifice celor
dornici sa-l asculte! Evreii stiau ce asteapta Dumnezeu de la ei dar se impietrisera in
pacatele lor si nu erau dispusi sa asculte adevarul. De aceea judecata le este
anuntata in modul acesta misterios.
De ce a venit judecata?
Aceste jocuri de cuvinte sunt urmate de niste explicatii ale judecatii: uneltirii
premeditate, lacomie si cruzime, religie de forma, si coruptie la nivel inalt instigata de
profeti falsi.
Pe rand Mica ii condamna pe toti, apoi pe conducatori (3:1-4), si pe profetii falsi (3:5-8)
incheind cu avertismentul unei iminente judecati.
Mica nu este deloc vag in descrierea pacatelor: Oprimarea saracilor, mita judecatorilor
si a preotilor, exploatarea celor neajutorati, inselaciunea, violenta si mandria, religia de
forma, sunt cateva dintre pacatele pentru care Mica prevesteste aspra judecata a lui
Dumnezeu asupra Israelului si Iudei.
Problemele cu care se confrunta Iudea si Israelul sunt foarte similare celor din zilele
noastre. Contemporanii lui Mica se fac vinovati de cruzime, brutalitate, coruptie, jaf,
lacomie, materialism agresiv si faliment spiritual. La fel ca-n zilele noastre!

Profetul incepe prin a ne spune ca i-au deposedat de bunuri si de case pe cei saraci
(2:1-2, 8-9). Ca o culme a rautatii lor profetul ne descopera ca isi pun la care
uneltirile lor inca din asternutul lor:
1 Vai de cei ce cugeta nelegiuirea si fauresc rele in asternutul lor; cand se crapa de ziua o
infaptuiesc, daca le sta in putere.
2 Daca poftesc ogoare, pun mana pe ele, daca doresc case, le rapesc; asupresc pe om si
casa lui, pe om si mostenirea lui...
8 De multa vreme poporul Meu este socotit de Mine ca vrajmas; voi rapiti mantaua de pe
hainele celor ce trec linistiti si n-au gust de razboi.
9 Voi izgoniti din casele lor iubite pe femeile poporului Meu, luati pentru totdeauna
podoaba Mea de la copiii lor.
In plus, nu vor sa auda adevarul ci isi doresc profeti care sa incuviinteze
destrabalarea si sa laude betia:
2:6 ,,Nu proorociti!`` zic ei. ,,Sa nu se prooroceasca asemenea lucruri. Caci altminteri
ocarile nu mai inceteaza!``
2:11 Da, daca ar veni un om cu vant si minciuni, si ar zice: ,,Iti voi prooroci despre vin, si
despre bauturi tari!`` acela ar fi un prooroc pentru poporul acesta!
PACATUL LIDERILOR (capeteniilor) poporului: nedreptatea. Iubesc raul si urasc
binele.
3:1-4 Am zis: ,,Ascultati, capetenii ale lui Iacov, si mai mari ai casei lui Israel! Nu este
datoria voastra sa cunoasteti dreptatea? Si totusi voi urati binele si iubiti raul, le jupuiti
pielea si carnea de pe oase! Dupa ce au mancat carnea poporului Meu, dupa ce-i jupoaie
pielea, si-i sfarama oasele; il fac bucati; ca ceea ce se fierbe intr-o oala, ca si carnea dintrun cazan, apoi striga catre Domnul. Dar El nu le raspunde, ci Isi ascunde Fata de ei in
vremea aceea, pentru ca au facut fapte rele.
2:9 ,,Ascultati dar lucrul acesta, capetenii ale casei lui Iacov, si mai mari ai casei lui
Israel, voi, carora va este scarba de dreptate, si cari suciti tot ce este drept; Voi cari ziditi
Sionul cu sange, si Ierusalimul cu nelegiuire!
6:12-13 Pentru ca bogatii lui sunt plini de salnicie, locuitorii lui spun minciuni, si limba
lor este numai inselatorie in gura lor, de aceea, si Eu te voi lovi cu suferinta, te voi pustii
pentru pacatele tale.
Ca organizare societatea omeneasca se pare ca cuprinde trei categorii de conducatori:
liderii spirituali, liderii civili si liderii morali. Acestia trebuiau sa fie cei mai corecti si
integri. Din pacate acestia se dovedesc a fi cei mai corupti, imorali si nelegiuiti, uitand ca
ocupa pozitii in care il reprezinta pe Dumnezeu. Pavel enunta clar acest adevar:
Romani 13:1-4 Oricine sa fie supus stapanirilor celor mai inalte; caci nu este stapanire
care sa nu vina de la Dumnezeu. Si stapanirile cari sunt, au fost randuite de Dumnezeu.

De aceea, cine se impotriveste stapanirii, se impotriveste randuielii puse de Dumnezeu; si

cei ce se impotrivesc, isi vor lua osanda. Dregatorii nu sunt de temut pentru o fapta buna,
ci pentru una rea. Vrei dar sa nu-ti fie frica de stapanire? Fa binele, si vei avea lauda de la
ea. El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tau. (de trei ori se afirma acest lucru!)
Cand oamenii aflati in aceste pozitii sunt constienti de acest mandat divin tara respectiva
beneficiaza de o buna conducere. Insa atunci cand liderii unui popor uita acest adevar in
tara domneste oprimarea, coruptia, mita si nedreptatea.
PACATUL PROFETILOR: ei anunta pacea si amagesc poporul ca nu trebuie sa se
pocaiasca. Iubesc banii. Proorocesc contra cost:
3:5 ,,Asa vorbeste Domnul despre proorocii cari ratacesc pe poporul meu, cari, daca au
de muscat ceva cu dintii, vestesc pacea, iar daca nu li se pune nimic in gura, vestesc
razboiul sfant:
3:11 Capeteniile cetatii judeca pentru daruri, preotii lui invata pe popor pentru plata, si
proorocii lui proorocesc pe bani; si mai indraznesc apoi sa se bizuie pe Domnul si zic:
,,Oare nu este Domnul in mijlocul nostru? Nu ne poate atinge nici o nenorocire!``
3:12 De aceea, din pricina voastra, Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un
morman de pietre, si muntele Templului o inaltime acoperita de paduri.
<-- Studii Generale Asupra Cartilor Vechiului Testament | urmatoarea pagina
Duminica, 3 septembrie, 2000
Autor: Teodor Macavei

CARTEA PROFETULUI NAUM

"Este prea tarziu pentru Ninive!"

Recapitulare: Data trecuta am studiat cartea profetului Mica -- "Cine este ca Domnul?"
Cartea profetului Naum se gaseste dupa cartea lui Mica si inainte de cartea profetului
Habacuc. Are 3 capitole. Cu adevarat, un profet mic!
INTRODUCERE
Profetia lui Naum asemenea celei a lui Iona priveste un singur subiect: soarta cetatii
Ninive. In Septuaginta aceasta profetie este plasata imediat dupa Iona ca o continuare a
acelei profetii, un fel de "partea a II-a la episodul Ninive". Naum este una dintre profetiile
complet implinite ale Scripturii.
Amandoua ofera o invatatura morala perfecta: prima, abaterea judecatii lui Dumnezeu
ca un rezultat al pocaintei sincere (cu roade), iar in cea de-a doua, executarea pedepsei de
catre Dumnezeu din pricina rautatii invederate (staruitoare, necorijate) a omului.

Povestea ninivenilor ilustreaza mai mult decat orice INCAPATANAREA firii

pamantesti fata de lucrurile Duhului. Obstinenta in pacat a celui ce doar cu putin
inainte a fost crutat de judecata ramane inca unul din misterele greu de inteles ale firii
omenesti.
Cu aproape 100 de ani mai inainte, pocaindu-se la predicarea lui Iona, ninivenii sunt
crutati de Dumnezeu. Totusi, dupa scurgerea unui secol, ei devin mai rai ca inainte.
Atunci judecata lui Dumnezeu nu a mai intarziat!
Ii este foarte usor omului care aude de mila infinita a lui Dumnezeu sa-si amestece
credinta lui mintala sau sentimentala cu fapte pe care nu le-ar face daca ar cunoaste si
celelalte atribute ale lui Dumnezeu. Multi il aleg doar pe "dumnezeul" care promite multa
mangaiere, dar nu si pe Acesta :
Naum 1:2-3 Domnul este un Dumnezeu gelos si razbunator; Domnul Se razbuna si este
plin de manie; Domnul Se razbuna pe potrivnicii Lui, si tine manie pe vrajmasii Lui.
Domnul este indelung rabdator, dar de o mare tarie; si nu lasa nepedepsit pe cel rau.
Domnul umbla in furtuna si in vartej, si norii sunt praful picioarelor Lui.
Matthew Henry: Domnul este un Dumnezeu gelos si razbunator si Domnul este indelung
rabdator! Fiecare sa-si aleaga ce i se cuvine ca se spune despre Dumnezeu in aceasta
carte: pacatosii sa bage la cap si sa tremure, iar sfintii s-o citeasca si sa se bucure. Mania
lui Dumnezeu este aici revelata din cer impotriva vrajmasilor Lui, bunatatea si mila Lui
promise supusilor Sai loiali, iar puterea infricosatoare vizibila pentru toti, facand mania
Sa sa fie foarte inspaimantatoare iar bunatatea Lui foarte dezirabila.
Efes.1:4-6 IN EL, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si
fara prihana inaintea Lui, dupa ce, in dragostea Lui, ne-a randuit mai dinainte sa fim
infiati PRIN ISUS HRISTOS, dupa buna placere a voiei Sale, spre lauda slavei harului
Sau, PE CARE NI L-A DAT IN PREA IUBITUL LUI.
In functie de cine esti, asa va fi Domnul fata de tine. Fie una, fie alta. Esti in Preaiubitul,
atunci Tatal ti se va arata indelung rabdator. Nu esti, atunci fara indoiala El ti se va arata
gelos si razbunator. In aceasta carte, mania Domnului este limpede contrastata cu
bunatatea Sa fata de ai Lui. Imaginea scripturala a Domnului Dumnezeu nu este totuna cu
aceea a trufasilor filozofi ai acestei lumii!
Dumnezeu Tatal este intr-adevar incet la manie si gata sa ne ierte, dar sub nici o forma
nu-l va socoti drept pe cel vinovat ci, asa cum spune
Romani 2:8-9 ...si va da manie si urgie celor ce, din duh de galceava, se impotrivesc
adevarului si asculta de nelegiuire. Necaz si stramtorare va veni peste orice suflet
omenesc care face raul: intai peste Iudeu, apoi peste Grec.
Cine ar putea sa se impotriveasca maniei Lui?
Desi s-au pocait la propovaduirea lui Iona, totusi, dupa nu mai putin de un secol
ninivenii devin mai rai si mai cruzi si necrutatori, si cad sub pedeapsa divina prezisa de

Naum. Acesta le mustra aspru mandria, oprimarea, idolatria, brutalitatea si cruzimea,

pronuntand distrugerea lor finala sigura..
Aceste doua carti si aceste doua relatari istorice (Iona si Naum) cuprinse in ele intregesc
tabloul revelatiei caracterului lui Dumnezeu.. Cele doua atribute, mila si mania lui
Dumnezeu, sunt prezentate echilibrat. Bunatatea si asprimea Lui ies la iveala in ambele.
Astfel, Dumnezeu este milos fata de cel ce se pocaieste, dar neindurator si aprins in
mania Lui in fata rautatii trufase.
Naum 1:1-8
Proorocie despre Ninive. Cartea Proorociei lui Naum, din Elcos. 2Domnul este un
Dumnezeu gelos si razbunator; Domnul Se razbuna si este plin de manie; Domnul Se
razbuna pe protivnicii Lui, si tine manie pe vrajmasii Lui. 3Domnul este indelung
rabdator, dar de o mare tarie; si nu lasa nepedepsit pe cel rau. Domnul umbla in furtuna si
in vartej, si norii sunt praful picioarelor Lui. 4El mustra marea si o usuca, face sa sece
toate raurile; Basanul si Carmelul tanjesc, si floarea Libanului se vestejeste. 5Se clatina
muntii inaintea Lui, si dealurile se topesc; se cutremura pamantul inaintea Lui, lumea si
toti locuitorii ei. 6Cine poate sta inaintea urgiei Lui? Si cine poate tinea piept maniei Lui
aprinse? Urgia Lui se varsa ca focul, si se prabusesc stancile inaintea Lui. 7Domnul este
bun, El este un loc de scapare in ziua necazului; si cunoaste pe cei ce se incred in El. 8Dar
cu niste valuri ce se varsa peste mal, va nimici cetatea Ninive, si va urmari pe vrajmasii
Lui pana in intuneric.
Trasaturile izbitoare ale caracterului divin care dezvaluie justitia inflexibila a lui
Dumnezeu apar peste tot in aceasta profetie.
Sa privim la cum ni-l descrie Naum:
impotriva celui rau este "gelos si razbunator" (1:2)
este plin de manie (1:2)
nu lasa nepedepsit pe cel rau (1:3)
de nestavilit (de neoprit) in declansarea maniei sale aprinse (1:6)
plin de o mare tarie (1:3-6)
Fata de cel ce se pocaieste, El este:

indelung rabdator (1:3)

bun (1:7a)
un loc de scapare in ziua necazului (1:7b)
ii cunoaste pe toti cei ce se incred in El (1:7c)
un Protector (1:15)

Mai jos vom reveni asupra revelatiilor pe care Naum le face asupra caracterului lui
Dumnezeu si le vom privi mai atent.
MESAJUL PE CARE-L PUTEM RETINE DIN ACEASTA CARTE ESTE UNUL
LIMPEDE PUS INAINTEA CELUI DECIS SA CONTINUE IN PACAT: Domnul i-a

promis pedeapsa si se va tine de cuvant daca el nu se va pocai intre timp! Dumnezeu

nu vrea lucrul acesta, dar va fi obligat sa-l indeplineasca daca omul staruieste la
nesfarsit in pacat.
Le vorbeste celor determinati sa plece de aici la fel cum au intrat si sa nu se schimbe prea
mult. Acestia nu vor scapa.
"Multora le-ar place ca religia sa fie asemenea unui paratraznet pe casele lor, care sa
abata si sa preia de la ei fulgerele maniei divine" Henry Ward Beecher (1813-1887)

CINE A SCRIS-O?
1:1 Proorocie despre Ninive. Cartea Proorociei lui Naum, din Elcos.
Numele lui Naum apare din primul verset ,indicand cine este autorul ei. Numele
profetului inseamna "mangaiere" sau "consolare", unii spunand ca "Naum" ar fi de fapt o
prescurtare a numelui Neemia care inseamna "mangaierea Domnului".
International Standard Bible Encyclopedia sustine ca numele lui Naum este simbolic
pentru mesajul cartii si are menirea de a transmite judecata si pedeapsa asupritorului,
poporul asirian si mangaiere poporului oprimat si chinuit al Iudeii. Se vrea sa le aduca
usurare in fata amenintarii asiriene.

DE UNDE VINE AUTORUL? Date biografice

In afara de numele sau si de locul de provenienta aceasta carte nu ne dezvaluie prea multe
despre autorul ei.
Naum insusi spune ca vine din Elcos. Pana in zilele noastre orice tentative de a stabili cu
precizie unde este localizat Elcosul au fost zadarnice. Sa luam la rand cateva teorii.
1. S-ar putea sa fie vorba de Al-Qush, localitate aflata in nordul Iraqului pe malul
stang al Tigrului, si la doua zile distanta de locul unde au fost descoperite ruinele
cetatii Ninive. Daca asa stau lucrurile inseamna ca Naum este un urmas al
israelitilor dusi in robie de Asiria in urma invadarii din 722 in. de H. a Samariei
(Palestinei, regatului de nord, Israelul), traind o experienta similara celei a lui
Daniel, rob in Babilon.
2. O a doua teorie sustine ca in Galilea ar fi existat un sat cu acest nume. Sfantul
Ieronim este cel ce indica acest lucru. Localitatea de astazi se numeste El-Kauze,
langa Rama.
3. O a treia posibilitate este cea ca localitatea Capernaum sa-i poarte de fapt
numele acestui profet: "Kepher-Naum", adica "cetatea lui Naum" numita asa in
cinstea acestui profet. Localitatea se gaseste in Galilea, dupa cum bine stim, in
regatul de nord, Israelul.
4. Lucrul acesta nu pare sa se potriveasca bine cu interesul deosebit pe care-l arata
nu acestui regat ci celui din sud, Iudea. De aceea, altii sustin ca de fapt in Iudea a
existat o localitate neinsemnata numita chiar asa, Elcos, dar care a disparut in
timp. A proveni din sud armonizeaza mai bine cu mesajul sau.

Nu este neaparat esential sa determinam de unde provine Naum, ci sa vedem ce

importanta are mesajul lui pentru cei carora le-a fost transmisa profetia si ce invataturi ne
comunica noua peste veacuri.
Forma literara
Ca forma literara, profetia este infatisata sub forma unui poem de o excelenta calitate.
Multi lingvisti au comparat-o ca stil si calitate cu profetia lui Isaia. Imaginile sunt vii si
foarte ilustrative. Limbajul este puternic, dinamic si apasat. Dinamica discursului este
mare, fulminanta, te ia pe sus. Ascultati-l cum descrie intrarea in cetate a navalitorului:
2:4 Duruiesc carale pe ulite, se napustesc unele peste altele in piete; parca sunt niste faclii
la vedere, si alearga ca fulgerele... 5El, imparatul Ninivei, cheama pe oamenii lui cei
viteji, dar ei se poticnesc in mersul lor; alearga spre ziduri, si se gatesc de aparare...
6
Portile de la rauri sunt deschise, si palatul se prabuseste!... 7S'a ispravit cu ea: este
dezgolita, este luata; slujnicele ei se vaita ca niste turturele, si se bat in piept. 8Ninive era
odinioara ca un iaz plin. de apa... Dar iata-i ca fug!... ,,Stati! Stati! Opriti-va!... Dar nici
unul nu se intoarce...`` 9Jafuiti argintul! Jafuiti aurul! Acolo sunt comori nesfarsite, tot
felul de bogatii de lucruri scumpe! 10Este jafuita, pustiita, si stoarsa de tot! Inima ii e
mahnita, ii tremura genunchii, toate coapsele sufar, si toate fetele au ingalbenit.
3:1 Vai de cetatea varsatoare de sange, plina de minciuna, plina de salnicie, si care nu
inceteaza sa se dedea la rapire!... 2Auziti pocnetul biciului, uruitul rotilor, tropaitul cailor,
si durduitul carelor! 3Se arunca navalnici calaretii, scanteiaza sabia, fulgera sulita... O
multime de raniti!... Gramezi de trupuri moarte!... Morti fara numar!... Cei vii se
impiedica de cei morti!...
Genul acesta de exprimare poate fi usor dramatizat si pus in scena! Va amintiti de
teatrul radiofonic? Cartea aceasta seamana perfect cu ecranizarea unei invazii in care
autorul are o viziune a carelor babiloniene de lupta ce patrund in cetate in iuresul
navalirii. Ceea ce este si mai extraordinar este ca ea se face inainte de invazia propriuzisa si nu dupa, fiind vorba de o profetie divina inspirata si nu de cronica istorica a unei
lupte deja date.
VREMEA SCRIERII PROFETIEI
Un important indiciu istoric oferit de Naum este mentiunea distrugerii cetatii No-Amon
care nu este alta decat celebra Teba a Egiptului (3:8-10). No-Amon este numele evreiesc
al aceleiasi cetati. Profetul vorbeste la timpul trecut de capturarea si distrugerea acestei
cetati falnice a egiptenilor, capitala a Egiptului in timpul celei de-a Opta Dinastii a
faraonilor, situata pe malul estic al Nilului si care ne aminteste astazi de existenta ei prin
ruinele Karnak-ului si Luxor-ului, in Egipt. Teba era centrul de cult al zeului Amon
(probabil Soarele sau Jupiter) impotriva caruia Ieremia si Ezechiel au pronuntat judecata
(Ier.46:25, Eze.30).
3:8-10 Esti tu mai buna decat No-Amon, cetatea care sedea intre rauri, inconjurata de
ape, avand ca zid de aparare marea, ca ziduri marea? Etiopia si Egiptenii fara numar erau

taria ei, Put si Libienii erau ajutoarele ei. Si totus a trebuit sa plece si ea in surghiun, s'a
dus in robie; si pruncii ei au fost zdrobiti in toate colturile ulitelor; au aruncat sortul
asupra fruntasilor ei, si tot mai marii ei au fost aruncati in lanturi.
Se stie ca Ninive a fost distrusa de babilonieni in jurul anului 607, iar No-Amon (Teba)
663 de catre asirianul Asurbanipal. Fiindca doar de la moartea acestuia din anul 626
Asiria a inceput sa decada ca imperiu, data profetiei lui Naum (care inca presupune Asiria
in gloria ei), sugereaza aproximativ anul 650.
Un alt indiciu ni-l ofera lipsa oricarei mentiuni a vreunui rege al Iudeii sau al
Israelului. Israelul era dus in robie, dar Iuda inca exista. Perioada aceasta este acoperita
de domnia unuia dintre cei mai nelegiuiti regi ai Iudeii, si anume Manase (695-642), fapt
care explica de ce profetul nici macar nu-l gaseste vrednic de mentionat.
ORGANIZAREA CARTII
Hobart Freeman spune ca profetia lui Naum se poate imparti in trei parti.
(I.) Primul capitol este un psalm (cantec) de triumf asupra iminentei caderi a cetatii
Ninive, asupritoarea Israelului si amenintarea Iudeii. Primul capitol mai poate insemna si
"pronuntarea sentintei".
(II.) Al doilea capitol descrie asediul si distrugerea cetatii (sau, "executarea sentintei"),
iar capitolul al treilea (III.) prezinta cauzele caderii acestei mari cetati.
Ca si mesaj escatologic, nu straluceste, dar...
Desi profetia aceasta, spre deosebire de altele (vezi, Ioel, Mica, etc.), nu se incheie cu
instaurarea de la sfarsitul vremurilor a Imparatiei Mesiei, totusi pare limpede ca mesajul
ei aduce mangaiere regatului Iudeii.
Caderea prezisa a sfidatoarei capitale a puternicului imperiu asirian, reprezentanta
simbolica a tuturor natiunilor pagane care au cautat sa distruga poporul lui Dumnezeu
Israelul, ne sugereaza ca in cele din urma imperiul raului va fi distrus si ca dominatia
binelui si a dreptatii va fi instituita in lume (Naum 2:2, Mica 4:6-8, 5:5).
Ninive fiind cel mai puternic dusman al Israelului pe vremea aceea, cetatea este
reprezentativa si simbolica pentru toti dusmanii lui Dumnezeu si ai poporului Sau care
vor fi zdrobiti la Cea de-a Doua Venire a Mesiei.
Declaratiile din Naum 1:2-3 constituie promisiunea sigura a inevitabilei judecati a lui
Dumnezeu asupra tuturor potrivnicilor Sa, de acum sau de la sfarsitul veacurilor:
2 Domnul este un Dumnezeu gelos si razbunator; Domnul Se razbuna si este plin de
manie; Domnul Se razbuna pe protivnicii Lui, si tine manie pe vrajmasii Lui.
3 Domnul este indelung rabdator, dar de o mare tarie; si nu lasa nepedepsit pe cel rau.
MESAJUL CARTII
Cartea nu prezinta nici un fel de dificultati de interpretare. Ea este o declaratie profetica
directa privind judecarea Asiriei si a capitalei ei, Ninive pentru atrocitatile ei, pentru
cruzimea ei neinchipuita si idolatria ei scarboasa.

Dati-mi voie sa rezum mesajul cartii in doua invataturi distincte:

I. amanarea pocaintei nu este de bun augur!
II. cel drept este razbunat la urma
"POVARA" LUI NAUM (Ii auzim adesea pe crestini spunand, "Domnul mi-a pus aceasta
"povara" pe inima..."??!!)
Este foarte interesant ca in limba engleza in primul verset al cap.1 apare cuvantul
"POVARA" in loc de profetie. Se spune "povara" lui Naum privind Ninive. Mesajul
pe care el singur trebuie sa-l transmita este unul "greu" atat prin continutul lui -- o
judecata cumplita si nemiloasa a Asiriei -- cat si prin faptul ca-l transmite unei natiuni
inca puternice pe vremea lui.
In acelasi timp cartea demonstreaza ca nu "cel puternic face legea". Marele imperiu
asirian a carui capitala era Ninive s-a laudat cu puterea si bogatia lui, dar nu si-a
recunoscut pacatele si nici nu vrea sa-l asculte pe Dumnezeu. Dupa cum vom vedea,
caderea unei asemenea puteri este inevitabila. La urma urmei, stiau de la Iona ce vrea
Dumnezeu de la ei.
Ninivenii se pocaiesc de pocainta lor, regreta parerea de rau avuta...
Natiunii asiriene i se spune prin Naum ca "I-A SUNAT CEASUL"! Dupa ce initial au
vazut rodul pocaintei lor in crutarea cetatii lor, acum ei se pocaiesc de pocainta lor,
regreta parerea de rau avuta si devin de doua ori mai rai si mai cruzi. Impreuna cu cainele
se intorc la vomitatul lor si cu scroafa se balacesc in mocirla.
De aceea, Dumnezeu nu le mai trimite un om cu mesajul (probabil l-ar fi omorat), cum a
facut-o cu Iona, ci le trimite doar anuntul sortii lor ireversibile. Ninivenii sunt si ei
inclusi mai jos in cuvintele autorului epistolei catre Evrei ca fiind cei "gata", "copti"
pentru o judecata implacabila, hotarata.
Evrei 10:26-27 Caci, daca pacatuim cu voia, dupa ce am primit cunostinta adevarului, nu
mai ramane nici o jertfa pentru pacate, ci doar o asteptare infricosata a judecatii, si vapaia
unui foc, care va mistui pe cei razvratiti.
Cam aceasta este starea ninivenilor!
"Da, Dumnezeu este milos si bun, dar daca de partea lor oamenii nu continua in pocainta
si nu staruiesc in ea, nu se pot astepta ca Dumnezeu, de partea Lui, sa staruie in binele
care a inceput sa li-l faca. In cazul inrairii peste masura a ninivenilor, suspendarea
judecatii se anuleaza si pedeapsa nu mai intarzie a se abate asupra lor." (adaptare libera dupa
Matthew Henry)

Ieremia 18:10 Dar daca neamul acesta face ce este rau inaintea Mea, si n'asculta glasul
Meu, atunci Imi pare rau si de binele, pe care aveam de gand sa i-l fac. (si, da, atunci ei,
oamenii sfarsesc prin a fi judecati!)
Da, lui Dumnezeu "ii pare rau" si atunci cand o face judeca (vezi, si Gen.6:6)!

<-- Studii Generale Asupra Cartilor Vechiului Testament | urmatoarea pagina

Duminica, 15 octombrie, 2000
Autor: Teodor Macavei

Cartea profetului Habacuc

"Cel neprihanit va trai prin credinta si va astepta prin

rabdare mantuirea lui Dumnezeu"
Dupa studiul general de data trecuta al cartii profetului Ieremia, astazi revenim asupra
"profetilor mici".
INTRODUCERE
Situare in Biblie - Cartea profetului Habacuc se gaseste dupa Naum si inainte de Tefania,
doi profeti despre care deja am studiat. Cartea lui Habacuc cuprinde doar trei capitole. O
carte relativ scurta, totusi plina de semnificatie, si care poate fi citita toata odata.
Cartea acestui profet contine o singura profetie impartita in doua parti.
1. Prima parte (cap.1-2) contine un dialog de intrebari si raspunsuri purtat intre profet si
Dumnezeu si prilejuit de prevestirea pedepsirii Iudeii prin intermediul babilonienilor, iar
2. cea de-a doua (cap.3) consta in laudarea poetica a interventiei lui Dumnezeu in lume
pentru a aduce mantuirea tuturor celor ce au trait prin credinta, asa cum profetul
recunoaste ca El a mai facut-o in trecut.
Cu o suta de ani inainte, profetul Isaia prezisese caderea Iudeii in robia Babilonului drept
pedeapsa pentru pacatele ei, Habacuc fiind profetul care apare exact in pragul acestei
perioade pentru a fi martor la implinirea profetiei predecesorului sau.
Alaturi de Ecleziastul si Iov profetia lui Habacuc face parte din sectiunea de filozofie
sacra a Bibliei deoarece vedem in aceasta carte ca are loc un schimb polemic de intrebari
si raspunsuri intre profet si Dumnezeu asupra unor chestiuni binecunoscute care framanta
omul zilelor noastre.
Cartea lui Habacuc se aseamana celei a lui Iona pentru ca fiecare capitol debuteaza cu o
intrebare care-l framanta pe profet si se incheie cu experienta pe care o traieste profetul,
experienta raspunsului pe care-l da Dumnezeu la nedumeririle sale.
Sa nu uitam sa "traducem" in limba romana moderna unii dintre termenii folositi in
aceasta traducere Cornilescu. Altfel s-ar putea sa ramanem nedumeriti. Printre acestia
amintesc "silnicie" care inseamna "violenta".

STRUCTURA - Cartea poate fi structurata in trei parti:

in primul capitol, profetul se plange lui Dumnezeu

in al doilea, profetul il asculta pe Dumnezeu
in al treilea, profetul se roaga lui Dumnezeu si-l lauda pentru planurile Sale
marete de izbavire.

Proorocia incepe cu un...

1:2 PANA CAND VOI STRIGA CATRE TINE, DOAMNE, FARA S-ASCULTI? PANA
CAND MA VOI TANGUI TIE, FARA SA DAI AJUTOR?
si se termina cu un...
3:18 EU TOT MA VOI BUCURA IN DOMNUL, MA VOI BUCURA IN DUMNEZEUL
MANTUIRII MELE!
Tema care incununeaza cartea este "cel neprihanit va trai prin credinta". Daca Habacuc
nu ar fi avut credinta sa astepte raspunsurile lui Dumnezeu la intrebarile sale chinuitoare
s-ar fi dovedit lipsit de neprihanire.
DESPRE AUTOR
Numele sau evreiesc, cu rezonanta deosebita, ce suna putin nostim in romaneste,
inseamna "imbratisare", sau "imbratisarea dragostei". Martin Luther ofera o definitie
deosebita a acestui nume, spunand ca "Habacuc inseamna cel ce-l imbratiseaza pe altul, il
ia in brate. Habacuc isi strange la piept poporul, il mangaie si-l incurajeaza ca pe un copil
ce plange asigurandu-l ca, daca asa vrea Dumnezeu, va fi bine la urma".
El este supranumit "Toma necredinciosul" Vechiului Testament. El este omul care pune
intrebarile nelinistitoare si chinuitoare ce ne apartin noua tuturor.
MANGAIERE SI SUSTINERE
Cartea lui Habacuc aduce mangaiere in una dintre cele mai tulburatoare probleme ale
omului. Si anume, de ce ingaduie Dumnezeu sa se intample unele lucruri. Mai ales
cele rele. Nu cunosc o intrebare mai actuala decat aceasta.
Citind profetia lui Habacuc veti descoperi ca problema cu care s-a confruntat si la care in
cele din urma a primit raspunsul, devenind astfel un mangaietor si un sustinator al
poporului sau aflat in necaz, este exact ACEEASI PROBLEMA cu care noi ne
confruntam in zilele noastre. Profetul a trait intr-o vreme cand nimic nu mergea bine. Intro vreme de imoralitate, de violenta, de coruptie, de ura, generalizate. Din nou afirm cat
de potrivite sunt studiile acestor profeti pentru vremurile prin care tara noastra
trece! Avem nevoie sa studiem profetii!
CONVINGERE. Acesta este motivul pentru care doresc sa ne angajam in studiul
intregului Cuvant al lui Dumnezeu si nu doar al unor portiuni ale lui, deoarece el contine

raspunsuri la cele mai profunde si chinuitoare intrebari ale noastre. Insa pentru a ajunge
la ele trebuie sa cercetam mai indeaproape Scriptura si trebuie sa-i luam in considerare
toate partile, fara exceptie. Raspunsurile lui Dumnezeu la intrebarile noastre sunt
presarate in diferite locuri ale ei.
Unii dintre rabinii din trecut au vazut o legatura intre numele profetului si intamplarea din
2 Imparati 4:16 unde profetul Elisei ii spune Sunamitei "la anul pe vremea aceasta vei
tine in brate un fiu", sustinand ca acest fiu este de fapt profetul Habacuc. Asta inseamna
ca el sa fi trait in sec. al IX-lea in. de H., lucru care nu se potriveste deloc cu conditiile
morale si istorice pe care cartea sa le descrie, si nici cu mentiunea caldeenilor care nu
erau atunci deloc proeminenti pe scena lumii.
Multe alte legende au fost generate in jurul numelui si persoanei sale.
Cartea apocrifa "Bel si balaurul" sustine ca Habacuc i-a dus paine si ciorba lui Daniel in
timp ce acesta se afla in groapa cu lei, salvandu-i astfel viata. Se spune ca un inger este
cel ce l-a dus pe Habacuc la Daniel.
1:1 "Proorocia descoperita proorocului Habacuc"
Alti comentatori mai recenti (Keil) au sugerat, datorita rubricii de incheiere si mentionarii
instrumentului cu coarde al psalmistului, ca Habacuc ar fi fost un levit ce participa la
inchinarea din Templu. Dar nici David si nici Ezechia nu au fost leviti si totusi au cantat
in Templu cu instrumentul cu coarde (vezi, Isaia 38:20). In acelasi timp el singur se
identifica drept "profet", nu levit (1:1). Aceasta pare ca a fost ocupatia lui. Unii au fost
pastori, altii preoti, dar Habacuc este de profesie profet.
Din pacate cartea sa nu ofera nici un fel de alte date biografice. Nici despre localitatea de
unde provine, nici despre regii in timpul carora a proorocit. Spune doar ca este un profet
ceea ce poate da de inteles ca este binecunoscut si ca aceasta prezentare a sa e suficienta.
Dupa citirea cartii, noi putem adauga ca Habacuc este si poet. Profet si poet.
Cel mult putem sa deducem ca a fost un contemporan al lui Ieremia si Tefania, si, alaturi
de acestia, a prezis invazia babiloniana si pustiirea Ierusalimului.
VREMEA SCRIERII CARTII
Este scrisa probabil in vremea domniei lui Ioiachim (609-597). Unii sugereaza ca ar fi
scrisa in timpul domniei lui Iosia, dar conditiile morale descrise de Habacuc sunt mult
mai sumbre decat cele din perioada de inviorare initiata de acest rege reformator.
Habacuc apare exact in preajma disparitiei regatului Iudeii, inainte de intunericul robiei
babiloniene.
Conditia spirituala a Iudeii in vremea lui Habacuc este deplorabila. Doar la vreo zece
ani dupa reformele lui Iosia si in pragul cuceririi ei de catre babilonieni, tara era
caracterizata de coruptie si de nedreptate. Ioiachim a fost un rege rau. In frunte cu liderii
poporului, tara era plina de idolatrie:

2Cronici 36:14 Toate capeteniile preotilor si poporul au inmultit si ei faradelegile, dupa

toate uraciunile neamurilor; si au pangarit Casa Domnului, pe care o sfintise El in
Ierusalim.
1:3,4 "Pentru ce ma lasi sa vad nelegiuirea si Te uiti la nedreptate? ...Asuprirea si silnicia
se fac supt ochii mei, se nasc certuri, si se starneste galceava. De aceea legea este fara
putere, si dreptatea nu se vede, caci cel rau biruieste pe cel neprihanit, de aceea se fac
judecati nedrepte."
Iata conditiile sociale care predominau in Iudea vremii lui Habacuc.
Legea era continuu ignorata, incalcata in mod regulat -- nu avem si noi, romanii, expresia
"legile sunt facute ca sa fie incalcate"? -- intr-un cuvant, nu exista dreptate in tara.
"Nelegiuire" este cuvantul cel mai potrivit pentru a caracteriza vremurile respective. De
aceea, profetul exclama indignat inaintea lui Dumnezeu:
1:13 Ochii Tai sunt asa de curati ca nu pot sa vada raul, si nu poti sa privesti nelegiuirea!
Cum ai putea privi Tu pe cei misei, si sa taci, cand cel rau mananca pe cel mai neprihanit
decat el?
Poate uneori ne intrebam si noi, romanii: Oare Dumnezeu sta nepasator fata de
coruptia, hotia si nedreptatea din tara noastra? S-ar putea sa ajungem si noi la niste
raspunsuri, ca Habacuc!
Cert este ca, daca Dumnezeu este asa cum il stim, El nu sta nepasator!
Forma literara a scrierii
Incheierea cartii cu formula "Catre mai marele cantaretilor. De cantat cu instrumente cu
coarde." (Hab.3:19) demonstreaza ca aproape toata cartea, sau o mare parte a ei, este de
fapt un cantec, un psalm. Cel putin ultimul capitol este limpede un psalm (deci, o
cantare) de o frumusete rara.
Teologie pe note...
Este interesant cum, in fata raspunsurilor pe care le primeste de la Dumnezeu, profetul
inalta un psalm de lauda la adresa Lui. Altii poate s-ar fi asezat la masa de scris si ar fi
"nascocit" pe loc zece volume de teologie. Habacuc, in schimb, recomanda ca ultima
parte a scrierii sale sa fie cantata. Interesant! Teologie pe note muzicale!
MESAJUL CARTII
Profetia lui Habacuc este cartea unei polemici "civilizate" cu Dumnezeu. A unui "schimb"
intre om si Dumnezeu.
Cartea debuteaza in disperare si se incheie in speranta si mangaiere. Motivul
disperarii este rautatea Iudeii aparent ignorata la inceput de Dumnezeu dar apoi pedepsita
de catre un popor si mai rau decat ei, babilonienii, fapt care ii ridica intrebari profetului
pe care acesta le pune in mod cuvenit lui Dumnezeu, nu omului.

Vedem ca dupa ce Dumnezeu ii raspunde, profetul prinde curaj pentru ca Acesta ii arata
ca la randul lor, babilonienii nu vor ramane nepedepsiti pentru pacatosenia lor.
Vernon McGee spune, "Cartea incepe cu un semn de intrebare si se incheie cu un semn
de exclamatie".
Habacuc este un mare "DE CE". De ce Dumnezeu ingaduie raul din lume, este o intrebare
pe care fiecare om si-o pune.
Profetia pe care acesta o scrie reprezinta raspunsul la intrebarea, "va face Dumnezeu
dreptate in lume?" "Va pedepsi Dumnezeu toata nedreptatea din aceasta lume?"
"Face Dumnezeu ceva impotriva tot raului din lume?"
URMARITI DERULAREA DIALOGULUI
(avem in fata "sectiunea de intrebari si raspunsuri" a Vechiului Testament).
Intrebare: de ce ingaduie Dumnezeu raul? 1:1-4
Raspuns: Dumnezeu ii ridica pe caldeeni pentru a pedepsi rautatea Iudeii. 1:5-11
Intrebare: de ce ingaduie Dumnezeu ca poporul Sau sa fie pedepsit de un neam mult mai
pacatos decat acesta? De ce nu-i nimiceste pe acestia intai? (nu uitati de raspunderea
imensa pe care o aduce privilegiul de a fi poporul Sau!)
Raspuns: La randul lor babilonienii vor fi pedepsiti pentru ca Domnul este drept si nu va
trece cu vederea raul nimanui. Il lauda pe Dumnezeu si-si reafirma increderea in El.
Sa observam perspicacitatea profetului, implicarea acestuia in probleme filozofice pe care
lumea si le-a pus dintotdeauna. Totusi, sa observam si practica consecventa a acestuia.
Toate problemele pe care le are le duce inaintea lui Dumnezeu.
Vedem astfel ca intrebarile nu sunt interzise in credinta, dimpotriva o credinta
solida este bazata pe raspunsuri reale la probleme serioase.
Sa observam practica profetului -- 2:1 "M-am dus la locul meu de straja, si stam pe turn
ca sa veghez si sa vad ce are sa-mi spuna Domnul, si ce-mi va raspunde la plangerea
mea."
McGee spune ca Habacuc a dus lucrurile tainice in locurile ascunse. Unul dintre acestea
se gaseste in rugaciune, inaintea lui Dumnezeu, cand ii arata lui Dumnezeu ce-l framanta
pe el.
Sa observam apoi cum asteapta rabdator raspunsul si nu speculeaza -- 2:1-3 "M-am dus
la locul meu de straja, si stam pe turn ca sa veghez si sa vad ce are sa-mi spuna Domnul,
si ce-mi va raspunde la plangerea mea. Domnul mi-a raspuns, si a zis: ,,Scrie proorocia,
si sapa-o pe table, ca sa se poata citi usor! Caci este o proorocie, a carei vreme este
hotarata, se apropie de implinire, si nu va minti; daca zaboveste, asteapta-o, caci va veni
si se va implini negresit."
Hab.1:2,3 Pana cand voi striga catre Tine, Doamne, fara s-Asculti? Pana cand ma voi
tangui Tie, fara sa dai ajutor? Pentru ce ma lasi sa vad nelegiuirea, si Te uiti la

nedreptate? Asuprirea si silnicia se fac supt ochii mei, se nasc certuri, si se starneste
galceava.
De multe ori m-am intrebat si eu de ce Dumnezeu permite sa vedem atata rau si suferinta
inaintea ochilor? Acum stiu ca vrea sa ne invete ceva.
"Pana cand voi striga catre Tine, Doamne...? Pentru ce ma lasi sa vad atata violenta
si nedreptate?" Nu sunt acestea niste strigate potrivite si pentru zilele noastre? Avem
inaintea noastra problema rugaciunii fara raspuns! Habacuc este un om care sufera din
pricina starii natiunii lui. Vede cum totul merge rau. Oamenii traiesc in pacat, in toata tara
exista tulburari, violenta, nedreptate si coruptie. Cei ce sunt pusi sa o conduca si sa o
indrepte nu fac nimic. Cand certurile sunt aduse inaintea tribunalelor, acestea nu fac
dreptate fiindca sunt corupte. Legea este incalcata in mod regulat si total dispretuita!
Asadar il vedem pe Habacuc tulburat si foarte ingrijorat de ce se intampla in jurul lui. Ce
face atunci?
1:4 De aceea legea este fara putere, si dreptatea nu se vede, caci cel rau biruieste pe cel
neprihanit, de aceea se fac judecati nedrepte.
Atentie, avem de invatat de la el!!!
Dar, fiind un om al lui Dumnezeu, stie ca singurul lucru care mai ajuta este sa duca
aceste probleme inaintea lui Dumnezeu, in rugaciune. Ceea ce-l si vedem imediat ca face.
A mai facut-o si o face acum.
Problema este ca nu primeste de indata un raspuns si atunci se simte dezorientat.
Confuz, incurcat si mirat. Nu-si ascunde sentimentele fata de Dumnezeu si vedem ca
nici Dumnezeu nu condamna sinceritatea profetului. Este mult mai recomandabil sa
pufaim si sa fim indignati in rugaciune decat inaintea oamenilor!
"Doamne, cat mai trebuie sa ma rog pentru problemele astea? Nu pari sa faci nimic. Am
asteptat o schimbare, o trezire, am asteptat sa se intample ceva si... nimic. Cat mai trebuie
sa o tin asa?"
Ai gandit vreodata asa? Te-ai rugat vreodata asa? Totul pare nemiscat. Nimic nu se
schimba. Si totusi, Dumnezeu lucreaza si este exact ceea ce-i cere lui Habacuc sa bage
de seama, privind in jur.
1:5-6a "Aruncati-va ochii printre neamuri, si priviti, uimiti-va, si ingroziti-va! Caci in
zilele voastre voi face o lucrare, pe care n-ati crede-o daca v-ar povesti-o cineva! Iata, voi
ridica pe Haldei..."
Dumnezeu ii atrage atentia lui Habacuc ca El ii raspunde la rugaciuni, doar ca acesta nu
vede cum.
"Tu Habacuc ma acuzi de tacere, dar Eu nu tac. Poate nu stii cum sa recunosti raspunsul
Meu, dar Eu am raspuns. Insa raspunsul este atat de diferit de ceea ce tu te astepti incat

nu-l vei recunoaste, sau crede, nici daca ti l-as spune Eu." Dupa aceea Dumnezeu
comenteaza asupra activitatii Sale:
1:6-11 "Iata, voi ridica pe Haldei, popor turbat si iute, care strabate intinderi mari de tari,
ca sa puna mana pe locuinte cari nu sunt ale lui. El este grozav si infricosat; numai din el
insusi ii iese dreptul si marirea lui. Caii lui sunt mai iuti decat leoparzii, mai sprinteni
decat lupii de seara, si calaretii lui inainteaza in galop de departe, zboara ca vulturul care
se repede asupra prazii. Tot poporul acesta vine numai ca sa jefuiasca; privirile lui lacome
cauta inainte, si strange prinsi de razboi ca nisipul. Isi bate joc de imparati, si voivozii
sunt o nimica pentru el, rade de toate intariturile, caci gramadeste pamant, si le ia. Apoi
aprinderea i se indoieste, intrece masura si se face vinovat, caci puterea lui o ia ca
dumnezeu al lui!"
ACESTA ESTE PRIMUL RASPUNS AL LUI DUMNEZEU DAT LUI HABACUC.
Partea uimitoare a acestei profetii este ca nu se adreseaza cuiva anume ci mai degraba
constituie un dialog generic intre Dumnezeu si om. De aceea ea este actuala in orice
veac. Fiecare dintre noi se poate pune in locul lui Habacuc, pentru ca noi toti ne
confruntam cu aceste probleme.
Care este neamul care "baga groaza" in toti? Haldeii. Acest popor razboinic, crud si
nemilos va matura continente si va ingenunchia neamuri fara ca nimic sa para sa-l
opreasca. Dumnezeu spune ca El se gaseste in spatele aparitiei pe scena lumii a acestui
neam infricosator. Cu toate acestea, haldeii nu au nici un dumnezeu, ci sustin ca puterea
este dumnezeul lor si se incred doar in taria lor. Ridicarea acestui neam reprezinta
raspunsul initial la intrebarea lui Habacuc.
Cu siguranta acest raspuns l-a uluit pe Habacuc. Nu a stiut ce sa mai zica. Urmeaza un
moment de tacere, apoi profetul incepe din nou sa reflecteze. A crezut ca are o singura
problema la inceput, iar acum s-a ales cu doua si mai mari!
Oare Dumnezeu vrea sa o rezolve pe prima creand o a doua problema, si mai mare?
Asta este exact ceea ce-i stupefiaza pe toti cei ce privesc la lumea zilelor noastre.
Lucrarea lui Dumnezeu, de-a lungul timpului, a pus credinta multora la grea incercare.
Este greu de inteles cum Dumnezeu pare sa treaca cu vederea rautatile mari ale Iudeii, dar
si mai greu de inteles ca, pentru a le pedepsi, Dumnezeu vrea sa foloseasca un popor si
mai rau decat ei! Pe babilonieni. De ce ingaduie Dumnezeu sa se intample lucruri
ingrozitoare in istoria popoarelor?
Se spune ca, in urma unui sondaj efectuat in universitati, prima intrebare pe care toti ar
pune-o lui Dumnezeu ar fi: "Cum poate un Dumnezeu iubitor si drept sa ingaduie ca
oamenii sa sufere atat? De ce ne-a creat pentru ca apoi sa permita asemenea grozavii sa
ameninte viata noastra, boli si nenorociri la tot pasul?"

Desigur, multi filozofi se grabesc sa raspunda la aceste intrebari afirmand ca nu exista

Dumnezeu. Viata noastra este pur materiala si se desfasoara la voia intamplarii. Omul
insusi este un rezultat al sansei.
Motivul pentru care ajung la aceste concluzii se datoreaza aparentei inactivitati a lui
Dumnezeu.
Felul in care lucreaza El este intotdeauna invaluit de mister. Caile Lui sunt nepatrunse,
necunoscute noua. Trebuie sa recunoastem ca exista momente cand pur si simplu nu
intelegem felul in care El lucreaza. Ca si in cazul caldeenilor, instrumentele pe care alege
adesea sa le foloseasca sunt iesite din comun. Dumnezeu lucreaza de cele mai multe ori
imprevizibil si actioneaza neasteptat. Foloseste oamenii cel mai putin vrednici, cel mai
putin recomandabili. Unul din lucrurile pe care le descoperi daca-L cunosti intr-o
oarecare masura este ca Ii place sa ne surprinda, cat si sa ne incurce pentru a ne creste
credinta, iar varietatea lucrarilor Sale este atat de mare, incat mintile noastre nu pot sa o
cuprinda.
Aceasta este problema agravata a lui Habacuc.
Intai este mirat de aceasta liniste/inactivitate din partea lui Dumnezeu. Apoi, cand aude
cum va lucra Dumnezeu, el este si mai mirat.
Dar in partea urmatoare a cartii el face un lucru intelept prin care ne arata cum se
trateaza o astfel de problema. Ce faci in fata acestei aparente inactivitati din partea lui
Dumnezeu? Apoi, daca El actioneaza, ce faci cand Il vezi lucrand intr-un mod care iti este
necunoscut, de neinteles?
METODA PROFETULUI DE REZOLVARE A DILEMELOR
Una dintre nevoile vietii noastre crestine este de a afla METODA cu care sa abordam
probleme de felul acesta. "Metoda" poate fi schitata foarte simplu. Cuprinde patru pasi
care pot fi urmati usor urmarindu-l pe profet.
Fara a discredita rugaciunea, sa observam ca nu este ceea ce profetul a facut intai de
toate! Contrar parerii unora dintre cei care se confrunta cu astfel de probleme filozofice,
nu va recomand rugaciunea ca subterfugiu imediat (ca mijloc neconditionat), in cazul
unor astfel de infruntari!
I. Intai de toate, opreste-te si gandeste. Nu reactiona emotional in fata problemei. Roada
Duhului este stapanirea de sine (Gal: 5). Deci, opreste-te si gandeste-te. La ce? Trage aer
in piept si mediteaza la o floare!? Nu, nu asta vreau sa spun! Vezi mai jos...
II. Aminteste-ti lucrurile esentiale/fundamentale/elementare/simple pe care le cunosti
despre Dumnezeu. Inainte sa incerci sa rezolvi imediat problema adu-ti aminte intai ce
stii (ti s-a revelat) despre caracterul si atributele lui Dumnezeu, apoi fa legatura cu
problema. "Recapituleaza" tot timpul ce stii despre Dumnezeu. RECAPITULEAZA!!
III. Compara problema ce se ridica cu aceste revelatii ale caracterului lui Dumnezeu.
IV. Daca pana aici nu obtii un raspuns, atunci recurge de indata la rugaciune pentru a-I
cere Lui sa-ti descopere un raspuns potrivit caracterului si naturii Sale.

Aceasta vedem ca este "metoda" profetului! Inainte de toate, incepe sa se gandeasca la

Dumnezeu:
1:12 Doamne, nu esti Tu din vesnicie, Dumnezeul meu, Sfantul meu? Nu vom muri!
Doamne, Tu ai ridicat pe poporul acesta ca sa-Ti implinesti judecatile Tale; Tu, Stanca
mea, l-ai ridicat ca sa dai prin el pedepsele Tale!
"Nu esti Tu din vesnicie?"
Habacuc si-a amintit cateva lucruri importante despre Dumnezeu in acest verset. "Nu esti
Tu din vesnicie?" Primul lucru pe care si-l aduce aminte in imprejurari intr-adevar
dramatice, dar trecatoare, este ca Dumnezeul pe care el il cunoaste "vine din vesnicie".
El este deasupra timpului si este Stapanul circumstantelor. Nimic nu se intampla in istoria
omenirii "din intamplare"! Totul este "dirijat", "orchestrat" si "interpretat" de El. El este
Marele Profesor de istorie. El este Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul. El a fost inainte
de inceput si va mai fi dupa sfarsit! El este Dumnezeul Vesniciei.
Babilonienii pot parea ca sunt stapanii lumii, ca puterea lor ii zdrobeste pe toti, dar
puterea Celui din vesnicie este mai mare pentru ca nu este vremelnica si trecatoare ca
a lor. Dupa cum stim, puterea lor a durat atat cat a fost nevoie de ea: 70 de ani in care
iudeii au fost tinuti in robie de ei. Odata ce Domnul a hotarat eliberarea iudeilor si
intoarcerea lor in Palestina, puterea babilonienilor s-a stins.
"Nu vom muri"
Daca El este asa, atunci profetul isi da seama ca in ciuda aparentei exterminari
momentane a iudeilor de catre teribilii babilonieni, totusi ei nu vor muri. Samanta lor nu
va disparea si natiunea lor nu va fi exterminata. De ce? Pe ce baza afirma Habacuc asta?
Amintindu-si cum este Dumnezeul lui, Sfant, Stanca, din Vesnicii, profetul este inca
odata convins ca El isi va tine partea lui de legamant avramic.
Dumnezeu i-a promis lui Avraam ca va ridica un neam care va fi intotdeauna poporul Lui
si ca nu va ingadui ca acesta sa dispara de pe Pamant, oricat de mult si-ar dori
palestinienii, sau alti dusmani adjurati de azi ai Israelului. Ati vazut ce se intampla acum
in Israel, Palestina si teritoriile ocupate?
"Nu vom muri!" ar trebui sa scrie in toate ziarele de maine ale Israelului!
APLICA: Multi oameni se poarta in fata circumstantelor vietii asa cum se poarta tinerii
nostri in gara cand trebuie sa plece in armata. Ca inaintea unui sfarsit, si ca si cum pleaca
undeva de unde nu se mai intorc. Astfel, beau pana uita si se vaita si zbiara de disperarea
despartirii. Multi crestini se poarta asa in mijlocul unor imprejurari mai dificile ale vietii
lor, cand de fapt ar trebui sa-si aminteasca toate calitatile sigure ale Dumnezeului pe careL slujesc! Hei, nu-i sfarsitul lumii!!!!
Intr-adevar, caldeenii vor provoca pustiirea groaznica a Iudeii, dar iudeii nu vor muri. Ii
vor duce in robie si ii vor omori pe multi, dar ca neam, nu vor disparea. O, cat de multi

au vrut sa faca neamul acesta sa dispara! De la Hamaan la Hitler, la Saddam si Arafat. Nau reusit, si nu vor reusi niciodata! In fata acestei amenintari grozave, profetul isi
aminteste de acest legamant, de credinciosia si de caracterul neschimbator al lui
Dumnezeu.
"Stanca mea"
Acelasi lucru il sugereaza si afirmatia profetului cum ca El este "Stanca lui". Nu
inseamna ca Dumnezeu este neclintit in hotarari si ca are un caracter care nu sufera nici o
schimbare?
Ca Dumnezeu al legamantului, El nu-si va abandona definitiv poporul in mainile
cruzilor caldeeni, dar fiindca poporul Iudeii a incalcat partea lui de legamant, el va avea
de suferit niste consecinte (vezi, Deut.32). Iata deci ca Dumnezeu ii ridica pe caldeeni
tocmai pentru a fi instrumentul Sau de pedepsire a iudeilor.
Evrei 1:10-12; 13:8 si iarasi: ,,La inceput, Tu, Doamne, ai intemeiat pamintul; si cerurile
sunt lucrarea mainilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu ramAi; toate se vor invechi ca o haina; le
vei face sul ca pe o manta, si vor fi schimbate; dar Tu esti acelasi; si anii Tai nu se vor
sfarsi.`` ...Isus Hristos este acelasI ieri si azi si in veci!
"Sfantul meu"
Fiind "Sfant", Dumnezeu nu face ceva ce-i contrazice natura. Ridicarea si folosirea
caldeenilor ca instrument al Sau de pedeapsa asupra Iudeii nu este contrara naturii Sale
sfinte. Dimpotriva, a lucrat adesea in acest fel in istoria poporului Israel. Tocmai datorita
sfinteniei Sale nu poate trece cu vederea nelegiuirea strigatoare la cer a Iudeii si o
pedepseste!
<-- Studii Generale Asupra Cartilor Vechiului Testament | urmatoarea pagina
Duminica, 10 septembrie, 2000
Autor: Teodor Macavei

Cartea profetului Tefania

Recapitulare:

Data trecuta am studiat cartea profetului Naum ("mangaiere"). Naum ne

aminteste prin profetia lui ca Dumnezeu este la fel de credincios amenintarilor
Sale precum este si promisiunilor Sale! Daca cel ce-l sfideaza nu le primeste pe
acestea, va avea parte oricum de primele.
Profetia lui Naum asemenea celei a lui Iona priveste un singur subiect: soarta
cetatii Ninive. Este oferita sub forma unui poem de o excelenta calitate.
Desi s-au pocait la propovaduirea lui Iona totusi dupa nu mai putin de un secol cei
din Ninive devin mai rai si mai cruzi si necrutatori, si cad sub pedeapsa divina

prezisa de Naum. Acesta le mustra aspru mandria, oprimarea, idolatria,

brutalitatea si cruzimea, pronuntand distrugerea lor finala sigura. In acelasi timp
profetia sa aduce mangaiere Iudei asediata si amenintata de acestia.
Revelatiile cuprinse in cartea lui Naum intregesc tabloul revelatiei caracterului lui
Dumnezeu. Cele doua atribute mila si mania lui Dumnezeu sunt prezentate
echilibrat. Bunatatea si asprimea Lui ies la iveala in ambele. Astfel, Dumnezeu
este milos fata de cel ce se pocaieste, dar neindurator si aprins in mania Lui in fata
rautatii trufase.
Ninive a fost luata de babilonieni asa cum a prezis Naum. Printr-o viitura. O
profetie de un detaliu deosebit! Pana si culoarea uniformelor si scuturilor
babilonienilor este prezisa!
Acesta este caracterul integru, necompromitator al lui Dumnezeu: El face ce
spune! Dreptatea Lui nu este pacalita de strambatatea pocaintei inchipuite a
omului!
A spus ca va judeca Ninive daca nu se pocaieste. N-a adus roade vrednice de
pocainta ei, si a judecat-o in cele din urma.
O scurta stire paralela cu subiectul nostru : marti 05.09.2000 la Jurnalul de
stiri de la ora 14,00 s-a anuntat ca orasul romanesc Baia Mare s-a infratit cu
nimeni altul decat orasul Mosul din Irak, fosta cetate biblica Ninive! Am
vazut ca aceasta initiativa a fost foarte salutata de presa?!

Astazi ne apropiem de cartea profetului Tefania. Se gaseste dupa cartea lui Habacuc si
inainte de cea a lui Hagai. Gasiti-le pe acestea si o sa o gasiti si pe cea a lui Tefania. Va
indemn in modul cel mai serios sa o si cititi!
"Cantecul de lebada", "profetul celui de-al 11-lea ceas"
Fiindca vremea scrierii profetiei este situata exact inaintea robiei babiloniene profetia lui
a fost numita de unii, "cantecul de lebada" al imparatiei lui David, iar el "profetul celui
de-al 11-lea ceas"! Dupa aranjamentul Scripturilor evreiesti, Tefania este chiar ultimul
dintre profetii dinaintea luarii in robia babiloniana. Ne mai ramane Ieremia de studiat.
Tefania este un profet urban care-si concentreaza mesajul pe Iudea si capitala ei,
Ierusalimul.
CINE ESTE CEL CE-A SCRIS-O?
Profetul "mic" care urmeaza in ordine cronologica lui Naum este Tefania.
1:1 Cuvantul Domnului, care fost spus lui Tefania, fiul lui Cusi, fiul lui Ghedalia, fiul lui
Amaria, fiul lui Ezechia, pe vremea lui Iosia, fiul lui Amon, imparatul lui Iuda.
Numele lui Tefania daca este tradus inseamna "Iehova/Domnul a ascuns", sau "Domnul
ascunde, tainuieste" (ocroteste).
Se presupune ca Tefania si-a dobandit numele pe vremea cand Amon si Manase, fiul
sau, au fost regi in Iudea, moment in care tanar fiind credinta lui in Dumnezeul lui Iacov

a fost pusa la grea incercare. Dar Domnul l-a ferit si l-a ocrotit de persecutia regilor rai ai
Iudeii si l-a ridicat sa le prooroceasca. De aceea, lui i-a fost dat acest nume.
Genealogia lui
Tefania ne demonstreaza ca beneficiaza de o genealogie impresionanta, in acest fel
identificandu-se pentru noi mai bine decat oricare alt profet.
PROFETUL TEFANIA ESTE CEL CARUIA I SE POATE ATRIBUI TREZIREA DIN
TIMPUL REGELUI IOSIA
De ce ne-a insiruit o asemenea "carte a neamului" sau? Cred ca un motiv pentru care
a insiruit patru generatii (fiul lui Cusi, fiul lui Ghedalia, fiul lui Amaria, fiul lui Ezechia,
v.1) este ca sa vedem ca el vrea sa calce pe urmele unuia dintre cei mai buni imparati ai
Iudei: stra-strabunicul sau, imparatul Ezechia. Unul care a initiat niste reforme
spirituale in Iudea si care a cautat sa-l asculte pe Domnul. (in felul acesta fiind posibil sa
fie ruda si cu Iosia, imparatul din vremea lui)
Este evident ca legatura de rudenie cu familia imparateasca l-a facut sa fie ascultat
la curte. Dumnezeu isi plaseaza copiii acolo unde se gasesc cei mai tari de urechi la
auzul cuvintelor Sale!
Este adevarat ca Tefania este un profet de spita imparateasca ("un sange albastru", cum
se spune) dar sa observam ca referirea nu o face la orice imparat al Iudeii ci la unul dintre
cei mai evlaviosi cu un scop. Si anume, ca el va milita sa influenteze casa regala din
vremea lui in a sluji si urma pe Domnul asa cum a facut-o stra-strabunicul lui, regele
Ezechia. Este ca si cum le aduce aminte contemporanilor, nu de cine este el, ci de cine
este Cel caruia se cuveneau sa-i slujeasca: Domnul Dumnezeul lui Ezechia, un rege
bun care a introdus multe reforme in Iudea. Una a fost aceea de a curati altarul de
arama inlaturat de Ahaz si inlocuit cu copia unuia idolatru din Damasc, intamplare
la care se pare profetul Mica a fost martor!
Alti "Tefania"!
In Scriptura sunt mentionati mai multi Tefania. Unul a fost un profet pe vremea lui
Ieremia (Ier.21:1). Un altul este mentionat in 1Cronici 6:36 si o mentiune interesanta face
profetul Zaharia in profetia lui cand il numeste pe Iosia, "fiul lui Tefania" (Zaharia 6:10).
Sa fie vorba de "fiul lui spiritual" deoarece el l-a incurajat sa fie un imparat
evlavios?
Locul de unde a scris-o nu mai este deloc misterios devreme ce se trage din familie
imparateasca. Este Ierusalim, cetatea sfanta.
VREMEA PROFETIEI
Din primul verset Tefania precizeaza timpul in care a proorocit si anume, in timpul
domniei lui Iosia (640-609), al 16-lea rege al Iudeii si unul dintre putinii regi buni care
au condus regatul de sud.

Tefania 1:1 Cuvantul Domnului, care fost spus lui Tefania, fiul lui Cusi, fiul lui
Ghedalia, fiul lui Amaria, fiul lui Ezechia, pe vremea lui Iosia, fiul lui Amon, imparatul
lui Iuda.
Scrisa cand Iudea se complacea inca in idolatrie si rautate -- inainte de reforme
Nu se stie precis in ce moment in timpul domniei lui Iosia Tefania si-a scris cartea
profetiei sale. Din moment ce se mentioneaza niste practici pagane (idolatre) (1:4-9)
multi sugereaza o data anterioara anului 621, debutul reformelor religioase ale lui Iosia
prin care a indemnat poporul sa revina la o inchinare adevarata lui Dumnezeu. Un lucru
este clar: Tefania a proorocit inainte cu cativa ani de venirea Zilei de judecata a Iudeii,
invazia si robia babiloniana. ("Manualul Biblic" al lui Halley o aproximeaza la vreo 20 de
ani dupa, altii la vreo 50)
In acelasi timp este perfect posibil ca profetiile lui Tefania sa fi intervenit mai tarziu in
timpul domniei lui Iosia, in rastimpul dintre momentul declansarii reformelor lui Iosia si
momentul in care tot poporul le-a raspuns.
Conform notitelor lui MacArthur, in anul 628 in. de H. Iosia a daramat toate altarele
Baalilor, a ars oasele profetilor falsi si a sfaramat idolii sculptati, iar in anul 622 a fost
gasita Cartea Legii. Asadar este foarte probabil ca Tefania sa fi profetit intre 635 si 625,
date care-l fac contemporan si cu Ieremia.1
Sa vedem ce ne spun cartile istorice despre Imparatul Iosia!
1 Imparati 22
1 Iosia avea opt ani cand s-a facut imparat, si a domnit treizeci si unu de ani la Ierusalim.
Mama-sa se chema Iedida, fata lui Adaia, din Botcat.
2 El a facut ce este bine inaintea Domnului, si a umblat in toata calea tatalui sau David;
nu s-a abatut de la ea nici la dreapta, nici la stanga.
3 In anul al optsprezecelea al imparatului Iosia, imparatul a trimes in Casa Domnului pe
Safan, logofatul, fiul lui Atalia, fiul lui Mesulam. El i-a zis:
4 ,,Suie-te la marele preot Hilchia, si spune-i sa stranga argintul adus in Casa Domnului,
pe care l-au primit de la popor cei ce pazesc pragul.
5 Sa se dea argintul acesta in mainile mesterilor insarcinati cu lucrarea in Casa Domnului.
Si sa-l dea celor ce lucreaza la dregerea stricaciunilor Casei Domnului,
6 anume: dulgherilor, zidarilor si pietrarilor, pentru cumparaturile de lemn si de pietre
cioplite, trebuitoare pentru dregerea stricaciunilor casei.
7 Dar sa nu li se ceara socoteala de argintul dat in mainile lor, caci ei lucreaza cinstit. ``
8 Atunci marele preot Hilchia a zis lui Safan, logofatul: ,,Am gasit cartea legii in Casa
Domnului.`` Si Hilchia a dat cartea lui Safan, si Safan a citit-o.
9 Apoi logofatul Safan s-a dus sa dea socoteala imparatului, si a zis: ,,Slujitorii tai au
strans argintul care se afla in casa, si l-au dat in mainile mesterilor insarcinati cu facerea
lucrarii in Casa Domnului.``
10 Safan, logofatul, a mai spus imparatului: ,,Preotul Hilchia mi-a dat o carte.`` Si Safan
a citit-o inaintea imparatului.
11 Cand a auzit imparatul cuvintele din cartea legii, si-a sfasiat hainele.

12 Si imparatul a dat porunca aceasta preotului Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Safan, lui
Acbor, fiul lui Mica, lui Safan, logofatul, si lui Asaia, slujitorul imparatului:
13 ,,Duceti-va si intrebati pe Domnul pentru mine, pentru popor si pentru Iuda, cu privire
la cuvintele cartii acesteia care s-a gasit; caci mare este mania Domnului, care s-a aprins
impotriva noastra, pentru ca parintii nostri n-au ascultat de cuvintele cartii acesteia, si nau implinit tot ce ne este poruncit in ea.``
I S-A MISCAT INIMA!
2 Regi 22:19 Pentru ca ti s-a miscat inima, pentru ca te-ai smerit inaintea Domnului cand
ai auzit ce am spus impotriva acestui loc si impotriva locuitorilor lui, cari vor ajunge de
spaima si de blestem, si pentru ca ti-ai sfasiat hainele, si ai plans inaintea Mea, si Eu am
auzit, - zice Domnul. Cronici 34
1 Iosia avea opt ani cand a ajuns imparat, si a domnit treizeci si unu de ani la Ierusalim.
2 El a facut ce este bine inaintea Domnului si a umblat in caile tatalui sau David: nu s-a
abatut de la ele nici la dreapta nici la stanga.
3 In al optulea an al domniei lui, pe cand era inca tanar, a inceput sa caute pe Dumnezeul
tatalui sau David. Si in doisprezecelea an, a inceput sa curete Iuda si Ierusalimul de
inaltimi, de idolii Astarteei, de chipuri cioplite si de chipuri turnate.
4 Au daramat inaintea lui altarele Baalilor, si au taiat stalpii inchinati soarelui, cari erau
deasupra lor; a sfaramat idolii Astarteei, chipurile cioplite si chipurile turnate, le-a facut
praf, a presarat praful pe mormintele celor ce le adusesera jertfe,
5 si a ars oasele preotilor pe altarele lor. Astfel a curatit Iuda si Ierusalimul.
6 In cetatile lui Manase, lui Efraim, lui Simeon, si chiar lui Neftali, pretutindeni, in
mijlocul daramaturilor lor,
7 a daramat altarele, a facut bucati idolii Astarteei si chipurile cioplite, le-a facut praf, si a
taiat toti stalpii inchinati soarelui in toata tara lui Israel. Apoi s-a intors la Ierusalim.
8 In al optsprezecelea an al domniei lui, dupa ce a curatit tara si casa, a trimes pe Safan,
fiul lui Atalia, pe Maaseia, capetenia cetatii si pe Ioah, fiul lui Ioahaz, arhivarul, sa dreaga
casa Domnului, Dumnezeului sau. ...
...
29 Imparatul a strans pe toti batranii din Iuda si din Ierusalim.
30 Apoi s-a suit la Casa Domnului, cu toti oamenii lui Iuda si cu locuitorii Ierusalimului,
cu preotii si Levitii, si cu tot poporul, de la cel mai mare pana la cel mai mic. A citit
inaintea lor toate cuvintele cartii legamantului, care se gasise in casa Domnului.
31 Imparatul statea pe scaunul lui imparatesc, si a incheiat legamant inaintea Domnului,
indatorindu-se sa urmeze pe Domnul si sa pazeasca poruncile Lui, invataturile Lui, si
legile Lui, din toata inima si din tot sufletul lui, si sa implineasca cuvintele legamantului,
scrise in cartea aceasta.
32 Si a facut sa intre in legamant toti cei ce se aflau la Ierusalim si in Beniamin. Si
locuitorii Ierusalimului au lucrat dupa legamantul lui Dumnezeu, legamantul
Dumnezeului parintilor lor.
33 Iosia a indepartat toate uraciunile din toate tarile copiilor lui Israel, si a facut ca toti cei

ce se aflau in Israel sa slujeasca Domnului, Dumnezeului lor. In tot timpul vietii lui, nu sau abatut de la Domnul, Dumnezeul parintilor lor.
Toate acestea este foarte posibil sa fi fost indemnat sa le faca de catre profetul Tefania.
El se poate credita cu impulsul initial al trezirii spirituale care s-a infiripat pe vremea
acestui imparat. Dar ceea ce este mai laudabil la Iosia este faptul ca nu numai ca a luat
masuri drastice pentru a inlatura idolatria (oare, a reusit sa o faca si in inimile oamenilor?
Se pare ca, nu.), dar mai important decat orice, lui Iosia I S-A MISCAT INIMA FATA
DE DOMNUL DUMNEZEU si a influentat poporul sa faca la fel si sa se intoarca la El,
incheind un legamant in aceasta privinta cu el in Casa Domnului.
RETETA SIGURA A TUTUROR TREZIRILOR SPIRITUALE ADEVARATE
Unde va amintiti ca s-a intamplat ceva asemanator? Vedem in Scripturi ca de fiecare
data la "gasirea" Cartii Legii, la citirea si interpretarea ei, se produc treziri spirituale
veritabile :
Neemia 8:1-6 Cand a venit luna a saptea, copiii lui Israel erau in cetatile lor. Atunci tot
poporul s-a strans ca un singur om pe locul deschis dinaintea portii apelor. Au zis
carturarului Ezra sa se duca sa ia cartea Legii lui Moise, data de Domnul lui Israel. Si
preotul Ezra a adus Legea inaintea adunarii, alcatuita din barbati si femei si din toti cei ce
erau in stare s-o inteleaga. Era intaia zi a lunii a saptea. Ezra a citit in carte de dimineata
pana la amiaza, pe locul deschis dinaintea portii apelor, in fata barbatilor si femeilor si in
fata celor ce erau in stare s-o inteleaga. Tot poporul a fost cu luare aminte la cetirea cartii
Legii. Carturarul Ezra statea pe un scaun de lemn, ridicat cu prilejul acesta. Langa el, la
dreapta, stateau Matitia, Sema, Anaia, Urie, Hilchia si Maaseia, si la stanga: Pedaia,
Misael, Malchia, Hasum, Hasbadana, Zaharia si Mesulam. Ezra a deschis cartea inaintea
intregului popor, caci statea mai sus de cat tot poporul. Si cand a deschis-o, tot poporul sa sculat. Ezra a binecuvantat pe Domnul, Dumnezeul cel mare, si tot poporul a raspuns
ridicand mainile: ,,Amin! Amin!`` Si s-au plecat si s-au inchinat inaintea Domnului, cu
fata la pamant.
Neemia 8:8-9 Ei citeau deslusit in cartea Legii lui Dumnezeu, si-i aratau intelesul, ca sa-i
faca sa inteleaga ce citisera. Dregatorul Neemia, preotul si carturarul Ezra, si Levitii cari
invatau pe popor, au zis intregului popor: ,,Ziua aceasta este inchinata Domnului,
Dumnezeului vostru; sa nu va bociti si sa nu plangeti!`` Caci tot poporul plangea cand a
auzit cuvintele Legii.
Dupa care au repus ordine in inchinarea Israelului.
La fel i-a binecuvantat cu trezire in vremea lui Iosia. Preotul Hilchia a gasit "o
carte". Logofatul Safan i-a citit-o imparatului si imparatul...
2 Regi 22:11 Cand a auzit imparatul cuvintele din cartea legii, si-a sfasiat hainele.
2 Regi 22:19 ,Pentru ca ti s-a miscat inima, pentru ca te-ai smerit inaintea Domnului cand
ai auzit ce am spus impotriva acestui loc si impotriva locuitorilor lui, cari vor ajunge de

spaima si de blestem, si pentru ca ti-ai sfasiat hainele, si ai plans inaintea Mea, si Eu am

auzit, - zice Domnul. Ori de cate ori "se regaseste" aceasta Carte se produce revitalizarea spirituala a
copiilor lui Dumnezeu, mult cautata "trezire" despre care scriem, vorbim si ne
rugam, dar n-o avem!!
CONTEXT POLITIC INTERNATIONAL
Din punct de vedere extern balanta puterii incepea sa se incline in favoarea Babilonului.
Slabirea influentei Ninive-ului asupra Iudei, pentru prima data in 50 de ani i-a adus un
element de independenta. Din acest motiv dorinta regelui Iosia de a ramane liber si de a
se scapa de bir l-a fortat sa intre in conflict cu Faraonul Neco al Egiptului, conflict care ia si adus moartea.
2 Regi 23:29 Pe vremea sa, Faraon Neco, imparatul Egiptului, s-a suit impotriva
imparatului Asiriei, la raul Eufratului. Imparatul Iosia i-a iesit inainte; si Faraon l-a
omorat la Meghido, cum l-a vazut.
2 Cronici 35:21-22 Si Neco i-a trimes soli sa-i spuna: ,,Ce am eu cu tine, imparatul lui
Iuda? Nu impotriva ta vin astazi; ci impotriva unei case cu care sunt in razboi. Si
Dumnezeu mi-a spus sa ma grabesc. Nu te impotrivi lui Dumnezeu, care este cu mine, ca
sa nu te nimiceasca.`` Dar Iosia nu s-a intors de la el, ci si-a schimbat hainele, ca sa lupte
impotriva lui, fara sa asculte cuvintele lui Neco, cari veneau din gura lui Dumnezeu. A
inaintat la lupta in valea Meghido.
Se pare ca Iosia nu prea l-a ascultat pe Dumnezeu in intamplarea de mai sus si nu prea a
dat dovada de intelepciune!
CONTEXT INTERN (sa facem o analiza si din punct de vedere intern!)
Din punct de vedere intern, domniile de circa 50 de ani a fiului lui Ezechia, Manase, si a
nepotului sau, Amon (de 2 ani) au lasat urme atat de adanci incat nici chiar reformele
radicale ale lui Iosia nu le-au putut sterge. Raul facut de acesti regi rai de dinaintea lui
Iosia a fost atat de profund incat reformele nu i-au ajutat pe locuitorii Iudei si
Ierusalimului sa se schimbe fundamental, in cele din urma au atras judecata lui
Dumnezeu asupra natiunii lor.
"TOO LATE!"
Din pacate, reformele acestea au intervenit prea tarziu si se pare ca inlaturarea
exterioara, fizica, a idolatriei (prin distrugerea la ordinul imparatului a stalpilor idolesti, a
altarelor si a chipurilor cioplite si zugravite) nu a condus si la inlaturarea ei din inimile
oamenilor. Nu este ceva pentru care imparatul poate fi invinuit, ci trebuie observata
incapatanarea si rebeliunea spirituala a Ierusalimului pe care o descrie profetul:
3:2 ,,Vai de cetatea indaratnica si spurcata, vai de cetatea plina de asuprire! Ea n-asculta
de nici un glas, nu tine seama de mustrare, nu se increde in Domnul, nu se apropie de
Dumnezeul sau.

Iata un inceput "tafnos" la acest profet pe nume Tefania!

1:2-3 ,,Voi nimici totul de pe fata pamantului, zice Domnul.`` ,,Voi nimici oamenii si
vitele, pasarile cerului si pestii marii, pietrele de poticnire, si pe cei rai impreuna cu
ele; voi nimici cu desavarsire pe oameni de pe fata pamantului, zice Domnul.``
"Asta-i un inceput bun!!!" Aceasta a fost prima mea reactie cand am citit prima data
cartea. Oare de ce este atat de brutal Domnul Dumnezeu? De ce este atat de "suparat" pe
creatia Lui?
INLATURAREA "PIETRELOR DE POTICNIRE", A CELOR "RAI"
Profetia lui Tefania debuteaza prin a descrie implinirea indepartata a Zilei Domnului (un
concept complex) cand toata creatia va suferi consecintele maniei Sale descoperite
impotriva pacatului si va simti efectele judecatii Sale drepte pe Pamant. Nimeni nu va
mai intreba in aceea zi "unde este dreptatea?" pentru ca Dumnezeu o va face vizibila
pentru tot Universul!
Ceea ce este cel mai interesant din acest debut al profetiei lui Tefania sunt expresiile
"voi nimici...pietrele de poticnire si pe cei rai impreuna cu ele" - O IDOLATRIE
DISIMULATA!
Asa cum am vazut inlaturarea externa a statuilor si chipurilor cioplite si zugravite nu
constituie neaparat solutia infailibila pentru idolatria existenta in inima omului. Iata ce
spune profetul Ezechiel caruia Domnul i-a descoperit problema mult mai profunda a
idolatriei omului:
Ezechiel 14
2 Si Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel:
3 ,,Fiul omului, oamenii acestia (liderii Israelului) isi poarta idolii in inima, si isi pironesc
privirile spre ceea ce i-a facut sa cada in nelegiuire! Sa Ma las Eu sa fiu intrebat de ei?
4 De aceea vorbeste-le, si spune-le: ,Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: ,Orice om din
casa lui Israel, care isi poarta idolii in inima, si care isi pironeste privirile spre ceea ce l-a
facut sa cada in nelegiuirea lui-daca va veni sa vorbeasca proorocului, - Eu, Domnul, ii
voi raspunde, in ciuda multimii idolilor lui,
5 ca sa prind in chiar inima lor pe aceia din casa lui Israel, cari s-au departat de Mine din
pricina tuturor idolilor.`
6 De aceea, spune casei lui Israel: ,Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: ,Intoarceti-va, si
abateti-va de la idolii vostri, intoarceti-va privirile de la toate uraciunile voastre!
7 Caci orice om din casa lui Israel, sau din strainii cari locuiesc pentru o vreme in Israel,
care s-a departat de Mine, care isi poarta idolii in inima lui, si nu-si ia privirile de la ceea
ce l-a facut sa cada in nelegiuirea lui, - daca va veni sa vorbeasca unui prooroc, ca sa Ma
intrebe prin el, -Eu, Domnul, prin Mine insumi ii voi raspunde.
8 Imi voi intorce Fata impotriva omului acestuia, il voi face un semn si de pomina, si-l il
voi nimici cu desavarsire din mijlocul poporului Meu. Si veti sti ca Eu sunt Domnul!

De trei ori se pomeneste de purtatul idolilor in inima! Eu vad un proces al

decadentei operand aici. Idolatria trebuie sa fie mai profunda decat pare.
Asadar pare destul de evident ca una dintre principalele cauze ale asprei judecati a lui
Dumnezeu asupra lor este idolatria (existenta sub mai multe forme, dupa cum bine
observam acum!) a acestui popor al Iudeii si a locuitorilor Ierusalimului. Copiii lui
Dumnezeu (!?) se inchinau dumnezeilor Canaanului, Asiriei si Amonului si-l neglijau pe
Dumnezeul lor, dovedindu-se vinovati de infidelitate spirituala. Ca si lui Solomon,
idolii popoarelor le-au abatut inima de la relatia cu Domnul Dumnezeu lor.
"Malcam" -- este stravechiul Moloh (Milcom) a carui inchinare a fost cea mai
abominabila dintre toate. Acesta era un idol al canaanitilor a carui inchinare au preluat-o
si copiii lui Israel la intrarea in tara lor. Traducerea directa a numelui este "rege". Aici
Moloh este numit "imparatul lor" (v.5).
Stiti ce fel de jertfe i se aduceau lui Moloh?
CAUZE ALE PRONUNTARII JUDECATII
O CONSECINTA a "purtatului idolilor in inima" este letargia si apatia in relatia cu
singurul Dumnezeu Adevarat! Pentru ca iata cum ii descrie Tefania pe cei ce sufera de ea.
Tefania 1
4 ,,Imi voi intinde mana impotriva lui Iuda, si impotriva tuturor locuitorilor Ierusalimului;
voi nimici cu desavarsire din locul acesta ramasitele lui Baal, numele slujitorilor sai si
preotii impreuna cu ei,
5 pe cei ce se inchina pe acoperisuri inaintea ostirii cerurilor, pe cei ce se inchina jurand
pe Domnul, dar cari jura si pe imparatul lor Malcam,
6 pe cei ce s-au abatut de la Domnul, si pe cei ce nu cauta pe Domnul, nici nu intreaba de
El.
"S-au abatut de la Domnul, nu cauta pe Domnul si nici nu intreaba de El."
Acestea sunt acuzatii grave care denota apostazia religioasa in care se complace
Ierusalimul. Apostazie manifestata prin inchinarea la idoli (ramasite ale lui Baal),
astrologie (cei ce se inchina pe acoperisurile caselor; la urma urmei unde se monteaza
telescoapele? Fara sa se inteleaga ca nu sunt de acord cu privitul la stele prin intermediul
acelui instrument!) si la Moloh.
Ba mai mult ajung sa sustina o enormitate fara pereche, ca unii care-l cunosc pe
Dumnezeul Viu si Adevarat. Parca-i aud pe unii dintre cei ce odata frecventau de zor
biserica noastra, ridicau mainile in inchinare si ne acopereau pe toti cu vocea, iar acum
bat bulevardul plictisiti!
1:12 In vremea aceea, voi scormoni Ierusalimul cu felinare, si voi pedepsi pe toti oamenii
cari se bizuiesc pe drojdiile lor, si zic in inima lor: ,Domnul nu va face nici bine nici
rau!`

Daca ei sunt asa, sunt asa fiindca Domnul nu mai lucreaza in viata lor, spun ei, dand vina
pe El.
Domnul nu mai este activ in viata si istoria lor, spun ei. Tefania le vorbeste acestor
oameni si le demonstreaza opusul -- aceasta este "linistea" dinaintea furtunii! -- Domnul
va lucra in judecata!
Aceasta atitudine a constituit o insulta suprema adusa Dumnezeului lor (pentru care ii
va judeca) care i-a ridicat ca si natiune si care a actionat in toata istoria lor in favoarea lor.
Chiar si aproape ireventioasele intrebari ale lui Iov sunt preferabile acestei religii
glaciare, plictisite a copiilor lui Iacov. Asa cum multe casatorii se destrama din lipsa de
interes reciproc a partenerilor, care adesea duce si la infidelitate, tot asa si ei au iesit din
relatia lor cu Dumnezeu si i-au intors spatele.
"Se bizuiesc pe drojdiile lor" (v.12)
Observati si mai atent cum ii descrie Tefania, prin inspiratie divina, pe astfel de oameni
(nu pot sa nu ma gandesc la cei abatuti in inima de la Domnul si care sunt despartiti
de noi in partasia crestina si despre care toti ne intreba "ce fac?"!!) : ...
"Drojdii" provine de la un cuvant evreiesc care inseamna a pastra sau a conserva. Era
folosit pentru drojdiile vinului (sedimentele) de la obiceiul de a lasa vinul pe drojdii
pentru a fi astfel mai bine pastrat.
Ieremia 48:11 Moabul, era netulburat din tineretea lui, si se odihnea fara teama pe
drojdiile lui, nu era turnat dintr-un vas in altul, si nu era dus in robie. De aceea i s-a
pastrat gustul, si nu i s-a schimbat mirosul.
Ideea este preluata de profet si folosita pentru a-i descrie pe oamenii care prin a se
"aseza pe drojdiile" lor se multumesc cu experientele lor vechi, cu cunostinta lor
religioasa acumulata, cu credinta lor veche, cu starea lor spirituala invechita, care
isi creeaza un sentiment fals de siguranta si poseda o spiritualitate amagitoare care
cred ca-i va feri de mania lui Dumnezeu (nota mea) caci observati ca spun, "Domnul
nu va face nici bine nici rau!"
Se stie ca uneori drojdiile formau o crusta sau o patura pe fundul vasului prin aceasta
indicandu-se si impietrirea si intarirea inimii celor ce se bizuie pe bogatiile lor, traiesc
fara nici o grija in mijlocul adunarii sfintilor (Amos 6:1) si nu vor sa se schimbe -- sa
creasca in sfintenie (Ps.55:19).
De partea cealalta, a bea drojdiile este un semn al unei suferinte cumplite.
<-- Studii Generale Asupra Cartilor Vechiului Testament | urmatoarea pagina
SERII DESPRE DRAGOSTE
[ urmatorul articol]

INTRODUCERE
Dragoste. Ce va vine in minte cand auziti acest cuvant? Este un iubit sau o iubita; este
un sot sau o sotie; sau poate mama sau tatal tau, sora sau fratele? Poate va ganditi la acel
prieten special in care poti avea incredere intotdeauna. Intreaba o suta de oameni sa
defineasca ce este dragostea si probabil vei primi o suta de raspunsuri diferite. Subiectul
dragostei a fost examinat de filozofi, infrumusetat de poeti si inaltata de muzicieni de-a
lungul secolelor. Dar suntem noi acum mult mai lamuriti decat am fost? Am priceput noi
intr-adevar esenta a ceea ce inseamna sa iubesti? Din nefericire, starea lumii (sa nu
mentionam starea vietilor noastre) dovedeste cu tarie esecul complet al omului de a pune
in practica principiile dragostei. Si noi nu trebuie sa fim surprinsi cand ajungem sa
realizam ca dragostea evaziva pe care omenirea (lumea) o cautata poate fi gasita si
realizata numai prin Acela care este definitia dragostei perfecte, Isus Cristos.

Desi volume intregi ar putea fi sau au fost dedicate subiectului dragoste, speram ca
urmatoarele editii ale "Cuvantul Cel Viu" sa examineze ceea ce Biblia spune despre
aceasta foarte importanta caracteristica. Si speram ca vom incepe sa intelegem cum sa
aplicam acest principiu in propria noastra viata; pentru ca acesta este scopul fundamental
al cuvantului lui Dumnezeu - sa fie un implinitor al cuvantului si nu numai un ascultator
(Iacov 1.22).

Telul nostru este ca, inainte de toate, sa ajungem la o realizare mai mare a dragostei lui
Dumnezeu catre om. Eu cred ca numai cand ochii inimii noastre sunt deschisi catre acest
adevar si numai cand noi suntem transformati de dragostea Lui, vom fi in stare sa
incepem sa implinim al doilea scop al nostru. Si acela este ca noi vom fi in stare sa-L
iubim pe Dumnezeu si pe altii in modul in care El ne-a destinat. Noi trebuie intr-adevar sa
incepem sa realizam cat de importanta este dragostea in viata crestinilor in asa masura
incat noi o vom urma ca ceva care este pretios si fara pret. Biblia spune; "Acum dar
raman aceste trei; credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este
dragostea" (1Corinteni 13.13). Isus Cristos este temelia bisericii si pilonii/stalpii sunt:
credinta, speranta si dragostea. Dar cea mai mare dintre ele este dragostea. Cand a fost
intrebat de un avocat/unul care tinea legea, care este cea mai mare porunca in lege, Isus a
raspuns, '"...Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si
cu tot cugetul tau." Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca. Iar a doua, asemenea
ei, este: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti!" In aceste doua porunci se cuprinde
toata Legea si Proorocii."' (Matei 22.37-40). Dragostea a fost principiul fundamental in
tot ceea Dumnezeu a vorbit prin Lege si Proroci. Dragostea este de asemenea singurul si
cel mai important lucru care ar trebui sa caracterizere pe acela care este un urmas a lui
Isus Cristos. "Prin aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea
dragoste unii pentru altii" (Ioan 13.35). Isus n-a spus ca oamenii va vor cunoaste ca
sunteti ucenicii Mei pentru ca faceti miracole, scoateti demoni, vindecati bolnavi sau
indepliniti fapte mari in numele Lui. El a spus ca va fi dragostea noastra unul fata de
celalalt. Felul de dragoste despre care El vorbeste este atat de strain fata de felul de
dragoste al lumii El a spus ca va fi observata de lume ca ceva care este divin; ceva care
vine de la Dumnezeu. Ceea ce noi in mod normal gandim despre dragoste nu este intr-

adevar, felul de dragoste despre care Biblia vorbeste mai ales cand ne indeamna sa ne
iubim unii pe altii si sa iubim pe Dumnezeu.

Pentru a ne ajuta sa intelegem mai bine, vom incepe studiul nostru despre principile
Biblice ale dragostei, in primul rand privind la cele patru cuvinte despre dragoste folosite
in limba originala a Noului Testament. Greaca este o limba bogata care este disponibila sa
ne ofere o intelegere mai clara a Noului Testament si o intelegere mai clara a dragostei.
Cele patru cuvinte grecesti pentru dragoste sunt stergein, eran, philein, and agapan.
Centrul acestor serii va fi asupra cuvantului agapan, totusi vom privi pe scurt, de
asemenea la celelate trei cuvinte grecesti pentru dragoste.

STERGEIN

Stergein este dragostea care are de a face cu afectiunea naturala. Este dragostea
parintiilor pentru copii si a copiilor pentru parinti, a sotului pentru sotie, a sotiei pentru
sot, a relatiilor apropiate a unuia pentru altul.

Acest cuvant este folosit in Noul Testament in sensul sau negativ. In Romani 1.31 el este
folosit sa ajute descrierea acelora care sunt intr-o pozitie morala sub forma de spirala
descendenta catre respingerea lor fata de Dumnezeu. Cuvantul este de asemenea folosit in
2Timotei 3.3, pe langa multele caracteristici descriind necredinciosii din ultimele zile.
Este evident ca noi traim in ultimele zile cand obervam rebeliunea copiilor impotriva
parintiilor lor, raspandita, cateodata chiar pana in punctul de a ucide. O vedem in
abandonul parintiilor a copiiilor lor si acum un numar urias ucigandu-si copii lor inainte
de-a fi chiar nascuti. Este vazut in numarul uimitor al casatoriilor care sfarsesc printr-un
divort sau separare. Este pentru ca au pierdut afectiunea naturala. Numai asa cum
dragostea lui Dumnezeu este varsata in credinciosi va fi in stare sa scape aceasta spirala
descendenta a omenerii in pierderea afectiunii naturale - stergein.

ERAN

Eran este un cuvant care nu se gaseste in Noul Testament. Cuvantul "pasiune" descrie
acest fel de dragoste. Este pasiune cautand satisfactie. A fost folosita in scrierile grecilor
pagani despre dragostea sexuala si a fost folosita in scrierile crestinilor despre dragostea
divina. Multe dintre dragostele care sunt cantate in muzica populara in aceste zile si
vorbita de tineri este dragostea eran. Este o pasiune care cauta satisfactie.
PHILEIN

Philein este folosit de 45 de ori in Noul Testament sub formele sale variate de verb si
substantiv. Philein este o dragostea prieteneasca. Este o dragoste care raspunde placerii
unuia luate de persoana sau un lucru. Este bazata pe ceea ce unul care iubeste are in
comun cu cel care este iubit. Cel care iubeste gaseste o reflectie a naturii sale in persoana
sau lucrul iubit. Philein este o dragoste a bunului plac care alege sa iubeasca pe aceia
care sunt asemanatori noua. Ioan 15.19 spune, "Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este
al ei; dar, pentru ca nu sunteti din lume si pentru ca Eu v-am ales din mijlocul lumii, de

aceea va uraste lumea." Lumea iubeste ce este al ei pentru ceea ce au ei in comun.

Oamenii lumii l-au urat si persecutat pe Isus pentru ca El n-a umblat conform cailor
lumii. Acelasi adevar va fi pentru acela care urmeaza pe Cristos.

Isus a expus/a manifestat dragostea philein in relatia Lui cu Lazar. Ioan 11.3 foloseste
cuvantul philein cand este spune, "Surorile au trimes la Isus sa-i spuna: 'Doamne, iata ca
acela pe care-l iubesti este bolnav.'" Umanitatea lui Isus este vazuta aici in prietenia Sa
apropiata cu Lazar.

Majoritatea dintre cunostintele pe care le avem cu altii implica dragostea philein.

Prieteniile noastre exista in principal pentru lucrurile pe care le avem in comun si
placerea pe care o primim din relatii. Oricine vrea un prieten bun dar este o dragoste care
depaseste prietenia (dragostea philein). Depaseste dragostea pasionala (eran). Si
depaseste dragostea afectiunii naturale (dragostea stergein). Este dragostea agapan.
Acesta este felul de dragoste l-a care ne vom uita in urmatoarele articole/editii ale
"Cuvantul Cel Viu". Este o dragoste care iti va schimba viata!
[urmatorul articol]
<--Serii Despre Dragoste
[urmatorul articol]

Iubirea Biblica
In ultima editie a "Cuvantului Viu" am pornit o scurta incursiune intr-un subiect foarte
important - dragostea si felul in care este legata de viata crestina. Am inceput studiul prin
a incerca sa explicam cat mai bine acceptiunile acestui cuvant in Greaca, limba Noului
Testament, in acest mod putand intelege mai bine caracterul lui Dumnezeu si ceea ce El
spune cand ne vorbeste prin Cuvantul Lui despre dragoste.

Exista patru cuvinte grecesti care exprima dragostea - stergein, eran, philein si agapan.
Ultima data am vorbit pe scurt despre primele trei, dintre care doua (stergein si philein)
sunt folosite in Noul Testament. Am vazut ca stergein exprima afectiunea naturala, eran pasiunea si philein exprima afectiunea prieteneasca. Ajungem, acum la al treilea cuvant
grec, cel mai folosit in Noul Testament - agapan.

Agapan este folosit in formele lui de verb, substantiv si adjectiv de aproximativ treisute
douazeci de ori in Noul Testament, ceea ce este substantial mai mult decat stergein sau
philein. Si datorita faptului ca Duhul Sfant i-a inspirat pe scriitorii Noul Testament sa
foloseasca acest cuvant in atatea pasaje, ne vom focaliza studiul asupra lui. Agapan este
dragostea care izvoraste dintr-un sentiment de pretuire a unui obiect sau persoane, care
produce stima. Acest fel de dragoste recunoaste adevarata valoare a obiectului ei.
Dragostea care a fost exprimata pe cruce venea din inima lui Dumnezeu, El pretuind

fiecare suflet pierdut, care putea fi transformat in imaginea Fiului Sau preaiubit, prin
rascumparare.
"Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca
oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica." (Ioan 3:16)

Agapan este, deasemenea, dragostea capabila de sacrificiu de sine, sacrificiu complet

care ajunge pana la moarte, sacrificiu facut chiar si pentru aceia care urasc si se
impotrivesc in totalitate persoanei care iubeste. Acest lucru este descris in Romani 5:7-8:
"Pentru un om neprihanit cu greu ar muri cineva;dar pentru binefacatorul lui poate ca s-ar
gasi cineva sa moara. Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe
cand eram noi inca pacatosi, Cristos a murit pentru noi."

Prima parte a versetului 10 spune: "Caci, daca atunci cand eram vrajmasi, am fost
impacati cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau..." Aceasta este dragostea agapan! Noi
umblam pe o cale total opusa cailor lui Dumnezeu, dusmani Lui si pacatosi si, totusi,
Dumnezeu ne-a iubit in asa masura ca a murit, moarte pecare noi o meritam. El a iubit
toata omenirea, cu toate ca stia ca o mare parte nu vor primi niciodata dragostea Lui,
intorcandu-se de la pacatele lor. Biblia spune ca nu exista nici un om neprihanit (Romani
3.10). Haideti sa nu gandim niciodata ca am avea vreo neprihanire in noi, care sa merite
dragostea lui Dumnezeu. El nu a murit pentru neprihaniti, ci pentru pacatosi ca mine si ca
tine. Aceasta este o dragoste complet straina felului in care omul iubeste, sau in care ar fi
capabil sa iubeasca; este o dragoste divina. Aceste versete ne spun ca majoritatea nu am fi
capabili de sacrificiu de sine indeajuns sa murim pentru cineva care este bun si nu merita
nimic rau, cu atat mai putin pentru cineva care este dusmanul nostru. Aceasta depaseste
capacitatea omeneasca. In ce priveste dragostea agapan, dragostea fata de noi insine este
mult mai mare decat dragostea fata de altii. Noi iubim pentru ca vrem sa fim iubiti. Este o
dragoste egoista.

Pentru a intelege cu adevarat dragostea agapan, priveste spre cruce, nu inceta sa o faci,
si nu inceta sa-I ceri lui Dumnezeu sa-ti descopere dragostea pe care a aratat-o acolo.
Pentru ca este centru crestinismului si sursa vietii.
"Voi erati morti in greselile si pacatele voastre, in care traiati odinioara, dupa mersul
lumii acesteia, dupa domnul puterii vazduhului, a duhului care lucreaza acum in fiii
neascultarii. Intre ei eram si noi toti odinioara, cand traiam in poftele firii noastre
pamantesti, cand faceam voile firii pamantesti si ale gandurilor noastre si eram din fire
copii ai maniei, ca si ceilalti. Dar Dumnezeu, care este bogat in indurare, pentru dragostea
cea mare cu care ne-a iubit, macar ca eram morti in greselile noastre, ne-a adus la viata
impreuna cu Cristos (prin har sunteti mantuiti). El ne-a inviat impreuna si ne-a pus sa
sedem impeuna in locurile ceresti, in Cristos Isus..." (Efeseni 2:1-6)

Care este ideea pe care v-ati facut-o despre caracterul lui Dumnezeu? Cred ca multi
oameni Il vad pe Dumnezeu ca fiind judecatorul lor, care urmareste tot ceea ce ei fac,
niciodata nefiind multumit de viata lor. Ar parea ca cu cat ne straduim mai mult sa Il

multumim, cu atat mai mare este esecul nostru si ne atarnam de gat condamnarea,
asteptand ca judecata lui Dumnezeu sa cada asupra noastra. Ii auzim pe altii spunand ca
El este un Dumnezeu al dragostei, dar nu putem cu adevarat sa intelegem cum ne poate
El iubi, cand Ii gresim atat de mult.

Cred ca trebuie sa ne oprim sa incercam a castiga dragostea lui Dumnezeu si sa ajungem

la concluzia ca nu este nimic bun in noi, nimic care sa merite dragostea Lui. Multi dintre
noi au aceasta idee despre "crestini buni" si "crestini mai putin buni" si ca Dumnezeu ii
iubeste doar pe "crestinii buni". Ca urmare, incercam sa fim un "crestin bun" pentru ca
Dumnezeu sa ne iubeasca si, deobicei, nu reusim sa ne incadram in standardul de "bun
crestin" pe care noi il stabilim si ca rezultat ajungem sa simtim ca Dumnezeu este suparat
pe noi si nu ne iubeste. Nu vreau sa incurajez pacatul prin asta. Incerc doar sa arat ca
dragostea lui Dumnezeu nu depinde de ceea ce noi facem, sau de vre-o calitate pe care o
avem. Noi nu vom putea fi niciodata destul de buni ca sa castigam dragostea lui
Dumnezeu, pentru ca dragostea lui Dumnezeu nu poate fi castigata. Dragostea Lui este
neconditionala si nelimitata. Trebuie sa intelegem acest lucru inainte de a putea
experimenta dragostea Lui fata de noi.
"Si dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe
noi si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre" (1Ioan 4:10)

Cand incepem sa intelegem dragostea neconditionata, capabila de orice sacrificiu pe

care Dumnezeu o are pentru noi, vom vrea sa facem bine; vom vrea sa fim placuti lui
Dumnezeu. Nu sa incercam sa Ii castigam dragostea, ci datorita dragostei pe care El o are
pentru noi.
"Noi Il iubim pentru ca El ne-a iubit intai." (1Ioan 4:19)
"Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea ca El Si-a dat viata pentru noi; si noi deci
trebuie sa ne dam viata pentru frati." (1Ioan 3:16)

Acesta este caracterul lui Dumnezeu - dragoste neconditionata, capabila de orice

sacrificiu. O iubire care depaseste orice cunostinta (Efeseni 3.14-19). Fie ca sa cautam sa
intelegem largimea, lungimea, inaltimea si adancimea dragostei lui Dumnezeu pentru ca
sa putem fi umpluti cu toata plinatatea lui Dumnezeu.

Vom continua studiul nostru in editia urmatoare continuand sa privim la caracterul

dragostei lui Dumnezeu si cum o putem aplica in viata noastra.
[urmatorul articol]
<--Serii Despre Dragoste
[urmatorul articol]

Sursa Dragostei
Ne continuam acum studiul nostru referitor la perceptele despre iubire, asa cum sunt ele
redate de Biblie si felul in care sunt integrate in viata crestina. Am vazut ca cele mai mari
porunci din Biblie sunt, prima, sa-L iubesti pe Dumnezeu si, a doua, sa-ti iubesti
aproapele. Am aruncat, mai apoi, o privire asupra cuvintelor folosite in greaca - limba
Noului Testament - pentru "dragoste". Am vazut ca sunt patru cuvinte grecesti care
descriu fiecare un anumit fel de dragoste si ne-am oprit la cel mai folosit in Biblie agape. Am vazut ca este, mai inainte de toate, o dragoste care porneste de la Dumnezeu,
cea mai extraordinara dovada a acestei iubiri fiind insasi jertfirea lui Isus Cristos pe cruce
pentru intreaga omenire. A fost jerfirea Fiului lui Dumnezeu, fara pacat, pentru toti
pacatosii din trecut, prezent si viitor. A fost o jertfa din dragoste pentru toti acei care I-am
fost dusmani. O dragoste divina!

Am mai subliniat ca dragostea noastra este departe de a se asemana cu dragostea pe care

ne-a aratat-o Dumnezeu prin Acela care a luat povara pacatelor noastre si a murit in locul
nostru pe cruce. Totusi, suntem indemnati de catre Scripturi sa ne iubim unii pe altii asa
cum ne-a iubit Cristos.
"Urmati dar pilda lui Dumnezeu ca niste copii preaiubiti. Traiti in dragoste, dupacum si
Cristos ne-a iubit si S-a dat pe Sine pentru noi "ca un prinos si ca o jertfa de bun miros"
lui Dumnezeu." (Efeseni 5.1-2)
"si dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe
noi si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre. Prea iubitilor, daca
astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie sa ne iubim si noi unii pe altii." (1Ioan
4.10,11)
"Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea ca El si-a dat viata pentru noi; si noi deci
trebuie sa ne dam viata pentru frati." (1Ioan 3.16)

Imposibil, ai putea sa te gandesti. Cum as putea sa Il imit pe Dumnezeu? Cum as putea

sa iubesc cum m-a iubit El? Nu pot sa o fac! Este o chemare prea inalta. Cum poate
Dumnezeu sa ne ceara atat de mult? Multi dinte noi citim aceste versete dar nu intelegem
cu adevarat ceea ce ni se cere de fapt. Majoritatea observam ca, de cand am fost mantuiti,
avem o dragoste crescanda pentru ceilalti, dar suntem constienti de limitele noastre. De
obicei, ii iubim pe acei care ne iubesc si nu pretind prea multe de la noi. Ce se intampla
cu cei care profita de pe urma noastra sau ne sunt impotriva? Acesta este punctul in care
majoritatea dintre noi isi ating limitele. Dar Isus ne cere sa ne depasim limitele.
"Dar Eu va spun voua, care Ma ascultati: Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va
urasc, binecuvantati pe cei ce va blastama, rugati-va pentru cei ce se poarta rau cu
voi. ...Daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata vi se cuvine? Si pacatosii iubesc pe cei
ce-i iubesc pe ei. Daca faceti bine celor ce va fac bine, ce rasplata vi se cuvine? Si
pacatosii fac asa. Si daca dati cu imprumut acelora de la care nadajduiti sa luati inapoi, ce
rasplata vi se cuvine? Si pacatosii dau imprumut pacatosilor, ca sa ia inapoi intocmai. Voi
insa, iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine si dati cu imprumut, fara sa nadajduiti ceva in

schimb. Si rasplata voastra va fi mare si veti fi fiii Celui Prea Inalt; caci El este bun si cu
cei nemultumitori si cu cei rai." (Luca 6.27-28; 32-35)

Care este raspunsul obisnuit al crestinului la aceste versete? Suntem de acord cu

Cuvantul in inimile noastre si ne dam silinta sa le implinim. Putem chiar sa sfatuim pe
altii sa-si iubeasca dusmanii si putem, plini de neprihanire de sine, sa aratam esecurile
fratilor si surorilor noastre de a respecta aceste cuvinte ale Domnului nostru. Dar cand
suntem noi in aceeasi situatie, ce facem? Intr-un oarecare fel vedem situatia noastra ca
fiind unica, creem scuze pentu lipsa noastra de dragoste si mergem mai departe cu viata
noasta crestina, fara a fi cu adevarat in stare sa intelegem aceasta dragoste de care
vorbeste Isus si pe care o cere de la noi. Este oare posibil sa iubim asa cum ne-a iubit
Cristos? Eu cred ca raspunsul este si da si nu. Isus nu ne-ar cere ceva imposibil, deci
concluzia ar fi ca avem abilitatea de a iubi in felul acesta. Dar cred ca este imposibil, daca
ne bazam pe propria noastra abilitate. Dupa cum bine stiti, noi nu avem aceasta
abilitate. Aceasta abilitate, de a iubi cu o dragoste neconditionata, gata de sacrificiu, poate
veni doar de la o singura sursa - Acela care este dragoste - Insusi Dumnezeu.
"Prea iubitilor, sa ne iubim unii pe altii; caci dragostea este de la Dumnezeu. Si oricine
iubeste, este nascut din Dumnezeu si cunoaste pe Dumnezeu. Cine nu iubeste, n-a
cunoscut pe Dumnezeu; pentru ca Dumnezeu este dragoste." (1Ioan 4.7-8)

Sursa dragostei locuieste in tine daca crezi in Isus Cristos. Daca ti-ai pus increderea in
Isus Cristos acceptandu-L ca Mantuitorul tau, Duhul Lui a venit sa locuiasca in tine.
Predandu-ti viata in mainile Lui, El va produce in tine dragostea agape.

Biblia spune ca dupa ce devenim crestini, avem o alegere de facut. Putem sa umblam
dependenti de puterea Duhului Sfant, sau putem sa umblam dependenti de firea noastra.
Cand vorbim de umblarea in firea noastra ne referim la umblarea bazata pe efortul nostru
de a implini voia lui Dumnezeu si nu ne referim la vechea noastra natura decazuta, in
care nu locuieste nici un lucru bun (Romani 7.18). Daca citesti Galateni 5.19-21, vei
vedea ce vine din firea noastra. Nu avem in noi nici cea mai mica capacitate de a
indeplini voia lui Dumnezeu. Cand ne incredem in Cristos sa ne salveze din starea
noastra de pacat, El infrange puterea vechii noastre naturi si ne transforma in fiinte noi
(2Corinteni 5.17) cu dorinte noi, care vin din Duhul Sau, care locuieste in fiecare
credincios. Indata realizam ca in noi are loc un razboi in care inamici sunt firea si Duhul.
"Caci firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului si Duhul impotiva firii: sunt lucruri
potrivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce voiti." (Galateni 5.17)
Avem acum o alegere de facut caror dorinte sa ne predam. De aceea Pavel spune in
versetul 16:
"Zic dar: umblati carmuiti de Duhul si nu impliniti poftele firii pamantesti."

Abilitatea de a iubi vine de la Duhul Sfant, nu de la noi. El va produce in noi dragostea

Lui divina atunci cand ne bazam pe El sa o faca.

"Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare,

bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandeta, infranarea poftelor..." (Galateni 5.22)

Isus a spus ca El este vita iar noi suntem mladitele si daca ramanem in [dependenta fata
de] vita, vom aduce roada. El spunea ca mladita nu poate sa rodeasca singura; trebuie sa
se bazeze pe vita. Pentru ca, spunea El, "despartiti de Mine, nu puteti face nimic." (Ioan
15.4,5)

Speram ca am adus putina lumina asupra felului in care trebuie sa traim in ascultare si
dependenta fata de Dumnezeu, in special in ceea ce priveste dragostea. In urmatoarele
editii vom privi mai mult la ceea ce Biblia vrea sa spuna cand suntem indemnati sa ne
iubim unii pe altii, incercand sa aplicam ceea ce am invatat pana acum in studiul nostru
despre dragoste.
[urmatorul articol]
<--Serii Despre Dragoste
[urmatorul articol]

Drogaostea Este Indelung Rabdatoare

In numerele trecute am studiat principiile biblice despre dragoste, pornind de la definirea
cuvintelor grecesti care exprima dragostea. Am descoperit ca dragostea divina, cea mai
des mentionata in Biblie, este o dragoste neconditionata, capabila de orice sacrificiu. Este
o dragoste care nu poate fi castigata. O dragoste data gratuit, chiar si acelora care sunt in
oponenta totala cu cel care iubeste. Am vazut, deasemenea, ca, desi noi eram dusmanii lui
Dumnezeu, El Si-a dat viata pentru noi. Nu exista dragoste mai mare decat aceasta. Cu o
astfel de dragoste ne este spus in Biblie sa ne iubim unii pe altii. Am vazut ca noi nu
posedam aceasta abilitate de a iubi in noi, ci ea vine de la Duhul Sfant care locuieste in
noi. Noi trebuie sa invatam sa ne incredem in Duhul Sfant si sa Ii ingaduim sa produca in
noi roadele dragostei lui Dumnezeu Si cred ca aceasta dependenta trebuie sa se manifeste
in orice situatie care cere dragostea noastra.

Deci haideti sa privim, dintr-un punct de vedere mai concret, ceea ce inseamna a iubi
intr-o acceptiune biblica, pentru a putea invata sa Il lasam pe Dumnezeu sa iubeasca prin
noi, in orice situatie de zi cu zi din viata noastra. Vom face acest lucru studiand asa
numitul "capitol al dragostei" - 1Corinteni 13 - unde ne este data o definitie practica a
ceea ce este dragostea. Vom incepe in versetul 4 unde ni se spune: "Dragostea este
indelung rabdatoare..."

De multe ori, umbland prin oras, sau calatorind cu autobusul, vad oameni asteptand la
cozi lungi. Deobicei, lumea asteapta pentru a cumpara alimente care se gasesc mai greu,
sau asteapta la vreun ghiseu sau banca. Si ma gandesc cat de rabdatori pot fi oameni sa

astepte atat de mult pentru ceva banal, cum este un litru de lapte. Fiecare persoana are
nivelul sau de rabdare. Unii nu rezista sa stea atat de mult la coada din cauza ca nu au la
fel de multa rabdare ca ceilalti. Aceasta gandim cei mai multi dintre noi cand vorbim
despre rabdare. Dar, oare despre aceasta vorbeste Biblia, cand ne spune ca dragostea este
rabdatoare?

Noul Testament vorbeste, in principiu, despre rabdare, atribuindu-i doua sensuri, uneori
foarte greu de deosebit. Primul cuvant grecesc, folosit in acest verset, exprima
autocontrolul manifestat in fata unei provocari. Presoana rabdatoare nu se grabeste sa dea
replica sau sa pedepseasca. Acest termen se refera la opusul furiei si este asociat cu mila.
Al doilea cuvant grecesc, folosit in versetul 7 din 1Corinteni 13, exprima calitatea de a nu
ceda in fata circumstantelor nefavorabile, sau de a renunta cand apar incercarile. Este
opusul descurajarii si este asociata cu speranta. Vom reveni asupra acestui sens intr-un
numar viitor, cand vom discuta despre versetul 7. Am putea rezuma cele doua definitii
astfel: 1)A suporta pe cineva (persoana) v.4 2)A suporta ceva (circumstanta) v.7 Pentru a
intelege mai bine ce este rabdarea biblica, haide sa privim la rabdarea pe care Dumnezeu
o are in ce ne priveste. Referindu-se la ziua judecatii, cand cerurile si pamantul vor fi
distruse, Petru spune:
"Domnul nu intarzie in implinirea fagaduintei Lui, cum cred unii; ci are o indelunga
rabdare pentru voi si doreste ca niciunul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta." (2Petru
3.9)

Ce Il impiedica pe Dumnezeu sa aduca judecata? Dragostea Lui rabdatoare pentru om.

El suporta aceasta omenire rebela, plina de pacat, asteptand ca noi sa ne intoarcem la
Cristos si sa fim mantuiti. Pavel spune acest lucru in Romani 9.22,23:
"Si ce putem spune, daca Dumnezeu, fiindca voia sa-Si arate mania si sa-Si descopere
puterea, a suferit cu multa rabdare niste vase ale maniei, facute pentru pieire; si sa-Si
arate bogatia slavei Lui fata de niste vase ale indurarii pe care le-a pregatit mai dinainte
pentru slava..."

Noi meritam mania lui Dumnezeu si totusi, datorita dragostei Lui rabdatoare, am
primit mila Lui prin credinta in Cel care a indurat mania lui Dumnezeu in locul nostru,
Isus Cristos. Aceiasi dragoste ne este ceruta si noua, cand, in 1Tesaloniceni 5.14,15, ni se
spune:
"Va rugam, de asemenea fratilor, sa mustrati pe cei ce traiesc in neoranduiala; sa
imbarbatati pe cei deznadajduiti; sa sprijiniti pe cei slabi, sa fiti rabdatori cu toti. Luati
seama ca nimeni sa nu intoarca altuia rau pentru rau; ci cautati totdeauna sa faceti ce este
bine atat intre voi, cat si fata de toti."

Care este reactia ta cand cineva spune sau face ceva impotriva ta fara a avea motiv
intemeiat? Vrei sa replici? Acolo de unde vin eu, exista o expresie: "Eu nu ma infuriu, eu
ma fac (devin) chit." Este aceasta atitudinea noastra? Vrem noi sa egalam scorul,
razbunandu-ne pe cei care ne-au gresit? Ce a facut Isus? Desi avea la dispozitie mai mult

de douasprezece legiuni de ingeri (Matei 26.53), El a lasat sa fie arestat si in cele din
urma sa fie rastignit fara sa fie vinovat de vreo crima. El a renuntat la drepturile Lui din
dragoste. Suntem noi dispusi sa facem acest lucru pentru a putea iubi pe altii? Aceasta
dorinta nu este in noi in mod natural. Dupa cum am mai spus, dragostea lui Dumnezeu
este supranaturala si o primim doar daca depindem de Duhul Lui sa iubeasca prin noi.

Noi ne putem astepta sa fim ofensati de cei care nu Il urmeaza pe Isus Cristos. Dar ce se
intampla cand primim ofense de la un alt credincios? Acest lucru se va intampla si trebuie
sa fim instare sa abordam aceasta problema cu dragoste. Efeseni 4.2,3 ne indeamna:
"...cu toata smerenia si blandetea, cu indelunga rabdare; ingaduiti-va unii pe altii in
dragoste si cautati sa pastrati unirea Duhului prin legatura pacii."

Una dintre armele lui Satan, pe care o foloseste constant impotriva Bisericii, este
dezbinarea. Daca poate baga zazanie si dusmanie intre crestini, prin aceasta poate
distruge eficacitatea Bisericii. Trebuie, deci, sa pastram unitatea noastra ca si credinciosi,
fiind ingaduitori unii cu altii, condusi de dragoste. Trebuie sa facem precum ne este spus
in Coloseni 3.12-14:
"Astfel dar, ca niste alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si preaiubiti, imbracati-va cu o inima
plina de indurare, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga rabdare.
Ingaduiti-va unii pe altii si, daca unul are pricina sa se planga de altul, iertati-va unul pe
altul. Cum v-a iertat Cristos, asa iertati-va si voi. Dar mai presus de toate acestea,
imbracati-va cu dragostea, care este legatura desavarsirii."

Avem acum putinta, prin Duhul Sfant, care locuieste in noi, sa punem deoparte vechiul
nostru eu, cu toate obiceiurile rele pe care le avea, si sa imbracam noul eu, nascut in
imaginea lui Cristos (Coloseni 3.1-14). Vechiul nostru eu a fost rastignit cu Cristos. Acum
Cristos este viata noastra. Duhul Lui locuieste in noi. Ne putem increde in El ca va
produce in noi roada rabdarii (Galateni 5.22).

Cand o persoana iti intra in fata, dupa ce ai stat la coada o jumatate de ora, sau cand un
frate sau o sora in Domnul incepe sa te irite, sau poate ti-a facut ceva, esti pus in fata unei
alegeri. Poti sa te infurii si sa reactionezi la ceea ce ti s-a facut, fie in gand, fie actionand,
sau poti sa fi rabdator cu acea persoana. Cand se mai iveste o astfel de situatie, nu
reactiona in modul obijnuit (ai fost eliberat de aceasta povara); ci mai degraba roaga-te
lui Dumnezeu, admitand ca nu esti instare sa iubesti, si cere-I sa iubeasca El prin tine.
Incredinteaza-te Lui si vei incepe sa experimentezi in viata ta aceasta dragoste
supranaturala.
[uramatorul articol]
<--Serii Despre Dragoste
[urmatorul articol]

Dragostea Este Buna

Dorinta noastra este, ca prin acest serial despre dragoste, sa ajungem la o mai adanca
intelegere a dragostei lui Dumnezeu si sa invatam cum sa ne incredem in abilitatea Lui de
a iubi prin noi in toate imprejurarile de zi cu zi din vietile noastre. Am descoperit ca
dragostea lui Dumnezeu este gata de sacrificiu, este neconditionata si cu o atitudine
asemanatoare ar trebui sa ne iubim si intre noi. Am aratat ca noi nu avem abilitatea de a
face acest lucru, dar ca trebuie sa ne incredem in Duhul Sfant, care locuieste in
credincios, sa produca aceasta dragoste in noi.

Pentru a invata mai mult despre cum sa iubim in viata de zi cu zi, am inceput prin a
studia in 1Corinteni 13, unde ne este data definitia dragostei. In numarul trecut am vorbit
despre rabdare, care in versetul 4 este amintita ca o caracteristica a dragostei. Am vazut
ca inseamna sa suporti pe cineva, sa nu replici rapid cu aceeasi moneda. Am vazut
rabdarea pe care Dumnezeu o are cu noi si cum noi trebuie sa fim rabdatori cu cei din jur
pentru a ne pastra unitatea ca frati si surori in trupul lui Cristos.

Acum ajungem la a doua caracteristica a dragostei care este data in 1Corinteni 13:4;
"Dragostea este...plina de bunatate...". Aceasta inseamna sa fi bun si milostiv. Pe cand
rabdarea pare sa implice o infranare a anumitor reactii, bunatatea complementeaza
rabdarea aratandu-ne cum sa reactionam cu dragoste in situatiile de zi cu zi.

Ca deobicei, pentru a intelege corect ceea ce inseamna bunatatea relativ cu dragostea

divina pe care Dumnezeu vrea sa o produca in noi, vom privi mai intai la bunatatea lui
Dumnezeu, asa cum este descrisa in Biblie. Poate unii dintre noi Il vedem pe Dumnezeu
ca pe un judecator manios, care sta pe tronul Sau adunand dovezi impotriva noastra
pentru ziua in care vom fi inaintea Lui. Cateodata ne este dificil sa Il vedem ca pe
iubitorul Tata Ceresc, care abunda in bunatate si dragoste, asa cum S-a revelat El
autorului Psalmului 86 in versetul 15:
"Dar Tu, Doamne, Tu esti un Dumnezeu indurator si milostiv, indelung rabdator si bogat
in bunatate si credinciosie."

Aceasta bunatate plina de dragoste ne-a fost aratata cand El a mantuit pacatosi ca mine
si ca tine prin Isus Cristos. Ce eram inainte ca bunatatea lui Dumnezeu sa se faca simtita
in vietile noastre? Tit 3:3 spune ca eram fara minte, neascultatori, rataciti, robiti de tot
felul de pofte si placeri, traind in rautate si in pizma, vrednici sa fim urati si urandu-ne
unii pe altii. Este aceasta o persoana cu care sa vrei sa fi bun? Totusi versetele 4-7
continua:
"Dar cand s-a aratat bunatatea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru, si dragostea Lui de
oameni, El ne-a mantuit, nu pentru faptele facute de noi in neprihanire, ci pentru
indurarea Lui, prin spalarea nasterii din nou si prin inoirea facuta de Duhul Sfant, pe care
L-a varsat din belsug peste noi Isus Cristos, Mantuitorul nostru; pentru ca, odata socotiti
neprihaniti prin harul Lui, sa ne facem, in nadejde, mostenitori ai vietii vesnice..."

Dumnezeu nu asteapta ceva bun in noi pentru ca la randul Sau sa-Si revarsa bunatatea
Lui asupra noastra. Bunatatea Lui este neconditionata si fara plata revarsata asupra
credinciosilor. Aceasta incredibila lucrare de mantuire va fi expusa de-a lungul veacurilor
ca o dovada a bunatatii lui Dumnezeu fata de noi (cititi Efeseni 2:4-7).

Biblia ne spune in 1Petru 2:1-3 ca, deoarece am gustat din bunatatea Lui, care a fost
demonstrata prin marea Sa lucrare de mantuire, noi ar trebui sa lasam deoparte orice
rautate, orice viclesug, orice fel de prefacatorie, pizma sau clevetire. Acestea sunt toate
caracteristici ale "vechiului om", care a fost rastignit cu Cristos. Haideti sa nu privim la
bunatatea lui Dumnezeu gandindu-ne ca am merita-o dintr-un oarecare motiv. Atunci
cand vom reusi sa apreciem zi de zi bunatatea lui Dumnezeu fata de noi, vom dori sa fim
buni cu cei din jur. Bunatatea Lui ar trebui sa ne indemne la pocainta (Romani 2:4).
"Orice amaraciune, orice iutime, orice manie, orice strigare, orice clevetire si orice fel de
rautate sa piara din mijlocul vostru. Dimpotriva, fiti buni unii cu altii, milosi si iertati-va
unul pe altul, cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Cristos." (Efeseni 4:31-32)

Este usor sa fi bun cu cei care sunt buni cu tine, dar adevaratul test de incredere in
Cristos pentru a produce dragostea Lui in noi, este atunci cand El asteapta de la noi sa fim
buni cu cei care ne sunt dusmani si care nu apreciaza bunatatea noastra.
"Voi insa, iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine si dati cu imprumut, fara sa nadajduiti
ceva in schimb. Si rasplata voastra va fi mare si veti fi fiii Celui Prea Inalt; caci El este
bun si cu cei nemultumitori si cu cei rai." (Luca 6:35)

De cate ori nu am fost noi fara bunatate fata de oameni din cauza ca ei ne tratau la fel?
Dar Dumnezeu nu reactioneaza asa si asteapta ca nici noi sa nu o facem. Si iata ca din
nou ne confruntam cu inaltul standard al lui Dumnezeu, standard care este prea inalt sa il
atingem prin eforturi proprii. Putem, deci, sau sa ne straduim in puterile noastre si sa
cautam tot felul de scuze atunci cand incercarile noastre esueaza, sau sa venim la Cristos,
admitand ca nu putem si increzandu-ne in El sa produca bunatatea Lui in noi. Este un
proces de crestere, care nu intervine in viata noastra in mod natural, ci, pentru a iubi cu
adevarat asa cum Dumnezeu ne cheama sa iubim, trebuie sa invatam sa ne incredem in El
sa iubeasca prin noi, asa cum o cere fiecare situatie. Cand familia ta ti se intoarce
impotriva pentu ca ai ales sa Il urmezi pe Isus, in loc sa urmezi traditia, atunci adu-ti
aminte de bunatatea lui Dumnezeu si cheama-L sa traiasca viata Lui prin tine. Sau daca te
simti imboldit sa lovesti cu cuvinte usturatoare pe asa-zisul prieten , care a raspandit tot
felul de zvonuri despre tine, adu-ti aminte ca aceasta dorinta vine din firea pamanteasca,
fire controlata de "vechiul eu". Dar...
"Cei ce sunt ai lui Cristos Isus, si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si
poftele ei." (Galateni 5:24)
"Zic dar: umblati carmuiti de Duhul si nu impliniti poftele firii pamantesti...Roada
Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea..."
(Galateni 5:16,22)

Trebuie sa realizam ca noi nu mai suntem obligati sa traim dupa indemnurile firii
noastre pamantesti (Romani 8:12). Omul cel vechi a fost crucificat cu Cristos. Noi avem
acum o natura noua si Duhul Sfant locuieste in noi. Coloseni 3:9 spune ca ne-am
dezbracat de vechiul eu si de faptele lui. Cuvantul din textul grec insemna "a dezarma" (a
dezbraca de arme). Firea si-a pierdut toata puterea prin moartea ei cu Cristos.
"...si v-ati imbracat cu omul cel nou, care se inoieste spre cunostinta, dupa chipul Celui ce
l-a facut..." (Coloseni 3:10)

Noi am primit o natura noua, care este asemenea imaginii lui Isus Cristos si natura Lui
este produsa in noi in circumstantele zilnice, atunci cand noi vom ramane consecventi sa
spunem: "Doamne, eu nu trebuie sa ma comport dupa cum obijnuiam; ma voi comporta
in conformitate cu noua natura pe care ai creat-o in mine. Voi reactiona cu bunatate."
"Astfel dar, ca niste alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, imbracati-va cu o inima
plina de indurare, cu bunatate..." (Coloseni 3:12)
[uramatorul articol]
<--Serii Despre Dragoste
[urmatorul articol]

Dragostea Nu Este Invidioasa

Dragostea nu este invidioasa. Continuand studiul nostru Biblic despre caracteristicile
dragostei asa cum ne sunt prezentate in 1Corinteni 13, ajungem acum la o serie de
caracteristici care ne spun ceea ce nu este dragostea. Datorita faptului ca noi toti ne-am
nascut cu o fire pacatoasa, am dat dragostei noastre caracteristici si manifestari care sunt
total opuse cu dragostea lui Dumnezeu. Cand ne-am intors la Cristos in urma lucrarii de
mantuire, am primit o natura noua.. Dumnezeu ne face creatii noi si face ca Duhul Sau sa
vina si sa locuiasca in noi. Curand, insa descoperim ca inca mai exista anumite trasaturi
ale "vechiului eu" pe care Dumnezeu vrea sa le schimbe. Unul dintre aceste pacate pe
care toti le-am comis si probabil, intr-o oarecare masura, inca le mai comitem este cel al
invidiei. Biblia ne spune ca daca vrem sa umblam in dragoste, trebuie sa tratam invidia
din vietile noastre pentru ca "dragostea nu este invidioasa".

Pentru a intelege ce este invidia si in ce fel este ea opusa dragostei, haideti sa privim la
cateva dintre multele exemple de oameni, furnizate de Scriptura, care au cazut in pacatul
invidiei.

CAIN SI ABEL

Una dintre primele secvente de invidie din Biblie o intalnim in Geneza capitolul 4. Aici
il vedem pe cei doi copii ai lui Adam si Eva aducand jertfe Domnului. Biblia spune ca
Dumnezeu a avut consideratie fata de Abel si de jertfa lui dar fata de cea a lui Cain nu.
Care a fost atunci reactia lui Cain? Versetul 5 spune ca el s-a maniat foarte tare si, dupa
cum stim, si-a ucis fratele.

Te-ai maniat vreodata pe cineva care era binecuvantat de Dumnezeu, gandindu-te ca tu ai

merita acele binecuvantari? Poate te-ai intrebat de ce rugaciunile lui intotdeauna primesc
raspuns si in viata ta niciodata nu se schimba nimic. Poate cineva poseda lucruri pe care
tu le doresti neaparat si faptul ca el le are si tu nu te face sa te infurii pe el. Sau poate
cineva are fizicul mai atractiv decat tine si incerci sa gasesti lucruri rele pe care sa le spui
despre el, pentru ca ai vrea cu adevarat sa arati si tu la fel de bine ca si el. Fi, insa, atent!
Invidia a inceput sa se inradacineze in viata ta si, ca si Cain, curand te vei face si tu
vinovat de crima. Probabil ca nu fizic, dar se poate omora cu limba sau cu gandul. Ne
bucuram noi, oare, cu fratele nostru atunci cand este binecuvantat de Dumnezeu sau
devenim invidiosi pe el? Dragostea nu este invidioasa.

DAVID SI SAUL
Exemplul urmator ne duce in 1Samuel capitolele 17 si 18, unde citim despre cunoscuta
povestire despre David si Goliat. Armatele Filistenilor si cele ale lui Israel stau fata in
fata gata de lupta cand marele luptator Filistean, Goliat, sfideaza armata lui Israel
cerandu-le un adversar care sa-l infrunte. In cazul in care Goliat ar fi fost infrant,
Filistenii ar fi devenit robii lui Israel. Filisteanul avea, insa, peste 3 metri inaltime si de
aceea nimeni dintre Israelieni nu indraznea sa-l infrunte. Astfel ca timp de patruzeci de
zile a batjocorit Goliat pe Israel cu provocarea sa. Iata, insa, ca David, un tanar pastor,
venit in tabara israelita sa aduca provizii fratilor sai mai mari, care erau soldati in armata
regelui Saul, auzind batjocurile lui Goliat, porneste sa-l infrunte cu curajul si taria primite
de la Domnul si il omoara pe Filistean cu o piatra, dupa care ii taie capul. Flistenii fug,
apoi, infranti din fata armatelor lui Israel. Ca rezultat, Saul ii da lui David conducerea
armatelor lui Israel si Biblia spune ca de oriunde era trimis, el se intorcea biruitor. Astfel
ca, pe cand se intorceau din razboi, femeile ieseau in intampinarea lor cantand cu bucurie
despre victoria Israelului impotriva Filistenilor. Ele cantau: "Saul a batut miile lui, - iar
David zecile lui de mii." Iti poti imagina cat de jenat trebuie sa se fi simtit Saul, vazad ca
David primeste mai multe laude si mai multa glorie decat el. La urma urmei, el era
regele. Biblia spune ca Saul s-a maniat foarte tare pe David si din acel moment s-a
hotarat sa-l omoare. Ce i-a starnit regelui Saul aceasta manie arzatoare? Invidia. El nu
putea sa suporte sa vada cum acest pastor tanar primeste mai multa recunoastere decat el.

Dar tu? Te umpli de invidie atunci cand prietenul tau primeste intr-un grup mai multa
atentie decat primesti tu? Poate el sau ea are o personalitate care se exteriorizeaza
atragandu-i pe ceilalti. Iar noi devenim furiosi si jigniti ca nu suntem noi centrul atentiei.
Suntem noi dispusi sa ne smerim si sa ne multumim cu acceptarea pe care Dumnezeu o
manifesta fata de noi? Sau vom umbla mereu dupa recunoasterea din partea oamenilor?
Daca ramanem la a doua varianta, deseori ne vom gasi in situatii care ne vor starni
invidia.

Invidia poate sa imbrace si o forma religioasa, dupa cum vom vedea in ultimul nostru
exemplu.

FARISEII
Acesti lideri religiosi evrei au intrat prima oara in atentia noastra in timpul vietii si
lucrarii lui Isus pe pamant. vedem opunandu-se in mod constant umblarii Lui si
invataturii Lui, pentru ca in final sa Il predea romanilor pentru a fi crucificat. Cu toate
acestea motivul lor nu a scapat lui Pilat. Matei 27:18 spune: "Caci (Pilat) stia ca din
pisma dadusera pe Isus in mainile lui. Pentru ca El nu urma traditia lor, Fariseilor nu le-a
placut atentia pe care o primea Isus. Isus a aratat lumii care este motivatia lor:
"Toate faptele lor le fac pentru ca sa fie vazuti de oameni. Astfel isi fac filacteriile late, isi
fac poalele vesmintelor cu ciucuri lungi, umbla dupa locurile dintai la ospete si dupa
scaunele dintai in sinagogi, le place sa le faca oamenii plecaciuni prin piete si sa le zica:
`Rabi! Rabi!'" (Matei 23:5-7)
Vedem, deasemenea, in Fapte 5:17; 13:44,45 si 17:5, cat de invidiosi erau pe Pavel si pe
ceialalti ucenici. Fariseii ii urau pe acesti oameni din cauza numarului mare de oameni
care ascultau invatatura lor si erau convertiti.
"In Sabatul viitor, aproape toata cetatea s-a adunat ca sa auda Cuvantul lui Dumnezeu.
Iudeii, cand au vazut noroadele, s-au umplut de pisma, vorbeau impotriva celor spuse de
Pavel si-l batjocoreau." (Fapte 13:44,45)

Oar noi nu ne purtam, cateodata, ca si Fariseii atunci cand vedem la alte biserici
mergand mai multa lume decat la a noastra, sau atunci cand cineva prefera o alta
denominatie. Suntem noi, oare, mai interesati ca oamenii sa vina la biserica noastra si sa
urmeze traditia noastra, decat ca oamenii sa vina la Isus Cristos si sa-L urmeze pe El?
Avem noi, oare, impresia ca am putea sa predicam mai bine decat cel care a fost ales sa
fie invatatorul sau pastorul nostru? De ce nu vin oamenii la mine sa-mi asculte
extraordinara intelepciune? Putem usor sa cadem intr-o invidie religioasa ca cea a
Fariseilor si sa incetam sa mai umblam in dragoste pentru fratii si surorile noastre in
Domnul. Dragostea nu este invidioasa.

Deci, dupa cum am vazut din aceste exemple, invidia poate sa apara in mai multe forme,
dar radacina oricarei forme de invidie este mandria. Este un egocentrism fara consideratie
pentru altii; si cand apare in Trupul lui Cristos, inevitabil va duce la diviziune daca nu
este combatuta.
"Caci acolo unde este pisma si duh de cearta, este tulburare si tot felul de fapte rele."
(Iacov 3:16)
"De unde vin luptele si certurile intre voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se lupta
in madularele voastre? Voi poftiti si nu aveti; ucideti , pismuiti si nu izbutiti sa capatati;
va certati si va luptati si nu aveti..." (Iacov 4:1,2)

Oare nu ar trebui ca biserica sa fie diferita de lume? Pavel le-a spus corintenilor
(1Corinteni 3:3): "... In adevar, cand intre voi sunt zavistii, certuri si dezbinari, nu sunteti
voi lumesti si nu traiti voi in felul celorlalti oameni?" El spune ca ei se purtau ca si
ceialalti oameni care nu aveau o relatie cu Domnul. Spunea ca sunt lumesti. Invidia, dupa
cum vedem in Galateni 5:20, este unul dintre sentimentele lumesti.

Pavel ne da solutia pentru a invinge acest pacat al invidiei:

"Sa traim frumos, ca in timpul zilei, nu in chefuri si betii; nu in curvii si fapte de
rusine; nu in certuri si in pizma; ci imbracati-va in Domnul Isus Cristos si nu
purtati grija de firea pamanteasca, pentru ca sa-i treziti poftele." (Romani 13:13,14)

Inca o data vedem ca raspunsul este sa ne punem increderea in Isus Cristos, sa Ii dam
Lui voie sa-Si traiasca viata Lui in dragoste prin noi. Duhul Lui, care este in noi, ne va da
noua victorie asupra pacatului invidiei, inlocuind-o cu dragoste. Haideti sa ne
recunoastem incapacitatea si sa ne bazam pe Cel care iubeste cu o dragoste perfecta,
pentru ca dragostea nu este invidioasa.
[urmatorul articol]
<--Serii Despre Dragoste
[urmatorul articol]

Dragostea Nu Se Lauda Si Nu Este Aroganta

In acest studiu in serial despre dragostea biblica, am ajuns sa intelegem ca a iubi este cea
mai mare porunca data in Scriptura si ca cel mai extraordinar exemplu de dragoste ne-a
fost dat prin sacrificiul lui Isus Cristos pentru pacatele omenirii. Am vazut ca dragostea
biblica este neconditionata - nedepinzand de meritele celui iubit - si este gata de
sacrificiu. Am realizat, de asemenea, ca noi nu suntem in stare prin propriile noastre
puteri sau resurse sa iubim si ca depindem de Duhul Sfant pentru a produce dragostea lui
Dumnezeu in noi, pe masura ce circumstantele care ne solicita dragostea apar.

Pentru a intelege mai bine ce inseamna sa iubesti ca si crestin in situatiile practice ale
vietii, ne-am adancit in studiul capitolului 13 din 1Corinteni, unde Pavel ne da o descriere
a dragostei. Ca si crestini, vom dori sa umblam in dragoste, nu numai pentru ca ne este
poruncit, dar si pentru ca experimentam mai mult si mai mult dragostea pe care
Dumnezeu o are pentru noi.

Cateodata, pentru a intelege ce este ceva, trebuie sa intelegem si ce nu este acel ceva.
Deci Pavel, descriindu-ne dragostea, incepe prin a ne spune ca ea este rabdatoare si plina
de bunatate. Dar dupa aceea el incepe a ne spune cum nu este dragostea. In ultimul articol

am vorbit despre faptul ca dragostea nu este invidioasa si acum vom vedea ca dragostea
nu se lauda si nu se umfla de mandrie (v.4).

Sunt sigur ca am cunoscut cu totii oameni carora le place sa se laude cu realizarile lor
sau cu capacitatile lor extraordinare. Unii oameni nu se sfiesc deloc sa isi exprime inalta
lor viziune despre ei insisi, in timp ce altii o fac intr-un mod mai subtil, imbinand-o cu o
atitudine smerita, care in realitate este falsa. Noi toti ne-am facut, intr-o oarecare masura,
vinovati de laudarosenie, pentru ca este in natura omului sa fie egocentrist si sa atraga
atentia asupra lui. De multe ori laudarosenia noastra ia o tenta aroganta cand nu numai ca
ne autostimam, ci, in acelasi timp, ii desconsideram pe altii. In trupul lui Cristos, acestea
sunt lucruri care nu ar trebui sa existe. Suntem acum creaturi noi in Cristos, noi trebuie sa
umblam in dragoste si dragostea nu se lauda si nu se umple de mandrie.

In ultima parte a versetului 1 din 1Corinteni 8, Biblia spune: "Cunostinta ingamfa pe

cand dragostea zideste". In acest verset Pavel vorbeste despre crestini care au devenit
aroganti in probleme spirituale datorita intelegerii pe care Dumnezeu le-a dat-o.

In trupul lui Cristos se gasesc persoane aflate la toate nivelele de maturitate, la fel ca in
orice familie. Sunt acei copii in credinta - cei mai multi crestini noi - si sunt altii care au
atins un anumit nivel de maturitate, invatati fiind prin Cuvantul lui Dumnezeu. Dar Biblia
spune ca exista un pericol care vine cu aceasta cunostinta. Multi dintre noi venind la
Cristos, am fost eliberati de o multime de practici religioase care, odata erau considerate
de noi ca esentiale pentru a mentine o buna relatie cu Dumnezeu. Sau am avut o anumita
convingere ca, daca nu respectam aceste practici, pacatuim impotriva lui Dumnezeu.
Dumnezeu, la timpul Lui, ne-a aratat ca aceste convingeri nu au nici o importanta pentru
El. Oricum, la fel ca si in biserica din Corint, exista pericolul de a deveni arogant datorita
noii noastre libertati. Sunt, poate, credinciosi in biserica avand inca ramasite ale acestor
convingeri, iar noi nu ar trebui sa adoptam o atitudine superioara in ce-i priveste,
desconsiderandu-le convingerile si, eventual, dandu-le prin aceasta un prilej de poticnire
in umblarea lor crestina. Nu ar trebui sa ii incurajam sa faca ceea ce ei considera pacat,
chiar daca pentru noi nu este pacat. Pavel spunea: "Luati seama insa ca nu cumva aceasta
slobozenie a voastra sa ajunga o piatra de poticnire pentru cei slabi." (1Corinteni 8:9).
Dragostea zideste (v.1); nu darama trupul lui Cristos. Pavel atinge aceasta problema si in
Romani. 14:
"Primiti bine pe cel slab in credinta si nu va apucati la vorba asupra parerilor
indoielnice." (v.1)
"Dar daca faci ca fratele tau sa se mahneasca din pricina unei mancari, nu mai umbli in
dragoste! Nu nimici, prin mancarea ta, pe acela pentru care a murit Cristos!" (v.15)
"Asadar, sa urmarim lucrurile care duc la pacea si zidirea noastra. Sa nu nimicesti, pentru
o mancare, lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate lucrurile sunt curate. Totusi, a
manca din ele, cand faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cadere, este rau. Bine
este sa nu mananci carne, sa nu bei vin si sa te feresti de orice lucru, care poate fi pentru
fratele tau un prilej de cadere, de pacatuire sau de slabire." (v.19-21)

Trebuie sa fim foarte sensibili in a sesiza unde se afla fratii nostrii din punct de vedere
spiritual si sa nu devenim aroganti datorita cunostintei pe care Dumnezeu ne-a dat-o.
Trebuie sa ne amintim ca nici o binecuvantare spirituala, nici macar mantuirea, nu ne-a
fost data datorita vreunui merit de al nostru.
"Caci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care sa nu-l fi primit? Si daca l-ai primit, de
ce te lauzi ca si cum nu l-ai fi primit?" (1Corinteni 4:7)
"Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi ci este darul lui
Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni." (Efeseni 2:8,9)

Nu avem nici un motiv de a ne lauda. Pana nu recunoastem acest fapt, mai devreme sau
mai tarziu, ne vom trezi laudandu-ne cu spiritualitatea noastra, in acelasi timp punandu-i
pe altii mai prejos de noi. Vedem un asemenea exemplu in parabola pe care a spus-o Isus
anumitor oameni care erau convinsi de neprihanirea lor si ii priveau pe alti cu dispret
(Luca 18:10-14):
"Doi oameni s-au suit la templu sa se roage; unul era Fariseu si altul vames. Fariseul sta
in picioare si a inceput sa se roage in sine astfel: 'Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt
ca ceilalti oameni, hrapareti, nedrepti, preacurvari sau chiar ca vamesul acesta. Eu postesc
de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate veniturile mele.' Vamesul sta departe si
nu indraznea nici ochii sa si-i ridice spre cer; ci se batea in piept si zicea: 'Dumnezeule, ai
mila de mine pacatosul!' Eu va spun ca mai degraba omul acesta s-a pogorat acasa socotit
neprihanit decat celalalt. Caci oricine se inalta va fi smerit; si oricine se smereste, va fi
inaltat."

Nu ai avut niciodata atitudinea Fariseului? Ia aminte, dragostea nu se lauda si nu se

umfla de mandrie. Care ar trebui, deci, sa fie atitudinea noastra in ce-i priveste pe cei din
jur? Gasim raspunsul privind la Isus.
"Sa aveti in voi gandul acesta, care era si in Cristos Isus: El macar ca avea chipul lui
Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a
dezbracat pe sine insusi si a luat chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor. La
infatisare a fost gasit ca un om, S-a smerit si S-a facut ascultator pana la moarte si inca
moarte de cruce." (Filipeni 2:5-8)

Care a fost atitudinea lui Cristos cand a umblat pe pamant? De umilinta. Daca cineva a
avut motiv sa se laude, acela a fost Isus. Dar El ce-a facut? A luat chip de rob. Intr-o
ocazie, El a spalat chiar picioarele ucenicilor Sai ca un servitor al acelor timpuri. Si, in
cele din urma, S-a smerit pana acolo ca a murit pentru pacatele intregii lumi. Isus a trait o
viata de iubire perfecta. El nu a fost niciodata plin de mandrie, nici laudaros; a trait o
viata de slujitor. El a spus: "...Fiul omului n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca si
sa-Si dea viata ca rascumparare pentru multi" (Matei 20:28). "Daca vrea cineva sa fie cel
dintai, trebuie sa fie cel mai de pe urma din toti si slujitorul tuturor!" (Marcu 9:35).
Aceasta ar trebui sa fie atitudinea in trupul lui Cristos. Dupa cum este spus in Filipeni
2:3,4:

"Nu faceti nimic din duh de cearta sau din slava desarta; ci in smerenie fiecare sa
priveasca pe altul mai pe sus de el insusi. Fiecare din voi sa se uite nu la foloasele lui, ci
si la foloasele altora."

Avem aceasta atitudine? Daca da atunci nu vom fi nici laudarosi, nici plini de mandrie.
Daca vrem sa umblam in dragoste, trebuie sa umblam cu smerenie. Si, dupa cum stii,
smerenia nu este ceva ce avem in mod natural. Tendinta noastra naturala este de a ne
pune interesele noastre inaintea altora. O alta tendinta naturala a noastra este sa vrem ca
altii sa ne serveasca si sa vrem sa fim deasupra celorlalti, chiar si in problemele spirituale.
Aceasta, insa, nu este dragoste; aceasta este firea - vechiul om. Din nou spun, dupa cum
am mai spus in trecut, trebuie sa ne amintim mereu ca vechiul om a fost rastignit cu
Cristos si nu mai are putere asupra noastra. Cristos traieste in noi acum si El vrea sa puna
in noi atitudinea Lui iubitoare. Trebuie sa respingem firea si dorintele ei si sa-i permitem
lui Isus sa implineasca dorintele Lui in noi. Fara El este imposibil, dar toate lucrurile sunt
posibile prin El, care ne intareste. Haide sa inchinam vietile noastre Celui care cu
adevarat ne iubeste si vrea sa faca din noi exemple ale iubirii Lui in fata lumii.
[urmatorul articol]
<--Serii Despre Dragoste
[urmatorul articol]

Dragostea Nu Se Poarta Necuviincios

Pe masura ce continuam studiul nostru avand ca subiect dragostea si folosind textul oferit
de 1Corinteni 13 ajungem la urmatoarea descriere a ceea ce este dragostea sau, mai
degraba, ceea ce nu este dragostea. Versetul 5 incepe cu afirmatia ca dragostea "...nu se
poarta necuviincios...". Cuvantul "necuviincios" inseamna "indecent". Cand Pavel a scris
aceasta, e posibil sa se fi referit la capitolul 5 unde relateaza despre cineva din biserica
care avusese o relatie imorala cu sotia tatalui sau. Astfel, Pavel mustra biserica pentru
neluarea niciunei atitudini fata de acest pacat. Oricum, indiferent de ce anume il
motiveaza pe Pavel, el descrie aici comportamentul cuiva care umbla in dragoste.

Psihiatri, psihologi si filozofi au studiat de secole comportamentul uman incercand sa

determine ce anume ne face sa actionam in modul in care o facem. Concluziile au fost tot
atat de diferinte si variate precum modurile de comportament insele. Unii cred ca purtarea
nu reprezinita altceva decat un set de raspunsuri invatate cu privire la diferite imprejurari
si ca nu are nimic de-a face cu gandurile sau sentimentele. Altii cred ca genetica joaca un
important rol in determinarea comportamentului uman. Exista si unii care presupun ca
mediul inconjuratos contribuie hotarator la formarea comportamentului. In vreme ce toate
aceste aspecte joaca probabil un rol mai mic sau mai mare cu privire la comportment, as
dori sa fac totusi o observatie. Cred ca in mare parte, comportamentul nostru e determinat
de dorinta noastra de a fi iubiti si acceptati. Aceasta nevoie se manifesta, din pacate de

multe ori intr-un mod egoist si egocentrist. Un citat dintr-un articol intitulat "Etica si
Moralitate" din Enciclopedia lui Compton e semnificativ: "filozofii afirma de mii de ani
ca oamenii nu isi cauzeaza rau voit dar sunt in stare sa cauzeze rau altora daca prin
aceasta ar putea cumva profita." Cu alte cuvinte avem tendinta sa punem nevoile si
dorintele noastre deasupra acelora ce apartin altora. Aceasta intra in contradictie flagranta
cu ceea ce Biblia ne invata in Filipeni 2:3-4, cum ca ar trebui sa privim pe ceilalti ca fiind
mai presus decat noi. Acest comportament egocentric este, cred, un rezultat al naturii
pacatoase cu care ne-am nascut.

Unii ar putea replica cum ca nu exista un standard comportamental care sa poata fi

aplicat oricui. Se spune ca fiecare situatie trebuie evaluata pentru a determina atitudinea
corecta ce trebuie adoptata. Ceea ce este bine intr-o situatie ar putea fi rau in alta. Fara
acest standard al binelui, noi, ca niste pacatosi egoisti ce suntem avem tendinta sa alegem
ce este bine pentru noi, in vreme ce altii sufera consecintele. Totusi, ca si Crestini,
recunoastem ca exista un standard universal al binelui care este amanuntit prezentat in
Biblie. De fapt, Biblia si Crestinismul au fost timp de secole fundamentul etic al
societatii, desi, in majoritatea cazurilor, compromisurile si o coborare a standardelor a
intervenit. Totusi, pentru un Crestin, standardul biblic reprezinta turnul de control pentru
purtarea sa in orice situatie.

Dar care este exact acest standard biblic? Gandul te-ar putea duce imediat la cele 10
porunci. Acest fragment al Legii date de Dumnezeu evreilor a ocupat odinioara un loc de
seama pe zidurile din interiorul scolilor de-a lungul si de-a latul Americii. Aceste cuvinte
au fost predate de catre parinti si scoli duminicale si au fost memorate de copiii din
intreaga lume. Este intr-adevar un standard admirabil dar totodata si foarte ridicat. In
plus, in Noul Testament, Isus pare sa ridice acest standard chiar mai sus, cand spune:
"Ati auzit ca s-a zis celor din vechime: 'Sa nu ucizi; oricine va ucide, va cadea supt
pedeapsa judecatii.' Dar Eu va spun ca ori si cine se maine pe fratele sau, va cadea supt
pedeapsa judecatii; si oricine va zice fatelui sau: 'Prostule!' va cadea supt pedeapsa
Soborului; iar oricine-i va zice: 'Nebunule', va cadea supt predeapsa focului gheenei."
Matei 5:21-22
"Ati auzit ca s-a zis celor din vechime: 'Sa nu preacurvesti.' Dar Eu va spun ca ori si cine
se uita la o femeie, ca s-o pofteasca, a si preacurvit cu ea in inima lui." Matei 5:27.28

Da, putem sa fim cu totii de acord ca standardul comportamental dat de Dumnezeu noua
este sfant, neprihanit si bun (Romani 7:12). Dar mai devreme sau mai tarziu descoperim
asa cum Pavel a facut-o: "caci binele, pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul, pe care nu
vreau sa-l fac, iaca ce fac!" (Romani 7:19). Din cauza esecului nostru lamentabil in a ne
alinia standardului lui Dumnezeu, Pavel numeste Legea lui Dumnezeu "slujba aducatoare
de moarte" si "slujba aducatoare de osanda" (2Corinteni 3:7,9). Motivul? Pentru ca Biblia
declara: "Fiindca plata pacatului este moartea..." (Romani 6:23) si "Blestemat este oricine
nu staruieste in toate lucrurile scrise in cartea Legii, ca sa le faca." (Galateni 3:10;
Deuteronom 27:26). In ce situatie ne aduc aceste afirmatii? Intr-adevar, ajungem intr-un
punct de criza in umblarea noastra Crestina, la fel cum Pavel a ajuns in Romani capitolul
7. Vedem si intelegem limpede standardul de comportament pe care Dumnezeu l-a asezat

in fata noastra. Stim ca nu se presupune sa ne comportam intr-o maniera indecenta, si nici

macar sa cultivam astfel de lucruri in inima si mintea noastra. Totusi daca suntem cinstiti
cu noi insine, majoritatea dintre noi vom admite ca pacatuim in continuare, ratand astfel
standardul sfant al lui Dumnezeu. Ne regasim, de multe ori, cu foarte putina putere pentru
a face ceea ce stim ca este bine.

Acum se naste intrebarea: este Dumnezeu nedrept sa ne ceara ceva ce pare imposibil de
atins? Ne lasa el sa ne taram prin viata depinzand doar de abilitatile si puterea noastra?
Este trist, dar aceasta este situatia in care de multe ori ne aflam. Dar totusi, nu cred ca
Dumnezeu, in dragostea Lui, ne-ar trasa niste cerinte, fara sa ne dea si mijoacele de a le
indeplini.

Intelectualii societatii noastre incearca sa vina cu propriile lor solutii, numite

"modificarea comportamentala" si "modelarea comportamentului." Ca si cu un catel, ei
incearca sa schimbe comportamentul prin recompensa in cazul unei purtari bune sau prin
pedeapsa in cazul unei purtari rele. Nu incerc sa discreditez rostul disciplinei. Este
important pentru parinti sa-si struneasca copiii si pentru autoritati sa pedepseasca
raufacatorii. Dar rezolva aceste masuri cu adevarat problema? Cred ca ceea ce se petrece
de multe ori este ca in vreme ce atitudinea exterioara se poate schimba pentru o anumita
perioada inima noastra, sursa neascultarilor noastre, ramane neschimbata. Crestem astfel
invatand cum sa devenim ipocriti de profesie; in timp ce pe dinafara ne manifestam intrun anumit fel, pe dinauntru domneste rautatea. Si nu e nevoie decat de o imprejurare
propice pentru ca aceasta sa rabufneasca in afara in toata uratenia ei.

Asadar, oricat de importanta ar fi disciplina, ea singura nu este in masura sa ne schimbe

comportamentul daca continuam sa ne bazam pe propriile noastre eforturi. Avem nevoie
de o putere mult mai mare. Este vorba de puterea dragostei. "Dragostea nu se poarta
necuviincios". Este dragostea lui Isus Cristos care salasluieste in fiecare credincios. Avem
astfel posibilitatea si puterea sa traim la inaltimea chemarii lui Dumnezeu - este Cristos
Insusi care este intruparea dragostei in noi. Trebuie sa ne recunoastem neputinta si sa-L
chemam pe El sa ne schimbe comportamentul prin dragostea Lui. Avem nevoie sa ne dam
seama ca o mare parte din purtarea noastra izvoraste din egoism, si sa privim spre Cristos
care e exemplul perfect de negare de sine si dragoste altruista. Aceasta ne va motiva sa
iubim asa cum ne-a iubit El.

Vedem, asadar ca dragostea este standardul comportamentului nostru. "Caci toata Legea
se cuprinde intr-o singura porunca: 'Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti'"
(Galateni 5:14). De asemenea observam ca dragostea trebuie sa fie motivatia
comportamentului nostru. "Noi il iubim pentru ca El ne-a iubit intai" (1Ioan 4:19). Si,
finalmente vedem ca dragostea este puterea comportamentului nostru. "Stiu in adevar, ca
nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca ce-i drept, am
vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac." (Romani 7:18). "Pot totul in Hristos, care
ma intareste" (Filipeni 4:13).
[urmatorul articol]

<--Serii Despre Dragoste

Dragostea Nu Cauta Folosul Sau

Ajungem acum la urmatoarea descriere a dragostei, asa cum Duhul Sfant ne-o reveleaza
in acest capitol deosebit ce se refera la principiile vietii Crestine. In versetul 5 citim ca
dragostea "...nu cauta folosul sau..." Aceasta afirmatie atinge insasi esenta notiunii de
dragoste. Este de asemenea o afirmatie suparatoare pentru ca ea patrunde inima naturii
noastre umane si expune esecul nostru total, in contrast cu lumina adevarului lui
Dumnezeu. Si pe masura ce lumina cuvantului lui Dumnezeu ne arata in ce mica masura
iubim potrivit felului in care Dumnezeu ne iubeste noi trebuie sa venim la El cu o inima
smerita si cu dorinta de a crede ca El va produce in noi o astfel de dragoste prin Duhul
Sau Sfant. Doar atunci vom vedea fructul dragostei rasarind in viata noastra.

Vom incerca sa privim mai de aproape aceasta portiune a versetului 5, observand

aplicatiile ce decurg asupra relatiei noastre cu Dumnezeu si asupra relatiei cu semenii
nostri. Dar mai intai, haideti sa raspundem la aceste intrebari: "de ce cautam folosul
nostru?" si "de ce nu este aceasta calea dragostei?".

Cu ani in urma, in vremea cand Domnul ma chema la El, imi amintesc ca am vazut la
inceputul Bibliei mele o ilustratie care cu adevarat mi-a deschis ochii asupra nevoii de un
Mantuitor. Ilustratia reprezenta un cerc, avand inscris in mijloc cuvantul "sine". Un alt
cerc mai mic, avand inscris in mijloc "Dumnezeu", gravita in jurul primului cerc, in
acelasi fel in care pamantul graviteaza in jurul soarelui. Intrebarea era: "cine este centrul
vietii tale? Tu sau Dumnezeu?" Desigur, eram convins ca Dumnezeu nu era centrul vietii
mele si stiam ca ar trebui sa fie. Chiar si dupa ce devnim Crestini, sinele incearca din
noou sa se introneze in viata noastra. In interiorul naturii noastre pacatoase se afla cineva
care vrea sa aiba controlul. Cineva caruia ii este frica sau se simte amenintat sa cedeze
stapanirea vietii sale - chiar si lui Dumnezeu. Noi suntem de fapt egoisti, fiinte
egocentrice si cautam acele lucruri care "credem" ca sunt cele mai bune pentru noi chiar
daca altii au de suferit consecintele.

De ce nu este aceasta calea dragostei? Pentru ca dragostea inseamna sacrificiu. Ea pune

voia lui Dumnezeu si interesul celorlalti mai presus de voia si interesul propriu. Acest fel
de dragoste se manifesta clar in viata lui Isus si prinde contur de asemenea in aceia pe
care El ii modeleaza. Pentru aceasta noi trebuie mai intai sa ne supunem vointei lui
Dumnezeu, mai degraba decat a incerca sa ne impunem vointa noastra. Si doar atunci
vom fi capabili sa punem binele altora mai presus de noi. Trebuie sa invatam de la Isus,
care a realizat ca roadele lucrarii Lui depindeau de ascultarea fata de Tatal ceresc.
Isus le-a zis: "Mancarea Mea este sa fac voia Celui ce M-a trimes, si sa implinesc
lucrarea Lui." (Ioan 4:34)
"Eu nu pot face nimic dela Mine insumi: judec dupa cum aud; si judecata Mea este
dreapta, pentru ca nu caut sa fac voia Mea, ci voia Tatalui, care M-a trimes." (Ioan 5:30)

"caci M-am pogorat din cer ca sa fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimes." (Ioan
6:38)
"Apoi a mers putin mai inainte, a cazut cu fata la pamant, si S-a rugat, zicand: 'Tata, daca
este cu putinta, departeaza de la Mine paharul acesta! Totus nu cum voiesc Eu, ci cum
voiesti Tu.'" (Matei 26:39)

Dragostea lui Isus pentru Tatal razbate din aceste afirmatii si se vede in viata Lui de
supunere totala vointei Tatalui. Ca viata noastra crestina sa fie rodnica, trebuie sa avem
aceeasi atitudine si daruire de a nu pune vointa noastra deasupra celei a Tatalui. Trebuie
sa intelegem ca voia lui Dumnezeu este cea mai buna cale si ar trebui ca aceasta sa
devina rugaciunea noastra, asa cum suntem invatati in Matei 6:10, "Vie imparatia Ta;
faca-se voia Ta, precum in cer si pe pamant." Un motiv pentru care incercam sa implinim
voia noastra mai presus decat pe aceea a lui Dumnezeu este pentru ca nu credem ca voia
Lui este cea mai buna sau ne este frica de dificultatile prin care am putea trece si credem
ca putem atinge acelasi scop dar intr-un mod care sa nu implice suferinta. Consideram
intr-un fel ca suntem mai intelepti decat Dumnezeu cel atotputernic. Dar daca este sa
umblam in dragoste, nu vom pune vointa noastra deasupra celei ale Tatalui.

De asemenea dragostea nu-si cauta propria ei slava. Din nou, exemplul perfect il gasim
tot in Domnul nostru Isus Cristos.
"Caci Eu n-am vorbit de la Mine insumi, ci Tatal, care M-a trimes, El insus Mi-a poruncit
ce trebuie sa spun si cum trebuie sa vorbesc. Si stiu ca porunca Lui este viata vecinica.
De accea lucrurile, pe cari le spun, le spun asa cum Mi le-a spus Tatal." (Ioan 12:49-50)

Cuvintele Lui erau asadar cele ale Tatalui. Dorinta Lui nu era sa-si aduca glorie Lui
insusi ci sa aduca glorie Tatalui.
"Cine vorbeste de la sine, cauta slava lui insus; dar cine cauta slava Celuice l-a trimes,
acela este adevarat, si in el nu este strambatate." (Ioan 7:18)

Acela care umbla in dragoste nu-si va cauta slava proprie ci mai degraba slava Tatalui.
De fapt tot ceea ce facem, trebuie sa facem spre gloria lui Dumnezeu (vezi 1Corinteni
10:21). Usor de zis, dar nu intotdeauna usor de facut. De ce? Pentru ca avem tendinta sa
iubim aprecierea oamenilor in detrimentul aprecierii lui Dumnezeu. Suntem ca si fruntasii
sinagogii carora le-a fost frica sa aduca glorie lui Dumnezeu, ei dorindu-si mai mult
aprobarea fariseilor (Ioan 12:43; 5:44). Isus ne-a avertizat sa nu ne indeplinim
neprihanirea in vazul lumii astfel ca sa fim slaviti de oameni (Matei 6:1-2). Nu incercam
noi cateodata sa ne insusim gloria ce apartine de drept lui Dumnezeu? Ar trebui insa sa
fim gata sa acceptam si umilinta de dragul lui Cristos. Ii vom ingadui astfel sa primeasca
toata gloria si cinstea cuvenite numelui Sau. Dragostea nu se slaveste singura. Sa-l iubesti
pe Dumnezeu inseamna sa cauti voia, gloria si cinstea Lui.

Acelasi principiu trebuie aplicat si in relatia cu semenii nostri.

"Nu faceti nimic din duh de cearta sau din slava desara; ci in smerenie fiecare sa
priveasca pe altul mai pe sus de el insus. Fiecare din voi sa se uite nu la foloasele lui, ci si
la foloasele altora." (Filipeni 2:3,4)
Si de asemenea:
"Iubiti-va unii pe altii cu o dragoste frateasca. In cinste, fiecare sa dea intaietate altuia."
(Romani 12:10)

Sa privesti pe altii mai presus decat tine si sa cauti folosul altora? Sa dai intaietate altuia
in cinste? Cred ca inteleg de ce Dumnezeu merita cinste, dar de ce ar trebui sa dai cinste
altora? De ce ar trebui sa-i privesti pe altii mai presus decat tine? De obicei oamenii nu
prea merita acest lucru. Este adevarat, ei nu merita. Dar nu este aceasta una din cele mai
importante calitati ale dragostei? Dragostea este intotdeauna nemeritata. Meritam noi
oare dragostea lui Dumnezeu? Pasajul din Filipeni 2:5 continua: "Sa aveti in voi gandul
acesta, care era si in Hristos Isus". Sa nu uitam niciodata ca Isus a pus nevoile noastre
mai presus decat propria viata. Am putea noi sa facem mai putin?

Ce a facut Isus? El a devenit un slujitor. Se cuvine deci ca si noi sa slujim unii altora.
Daca dorim sa fim inaltati, daca vrem sa fim primii, atunci trebuie sa devenim slujitori
(vezi Matei 20:26-28). In fiecare zi trebuie sa aiba loc in vietile noastre o moarte fata de
sine. "Atunci Isus a zis ucenicilor Sai: 'Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se
lepede de sine, sa-si ia crucea, si sa Ma urmeze'" (Matei 16:24). Astfel ca semenul nostru
sa aiba de castigat, trebuie sa ne lipsim de multe ori pe noi insine de anumite satisfactii
sau placeri. Aceasta este adevarata dragoste biblica.

Dar totusi, de ce esuam atat de lamentabil in aceasta privinta? Unul din motive este,
cred, ca nu suntem destul de smeriti cu privire la dragostea lui Dumnezeu fata de noi.
Inca nu reusim sa vedem cat de adanc s-a afundat Isus ca sa ne scoata din starea noastra
de pacatosi pierduti si morti. Nu intelegem inca cat de jos ne aflam. Putem doar sa
continuam sa ne rugam ca Domnul sa ne deschida ochii catre dragostea Lui fata de noi.
Fie ca niciodata sa nu ne consideram vrednici de dragostea cea mare a lui Dumnezeu. Fie
ca Damnul sa ne arate ce suntem noi de fapt fara El: niste pacatosi neajutorati si lipsiti de
orice speranta. Odata ce incepem sa vedem acest lucru, sa-l realizam cu adevarat in inima
noastra, ne va fi mult mai usor sa ne dam intaietate unii altora. Vom dori ca ceilalti sa
aiba de castigat prin noi, asa cum Cristos a dorit sa ne vada invesmantati in neprihanirea
Lui. Nu putem sa pastram doar pentru noi ceea ce am primit fara plata, pentru ca
...dragostea "...nu cauta folosul sau..."
[urmatorul articol]

<--Serii Despre Dragoste

DRAGOSTEA NU SE MANIE
(1Corinteni 13:5)

Bucurie, durere, teama, manie. Ce au toate acestea in comun? Ele sunt toate stari
emotionale si sunt parte importanta a fiecarui om. Emotiile ne ajuta sa ne exprimam in
fata celorlalti si fara ele am fi niste creaturi destul de plicticoase.

Pot fi, insa, emotiile ghidul care sa ne conduca comportamentul? Trebuie, oare, ca
intotdeauna sa reactionam dupa ceea ce simtim? Ca orice alta componenta a existentei
umane, si emotiile au fost afectate de pacat. De aceea, nu putem intotdeauna sa ne bazam
pe ele comportamentul. Nu putem, ca si crestini, sa "facem ceea ce simtim" si sa ne
asteptam sa-I fim placuti lui Dumnezeu.

In studiul nostru despre dragoste, din 1Corinteni 13, descoperim in versetul 5 ca

"dragostea nu se manie". In limbajul original al Noului Testament, acest cuvant, "a se
mania" inseamna a starni sau a provoca furie.

Furia este descrisa drept una dintre cele mai puternice emotii omenesti. Un dictionar
defineste furia ca fiind starea emotionala de displacere instantanee, cu privire la ceva
care, din punctul nostru de vedere, este rau. Fie ca cineva spune sau face ceva, daca
vedem acel lucru ca pe ceva rau, este posibil sa ne devenim furiosi.

Citind Biblia, cele mai multe referiri la manie sunt cand este vorba despre mania lui
Dumnezeu. Mania lui Dumnezeu este mentionata de sute de ori in Vechiul Testament.
Mania lui Dumnezeu este intotdeauna indreptata impotriva pacatului, pentru ca El uraste
nelegiuirea. Romani 1:18 spune:
"Mania lui Dumnezeu se descopere din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu
si impotriva oricarei nelegiuri a oamenilor, care inaduse adevarul in nelegiuirea lor."

Biblia ne vorbeste si despre venirea acelei zile in care mania lui Dumnezeu se va revarsa
in judecata pacatului.
"Si ziceau muntilor si stancilor: 'Cadeti peste noi, si ascundeti-ne de Fata Celui ce sade
pe scaunul de domnie si de mania Mielului; caci a venit ziua cea mare a maniei Lui, si
cine poate sta in picioare?'"(Apocalipsa 6:16-17)

Multele referiri la mania lui Dumnezeu, care sunt in Biblie, le-au creat multora o
impresie gresita despre Dumnezeu. Ei Il vad ca pe un judecator care asteapta ca cineva sa
pacatuiasca, pentru ca sa-si verse mania asupra lui. Trebuie sa ne amintim, insa, ca,
deoarece El este total neprihanit, mania Lui este intotdeauna justificata.

"Dar, cu impietrirea inimii tale, care nu vrea sa se pocaiasca, iti aduni o comoara de
manie pentru ziua maniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu" (Romani 2:5)

Dar in ce ne priveste pe noi? Multi privesc la mania lui Dumnezeu si o folosesc ca sa-si
justifice propria manie. Putem noi, ca si crestini, sa avem o manie justificata? Da sunt
lucruri care ar trebui sa ne infurie - coruptia, injustitia impotriva altora, blasfemia
impotriva Domnului nostru... Efeseni 4:26 ne spune:
"'Maniati-va si nu pacatuiti'. Sa n'apuna soarele peste mania voastra"

Cu toate acestea, pentru ca emotiile noastre poarta stigmatul naturii noastre pacatoase,
trebuie sa fim foarte atenti la lucrurile care ne infurie. Pentru ca, cred eu, in cele mai
multe cazuri, mania noastra isi are originea intr-o anumita nedreptate sau rana care ni s-a
facut noua personal. Iar de multe ori reactia noastra nu este conforma cu voia lui
Dumnezeu si, de aceea, cauzeaza si mai multe probleme.

Care sunt cateva dintre cauzele si efectele maniei? Lista noastra ar putea umple cateva
pagini, dar vom enumera doar cateva. Un lucru care ne provoaca multora dintre noi
manie este atunci cand nu reusim pe calea noastra (cand nu putem face asa cum noi
gandim). Vedem atat de clar lucrul acesta la copii, in relatia lor cu parintii sau cu alti
copii, dar, din pacate, nu pierdem aceasta trasatura atunci cand ajungem la stadiul de
adult. Ca si adulti, invatam doar cum sa ne mascam mania mai bine decat cum o faceam
ca si copii. De multe ori mania noastra ne conduce la replici care ranesc si inrautatesc
situatia.

O alta cauza a maniei poate fi gelozia. Cand vedem pe altcineva, aparent, intr-o stare mai
buna, iar noi nu putem fi la fel, dintr-un motiv sau altul, devenim maniosi. Biblia spune:
"Caci gelozia infurie pe un barbat, si n'are mila in ziua razbunarii;" (Proverbe 6:34)

Din cauza geloziei, ne formam o parere gresita despre acel om pe care suntem gelosi si,
cu siguranta, relatia spirituala pe care ar trebui sa o avem cu el, este compromisa.

Ne maniem si atunci cand vedem ca cei nelegiuiti prospera.

"Taci inaintea Domnului, si nadajduieste in El. Nu te mania pe cel ce izbuteste in
umbletele lui, pe omul, care isi vede implinirea planurilor lui rele. Lasa mania, paraseste
iutimea; nu te supara, caci supararea duce numai la rau." (Psalmul 37:7-8)

Observi cum mania ne starneste sa facem rau.

Aceste exemple de manie, si multe altele, sunt situatii despre care Duhul Sfant ne
vorbeste in 1Corinteni 13:5 cand spune "dragostea nu se manie". A umbla in dragoste
inseamna a nu te infuria cand astfel de situatii apar.

Ce facem, deci, ca si crestini? Cum tinem piept acestor situatii, care, de obicei, ne induc
o manie nejustificata? Aminteste-ti ca noi, chiar daca mania poate sa para justificata in
ochii nostri, trebuie sa examinam aceste situatii din viata noastra dintr-o perspectiva
biblica. Cum ne invata, deci, Biblia in privinta acestui subiect? Coloseni 3:8 si 9 spune:
"Dar acum lasati-va de toate aceste lucruri: de manie, de vrajmasie, de rautate, de
clevetire, de vorbele rusinoase, cari v'ar putea iesi din gura. Nu va mintiti unii pe altii,
intrucat v'ati desbracat de omul cel vechi, cu faptele lui " (vezi si Efeseni 4:31)

Unul dintre cele mai importante lucruri de tinut minte despre manie este unde isi are
originea.. Conform acestui pasaj din Coloseni, mania provine din "omul cel vechi".
Scriptura spune, deasemenea, ca atunci cand ne-am nascut din nou, am devenit o creatie
noua cu o natura noua.. Mai spune ca "vechiul eu" a fost rastignit impreuna cu Cristos. Ca
urmare, noi nu mai suntem robi ai pacatului. (2Corinteni 5:17; Romani 6:6,7) Noi nu mai
trebuie sa reactionam dupa vechea natura in acele situatii care ne-ar putea provoca manie.
Avem acum posibilitatea sa lasam deoparte mania, asa cum suntem indemnati in
Coloseni.

In al doilea rand, trebuie sa ne amintim ca Dumnezeu va avea ultimul cuvant. Nu trebuie

sa luam razbunarea in mainile noastre.
"Prea iubitilor, nu va rasbunati singuri; ci lasati sa se razbune mania lui Dumnezeu; caci
este scris: 'Razbunarea este a Mea; Eu voi rasplati', zice Domnul." (Romani 12:19)

Pe urma, sa nu ne negam mania. Trebuie sa dam atentie sentimentelor noastre, dar sa nu

fim controlati de ele, sau sa ne simtim impinsi sa actionam doar de catre sentimente. Nici
inaintea lui Dumnezeu nu trebuie sa ne negam mania. Trebuie sa fim sinceri cu
Dumnezeu, sa ne marturisim mania in fata Lui si sa-I cerem ajutorul.

Urmeaza sa ne retragem din acea situatie si sa incercam sa o privim prin prisma lui
Dumnezeu, in loc sa o privim din ingusta perspectiva a dorintelor noastre egoiste.
"Intelepciunea face pe om rabdator, si este o cinste pentru el sa uite greselile." (Proverbe
19:11)
"Stiti bine lucrul acesta, prea iubitii mei frati! Orice om sa fie grabnic la ascultare, incet
la vorbire, zabavnic la manie; caci mania omului nu lucreaza neprihanirea lui
Dumnezeu." (Iacov 1:19,20)

In cele din urma, dar nu mai putin important, este ca noi sa intelegem cum reactioneaza
"dragostea" cand suntem provocati la manie. Vom putea intelege acest lucru observanduL pe Isus. Un verset care caracterizeaza caile dragostei este 1Petru 2:23:
"Cand era batjocorit, nu raspundea cu batjocuri; si, cand era chinuit, nu ameninta, ci Se
supunea dreptului Judecator."

Cand incepem sa realizam tot ceea ce a facut Dumnezeu pentru noi, in ciuda durerii pe
care I-am pricinuit-o Lui si poporului Lui, nu putem face altceva decat sa ne inabusim
tendinta de a ne mania pe cei care ne-au provocat noua dureri. Sa lasam ca dragostea sa
ne calauzeasca pentru ca dragostea nu se manie!
[urmatorul articol]

<--Serii Despre Dragoste

DRAGOSTEA NU SE GANDESTE LA RAU

(1Corinteni 13:5)

Cum ti-L inchipui pe Dumnezeu? Il vezi ca pe cineva caruia putin ii pasa despre ceea ce
fac sau vorbesc oamenii? Crezi ca El ignora atrocitatile care au loc azi in lume? La urma
urmei, daca I-ar pasa cu adevarat, nu ar face El ceva sa le opreasca? Unii spera cu
disperare ca Dumnezeu ignora macar pacatul din viata lor.

Biblia, cred eu, ne arata foarte clar ca Dumnezeu este Cel care tine socoteala celor ce se
intampla in lume, precum si a fiecarui detaliu a vietii noastre. In Apocalipsa citim:
Apoi am vazut un scaun de domnie mare si alb, si pe Cel ce sedea pe el. Pamantul si
cerul au fugit dinaintea Lui, si nu s-a mai gasit loc pentru ele. Si am vazut pe morti, mari
si mici, stand in picioare inaintea scaunului de domnie. Niste carti au fost deschise. Si a
fost deschisa o alta carte, care este cartea vietii. Si mortii au fost judecati dupa faptele
lor, dupa cele ce erau scrise in cartile acelea...Oricine n-a fost gasit scris in cartea vietii,
a fost aruncat in iazul de foc. (Apocalipsa 20:11-12, 15)

Nu are importanta daca Dumnezeu are sau nu carti in sensul literal. Ideea este ca El tine
socoteala vietilor noastre. Acest lucru este clar ilustrat aici unde se vorbeste despre
"marele tron alb al judecatii"

In 1Corinteni 13 vedem urmatorul atribut al dragostei pe care Pavel, inspirat fiind de

Duhul Sfant, ni-l enumera. La sfarsitul versetului 5 Biblia spune ca "dragostea nu se
gandeste la rau". Haide sa iti definesc acum cele doua cuvinte pentru a putea intelege mai
bine aceasta portiune de scriptura. Primul cuvant este "gandeste" Cuvantul grec este
logizomai ceea ce inseamna a calcula, a lua in calcul, a rationa. Al doilea cuvant este
"rau" care in greaca este kakos. Ceea ce inseamna distructiv sau vatamator.

Deci am putea interpreta acest pasaj astfel: "dragostea nu ia in considerare vatamarea pe

care a suferit-o". Aceasta vatamare sau "rau" nu este, in mod necesar, fizica; ci poate fi,

deasemenea, o vatamare sufleteasca. Poate veni in urma unor insulte, critici, acuzatii
false, sau chiar si fiind doar, in mod voit, ignorati.

Sunt sigur ca toti am fost, intr-un moment sau altul al vietii, raniti de cineva. Poate
cineva, caruia te-ai destainuit, a povestit si altora acele probleme sensibile, exagerand
pentru a face povestirea mai dramatica. Sau poate parintii, profesorii sau sefii in mod
constant te criticau in ceea ce spuneai sau faceai, sau poate chiar in felul in care aratai.
Aceasta poate fi o pozitie foarte dureroasa si solitara.

Putem fi raniti in multe feluri. Dar intrebarea este, cum reactionam atunci cand ni s-a
facut un rau? Actionam in dragoste? Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de
bunatate (v.4). Si, dupa cum am vazut in ultima editie, dragostea nu se manie (v.5). Odata
cu studierea acestui indemn (dragostea nu se gandeste la rau) incepem, sper, sa intelegem
mai clar caile dragostei in aceste situatii in care suntem raniti de cei din jur.

Poate, insa, ca tu ai inca lista ta neagra cu cei care te-au ranit sau ti-au facut rau. De
fiecare data cand ii vezi, lista ta se deschide la pagina respectiva, pe care este scris despre
ocazia in care te-au barfit, sau te-au insultat. Atunci incepi sa retraiesti acele momente si
mania pe care ai simtit-o fata de acea persoana. Vrei ca acea persoana sa simta aceeasi
durere pe care ti-a provocat-o. Aceasta lista neagra te impiedica sa ai vreodata o inima
iubitoare fata de acea persoana.

Cum echilibram, deci, aceasta lista neagra, aceasta carte de conturi? Raspunsul este
iertare. La un moment dat, Petru vine la Isus si Il intreaba:
"'...Doamne de cate ori sa iert pe fratele Meu cand va pacatui impotriva mea? Pana la
sapte ori?' Isus i-a zis: 'Eu nu-ti zic pana la sapte ori, ci pana la saptezeci de ori cate
sapte.'"
Isus continua printr-o ilustratie sa sublinieze ceea ce i-a spus lui Petru:
"De aceea, Imparatia cerurilor se aseamana cu un imparat, care a vrut sa se socoteasca
cu robii sai. A inceput sa faca socoteala, si i-au adus pe unul, care ii datora zece mii de
galbeni. Fiindca el n-avea cu ce plati, stapanul lui a poruncit sa-l vanda pe el, pe
nevasta lui, pe copiii lui, si tot ce avea, si sa se plateasca datoria. Robul s-a aruncat la
pamant, i s-a inchinat, si a zis: 'Doamne, mai ingaduieste-ma, si-ti voi plati tot.' Stapanul
robului aceluia, facandu-i-se mila de el, i-a dat drumul, si i-a iertat datoria.!" (Matei
18:21-27)

Cum a lichidat imparatul cu datoria robului sau? A iertat-o pur si simplu. Dar povestea
continua. Acest rob, care a fost iertat, s-a intalnit cu cineva care ii datora o suta de lei. El
i-a cerut acestuia sa-i plateasca datoria, dar cand datornicul i-a cerut indurare, robul, cel
iertat de stapanul sau, l-a aruncat in inchisoare.

Cum ni se aplica noua aceasta parabola, in lumina versetului pe care tocmai il studiem?
Cred ca Isus ne da un mesaj foarte clar cu privire la iertare. Marea iertare care ne-a fost

acordata de catre Domnul nostru ar trebui sa ne indemne sa iertam la randul nostru pe cei
care pacatuiesc impotriva noastra. Ar trebui sa observam raportul dintre sumele datorate
in aceasta parabola. Suma care ii era datorata acestui rob era minuscula in comparatie cu
suma pe care o datora stapanului si de care a fost iertat de acesta. Daca am putea sa
realizam cat de mult ne-a iertat Dumnezeu, ne-ar fi mult mai usor sa iertam pe altii.
Problema noastra este ca nu vedem propria noastra decadere si cat suntem de nedemni de
iertarea lui Dumnezeu. Nimic din noi nu merita mila Lui. Doar pentru ca Isus a ispasit
pedeapsa ce ni se cuvenea, Dumnezeu poate acum sa nu ne ia in considerare pacatele.
"...ca adica, Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine, netinandu-le in
socoteala pacatele lor..." (2Corinteni 5:19)
"Ferice de omul, caruia nu-i tine Domnul in seama pacatul!"(Romani 4:8)
Trebuie ca si noi sa avem aceeasi atitudine de dragoste fata de ceilalti.
"... daca unul are pricina sa se planga de altul, iertati-va unul pe altul. Cum v-a iertat
Hristos, asa iertati-va si voi." (Coloseni 3:13)

Ce drept avem sa contabilizam pacatele care sunt comise impotriva noastra, atunci cand
Dumnezeu nu le ia in considerare pe ale noastre? Trebuie sa incepem sa ne lichidam
aceste "datorii" prin iertare. A umbla in dragostea lui Dumnezeu inseamna a trai cu o
atitudine iertatoare. Facand aceasta, altii vor vedea in noi dragostea lui Dumnezeu pentru
ca "dragostea nu se gandeste la rau."

<--Serii Despre Dragoste

Cea mai mare dintre acestea este dragostea - Serii de

studii biblice

de John Piper
19 martie 1995
Biserica Baptista Bethlehem
Pastor John Piper

CEA MAI MARE DINTRE ACESTEA

ESTE DRAGOSTEA

"Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos?"

(Romani 8:28-39)

De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe
Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau. Caci pe aceia,
pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotarat mai dinainte sa fie asemenea chipului
Fiului Sau, pentru ca El sa fie cel intai nascut dintre mai multi frati. Si pe aceia pe care
i-a hotarat mai dinainte, i-a si chemat; si pe aceia pe care i-a chemat, i-a si socotit
neprihaniti; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihaniti, i-a si proslavit. Deci, ce vom zice
noi in fata tuturor acestor lucruri? Daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva
noastra? El, care n-a crutat nici chiar pe Fiul Sau, ci L-a dat pentru noi toti, cum nu ne
va da fara plata, impreuna cu El, toate lucrurile? Cine va ridica para impotriva alesilor
lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteste neprihaniti! Cine-i va osandi?
Hristos a murit! Ba mai mult, El a si inviat, sta la dreapta lui Dumnezeu, si mijloceste
pentru noi! Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau
stramtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia
sau sabia? Dupa cum este scris: "Din pricina Ta suntem dati mortii toata ziua; suntem
socotiti ca niste oi de taiat." Totusi in toate aceste lucruri noi suntem mai mult decat
biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Caci sunt bine incredintat ca nici moartea, nici
viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,
nici inaltimea, nici adancimea, nici o alta faptura, nu vor fi in stare sa ne desparta de
dragostea lui Dumnezeu, care este in Isus Hristos, Domnul nostru.
Incep in dimineata aceasta cu doua intrebari. Nu o sa va cer sa ridicati mana. Dar trebuie
sa raspundeti la aceste intrebari inaintea lui Dumnezeu. Raspundeti-I lui Dumnezeu in
liniste la fiecare intrebare. Motivul pentru care fac acest lucru este acela ca de modul in
care raspundeti la aceste intrebari depinde daca restul acestui mesaj este pentru voi acum,
sau este doar o invitatie sa veniti si sa va incredeti in Isus.
Intrebarile se bazeaza pe Romani 8:28. Avem aici una dintre cele mai minunate asigurari
ale dragostei lui Dumnezeu din intreaga Biblie. Dar sunt doua conditii care trebuie
indeplinite pentru a beneficia de ea. Nu e valabila pentru oricine. Este pentru cei descrisi
in acest verset: "Stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele 1) celor ce iubesc
pe Dumnezeu, si anume, spre binele 2) celor ce sunt chemati dupa planul Sau."
Deci, iata intrebarile:
Intrebarea nr. 1: Il iubesti pe Dumnezeu? Nimeni nu Il iubeste pe Dumnezeu la modul
perfect in aceasta viata. Nu aceasta e intrebarea. Cu totii stim ca poate exista o dragoste
reala, care uneste, pentru sotie, sot, mama sau tata, pentru un prieten drag, fara ca acea
dragoste sa fie perfecta. De fapt, cu cat dragostea e mai mare si mai autentica, cu atat isi
simte mai acut propriile-i imperfectiuni. Intrebarea nu se refera la o dragoste perfecta.
Intrebarea e: Este Dumnezeu comoara ta? Isus a spus: "Unde este comoara voastra, acolo
este si inima voastra" (Luca 12:34). Cu alte cuvinte, acolo va fi si dragostea voastra. El
incerca sa ne convinga sa ne strangem comori in cer, nu pe pamant. Ne chema sa Il
pretuim pe Dumnezeu mai mult decat orice alt lucru. Pentru ca ce consideri comoara,
aceea va imbratisa si va iubi si inima ta. Deci: "Il iubesti pe Dumnezeu?" inseamna "Este
El comoara ta?" Este Dumnezeu cea mai valoroasa realitate din viata ta?

Intrebarea nr. 2: Ai fost tu chemat de Dumnezeu dupa planul Sau? Aceasta intrebare nu
inseamna: "Ai auzit vreodata Evanghelia?" Sau: "Ai fost vreodata invitat sa te pocaiesti si
sa crezi?" Versetul 30 ne arata clar despre ce chemare e vorba aici: "Pe aceia pe care i-a
hotarat mai dinainte, i-a si chemat; si pe aceia pe care i-a chemat, i-a si socotit
neprihaniti; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihaniti, i-a si proslavit." Toti cei ce sunt
chemati, sunt socotiti neprihaniti. Deci aceasta chemare venita din partea lui Dumnezeu
nu este o simpla invitatie, ci o somatie puternica si eficace care te-a trezit din somnul
ignorantei si al razvratirii, astfel ca L-ai vazut pe Isus si I te-ai supus cu bucurie.
Chemat de Hristos: O ilustratie
Dati-mi voie sa va prezint o imagine. Dar mai intai ganditi-va la 1 Corinteni 1:23:
"Noi propovaduim pe Hristos cel rastignit, care pentru Iudei este o pricina de poticnire,
si pentru Neamuri o nebunie; dar pentru cei chemati, fie Iudei, fie Greci, este puterea si
intelepciunea lui Dumnezeu."
Pentru multi, Hristos rastignit este o nebunie. Dar cei ce sunt chemati vad in El puterea si
intelepciunea lui Dumnezeu. Ceva s-a intamplat cu ei. Ei au fost chemati.
Gandeste-te la urmatoarea imagine: inainte sa fi fost chemat de Dumnezeu, tu erai, la
propriu, in patul tau, dormind. In dormitorul tau a intrat Isus Hristos. El a stat acolo in
slava dragostei Sale de pe Calvar si in puterea Invierii. Dar tu dormeai. De fapt, tu visai.
Iar in vis (care este viata ta obisnuita) tu L-ai vazut pe Isus. Numai ca in vis El parea o
nebunie. Nu era deloc atractiv. Te intrebai oare de ce unii Il considera atat de important.
In visul tau, televizorul era mult mai interesant. Prietenul tau era mult mai real. Slujba ta
oferea mai multa implinire.
Atunci Duhul lui Dumnezeu - Duhul Sfant - a intrat in dormitorul in care Isus statea in
slava dragostei Sale de pe Calvar si in puterea Invierii. Duhul Sfant a plutit deasupra
capului tau care visa si te-a chemat, cu o voce suficient de puternica: "Trezeste-te!"
Vocea aceasta te-a scuturat si ai deschis ochii. Si iata ca acolo, in fata ta, statea realmente
Isus Hristos. Iar slava Lui era imposibil de confundat. In acel moment ai stiut ca (toata
viata ta) ai trait intr-un vis - toate gandurile tale despre ce nebunie este El, cat de ireal si
neatractiv este, toate erau simple fantezii si imagini goale ale unei minti adormite. Dar
acum valul somnului a fost ridicat si "lumina Evangheliei slavei lui Hristos" era irezistibil
de adevarata. Hristos crucificat era acum pentru tine ceea ce este in realitate: puterea lui
Dumnezeu si intelepciunea lui Dumnezeu. Asta inseamna sa fii chemat.
De aceea, intreb: "Ai fost tu chemat de Dumnezeu?" Este Hristos, in moartea Sa pentru
pacatosi, intelepciune si putere pentru tine? Sau inca dormi in lumea fanteziilor, viselor si
iluziilor, in care Isus nu este important, interesant sau atractiv? Poti spune cu onestitate in
aceasta dimineata: "Hristos crucificat este adevarata putere si Hristos crucificat este
adevarata intelepciune"?

Acum, daca ai raspuns cu sinceritate DA la aceste doua intrebari, atunci restul mesajului
este glorios de adevarat in privinta ta. Iar daca n-ai putut raspunde DA, atunci acest mesaj
poate fi si mai relevant, pentru ca el reprezinta intrarea lui Hristos in dormitorul tau si
apropierea Duhului Sau.
Dragostea lui Hristos: radacina dragostei noastre unii pentru altii
Punctul principal pe care vreau sa il vedem in dimineata aceasta se gaseste in versetul 35.
"Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos?" Raspunsul la aceasta intrebare este:
Nimeni si nimic. Scopul meu in aceasta dimineata este sa va amintesc si sa va fac inca o
data constienti de dragostea de nezdruncinat pe care Hristos o are pentru voi - voi cei care
ati raspuns cu DA la cele doua intrebari. Cine va va desparti pe voi de dragostea lui
Hristos? "Necazul (orice presiune sau problema), sau stramtorarea (orice dificultate sau
criza), sau prigonirea (orice opozitie sau ridiculizare), sau foametea (orice suferinta sau
lipsa), sau lipsa de imbracaminte (orice atac sau rusine), sau primejdia (orice pericol
sau amenintare), sau sabia (orice ranire, violenta sau moartea)?" Ne va desparti vreunul
din aceste lucruri de dragostea lui Hristos? Pavel raspunde, Nu, dimpotriva, asa cum
spune versetul 37: "In toate aceste lucruri noi suntem mai mult decat biruitori, prin Acela
care ne-a iubit."
Nu numai ca nu putem fi despartiti de dragostea pe care Hristos o are pentru noi, dar
aceasa dragoste este atat de puternica pentru noi, in orice vreme, incat transforma fiecare
circumstanta intr-un triumf. "In toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decat biruitori,
prin Acela care ne-a iubit." De aceea, scopul meu in aceasta dimineata este sa va amintesc
acest lucru, sa vi-l arat si sa ma rog impreuna cu voi ca sa-l puteti intelege. Iar atunci el
va ramane cu voi.
Motivul pentru care acest adevar se potriveste seriei generale "Cea Mai Mare Dintre
Acestea Este Dragostea" este ca din nou si din nou vedem in Biblie cum dragostea lui
Dumnezeu pentru noi este radacina dragostei noastre unii pentru ceilalti. Realitatea este
ca daca nu ne bazam pe dragostea lui Dumnezeu pentru noi, nu vom putea sa ne iubim
unii pe altii. De exemplu, Isus a spus in Ioan 13:34,
Va dau o porunca noua: Sa va iubiti unii pe altii; cum v-am iubit Eu, asa sa va iubiti si
voi unii pe altii.
Dragostea Lui pentru noi e prima, iar dragostea noastra este un ecou al ei. Ioan 15:12-13,
Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unii pe altii, cum v-am iubit Eu. Nu este mai mare
dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai.
Dragostea Lui pentru noi este inaintea si la baza dragostei noastre unii pentru ceilalti. Si e
o dragoste de la Calvar, adanca, adanca si de nezdruncinat. Efeseni 4:32-5:1,
Fiti buni unii cu altii, milosi, si iertati-va unul pe altul, cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi
in Hristos. Urmati dar pilda lui Dumnezeu ca niste copii prea iubiti.

Orice dragoste adevarata incepe cu aceasta: Dumnezeu in Hristos ne-a iubit si ne-a iertat.
Apoi El ne-a adoptat astfel incat noi suntem numiti copiii Lui. Apoi Si-a aratat cu
generozitate dragostea fata de noi in familia Sa. Iar acum - si numai acum, pe baza celor
de mai sus - El spune: "Imitati-Ma." Urmati pilda lui Dumnezeu "ca niste copii
preaiubiti." Si fiti atenti! Urmeaza pilda lui Dumnezeu - nu ca un admirator neinsemnat
dintre spectatori. Nu ca un copil nesigur holbandu-se la echipamentul unui fotbalist. Nu
ca un muzician incepator ascultand CD-ul maestrului favorit, dar pe care nu-l cunoaste.
Ci "ca niste copii prea iubiti." "Urmati pilda lui Dumnezeu ca niste copii prea iubiti."
Dragostea lui Dumnezeu pentru noi este cea care face sa izvorasca si da putere dragostei
noastre unii fata de altii. Din cauza ca iubim felul de a fi al Tatalui, vrem sa fim si noi ca
El.
Sau, din nou, in 1 Ioan 3:16,
Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea ca El Si-a dat viata pentru noi; si noi deci
trebuie sa ne dam viata pentru frati.
Imi place sa vorbesc despre crestinismul radical - crestinismul care isi da viata pentru
ceilalti, aratand cat de in siguranta suntem in dragostea lui Dumnezeu. Dar totul incepe cu
El, nu cu noi. 1 Ioan 4:10-11,
Dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu [sau ne-am iubit unii pe altii], ci
in faptul ca El ne-a iubit pe noi, si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru
pacatele noastre. Prea iubitilor, daca astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie sa ne
iubim si noi unii pe altii.
Deci acesta este motivul pentru tema de astazi: Daca astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi,
trebuie si noi sa ne iubim unii pe altii. De aceea trebuie sa intelegem ca Dumnezeu ne-a
iubit intr-adevar intr-o asa de mare masura - si inca ne iubeste in aceeasi masura. Pentru
ca, daca nu cumva m-am inselat amarnic, exista o imensa dorinta in aceasta adunare sa
descopere noi adancimi ale dragostei unii fata de altii, fata de vizitatori si fata de cei mai
greu de iubit dintre cunoscutii nostri. Oare nu ni se umezesc ochii citind scrisori ca
aceasta pe care am primit-o in 26 februarie de la un pastor din Iowa:
Acum doua saptamani m-am intors la Bethlehem cu ocazia concediului. Am fost plin de
bucurie din cauza puterii si prezentei Duhului Sfant, care se manifesta intr-un mod pe
care nu l-am mai simtit niciodata inainte la Bethlehem. Din 1988, in fiecare an m-am
inchinat si am invatat impreuna cu dumneavoastra. Desi predicile mi-au hranit
intotdeauna sufletul, oamenii din biserica mi s-au parut neprietenosi; nu am fost niciodata
salutati si nu ni s-a urat bun-venit, ori de cate ori am vizitat biserica, iar serviciul de
inchinare era parca invaluit in raceala.
Dar acum doua duminici a fost diferit. Atat sotia mea cat si eu am fost intampinati de
membrii bisericii cu salutari si urari de bun-venit. Un anume John Fast a petrecut mult
timp cu mine si mi-a multumit ca am venit. Serviciul de inchinare si grupa de inchinare
au adus slava lui Dumnezeu, fara sa se concentreze prea mult asupra omului.
Nu pot decat sa-mi imaginez intunericul pe care l-ati experimentat in ultimul an, dar Il

vad pe Dumnezeu lucrand cu mai mare putere prin dumneavoastra si prin biserica. L-am
auzit in predicarea Cuvantului. L-am experimentat in inchinarea adusa lui Dumnezeu. Mam bucurat de entuziasmul si caldura adunarii. Providenta lui Dumnezeu a hotarat un
timp de intuneric cu scopul curatirii. Acum se descopera o mai mare slava a lui
Dumnezeu.
Primesc aceste randuri cu un adanc sentiment al dragostei lui Dumnezeu, nu cu un
sentiment de satisfactie personala. Nu ma indoiesc ca mai exista multe lucruri in mine ce
trebuie curatite. De aceea vreau sa incep cu mine. Numai asa vom putea fi ceea ce
Dumnezeu ne cheama sa fim - ca intr-o casatorie: daca ma gandesc constant la ce cred eu
ca ar trebui sa se schimbe in sotia mea in loc sa ma gandesc la metode prin care pot sa-i
arat dragostea mea, amandoi ne vom simti mizerabil multi ani de-aici inainte.
Ce pretuiesc cel mai mult in aceasta scrisoare este combinatia. El vorbeste despre o
inchinare adusa lui Dumnezeu ("fara sa se concentreze prea mult asupra omului") si
continua imediat cu "entuziasmul si caldura adunarii." Acesta este strigatul inimii noastre,
nu-i asa? "Va vor cunoaste ca sunteti crestini dupa dragostea voastra." Aceasta era dorinta
mea in mesajul de saptamana trecuta, cand spuneam ca tanjim dupa o combinatie biblica
proaspata si un echilibru intre sfintenia lui Dumnezeu si dragostea lui Dumnezeu.
Ideea principala de azi este aceea ca, daca vrem sa crestem in dragostea noastra unii
pentru altii, trebuie sa experimentam cum e sa fim iubiti de Hristos cu o dragoste adanca
si de nezdruncinat - dragostea din Romani 8:35: "Cine ne va desparti pe noi de dragostea
lui Hristos?" Trebuie sa fim coplesiti de uimire ca dragostea lui Hristos ne tine. Ca El ne
tine cu fermitate in imbratisarea dragostei Lui. Minunea profunda - aceea ca Hristos, Fiul
lui Dumnezeu, ne iubeste - trebuie sa ne stranga, sa ne tina si sa ne umple mintile.
Trebuie sa o asezam inaintea mintilor noastre inainte de inceputul fiecarei zile (El ma
iubeste), si din nou in timpul diminetii (El ma iubeste), apoi la pranz (El ma iubeste),
dupa-masa (El ma iubeste), la cina (El ma iubeste) si apoi inainte de culcare (El ma
iubeste).
Iar, pe masura ce descoperim versete ca Romani 8:35, trebuie sa ne rugam in aceasta
privinta. Trebuie sa ne rugam ca acest sentiment, al faptului ca suntem iubiti de Hristos,
sa ne umple si sa se reverse din noi.
Haideti sa deschidem la una din rugaciunile lui Pavel si sa vedem cat de crucial a fost
acest subiect pentru Pavel atunci cand se ruga pentru biserica: Efeseni 3:14-19. Motivul
pentru care vreau sa observati aceste versete inainte sa incheiem este acela ca am vazut
cum acest pasaj ne ajuta sa intelegem semnificatia lui Romani 8:35, "Cine ne va desparti
pe noi de dragostea lui Hristos?"
14 Iata de ce, zic, imi plec genunchii inaintea Tatalui Domnului nostru Isus Hristos, 15
din care isi trage numele orice familie, in ceruri si pe pamant, 16 si-L rog ca, potrivit cu
bogatia slavei Sale, sa va faca sa va intariti in putere, prin Duhul Lui, in omul din
launtru, 17 asa incat Hristos sa locuiasca in inimile voastre prin credinta; pentru ca,
avand radacina si temelia pusa in dragoste, 18 sa puteti pricepe impreuna cu toti sfintii,
care este largimea, lungimea, adancimea si inaltimea; 19 si sa cunoasteti dragostea lui

Hristos, care intrece orice cunostinta, ca sa ajungeti plini de toata plinatatea lui
Dumnezeu.
Observati in versetul 18 care este scopul acestei rugaciuni: "sa puteti pricepe impreuna cu
toti sfintii, care este largimea, lungimea, adancimea si inaltimea; 19 si sa cunoasteti
dragostea lui Hristos, care intrece orice cunostinta." Pavel dorea pentru efeseni ce doresc
si eu pentru voi in aceasta dimineata: putere sa intelegeti cat de inalta, adanca, larga si
lunga este dragostea lui Hristos. El recunoaste ca depaseste intelegerea umana. Nu vom
ajunge niciodata in varful sau la fundul ei sau la capatul ei, in nici o directie. Intotdeauna
va mai ramane o parte a dragostei pe care sa o descoperim si de care sa ne bucuram
(conform Efeseni 2:7). Dar el vrea ca noi sa demonstram prin experienta noastra
caracterul inepuizabil al dragostei lui Hristos, nu doar sa o afirmam ca pe o doctrina.
Dar ce vrea el sa spuna atunci cand vrea ca noi "sa putem [literal: sa fim suficienti de
puternici] intelege" aceasta dragoste? Stam noi oare in afara ei si privim la ea, asa cum
am privi la o cladire, ca sa o putem masura cat este de inalta si cat este de lata? Nu.
Intoarceti-va la versetul 17 pentru raspuns: "pentru ca, avand radacina si temelia pusa in
dragoste," sa aveti puterea sa intelegeti dragostea lui Hristos. Cuvantul "temelia" se
refera la "a fi asezat pe o fundatie." Asa ca Pavel foloseste doua metafore: una a unui
copac cu radacini si una a unei cladiri asezate pe o fundatie.
El spune ca, pentru a intelege dragostea lui Hristos si pentru a putea masura inaltimea si
adancimea ei trebuie sa fim inradacinati in ea. Adica, radacinile vietilor noastre trebuie sa
coboare si mai adanc in dragostea lui Hristos. De acolo ne-am primit viata. Iar el ne
spune ca trebuie sa cladim pe temelia ei. Asta inseamna ca fundatia vietilor noastre
trebuie sa se intinda pe stanca solida a dragostei lui Hristos pentru noi.
In acest fel demonstram prin experienta ca adancimea si largimea dragostei lui Hristos nu
au sfarsit. Radacinile noastre nu ajung niciodata la fundul ei iar largimea fundatiei noastre
nu ramane niciodata fara stanca pe care sa se zideasca. Cred ca aceste doua imagini ne
sunt date cu scopul de a ne arata aceleasi lucruri ca si Romani 8:35, "Nimic nu ne poate
desparti de dragostea lui Hristos." Radacinile vietilor noastre sunt bine ancorate in
adancimile dragostei lui Hristos. Iar fundatia vietii noastre se sprijina cu fermitate pe
stanca dragostei lui Hristos. Nu putem fi smulsi si nu putem fi luati de vant. Asta vrea sa
ne spuna Romani 8:35, "Nimic nu ne poate desparti de dragostea lui Hristos."
Dumnezeu ne cheama la noi adancimi ale dragostei noastre unii pentru altii si pentru cei
din afara. Daca vrem sa se intample acest lucru (si chiar se intampla), trebuie ca altceva
sa se implineasca mai intai (si se implineste). Rugaciunea lui Pavel trebuie sa primeasca
raspuns:
[Faca Dumnezeu ca], avand radacina si temelia pusa in dragoste, sa puteti pricepe
impreuna cu toti sfintii, care este largimea, lungimea, adancimea si inaltimea, si sa
cunoasteti dragostea lui Hristos, care intrece orice cunostinta.

Vreti sa veniti impreuna cu mine si sa va rugati fierbinte ca noi toti sa putem intelege din
ce in ce mai mult ce inseamna sa fii iubit de Hristos - nimic nu ne poate desparti de
dragostea Lui. Atunci puterea de a ne iubi unii pe altii va curge liber.
Copyright 1995 John Piper
Tradus si tiparit cu permisiune de Desiring God Ministries.
Pentru mai multe informatii despre Desiring God Ministries, contactati-ne pe adresa:
Desiring God Ministries
720 13th Avenue South
Minneapolis, MN 55415
612.338-8611 X230
612.338-4372 FAX
mail@desiringgod.org
www.desiringgod.org
Tradus de Florin Vidu

Cuprins | <-- Studii Biblice

26 martie 1995
Biserica Baptista Bethlehem
Pastor John Piper

CEA MAI MARE DINTRE ACESTEA

ESTE DRAGOSTEA

Adancimea dragostei lui Hristos: Costul ei

(Efeseni 4:32-5:2)
Dimpotriva, fiti buni unii cu altii, milosi, si iertati-va unul pe altul, cum v-a iertat si
Dumnezeu pe voi in Hristos. Urmati dar pilda lui Dumnezeu ca niste copii prea iubiti.
Traiti in dragoste, dupa cum si Hristos ne-a iubit, si S-a dat pe Sine pentru noi "ca un
prinos si ca o jertfa de bun miros", lui Dumnezeu.
Recapitulare
Daca vrem ca dragostea dintre noi sa infloreasca si sa creasca in biserica noastra, trebuie
sa fim mai adanc inradacinati in dragoste. Acesta a fost punctul principal al mesajului de
saptamana trecuta. In alte cuvinte, sa devii o persoana iubitoare inseamna sa traiesti cu
radacinile vietii tale cufundate adanc in dragostea lui Hristos pentru tine. Faptul ca esti
iubit de Hristos este temelia pe baza careia devii mai iubitor. Iar radacina pe care o
ancorezi in aceasta temelie este credinta ca esti iubit.
Exista o expresie in 1 Ioan 4:16 care descrie aceasta radacina:
Noi am cunoscut si am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu fata de noi.

Noi am ajuns sa cunoastem si am "crezut" dragostea pe care o are Dumnezeu fata de noi.
Dragostea pe care o are Dumnezeu pentru noi este baza transformarii noastre in oameni
plini de dragoste. Iar radacina pe care noi o ancoram in acest teren, pentru a se hrani din
el, este credinta - "noi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu fata de noi." Credinta
in adancimea dragostei lui Dumnezeu fata de mine este cheia maturizarii mele intr-o
persoana plina de dragoste.
Iar cheia credintei in dragostea pe care o are Dumnezeu fata de noi este sa o vedem
descoperita in cuvintele Scripturii. Doar la putini oameni le-a fost permis sa-L vada pe
Isus in trup, sa-L atinga si sa-L vada cum predica, vindeca, sufera, moare si invie. Ne-am
putea simti invidiosi deoarece credinta noastra in dragostea lui Hristos nu se poate baza
pe acest fel de experienta personala. Dar nu acesta a fost planul lui Dumnezeu. Cand Isus
se ruga pentru ucenicii Sai in Ioan 17:20, El a spus: "[Tata,] ma rog nu numai pentru ei, ci
si pentru cei ce vor crede in Mine prin cuvantul lor." Planul lui Dumnezeu era ca noi sa
venim la credinta, nu vazand dragostea lui Hristos intrupata, ci vazand dragostea lui
Hristos in cuvantul celor ce L-au cunoscut.
Subiectul urmatoarelor patru saptamani: Adancimea dragostei lui Hristos pentru
noi
Din aceste motive, iata planul pentru urmatoarele patru saptamani. Sper ca acest lucru va
va ajuta sa va pregatiti in rugaciune si meditatie pentru ce va urma. Si mai sper ca va va
ajuta sa va dati seama cand Dumnezeu va trimite sa-i invitati si pe altii sa va insoteasca la
biserica. Scopul meu in aceasta serie de predici este ca dragostea noastra unii pentru
ceilalti si pentru cei din afara bisericii sa creasca si sa se adanceasca. Dar acest lucru se
va intampla numai atunci cand suntem inradacinati - adica credem - mai adanc si mai
adanc in dragostea lui Hristos pentru noi. Iar aceasta credinta vine atunci cand intelegem
adancimea dragostei lui Hristos pentru noi, asa cum e ea descoperita in Cuvantul Sau.
Deci, in urmatoarele patru saptamani, culminand cu Duminica Invierii, vreau sa va
indrept atentia spre adancimea dragostei lui Hristos pentru noi.
In timp ce meditam la dragostea lui Hristos pentru noi si diferitele moduri in care Biblia
ne-o prezinta, am observat patru feluri in care se descopera adancimea dragostei lui
Hristos. Vom pune deoparte cate o saptamana pentru fiecare din ele.
Mai intai, cunoastem adancimea dragostei pe care cineva o are fata de noi observand ce il
costa: daca isi jertfeste viata pentru noi stim sigur ca dragostea e mai adanca decat atunci
cand sufera cateva zgarieturi de dragul nostru. Deci, vom vedea adancimea dragostei lui
Hristos observand cat de mult L-a costat aceasta.
In al doilea rand, cunoastem adancimea dragostei pe care cineva o are fata de noi dupa
cat de putin o meritam. Daca ne-am fi purtat frumos cu el toata viata noastra, si daca am
fi facut tot ce se astepta de la noi, atunci, cand ne iubeste, dragostea lui nu pare la fel de
mare ca in cazul in care l-am fi jignit, l-am fi tinut la distanta si l-am fi dispretuit. Cu cat
o meritam mai putin, cu atat este mai uimitoare si mai adanca dragostea lui pentru noi.
Asa ca vom vedea adancimea dragostei lui Hristos in relatie cu cat de putin o merita
obiectele dragostei Sale (Romani 5:5-8).

In al treilea rand, cunoastem adancimea dragostei pe care cineva o are fata de noi dupa
marimea binefacerilor de care ne bucuram atunci cand suntem iubiti. Daca suntem
ajutati sa promovam un examen, ne simtim iubiti intr-un fel. Daca suntem ajutati sa
obtinem o slujba, vom simti dragostea in alt fel. Daca suntem ajutati sa scapam dintr-o
captivitate opresiva si ni se ofera libertatea pentru tot restul vietii, ne vom simti iubiti in
alt fel. Iar daca suntem scapati de chinul vesnic si primim un loc in prezenta lui
Dumnezeu impreuna cu o bucurie deplina si placeri vesnice, vom cunoaste o adancime a
dragostei care le intrece pe toate celelalte (1 Ioan 3:1-3). Deci vom vedea adancimea
dragostei lui Hristos in marimea binefacerilor de care avem parte pentru ca suntem iubiti
de El.
In al patrulea rand, vom cunoaste adancimea dragostei pe care cineva o are fata de noi
prin libertatea cu care ne iubeste. Daca cineva ne face un bine pentru ca altcineva il
obliga, desi el nu prea vrea, atunci nu consideram aceasta dragoste ca fiind foarte adanca.
Adancimea dragostei e direct proportionala cu libertatea ei. De aceea, daca o firma de
asigurari iti plateste 40.000 de dolari pentru ca ti-a murit sotul sau sotia, de obicei nu stai
sa te minunezi cat de mult te iubeste aceasta firma. Erau obligati prin lege sa plateasca.
Dar daca colegii tai de la Scoala Duminicala iti gatesc toate mesele timp de o luna dupa
ce ti-a murit sotul sau sotia, si cineva te suna in fiecare zi si te viziteaza in fiecare
saptamana, atunci asta poti numi dragoste, pentru ca ei nu erau obligati sa o faca. O fac
de buna voie si nesiliti de nimeni. De aceea, vom vedea adancimea dragostei lui Hristos
pentru noi in libertatea Sa: "Nimeni nu Imi ia viata cu sila, ci o dau Eu de la Mine" (Ioan
10:18).
Aceste lucruri le vad eu in Noul Testament. Sunt texte specifice care subliniaza fiecare
din cele patru feluri in care putem vedea adancimea dragostei lui Hristos pentru noi. Ne
vom ocupa de cate unul pe saptamana. Iar daca va rugati cu staruinta, atunci poate ca
Dumnezeu va raspunde rugaciunii din Efeseni 3:17-18, ca sa avem radacina si temelia
pusa in dragostea lui Hristos si sa putem pricepe care este largimea, lungimea, adancimea
si inaltimea dragostei Sale - ca sa putem deveni asemenea Lui in dragostea Sa.
Adancimea dragostei lui Hristos descoperita in costul ei
Astazi as vrea sa observam adancimea dragostei lui Hristos asa cum e ea descoperita in
costul ei. Haideti sa privim la Efeseni 5:1-2:
Urmati dar pilda lui Dumnezeu ca niste copii prea iubiti. Traiti in dragoste, dupa cum si
Hristos ne-a iubit, si S-a dat pe Sine pentru noi "ca un prinos si ca o jertfa de bun
miros", lui Dumnezeu.
Aici sunt patru lucruri clare si minunate pe care trebuie sa le vedeti. Mai intai, observati
ca Pavel ne arata adancimea dragostei lui Hristos pentru noi. Versetul 2: "Hristos ne-a
iubit, si S-a dat pe Sine pentru noi." Faptul ca S-a dat pe Sine demonstreaza dragostea Sa.
In al doilea rand, costul dragostei Sale a fost El Insusi - viata Sa. Nu au fost doar bani,
timp, energie, inconveniente, nici macar suferinta; a fost un sacrificiu complet. El S-a dat
pe Sine Insusi. In al treilea rand, observati ca aceasta dragoste si aceasta daruire de Sine a

fost pentru noi. "Hristos ne-a iubit, si S-a dat pe Sine." Pavel vorbeste despre credinciosi
(Efeseni 2:8). El S-a dat pe Sine pentru noi. In final, observati ca Dumnezeu Tatal a privit
cu placere la acest act de dragoste jertfitoare. Versetul 2: "Hristos ne-a iubit, si S-a dat pe
Sine pentru noi, "ca un prinos si ca o jertfa de bun miros", lui Dumnezeu." Cand
Dumnezeu S-a plecat deasupra dragostei pe care Fiul a turnat-o asupra noastra pe cruce, a
fost o jertfa de bun miros pentru El. Dumnezeu iubeste dragostea Fiului pentru noi.
O ilustratie a dragostei valoroase
Uneori suntem atat de familiari cu extraordinarul incat nu ne mai impresioneaza asa cum
ar trebui. Trebuie sa privim la ceva mai mic, sa fim uimiti, si apoi sa privim inapoi ca sa
simtim cu adevarat minunea originalului. Chuck Colson povestea despre un grup de
prizonieri americani in timpul celui de-al doilea razboi mondial, care au fost pusi la
munca grea intr-un lagar. Fiecare primea in fiecare zi o cazma cu care trebuia sa sape, iar
seara trebuia sa o dea inapoi. Intr-o seara, douazeci de prizonieri erau aliniati in fata
gardianului, care numara cazmalele. Acesta a numarat nouasprezece, dupa care s-a intors
furios catre cei douazeci de prizonieri, intreband care dintre ei nu si-a adus cazmaua. Nici
unul nu a raspuns. Atunci gardianul si-a luat arma si a spus ca va impusca cinci dintre ei,
daca vinovatul nu iese in fata. Dupa un moment de tacere apasatoare, un baiat de
nouasprezece ani - atat are si Ben al meu - a pasit in fata cu capul plecat. Gardianul l-a
apucat, l-a tras deoparte si l-a impuscat in cap, dupa care s-a intors sa-i avertizeze pe
ceilalti ca ar face bine sa fie mai atenti decat acel baiat. Cand a plecat, prizonierii au
numarat din nou cazmalele si erau douazeci. Gardianul a gresit la numaratoare. Iar acel
baiat si-a dat viata pentru prietenii sai.
Va puteti imagina sentimentele care trebuie sa le fi umplut inimile in timp ce
ingenuncheau deasupra trupului sau? In cele cinci sau zece secunde de tacere, baiatul si-a
pus intregul viitor intr-o balanta - viitoarea sotie, educatia, o camioneta noua, copiii,
cariera, pescuitul impreuna cu tatal sau - si a ales moartea, pentru ca astfel ceilalti sa
poata trai. Isus a spus in Ioan 15:13: "Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva
viata pentru prietenii sai." A iubi inseamna a alege suferinta de dragul celuilalt.
O dragoste infinit mai valoroasa
Isus te-a iubit in acelasi fel. Numai ca, o, infinit mai mult! Gandeste-te la viata la care a
renuntat. Unul din motivele pentru care intamplarea de mai sus ne impresioneaza atat de
mult este ca baiatul avea nouasprezece ani. Daca ar fi avut 89 de ani si ceilalti ar fi avut
19, am fi spus ca e un minunat act de dragoste, dar, avand o viata intreaga in urma sa, nu
ar fi fost un sacrificiu la fel de mare ca in cazul in care intreaga sa viata i se asternea
inainte. De aceea, gandeste-te la viata pe care Isus a jertfit-o pentru tine.
In primul rand, si El era tanar. Avea cam 33 de ani. Si-a inceput slujirea cu doar trei ani
in urma. A fost retezat, spunem noi, inainte de floarea varstei.

In al doilea rand, el era fiul cel mai mare al unei mame vaduve. Unul din ultimele
lucruri pe care le-a facut in viata Sa a fost sa se asigure ca avea cine sa se ingrijeasca de
mama Sa.
Cand a vazut Isus pe mama-Sa, si langa ea pe ucenicul, pe care-l iubea, a zis mamei
Sale: "Femeie, iata fiul tau!" Apoi, a zis ucenicului: "Iata mama ta!" Si, din ceasul acela
ucenicul a luat-o la el acasa. (Ioan 19:26-27)
Viata la care renunta pentru tine era una tanara si, din punct de vedere uman, era o viata
de care mama Lui avea nevoie.
In al treilea rand, a fost cel mai bun, milos, intelept si curajos om care a trait vreodata.
Petru marturiseste: "El n-a facut pacat, si in gura Lui nu s-a gasit viclesug" (1 Petru 2:22).
Chiar si dusmanii Lui stiau ca nu-i puteau gasi nici o vina (Matei 22:16). "Eu nu gasesc
nici o vina in El", a spus Pilat (Ioan 19:6). Asa ca viata pe care Si-a dat-o pentru noi nu a
fost o viata obisnuita, valoroasa din punct de vedere uman - desi si asa ar fi fost destul de
pretioasa. A fost in schimb o viata fara pacat. O viata echilibrata perfect intre bucurie si
tristete, tandrete si asprime, dreptate si mila, durere si manie, discurs si tacere, rugaciune
si actiune. Aceasta viata, dintre toate vietile care au existat vreodata, a fost cea mai
valoroasa. Cel mai vrednic sa traiasca, cel mai putin vrednic sa moara. Aceasta a fost
viata pe care Si-a dat-o pentru tine - ca tu sa poti trai.
In al patrulea rand, El era Fiul lui Dumnezeu. Asta inseamna ca era atat Dumnezeu cat
si om. Unita cu natura sa umana era o natura divina, in unitatea misterioasa a unei singure
persoane. Demnitatea si valoarea acestei vieti nu erau doar relativ superioare altor vieti
omenesti. Aceasta viata avea o valoare infinita - nu in acelasi fel in care ceilalti oameni
sunt valorosi, ci pentru ca Dumnezeu are o valoare infinita, si anume, ca baza a valorii
intregii umanitati. Avem valoare ca oameni in masura in care reflectam chipul lui
Dumnezeu. Dar asta inseamna ca, daca reflectia are atata valoare din cauza originalului,
cu cat este mai valoros atunci originalul? Cu aceasta viata a urcat Isus pe cruce pentru
tine. Atat L-a costat ca sa acopere pacatele noastre facute impotriva sfinteniei lui
Dumnezeu. Si El a platit acest pret de buna voie, ca noi sa putem trai.
In al cincilea rand, ca Fiu al lui Dumnezeu, Isus a fost iubit la modul suprem de catre
Tatal Sau din ceruri. "Acesta este Fiul Meu prea iubit," a spus Tatal, "in care Imi gasesc
placerea Mea: de El sa ascultati!" (Matei 17:5). Ganditi-va cum ar fi fost daca acel
prizonier de razboi in varsta de nouasprezece ani era fiul Presedintelui Statelor Unite - si
el stia ca erau pregatite forte care sa-l scape nu numai de la moarte, ci si din lagarul de
prizonieri - si sa mai presupunem ca ai fi aflat ca tatal sau, Presedintele, nu numai ca avea
o dragoste imensa pentru baiat, dar a si fost de acord cu moartea lui pentru tine, si acum
vroia sa-i intalneasca pe cei pentru care a murit, ca sa le dea o parte din mostenirea fiului
sau. Nu ar fi fost atunci valoarea acestei vieti atat de nedescris de pretioasa, astfel incat sa
te faca sa te simti absolut coplesit de dragoste?
Gandeste-te acum nu numai la viata pe care Isus a jertfit-o pentru noi, ci gandeste-te si la
ce a implicat aceasta jertfa. Ca sa ajunga in punctul in care urma sa moara, Isus a trebuit

sa intocmeasca un plan. A parasit gloria cerului si a imbracat o natura umana ca sa poata

flamanzi, sa poata obosi, iar in final sa sufere si sa moara. Intruparea a fost pregatirea
terminatiilor nervoase pentru cuiele crucii. Isus avea nevoie de un spate uman care sa
poata fi biciuit. Avea nevoie de o frunte si un cap care sa poarte cununa de spini. Avea
nevoie de un obraz pentru sarutul lui Iuda si pentru scuipatul soldatilor. Avea nevoie de
maini si de picioare pentru cuie. Avea nevoie de coaste intre care sa patrunda sulita. Avea
nevoie de creier si de maduva spinarii, fara otet si fara fiere, ca sa poata simti intreaga
tortura a mortii - pentru tine.
Baiatul de nouasprezece ani a fost o imagine minunata a dragostei. Dar, in comparatie cu
Isus, el a fost doar o imagine. Moartea sa a fost rapida si relativ fara dureri. Moartea lui
Isus a fost una dintre cele mai groaznice metode de tortura concepute pentru a produce
suferinta omului. Asa ca atunci cand citesti Efeseni 5:2: "Hristos ne-a iubit, si S-a dat pe
Sine pentru noi", nu trece rapid peste cuvintele: "S-a dat pe Sine". Dragostea Lui e mare,
direct proportionala cu valoarea sacrificiului Sau. Iar sacrificiul Sau a fost infiorator.
Ar trebui sa ne intrebam, in incheiere, cat de personal trebuie sa luam aceasta
demonstratie de dragoste? Trebuie sa te simti iubit personal in felul acesta, in dimineata
asta, sau mai tarziu in cursul zilei, sau maine dimineata? Sau trebuie sa ramana doar ca o
mare minune istorica, generala, la care sa poti privi de la distanta cu admiratie - cum ar fi
adancimile Marelui Canion? Raspunsul e dat in marturia aceluiasi scriitor, Pavel, in
Galateni 2:20b:
Viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care ma iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine.
La aceasta te cheama apostolul si Insusi Domnul in aceasta dimineata. Sa vezi adancimile
dragostei lui Hristos pentru tine. Sa crezi in dragostea pe care o are pentru tine. Si sa iti
trimiti radacinile vietii tale adanc, adanc, adanc, in aceasta dragoste fara sfarsit. Si sa spui
impreuna cu Pavel,
Viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care ma iubit [pe mine, personal] si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine.
Copyright 1995 John Piper
Tradus si tiparit cu permisiune de Desiring God Ministries.
Pentru mai multe informatii despre Desiring God Ministries, contactati-ne pe adresa:
Desiring God Ministries
720 13th Avenue South
Minneapolis, MN 55415
612.338-8611 X230
612.338-4372 FAX
mail@desiringgod.org
www.desiringgod.org
Tradus de Florin Vidu

Cuprins | Studii Biblice

2 aprilie 1995
Biserica Baptista Bethlehem
Pastor John Piper

CEA MAI MARE DINTRE ACESTEA

ESTE DRAGOSTEA

Adancimea dragostei lui Hristos: Cat de putin o

meritam
(Romani 5:1-11)
Deci, fiindca suntem socotiti neprihaniti, prin credinta, avem pace cu Dumnezeu, prin
Domnul nostru Isus Hristos. Lui Ii datoram faptul ca, prin credinta, am intrat in aceasta
stare de har, in care suntem; si ne bucuram in nadejdea slavei lui Dumnezeu. Ba mai
mult, ne bucuram chiar si in necazurile noastre; caci stim ca necazul aduce rabdare,
rabdarea aduce biruinta in incercare, iar biruinta aceasta aduce nadejdea. Insa
nadejdea aceasta nu insala, pentru ca dragostea lui Dumnezeu a fost turnata in inimile
noastre prin Duhul Sfant, care ne-a fost dat. Caci, pe cand eram noi inca fara putere,
Hristos, la vremea cuvenita a murit pentru cei nelegiuiti. Pentru un om neprihanit cu
greu ar muri cineva; dar pentru binefacatorul lui, poate ca s-ar gasi cineva sa moara.
Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca
pacatosi, Hristos a murit pentru noi. Deci, cu atat mai mult acum, cand suntem socotiti
neprihaniti, prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu. Caci, daca
atunci cand eram vrajmasi, am fost impacati cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau, cu
mult mai mult acum, cand suntem impacati cu El, vom fi mantuiti prin viata Lui. Si nu
numai atat, dar ne si bucuram in Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care
am capatat impacarea.
Recapitulare
Daca cineva iti face un bine din dragoste fata de tine, exista patru metode prin care poti
vedea adancimea dragostei sale.
Una dintre ele este prin costul acelei fapte. Cat a trebuit sa se deranjeze sau sa se sacrifice
cel care te-a iubit? Cu cat e mai mare sacrificiul, cu atat e mai mare dragostea. Daca l-a
costat o dupa-amiaza de timp si sudoare, este o masura a dragostei. Daca l-a costat viata,
este o alta masura a dragostei.
O alta metoda prin care poti vedea adancimea dragostei este prin cat de putin meriti acel
act de dragoste. Isus a spus,

Daca iubiti numai pe cei ce va iubesc, ce rasplata mai asteptati? Nu fac asa si vamesii?
Si daca imbratisati cu dragoste numai pe fratii vostri, ce lucru neobisnuit faceti? Oare
paganii nu fac la fel?(Matei 5:46-47)
In alte cuvinte, adancimea dragostei noastre este aratata nu numai in marimea
sacrificiului nostru, ci si atunci cand o oferim celor care nu ne raspund in acelasi fel - si
care poate nu o merita catusi de putin. Dragostea care ne copleseste este dragostea
adevarata pe care ne-o arata cei carora le-am facut un mare rau.
O a treia metoda prin care se poate vedea adancimea dragostei este prin marimea
binefacerii pe care o primim ca urmare a acelui act de dragoste. Daca cineva pretinde ca
ne iubeste si se sacrifica pentru noi, dar dragostea lor nu ne ajuta cu nimic, s-ar putea sa
incepem sa ne intrebam daca acest fel de dragoste inseamna cu adevarat ceva. Dragostea
nu inseamna doar sa te jertfesti. Dragostea inseamna sa ai o contributie in viata cuiva cel putin aceasta e intentia. Iar cu cat darul este mai mare, cu atat mai uimitoare este
dragostea. Ioan scria:
Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu! Si suntem.
Lumea nu ne cunoaste, pentru ca nu L-a cunoscut nici pe El. (1 Ioan 3:1)
Marimea dragostei lui Dumnezeu se vede in incredibila binefacere de a fi fost facuti copii
ai lui Dumnezeu.
In final, vedem adancimea dragostei pe care cineva ne-o arata prin cat de liber este actul
dragostei. Daca timp de 10 sau 15 ani ii tot spun fiului meu sa-i ia fratelui sau un cadou la
aniversarea zilei de nastere, si uneori il si cumpar pentru el, ca sa aiba ceva sa-i dea,
aceasta e o masura a dragostei dintre frati. Dar daca, in primul an cand e plecat de-acasa
la varsta de 19 ani, el suna cu o saptamana inainte de aniversarea zilei de nastere a
fratelui sau, fara ca cineva sa-i aminteasca, si imi spune ca stie un magazin unde se
gaseste un briceag deosebit pe care fratele lui si-l doreste mult, apoi ma roaga sa iau bani
din contul lui si sa i-l cumpar, atunci dragostea se manifesta intr-un mod cu totul nou.
Isus ne-a iubit in toate aceste feluri si intr-o masura care depaseste intelegerea umana.
Saptamana trecuta am vazut adancimea dragostei Sale pentru noi in marimea sacrificiului
Sau - El Si-a dat viata pentru noi, si ce viata a fost aceea! Astazi vom vedea adancimea
dragostei Sale - in special dragostea Tatalui Sau - aratata in cat de putin meritam sa o
primim.
Scopul acestor mesaje este sa adanceasca radacinile vietilor noastre in terenul dragostei
lui Dumnezeu, care nu are sfarsit, ca sa putem sta fermi si neclintiti, iar prin ramurile
vietilor noastre sa poata curge hrana dragostei lui Dumnezeu, astfel incat sa poata
produce roadele pretioase si minunate ale dragostei, de care sa se bucure ceilalti.
Cheia intelegerii dragostei de nepatruns a lui Hristos: Duhul Sfant

Asa cum am spus, Isus ne-a iubit in toate cele patru feluri, intr-o masura care depaseste
intelegerea umana. Haideti sa pornim de-aici in dimineata aceasta. Daca acest lucru e
adevarat, ce speranta mai este ca sa va pot ajuta sa intelegeti dragostea lui Dumnezeu si
dragostea lui Hristos pentru voi? Care este baza sperantei mele ca prin predica mea voi
veti putea sa experimentati adancimea de nepatruns a dragostei lui Hristos? Raspunsul nil da urmatorul text.
In Romani 5:3 Pavel ne cheama sa ne bucuram in necazurile noastre
caci stim ca necazul aduce rabdare, 4 rabdarea aduce biruinta in incercare, iar biruinta
aceasta aduce nadejdea. 5 Insa nadejdea aceasta nu insala, pentru ca dragostea lui
Dumnezeu [e vorba aici de dragostea lui Dumnezeu pentru noi, nu a noastra pentru El asa ne arata versetele urmatoare] a fost turnata in inimile noastre prin Duhul Sfant, care
ne-a fost dat.
Iata baza sperantei mele in aceasta dimineata ca, prin predica mea despre dragostea lui
Dumnezeu si a lui Hristos pentru voi, veti ajunge sa experimentati acea dragoste, si sa
intelegeti intr-o masura semnificativa, care va poate schimba viata, care este dragostea de
nepatruns a lui Hristos. Baza sperantei mele este aceea ca Dumnezeu v-a dat - voua cei
care credeti in Hristos - Duhul Sfant. Vedem asta in ultima parte a versetului 5: "...Duhul
Sfant, care ne-a fost dat." In timp ce stati aici, Duhul Sfant al lui Dumnezeu locuieste in
voi. El este in voi.
"trupul vostru este Templul Duhului Sfant, care locuieste in voi, si pe care L-ati primit de
la Dumnezeu." (1 Cor. 6:19)
Daca n-ar fi fost asa, scopul meu in predicile despre dragoste in fata acestei biserici ar fi
in zadar. Eu predic oamenilor in care locuieste Duhul Sfant al Dumnezeului cel viu. Si
unora in care Duhul Sfant al lui Dumnezeu nu locuieste inca. Cum? Fapte 2:38 spune:
Pocaiti-va, si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos, spre iertarea
pacatelor voastre; apoi veti primi darul Sfantului Duh.
Duhul Sfant si rolul predicarii
Cum imi da prezenta Duhului Sfant incredere ca predica mea despre dragostea lui
Dumnezeu pentru voi va avea ca rezultat o experimentare reala a acesteia? Raspuns:
versetul 5 ne spune ca lucrarea Duhului Sfant este sa fie Agentul lui Dumnezeu care
toarna dragostea Sa in inimile voastre. Versetul 5:
Insa nadejdea aceasta nu inseala, pentru ca dragostea lui Dumnezeu a fost turnata in
inimile noastre prin Duhul Sfant, care ne-a fost dat.
Unul din principalele motive pentru care Dumnezeu ne-a dat Duhul Sfant este ca El sa
poata turna dragostea lui Dumnezeu in inimile noastre.

Intelegeti ce inseamna acest lucru? Inseamna ca, fara lucrarea supranaturala a Duhului
Sfant, noi nu putem experimenta si intelege dragostea lui Dumnezeu in Hristos.
Dragostea lui Dumnezeu este o realitate divina si supranaturala. Dar tu si cu mine,
despartiti de Duhul Sfant, suntem oameni naturali, neavand nimic comun cu lumea
spirituala, si nu recunoastem sau punem pret pe dragostea lui Dumnezeu in Hristos. Dar
atunci cand Dumnezeu ne deschide ochii la adevarul Sau, iar Duhul Sfant intra in inimile
noastre prin credinta, El ne trezeste la realitatea dragostei lui Dumnezeu si incepe sa o
toarne in inimile noastre.
Aceasta ar trebui sa va incurajeze pe unii dintre voi care va temeti ca trecutul vostru va
face cu greu, daca nu chiar imposibil, sa va simtiti iubiti. Adevarul este ca nu e numai
dificil, e chiar imposibil - si nu numai in cazul vostru, ci in cazul nostru, al tuturor. O, e
atat de important sa intelegeti acest lucru! Intelegerea dragostei lui Dumnezeu pentru voi
- experimentarea ei, patrunderea ei, gustarea ei - nu este produsul unei predici bune plus
un mediu familial bun. Nu este produsul unor simple forte naturale - bune sau rele. Este
lucrarea lui Dumnezeu, a Duhului Sfant. Dragostea lui Dumnezeu este turnata in inimile
noastre prin Duhul Sfant. Fara aceasta, degeaba ai crescut in cea mai buna familie din
tara, nu vei ajunge niciodata sa cunosti cu adevarat dragostea lui Dumnezeu. Dar cu
aceasta, poti proveni din cea mai rea familie, cu toate acestea Duhul Sfant va turna
dragostea lui Dumnezeu in inima ta.
Insa cineva ar putea intreba: Care este atunci rolul predicarii? Ce are de-a face predica
mea cu lucrarea Duhului Sfant de turnare a dragostei lui Dumnezeu in inimile voastre?
Raspunsul ni-l dau versetele 6-8 si legatura dintre ele si versetul 5:
Versetul 6 incepe astfel:
Caci, pe cand eram noi inca fara putere, Hristos, la vremea cuvenita a murit pentru cei
nelegiuiti.
Observati legatura. In versetul 6 ni se reaminteste un fapt istoric. "Hristos a murit." Ni se
da si semnificatia acestui fapt, adica scopul lui Dumnezeu in el: "Hristos a murit pentru
cei nelegiuiti" - sa ia locul celor nelegiuiti, sa-i mantuiasca pe cei nelegiuiti. Exista o
diferenta aici fata de versetul 5. In versetul 5 avem experienta crestina - Duhul Sfant
toarna dragostea lui Dumnezeu in inimile noastre. In versetul 6 avem istorie ("Hristos a
murit") si teologie (Hristos ii mantuieste pe cei nelegiuiti).
Legatura dintre istorie si teologie pe de-o parte (v.6) si experienta pe de alta parte (v.5)
este aceea ca istoria si teologia sunt temelia si contextul experientei. Iata ce se intampla.
Pavel a spus ca Duhul Sfant toarna dragostea lui Hristos in inimile noastre. Dar apoi el ne
arata care este acea dragoste. Si se bazeaza pentru aceasta pe istorie. Asta inseamna ca
lucrarea Duhului Sfant in inimile voastre nu este aceea de a va arata ce cuprinde
dragostea lui Dumnezeu. Nu e datoria Duhului Sfant sa va descrie dragostea lui
Dumnezeu. Aceasta e sarcina pe care Dumnezeu a incredintat-o istoriei si Cuvantului
Scripturii care interpreteaza acea istorie, precum si predicarii care le aduce pe amandoua
inaintea mintilor voastre.

Voi aflati despre natura si continutul dragostei lui Dumnezeu din felul in care aceasta
dragoste a actionat in istorie prin Isus Hristos, si experimentati aceasta dragoste ca pe o
realitate ce va schimba viata in prezent, pe masura ce Duhul Sfant o toarna in inimile
voastre. Ambele sunt extrem de importante. Daca pretindem ca experimentam dragostea
lui Dumnezeu fara a avea temelia pusa in istorie si in semnificatia pe care Dumnezeu i-o
da, devenim fanatici religiosi, guvernati de sentimente, nu de ratiune; iar daca pretindem
ca intelegem istoria si semnificatia istoriei, dar nu experimentam dragostea lui Dumnezeu
turnata in inimile noastre de catre Duhul Sfant, atunci devenim seci, fara putere, supusii
ratiunii.
Ideea e urmatoarea: mesajul meu din aceasta dimineata nu poate lua locul Duhului Sfant
in viata noastra. Iar Duhul Sfant nu va face lucrarea destinata Cuvantului lui Dumnezeu.
Chemarea mea este sa descriu dragostea lui Dumnezeu inaintea voastra. Chemarea Sa
este sa o toarne in inimile voastre. Chemarea mea este sa va arat ce a facut Hristos;
chemarea Sa este sa va deschida ochii sa vedeti aceasta lucrare ca fiind glorioasa si
personala. Chemarea mea este sa o fac usor de inteles; chemarea Sa este sa o faca
pretioasa. A mea este sa o fac clara; a Lui este sa va faca s-o indragiti. A mea este sa va
duc intr-un tur al lacului adanc al dragostei lui Dumnezeu; a Lui este sa va faca sa va
cufundati si sa va saturati viata in dragostea lui Dumnezeu - sa va boteze in ea.
Pe cand eram noi inca pacatosi
De aceea, veniti sa privim impreuna la adancimea dragostei lui Dumnezeu in Hristos. Iar
modul in care o privim in aceasta dimineata este din punctul de vedere a cat de putin am
meritat sa o primim. Versetele 6-8 ne ofera o descriere a dragostei lui Dumnezeu pe care
Duhul Sfant o toarna in inimile noastre:
Caci, pe cand eram noi inca fara putere, Hristos, la vremea cuvenita a murit pentru cei
nelegiuiti. 7 Pentru un om neprihanit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefacatorul
lui, poate ca s-ar gasi cineva sa moara. 8 Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi
prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi.
Adevarul central al dragostei lui Dumnezeu este ca Hristos a murit pentru noi. Asupra
acestui subiect ne-am concentrat saptamana trecuta - Hristos Si-a jertfit viata - nu doar
timpul Sau, energia, confortul, banii sau sanatatea Sa - El Si-a jertfit viata - viata Sa fara
pacat, o viata plina de blandete, intelepciune, dragoste, o viata divina.
Dar nu acesta este punctul central al lui Pavel in aceste versete. Aici e vorba de conditia
morala a celor pentru care a murit Hristos. Aceasta ne arata cat de uimitoare este
dragostea lui Hristos, pe care Duhul Sfant o va turna din nou in aceasta dimineata in
inimile voastre.
Haideti sa incepem cu comparatia pe care Pavel o face cu dragostea omeneasca, in
versetul 7:

Pentru un om neprihanit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefacatorul lui, poate ca sar gasi cineva sa moara.
Scopul lui aici este sa arate ca dragostea omeneasca rareori ajunge la un asa nivel incat sa
ne faca sa ne dam viata pentru cineva care ne este deosebit de drag. Si aproape niciodata
dragostea omeneasca nu se va sacrifica pentru cineva care este pur si simplu un om drept
si cu principii. In alte cuvinte, daca ii iei pe cei doi candidati la dragoste - omul drept si
integru pe de o parte, si persoana care a fost buna si generoasa cu tine pe de alta parte probabilitatea ca simpla dragoste omeneasca sa-si dea viata pentru ei este foarte mica.
In contrast cu aceasta, Pavel descrie dragostea lui Dumnezeu. Versetul 8:
"Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi..."
Opriti-va aici pentru o clipa. Asociati aceste cuvinte cu versetul 5. Aici Dumnezeu Isi
demonstreaza dragostea. Acolo Duhul Sfant toarna dragostea. Vedeti? Avem dragostea
lui Dumnezeu demonstrata in istorie si in Cuvantul Sau; dar experimentam aplicarea
dragostei lui Dumnezeu prin lucrarea Duhului Sfant in inimile noastre.
Sa ne intoarcem acum la contrastul dintre simpla dragoste umana care cu greu va muri
pentru un om bun. Versetul 8:
Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca
pacatosi, Hristos a murit pentru noi.
Adancimea dragostei lui Dumnezeu pentru noi - si a dragostei lui Hristos pentru noi - se
vede in aceasta: atunci cand El a ales sa ne iubeasca, chiar cu pretul vietii lui Isus, noi nu
meritam dragostea Sa. De fapt, meritam mania Sa. Meritam pedeapsa pentru pacatele
facute impotriva Lui. Iar dragostea Lui se arata prin aceea - exact prin acest lucru - ca ea
nu a asteptat ca noi sa devenim mai buni din punct de vedere moral. Jertfa deplina a avut
loc pe cand eram noi inca pacatosi.
Pavel subliniaza aceasta cu inca trei cuvinte. Doua le gasim in versetul 6:
"Pe cand eram noi inca fara putere, Hristos, la vremea cuvenita a murit pentru cei
nelegiuiti."
Hristos ne-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru noi pe cand eram "fara putere" si eram
"nelegiuiti."
"Fara putere" implica slabiciune, boala, neputinta de a influenta sau de a avea vreo
contributie la mantuirea noastra. Pavel a spus:
Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele tari... pentru ca
nimeni sa nu se laude inaintea lui Dumnezeu.

Dragostea lui Dumnezeu este acordata celui ce nu o merita pentru ca nimeni sa nu se

laude vreodata inaintea lui Dumnezeu. Intotdeauna vom fi smeriti la gandul ca am fost
salvati prin harul simplu si gratuit.
Dar nu eram numai fara putere, eram si "nelegiuiti." Cuvantul inseamna fara respect. Nu
ne temeam de Dumnezeu. Nu Il respectam pe Dumnezeu. Eram fara Dumnezeu. Asa
eram noi cand El ne-a iubit si L-a dat pe Fiul Sau pentru noi. Ce e atat de remarcabil in
privinta acestui cuvant, "nelegiuiti", este ca Pavel il foloseste in Romani 1:18 unde spune:
"Mania lui Dumnezeu se descopera din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu
si impotriva oricarei nelegiuri a oamenilor."
Asta inseamna ca, pentru toti cei care v-ati pus increderea in Hristos, dragostea lui
Dumnezeu a biruit mania lui Dumnezeu, si v-a mantuit. Voi erati niste pacatosi vinovati,
erati slabi si neajutorati, erati nelegiuti si meritati mania dreapta si sfanta a lui Dumnezeu.
In ciuda tuturor acestor lucruri, El v-a iubit si L-a dat pe Fiul Sau sa moara, ca voi sa
puteti trai.
Mai exista o ultima descriere a faptului ca noi nu meritam aceasta dragoste. O gasim in
versetul 10:
Caci, daca atunci cand eram vrajmasi, am fost impacati cu Dumnezeu, prin moartea
Fiului Sau, cu mult mai mult acum, cand suntem impacati cu El, vom fi mantuiti prin
viata Lui.
Acest verset este unul potrivit pentru a incheia, pentru ca, dupa Duminica Invierii, cand
ne vom indrepta mintile si inimile catre felul in care dragostea lucreaza si se arata printre
noi in lume, vom auzi cu putere si claritate cuvintele lui Isus:
Ati auzit ca s-a zis: "SA IUBESTI PE APROAPELE TAU, si sa urasti pe vrajmasul tau."
Dar Eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va
prigonesc. (Matei 5:43-44)
Iata temelia si sursa acestei iubiri. Romani 5:10:
Atunci cand eram vrajmasi, am fost impacati cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau.
Dumnezeu ne-a iubit pe cand eram dusmanii Lui. Dumnezeu Si-a jertfit Fiul pentru noi
pe cand eram dusmanii Lui.
Trimiteti-va radacinile adanc in aceasta dragoste. Beti cu sete din aceasta dragoste. Ziditiva viata pe aceasta dragoste. Iar daca doriti din toata inima sa o experimentati mai mult si
mai mult - asa cum fac eu - rugati-va impreuna cu mine, postiti impreuna cu mine, tanjiti
impreuna cu mine, pentru ca Dumnezeu sa Isi toarne dragostea Sa in inimile noastre prin
Duhul Sfant. Aceasta e trezirea. Aceasta e redesteptarea pentru care ne rugam.

Copyright 1995 John Piper

Tradus si tiparit cu permisiune de Desiring God Ministries.
Pentru mai multe informatii despre Desiring God Ministries, contactati-ne pe adresa:
Desiring God Ministries
720 13th Avenue South
Minneapolis, MN 55415
612.338-8611 X230
612.338-4372 FAX
mail@desiringgod.org
www.desiringgod.org
Tradus de Florin Vidu

Cuprins | Studii Biblice

9 aprilie 1995
Biserica Baptista Bethlehem
Pastor John Piper

CEA MAI MARE DINTRE ACESTEA

ESTE DRAGOSTEA

Adancimile dragostei lui Hristos: Binefacerile ei

imbelsugate
(1 Ioan 3:1)
Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu!
Introducere: doua intamplari cu copii
Cu cateva saptamani in urma m-am dus sa vad ultimul meci din acest sezon dintre echipa
de baschet a scolii noastre si cea de la Central Baptist. Inainte sa inceapa jocul, am
urmarit o mica drama a vietii - ceva ce fiecare dintre noi am experimentat si care a lasat o
urma de nesters in inimile noastre. Ma uitam la copiii cei mici cum se joaca si alearga
prin sala de sport a acestui liceu, necunoscut pentru ei. Putin cate putin, fiecare s-a
apropiat de parintii lui. In final, pe teren a mai ramas un singur copil, si dintr-o data
acesta si-a dat seama ca nu mai vede nici o persoana cunoscuta. L-am privit cum mimica
fetei ii trecea de la o fericire fara griji la panica si lacrimi, in timp ce striga: "Taticule!
Taticule!" Atunci m-am apropiat de el, l-am luat de dupa umeri si i-am aratat unde se
gasea tatal lui: "Uite-l! E in regula."
Sa presupunem ca situatia ar fi alta. Sa presupunem ca intamplarea are loc in Ruanda,
acum cateva luni. Sau in Burundi, saptamana trecuta. Iar tu esti un baietel care se joaca in
satul natal. Dintr-o data auzi tipete si vezi oamenii cum alearga. Te intorci cautand o fata
cunoscuta si tot ce vezi sunt barbati maniosi, care striga si alearga spre tine cu niste cutite
mari si late in maini. Alergi cat poti de repede si te ascunzi sub un cos pe care il impletea

mama ta. Cand iesi de acolo, toti fie au parasit satul, fie au murit. Mama ta e moarta.
Tatal tau e mort. Fratii si surorile tale sunt morti.
Adormi suspinand pe trupul mamei tale, in timp ce soarele apune. Te trezesti a doua zi si
iti dai seama ca nu esti numai ingrozit la gandul ca dusmanii s-ar putea intoarce, dar esti
si foarte flamand si insetat. Dintr-o data te izbeste gandul ca de-acum nu mai e nimeni
care sa aiba grija de tine, sa te fereasca de dusmani, de animalele salbatice sau de boala.
Esti complet singur. Gasesti cateva banane intr-o casa si le mananci. Mai trece o zi. Nu ai
nici o idee ce-ai putea face. Si incepi sa te gandesti ca pur si simplu vei muri.
Atunci auzi un sunet si, cand te intorci, vezi un om inalt stand in picioare in piata plina de
praf. El te striga pe limba ta si iti spune: "Nu te teme. Vreau sa te ajut." Vrei sa fugi, dar
nu mai ai unde fugi si nu mai ai la cine sa fugi. El se apropie de tine, scoate o bucata de
paine dintr-o traista si ti-o da. O mananci. Iti da sa bei putina apa dintr-un burduf.
Apoi iti spune: "Am incercat sa-i opresc." Atunci observi taieturile de pe brate si de la
cap. "Daca vii cu mine, voi avea grija de tine. Imi pare foarte rau pentru mama si pentru
tatal tau. Am sa te ajut sa-i ingropi." In timp ce ingropati impreuna mortii, incepi sa
vorbesti cu el. Si descoperi ca apartine tribului care ti-a macelarit satul si familia. Mai afli
ca el si fiul lui au luat parte la sfatul tribului in care un grup a decis sa iti atace satul. Cei
doi n-au fost de acord cu atacul si s-au asezat intre membrii propriului trib si satul tau. Ca
urmare, grupul de invadatori i-au ucis baiatul, in timp ce acesta incerca sa-ti protejeze
satul. Dintr-o data te simti coplesit de sentimentul ca acest om te iubeste. Incercarea de a
te salva l-a costat viata fiului sau.
Nu numai atat, dar mai afli si ca barbatii din satul tau au facut ravagii printre rudele lui in
ultimii ani, iar propriul tau tata era dusmanul de moarte al acestui om si a incercat de mai
multe ori sa il omoare. La inceput aceste cuvinte te inspaimanta. Dar apoi iti dai seama ca
acest om incearca sa te salveze in ciuda dusmaniei dintre triburile si familiile voastre. Iar
sentimentul ca esti iubit devine si mai puternic. In inima ta zdrobita incepe sa se infiripe
speranta ca poate vei reusi sa supravietuiesti mortii mamei tale, a tatalui, fratilor si
surorilor tale.
Esti de acord sa mergi cu acel om. In urmatoarele luni descoperi adevarul incredibil ca
acest om a fost educat la Oxford; ca este foarte bogat si are proprietati in Burundi si la
Londra; ca are o ferma de oi in Yorkshire, la nord de Leeds. Nu intelegi mare lucru, dar
cu timpul iti dai seama ca nu te-a scapat doar de la moarte, ci se si ingrijeste de toate
nevoile tale mai mult decat ti-ai fi putut imagina. Te duce la el acasa in Burundi si pleci
cu el in vacante lungi la Londra si la ferma de oi. Iar cu fiecare nou cadou generos, te
simti din ce in ce mai iubit. Te-a salvat; acest lucru l-a costat viata fiului sau. Faceai parte
dintr-un trib care il ura pe baiat si pe tatal lui. Iar acum, pe masura ce trec anii, devii
suficient de mare ca sa intelegi ca, mai mult de-atat, s-a ingrijit de toate formalitatile ca sa
devii fiul sau in mod legal. Si mai afli ca iti lasa ca mostenire toate bogatiile lui.
Mai mult decat o salvare
Cred ca astfel de ganduri serioase stau in spatele cuvintelor lui Ioan din 1 Ioan 3:1,
Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu!

Nu numai ca L-a costat viata Fiului Sau ca sa ne salveze din pacat, de moarte si de iad
(Ioan 3:16; 1 Ioan 3:16); nu numai ca noi eram dusmani, asa ca Dumnezeu a trebuit sa-Si
potoleasca mania neprihanita ca sa ne poata mantui (1 Ioan 4:10); dar El a mers mult mai
departe de dragostea salvatoare, de dragostea jertfitoare si de dragostea plina de mila fata
de dusmanii Lui. In toate acestea El avea un plan mult mai maret. Ne-a aratat un altfel de
dragoste, care le depaseste pe toate celelalte. Putea sa ne salveze, sa Se jertfeasca pentru
noi, sa ne ierte si sa Se opreasca aici. In schimb insa, El ne-a aratat un alt fel de dragoste ne-a primit in familia Lui. Ne-a dat dreptul sa ne numim copii ai lui Dumnezeu.
Sa nu vi se para acesta un lucru mic. Mai intai, ar fi putut sa nu ne salveze deloc. Putea sa
spuna: "Dusmanii nu merita salvati, si cu asta am terminat." Putea sa spuna: "Fiul Meu
este prea pretios ca sa plateasca pentru ingeri, ca sa nu mai vorbim de oameni; ce sa mai
spunem atunci de niste fiinte umane razvratite si lipsite de evlavie." Dar putea si sa
spuna: "Ii voi scapa de iad, le voi ierta pacatele si le voi da viata vesnica - pe o alta
planeta, unde voi comunica cu ei prin ingeri." Nimic din noi sau din natura acestei lumi
nu Il putea determina pe Dumnezeu sa depaseasca dragostea rascumparatoare, iertatoare,
salvatoare, vindecatoare si sa ajunga la aceasta extrema - si anume, dragostea adoptiva. O
dragoste care nu se multumeste cu un armistitiu, cu o recunostinta formala sau cu o
planeta indepartata plina de placeri materiale, ci va insista pana la capat ca sa te faca un
copil al lui Dumnezeu. Un membru al familiei.
Mai mult decat o infiere
Dar nici macar aceasta nu e o descriere adecvata pentru o astfel de dragoste. Cand Ioan
scrie despre faptul ca noi am devenit copii ai lui Dumnezeu, el nu se gandeste in principal
la adoptie, ci la ceva mult mai profund. Se gandeste la o noua nastere. Nu exista vreo
analogie omeneasca pentru aceasta. Daca gasesc un copil si vreau sa il primesc in familia
mea, nu il pot face pe copil sa se nasca din nou. Il iau si il iubesc, cu personalitatea si
temperamentul pe care le-a mostenit de la parintii sai biologici. Il influentez cu dragoste,
dar nu pot intra in natura persoanei sale ca sa o schimb.
Insa Dumnezeu poate. Dragostea la care se refera Ioan in 1 Ioan 3:1 nu este dragostea
care se ocupa doar de formalitatile legale necesare pentru infiere. Chiar si acest lucru ar fi
uimitor, mai presus de cuvinte - sa fii infiat in familia lui Dumnezeu. Pavel chiar o
descrie in felul acesta. Dar Ioan vede mai mult. Dumnezeu nu infiaza. El se muta
inauntru, prin Duhul Sau, samanta Sa, asa cum Il numeste Ioan, si impartaseste cu noi
ceva din El, ca sa ne putem asemana familiei Lui.
1 Ioan 3:9 descrie acest lucru astfel:
Oricine este nascut din Dumnezeu, nu pacatuieste, pentru ca samanta Lui ramane in el;
si nu poate pacatui [sau continua sa pacatuiasca], fiindca este nascut din Dumnezeu.
Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu
Daca esti un copil al lui Dumnezeu in aceasta dimineata, esti astfel prin infiere, e
adevarat, dar si prin ceva mai mare decat infierea, prin nasterea din nou. 1 Ioan 5:1
spune:

Oricine crede ca Isus este Hristosul, este nascut din Dumnezeu; si oricine iubeste pe Cel
ce L-a nascut, iubeste si pe cel nascut din El.
Deci dragostea lui Dumnezeu trece mai departe de istoria omului de afaceri bogat care s-a
ocupat de formalitatile necesare ca sa il poata adopta pe orfanul din Burundi. Dumnezeu
nu se va opri din cautarea Sa agresiva de apropiere si comuniune pana cand nu ne va
penetra sufletele si va planta samanta Sa in noi, ca sa ne dea o noua natura, nu una divina
- noi nu suntem Dumnezeu - ci o natura ca cea a lui Dumnezeu - dupa chipul lui
Dumnezeu.
Pavel ne spune ca acesta a fost planul lui Dumnezeu cu mult inainte de facerea lumii. El a
vazut caderea omului in pacat; a vazut istoria rascumpararii; si a vazut intruparea si
moartea Fiului Sau; iar in toate acestea, scopul Lui era urmatorul. Romani 8:29 spune:
Caci pe aceia, pe care [Dumnezeu] i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotarat mai dinainte
sa fie [sau sa devina] asemenea chipului Fiului Sau, pentru ca El sa fie cel intai nascut
dintre mai multi frati.
Dumnezeu a hotarat mai dinainte. A planificat aceste lucruri cu mult timp in urma. Ce?
Ca Fiul sau sa aiba multi frati si surori in veacurile ce vor veni. Cum? Prin adoptie? Da
(Efeseni 1:5). Dar mai mult decat adoptia. El ne-a predestinat sa devenim asemenea
chipului Fiului Sau. Adica, ne-a facut sa ne nastem din nou (Galateni 4:29, 1 Petru 1:3);
ne-a facut fapturi noi in Hristos (Galateni 6:15); Si-a pus Duhul in noi si a inceput
lucrarea de transformare din interior ca sa ne modeleze astfel incat sa ne asemanam cu
familia lui Dumnezeu. A vrut sa facem parte din familie. Si a vrut ca noi sa ne simtim atat
de acasa incat a mers mai departe decat adoptia, ne-a dat o a doua nastere.
Ce inseamna aceasta pentru noi? Dati-mi voie sa mentionez trei lucruri.
1. Copiii lui Dumnezeu sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu
Asta inseamna ca Duhul Sfant locuieste in noi si ne calauzeste. Romani 8:14:
Caci toti cei ce sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
Asta inseamna sa fii un copil al lui Dumnezeu - sa fim atat de uniti cu Dumnezeu prin
Duhul Sau incat El sa fie in noi si sa ne calauzeasca - adica sa ne transforme prin innoirea
mintii noastre ca sa pretuim ce pretuieste El, sa intelegem lucrurile asa cum o face El si sa
putem deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si desavarsita (Romani 12:1-2).
2. Copiii lui Dumnezeu sunt lumini in aceasta lume
Asta inseamna ca esti atat de diferit de lumea aceasta incat stralucesti in ea ca o lumina ca o particica din caracterul luminos al lui Dumnezeu, de adevar, neprihanire si dragoste.
Filipeni 2:15 spune ca voi sunteti
copii ai lui Dumnezeu... in mijlocul unui neam ticalos si stricat, in care straluciti ca niste
lumini in lume.

Sa fii un copil al lui Dumnezeu inseamna intr-un sens sa fii implinit pe deplin ca om - asa
cum Dumnezeu a intentionat atunci cand te-a creat. Dar in alt sens, a fi un copil al lui
Dumnezeu inseamna sa fii despartit de multimea de oameni care nu sunt nascuti din
Dumnezeu si nu au Duhul Sau. De aceea 1 Ioan 3:1b ne spune ca "lumea nu ne cunoaste".
Valorile si prioritatile noastre au fost atat de revolutionate in procesul asemanarii cu Isus
incat lumea nu ne mai intelege. Dar aceasta este lumina, si este o nevoie disperata de ea,
iar prin harul lui Dumnezeu unii o vad si dau slava Tatalui nostru din ceruri, asa cum a
spus Isus (Matei 5:16).
3. Copiii lui Dumnezeu sunt mostenitorii tuturor lucrurilor
Pentru ca suntem copiii lui Dumnezeu, noi vom mosteni tot ce are Dumnezeu. Pavel ne
spune acest lucru in Romani 8:16-17: "Insusi Duhul adevereste impreuna cu duhul nostru
ca suntem copii ai lui Dumnezeu. Si, daca suntem copii, suntem si mostenitori:
mostenitori ai lui Dumnezeu, si impreuna mostenitori cu Hristos." Suntem mostenitori
impreuna cu Hristos. Dar ce mosteneste Hristos? Evrei 1:2 ne spune:
La sfarsitul acestor zile, [Dumnezeu] ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus mostenitor al
tuturor lucrurilor, si prin care a facut si veacurile.
Deci, pur si simplu Hristos este mostenitorul tuturor lucrurilor. Iar noi suntem mostenitori
impreuna cu El - a tuturor lucrurilor.
Pavel afirma foarte puternic acest lucru in 1 Corinteni 3:21-23. El le spune crestinilor:
Toate lucrurile sunt ale voastre: fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viata, fie
moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre, si voi sunteti ai lui
Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.
O, cate se pot spune despre acest adevar! Ce impact ar trebui sa aiba asupra vietilor
noastre - asupra modului in care ne gandim la posesiuni si la nevoia de a "avea" lucruri asupra modului in care ne gandim la laudarosenie si mandrie si la cat de important este sa
ai in loc de sa fii. Am sentimentul ca Dumnezeu ne-a descoperit acest lucru ca sa putem,
intr-un sens, sa ne eliberam de aceasta grija si sa ne concentram asupra altor lucruri. "E in
regula, vrei sa ai lucruri?" - ne spune. "Iti place sa ai lucruri? Crezi ca e atat de
important? Bine, uite cum facem. Totul e al tau. E doar o problema de timp. Si nu
conteaza cat de bine te pricepi la investitii. De aceea, nu te mai ingrijora atata si traieste
pentru ce conteaza cu adevarat."
Si totusi, poate ca mai exista un motiv pentru care ni s-a descoperit ce mostenim ca si
copii ai lui Dumnezeu. E modul prin care Dumnezeu se apleaca asupra noastra ca sa ne
spuna cat de mult ne iubeste, si o face prin binefacerile imbelsugate pe care ni le da. 1
Ioan 3:1 ne spune:
Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu!

Iar daca suntem copii, suntem si mostenitori - mostenitori ai tuturor lucrurilor. Marimea
mostenirii noastre ca si copii ai lui Dumnezeu este marimea dragostei pe care Dumnezeu
o are pentru noi. Iar marimea mostenirii noastre este intreaga creatie.
In Romani 8:21 Pavel spune:
Caci firea... va fi izbavita din robia stricaciunii, ca sa aiba parte de slobozenia slavei
copiilor lui Dumnezeu.
Asta inseamna ca intregul univers va fi rascumparat de dragul copiilor lui Dumnezeu.
O scurta trecere in revista a intregii creatii
Planeta noastra este o mica parte a unui sistem solar care are un diametru de 7.3 miliarde
mile. Acest sistem solar este doar o mica particica din galaxia numita Calea Lactee, care
are un diametru de 80.000 de ani lumina. Un an lumina este distanta pe care o parcurge
lumina intr-un an. Lumina calatoreste cu viteza de 186.000 de mile pe secunda. Deci,
galaxia noastra are un diametru de 480.000 trilioane mile. Am putea ajunge la cea mai
apropiata stea de Pamant, Alfa Centauri, in 4,3 ani, daca am calatori cu viteza luminii.
Am putea ajunge la cea mai apropiata galaxie vecina in 2,2 milioane de ani, calatorind cu
viteza luminii.
Intreaga creatie va fi izbavita, ca sa aiba parte de libertatea slavita a copiilor lui
Dumnezeu. Este a voastra, voi sunteti ai lui Hristos iar Hristos este al lui Dumnezeu.
Dumnezeu ne-a descoperit aceste lucruri, nu ca sa ne indragostim de stele, ci ca sa vedem
ceva din marimea dragostei Sale.
Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu.
Iar daca suntem copii, suntem si mostenitori - mostenitori ai tuturor lucrurilor. Nu de
dragul lucrurilor, ci de dragul intelegerii dragostei lui Dumnezeu.
Copyright 1995 John Piper
Tradus si tiparit cu permisiune de Desiring God Ministries.
Pentru mai multe informatii despre Desiring God Ministries, contactati-ne pe adresa:
Desiring God Ministries
720 13th Avenue South
Minneapolis, MN 55415
612.338-8611 X230
612.338-4372 FAX
mail@desiringgod.org
www.desiringgod.org
Tradus de Florin Vidu

Cuprins | Studii Biblice

16 aprilie 1995
Biserica Baptista Bethlehem
Pastor John Piper

CEA MAI MARE DINTRE ACESTEA

ESTE DRAGOSTEA

Adancimea dragostei lui Hristos: Libertatea ei

(Ioan 10:14-18)
Eu sunt Pastorul cel bun. Eu Imi cunosc oile Mele, si ele Ma cunosc pe Mine, asa cum
Ma cunoaste pe Mine Tatal, si cum cunosc Eu pe Tatal; si Eu Imi dau viata pentru oile
Mele. Mai am si alte oi, care nu sunt din staulul acesta; si pe acelea trebuie sa le aduc.
Ele vor asculta de glasul Meu, si va fi o turma si un Pastor. Tatal Ma iubeste, pentru ca
Imi dau viata, ca iarasi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am
putere s-o dau, si am putere s-o iau iarasi: aceasta este porunca, pe care am primit-o de
la Tatal Meu.
Introducere si recapitulare
Sub tema generala "Cea mai mare dintre acestea este dragostea", incheiem astazi o miniserie de patru studii despre "Adancimea dragostei lui Hristos." Seria a inceput in Efeseni
3:18-19, unde Apostolul Pavel se roaga - si aceasta a fost si rugaciunea noastra pentru
biserica noastra - ca noi sa putem "pricepe impreuna cu toti sfintii, care este largimea,
lungimea, adancimea si inaltimea", si sa cunoastem "dragostea lui Hristos, care intrece
orice cunostinta." Acesta este si scopul meu din nou in aceasta dimineata - ca Dumnezeu,
raspunzand la rugaciunile noastre, prin lucrarea Cuvantului Sau, sa ne ajute sa
"pricepem" adancimea dragostei lui Hristos pentru noi, desi ea intrece orice cunostinta.
Intelegerea a ceea ce e de neinteles este o chemare foarte inalta. Dar la Dumnezeu toate
lucrurile sunt cu putinta.
Am vazut ca Biblia ne arata adancimea dragostei lui Hristos pentru noi in patru feluri. O
puteti vedea in costul dragostei Sale: "Hristos ne-a iubit si S-a dat pe Sine pentru noi"
(Efeseni 5:2). Dragostea Sa a fost suficient de puternica ca El sa fie gata sa-Si dea viata
pentru noi. Nu doar sa renunte la unele lucruri pentru noi, ci la viata Sa. Si nu intr-un mod
care sa-I asigure o moarte rapida, ci prin cea mai oribila suferinta - moartea pe cruce.
In al doilea rand, puteti vedea adancimea dragostei lui Hristos in cat de putin o meritam
noi. Iata cum descrie Biblia dragostea Lui si meritul nostru in Romani 5: "Hristos a murit
pentru cei nelegiuiti." Acesta e un cuvant crucial, pentru ca in alte locuri vedem cum
nelegiuirea oamenilor atrage mania lui Dumnezeu asupra lumii (Romani 1:18). El
continua:

Pentru un om neprihanit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefacatorul lui, poate ca sar gasi cineva sa moara. Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe
cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi. (Romani 5:7-8)
Deci dragostea Sa pentru noi este mai adanca decat orice dragoste omeneasca obisnuita.
Noi eram nelegiuiti, eram pacatosi, eram vrajmasii Lui (v.10). Si totusi, Hristos ne-a iubit
si S-a dat pe Sine Insusi pentru noi.
In al treilea rand, putem vedea adancimea dragostei lui Hristos pentru noi in binefacerile
imbelsugate pe care El ni le da.
Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu! Si suntem.
Lumea nu ne cunoaste, pentru ca nu L-a cunoscut nici pe El.
Am vazut acest lucru saptamana trecuta - Dumnezeu ne-a iubit atat de mult incat nu S-a
multumit doar sa ne salveze din pacat si sa ne ofere iertarea; El patrunde pana in miezul
fiintei noastre pacatoase si, prin Duhul Sau, ne face sa ne nastem din nou ca proprii Lui
copii - ca sa ne dea ceva din caracterul Lui astfel incat sa ne asemanam familiei Fiului
Sau si sa fim impreuna mostenitori cu Hristos, si asta inseamna mostenitori ai tuturor
lucrurilor.
Toate lucrurile sunt ale voastre: fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viata, fie
moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre, si voi sunteti ai lui
Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu (1 Corinteni 3:21-23)
Adancimea dragostei Sale se vede in belsugul generozitatii pe care ne-o arata.
Isus nu e constrans sa ne iubeasca, El se bucura sa o faca
In final, ajungem astazi - in aceasta dimineata a Duminicii Invierii, sa observam al
patrulea mod in care Scriptura ne descopera adancimea dragostei lui Hristos. Adancimea
dragostei cuiva pentru voi o vedeti nu numai in suferinta care il costa, in aceea ca trebuie
sa treaca peste faptul ca voi nu meritati dragostea lui, in generozitatea pe care acea
persoana vi-o arata; mai vedeti adancimea dragostei si in cat de libera este ea. In alte
cuvinte, va face acel bine pentru ca este constrans la aceasta de presiuni externe, chiar
daca el nu prea vrea sa-l faca?
Cei mai multi dintre voi stiti ca ceea ce impulsioneaza viata si gandirea mea este aceasta
viziune a realitatii pe care eu o numesc Hedonism Crestin. Iar una din afirmatiile centrale
ale Hedonismului Crestin este aceea ca nu poti fi o persoana iubitoare cata vreme nu te
preocupa fericirea ta si nu o urmaresti cu zel. Cand spun acest lucru pentru prima oara
intr-un grup, ei se scarpina in cap si spun: "Suna exact pe dos. Eu credeam ca dragostea
inseamna sa renunt la cautarea propriei mele fericiri si sa urmaresc fericirea altora. Cum
poti spune ca urmarirea fericirii personale este un element necesar a dragostei?"

Pentru a raspunde la aceasta, eu pun o intrebare foarte simpla - pe care vi-o pun si voua
acum: "Daca cineva va face un bine, cand va simtiti mai iubiti: atunci cand o face cu
neplacere sau atunci cand o face cu bucurie?" Efectiv toti cei care mi-au raspuns la
intrebare au spus: "Ne simtim mai iubiti atunci cand oamenii ne fac un bine din toata
inima si cu bucurie decat atunci cand o fac fara placere sau din constrangere." Asta
inseamna, cred eu, ca atunci cand te iubesc fericirea mea este o parte importanta a ceea ce
este dragostea. De aceea, daca incerc sa renunt la cautarea fericirii mele personale pentru
a arata dragoste altcuiva, in cele din urma voi distruge chiar lucrul pe care il urmaresc.
Atunci cand ni se cere in Biblie sa iubim, nu ni se cere sa renuntam la cautarea propriei
fericiri pentru binele celorlalti; ni se cere sa ne cautam si sa ne gasim fericirea in binele
pe care il facem altora.
Cu cat dragostea ta pentru altii este mai angajata, mai benevola, mai bucuroasa si mai
libera - in special daca te si costa - cu atat este mai uimitoare; cu atat este mai adanca. La
fel a fost si in cazul lui Isus. Vedem adancimea dragostei lui Isus in libertatea ei - in
consimtamantul ei, in ardoarea ei, in bucuria ei. El nu a fost constrans sa faca un lucru pe
care nu dorea si nu era gata sa il faca. E adevarat, Lui nu i-a facut placere suferinta in
sine. Suferinta fizica nu a devenit placere fizica pe cruce.
Dar vreau sa vedeti in aceasta dimineata adancimea dragostei Sale in libertatea ei - in
consimtamantul ei, in ardoarea ei, si chiar in bucuria ei. El ne-a iubit din toata inima. Nu
numai cu o parte a inimii. Nu cu o usoara afectiune, sau din cauza vreunei forte cosmice
care Il presa sa faca un lucru pe care El nu vroia sa il faca. Iar, pe masura ce privim la
libertatea cu care Hristos ne-a iubit, legatura cu Invierea devine mai clara - pentru ca
insasi libertatea cu care El ne-a iubit este libertatea cu care El a inviat dintre cei morti.
Haideti sa incepem in Ioan 10:17-18:
Tatal Ma iubeste, pentru ca Imi dau viata, ca iarasi s-o iau.
Asta inseamna ca exista o placere deosebita pe care Tatal o gaseste in Fiul din cauza ca a
consimtit sa-Si dea viata pentru poporul Lui si sa invinga moartea in numele lor. Tatal L-a
iubit pe Fiul inainte ca El sa faca aceste lucruri. Isus Ii spune Tatalui Sau in Ioan 17:24:
"Tu M-ai iubit inainte de intemeierea lumii."
Dar si acea dragoste se baza pe maretia si frumusetea desavarsita a Fiului. Iar o parte a
acestei desavarsiri era dragostea care L-a adus pe Isus in ascultare la cruce. De aceea,
Isus poate spune pe buna dreptate:
"Tatal Ma iubeste, pentru ca Imi dau viata."
Ce ar trebui sa ne spuna noua acest lucru este: Tatal Il iubeste pe Fiul pentru ca Fiul ne
iubeste pe noi. Si oare ce ne spune aceasta despre dragostea Tatalui pentru noi?
Trecem mai departe la versetul 18 si vedem libertatea cu care ne-a iubit Hristos:

Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, si am putere s-o
iau iarasi: aceasta este porunca, pe care am primit-o de la Tatal Meu.
Trebuie sa lasam ca aceste cuvinte sa patrunda intelegerea noastra in aceasta dimineata.
Ele sunt foarte simple si foarte puternice. "Nimeni nu-Mi ia viata cu sila." E uimitor acest
lucru. Nu I-a luat-o Iuda? Cum ramane atunci cu multimea din gradina? Dar cu Ana,
marele preot? Cu martorii mincinosi, care s-au ridicat impotriva Lui? Cu multimea, care
striga "Rastigneste-L!"? Cu Irod, care L-a trimis inapoi la Pilat? Cu Pilat, care L-a dat pe
mana soldatilor? Cu soldatii, care au batut cuiele? Ce inseamna aceste cuvinte: "Nimeni
nu-Mi ia viata cu sila"?
Inseamna: "De fiecare data cand se parea ca sunt constrans la aceasta - in fiecare moment
in care parea ca sunt fortat sa fac un lucru pe care nu vroiam sa-L fac - eu nu eram fortat
la aceasta. Eu am ales sa-L fac. Am acceptat cu bucurie sa-l fac. Intr-adevar, Eu si Tatal
Meu am planuit toate acestea - pentru ca va iubim. Nimeni nu-Mi ia viata cu sila, ci o
dau Eu de la Mine. Dragostea Mea este libera."
De ce spune Isus aceste cuvinte? De ce insista asupra lor? Pentru ca, daca n-ar fi
adevarate - daca ar fi fost constrans sa moara, daca n-ar fi facut-o in mod liber, daca
inima Sa nu Si-ar fi dat acceptul - atunci peste dragostea Lui pentru noi s-ar pune un mare
semn de intrebare. Adancimea dragostei Sale se vede in libertatea ei. Daca n-a murit
pentru noi de bunavoie - daca n-a ales sa sufere si n-a facut-o cu bucurie - atunci cat de
adanca este dragostea Lui in realitate? De aceea, El subliniaza acest lucru. Il face cat se
poate de explicit. "Nimeni nu-Mi ia viata cu sila, ci o dau Eu de la Mine." "Mi-o dau din
proprie initiativa, nu ca urmare a imprejurarilor, nu ca urmare a presiunilor, ci pentru ca
doresc cu adevarat sa o fac." E adevarat, versetul 18 se incheie cu "Aceasta este porunca
pe care am primit-o de la Tatal Meu." Dar aceste cuvinte arata pur si simplu ca inima
Tatalui si inima lui Isus sunt intr-o armonie desavarsita. Tatal iubeste, Fiul iubeste. Iar ce
iubeste Fiul, iubeste si Tatal. Porunca n-a fost o constrangere apasatoare.
Isus insista in aceasta dimineata asupra faptului ca dragostea Lui pentru noi este libera. El
parca Isi aude dusmanii defaimandu-L si spunand: "Isus nu te iubeste cu adevarat. El este
un mercenar. Face aceste lucruri din alte motive, nu din dragoste. Este constrans la
aceasta de forte exterioare. El nu vrea cu adevarat sa moara pentru tine. A ajuns cumva in
situatia asta si acum trebuie sa se supuna fortelor care Il controleaza." Isus pare sa auda
astfel de cuvinte, sau sa le anticipeze. Si El raspunde: "Nimeni nu-Mi ia viata cu sila, ci o
dau Eu de la Mine." El subliniaza acest lucru in fata noastra ca sa vada daca vom crede
declaratia solemna a dragostei Sale, sau vom crede contrariul - ca nu a facut aceste lucruri
din toata inima.
Pentru ca Isus a fost atat de preocupat ca noi sa intelegem cat de liber si de bunavoie a
suferit El pentru noi, haideti sa mai privim la alte cateva ilustratii ale acestui adevar.
Lasati adevarul sa patrunda adanc in mintea voastra. Nimeni nu I-a luat viata cu forta. El
a ales sa Si-o dea pentru noi. A imbratisat suferinta. A fost gata sa o faca bucuros. A fost imi permit sa o spun - fericit sa traiasca si sa moara pentru noi.

Va amintiti intamplarea din Luca 4, cand El vine la sinagoga din Nazaret, in care a
crescut? A citit textul din Scriptura pentru acea zi. Apoi le-a spus ca Scripturile s-au
implinit in auzul lor, chiar in acel moment. Dar cand a aratat ca in binecuvantarile lui
Mesia vor fi incluse si neamurile, nu numai evreii, versetele 29-30 ne spun ca
Ei s-au sculat, L-au scos afara din cetate, si L-au dus pana in spranceana muntelui, pe
care era zidita cetatea lor, ca sa-L arunce jos in prapastie. Dar Isus a trecut prin mijlocul
lor, si a plecat de acolo.
Ce se intampla aici? O multime de oameni, infuriati pe invatatura pe care le-o da un
invatator local, il duc la marginea stancii ca sa-l arunce de pe ea. Iar imediat dupa aceea il
vedem pe Isus trecand prin mijlocul lor - ca poporul Israel prin Marea Rosie - si plecand
de acolo. De ce? Motivul este acesta: Inca nu I-a sosit ceasul. Nimeni nu-Mi ia viata cu
sila, ci o dau Eu de la Mine. Si o dau la vremea hotarata. Nu mai devreme si nici mai
tarziu.
Mai tarziu in slujirea Sa, Isus era in drum spre Ierusalim cand cativa Farisei au venit la El
(Luca 13:31-32) si I-au spus: "Pleaca, si du-Te de aici, caci Irod vrea sa Te omoare." Dar
Isus le-a raspuns: "Duceti-va si spuneti vulpii aceleia: 'Iata ca scot dracii, si savarsesc
vindecari astazi si maine, iar a treia zi voi ispravi.'" Ce inseamna aceasta? Nu urca la
Ierusalim, regele vrea sa Te omoare. Regele! El are cu adevarat toata autoritatea. El poate
face ce vrea cu oameni ca Tine. N-ai nici o sansa impotriva lui.
Ce raspunde Isus? Exista o zicatoare printre rabinii din zilele lui Isus care suna cam asa:
"Mai bine sa fii coada leului decat capul vulpii" (I.H. Marshall, Luke, p. 571). Iata-L pe
Leul din Iuda cum e avertizat ca o vulpe incearca sa-L prinda. De aceea, El spune:
"Spuneti vulpii aceleia ca am o slujire de facut si ca am un plan de indeplinit. Scot
demoni, vindec bolnavi, iar in ziua hotarata - nu mai devreme si nici mai tarziu - Imi voi
atinge scopul." In alte cuvinte, "Nimeni nu-Mi ia viata cu sila, ci o dau Eu de la Mine."
In gradina din Ghetsimani, in ultima noapte inainte sa moara, Isus a spus doua lucruri
uimitoare care I-au pecetluit moartea si au aratat ca El actiona in deplina libertate a
dragostei Sale. Cand in cele din urma multimea a sosit, iar Petru si-a scos sabia si a taiat
urechea slujitorului marelui preot, Isus a spus:
Pune-ti sabia la locul ei; caci toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. Crezi ca n-as
putea sa rog pe Tatal Meu, care Mi-ar pune indata la indemana mai mult de
douasprezece legiuni de ingeri? (Matei 26:53)
Despre ce vorbeste Isus aici? El spune: "Nimeni nu-Mi ia viata cu sila, ci Mi-o dau de
bunavoie. Aleg sa fac acest lucru. Il imbratisez. Aici e dragostea Mea la lucru, Petru. Nu e
o violenta accidentala a multimii. E dragostea Mea suverana pentru tine, Petru. Nu
incerca sa o opresti."
Apoi S-a intors si a vindecat urechea acelui om, dupa care a spus un lucru uimitor in fata
multimii de acolo:

In toate zilele eram cu voi in Templu, si n-ati pus mana pe Mine. Dar acesta este ceasul
vostru si puterea intunericului. (Luca 22:53)
Pana acum ati fi putut sa ma omorati cu usurinta. Dar n-ati facut-o. Si stiti de ce? Credeti
ca a fost din cauza ca voi ati hotarat cand voi muri? Gresit. Motivul pentru care voi
sunteti aici acum este pentru ca "acesta este ceasul vostru" - nu inainte si nici dupa.
"Nimeni nu-Mi ia viata, ci Mi-o dau de bunavoie. Eu am decis ceasul, nu voi. Nu sunt
coplesit de numarul vostru. Pasesc inainte de bunavoie, cu ochii larg deschisi si din toata
inima, spre cruce - pentru ca Imi iubesc oile. Le iubesc. Le iubesc cu adevarat."
Dar ca sa imping adevarul acesta pana la limita, dati-mi voie sa citez un Psalm pe care
Noul Testament il aplica la Isus (in Evrei 10:9). Se refera la venirea Lui in lume ca sa se
aduca pe Sine ca jertfa pentru pacat: "Atunci am zis:
Iata-ma ca vin! In sulul cartii este scris despre mine; vreau sa fac voia Ta, Dumnezeule!
(Psalmul 40:8)
Libertatea suprema inseamna bucurie. El S-a bucurat sa faca aceasta lucrare
rascumparatoare pentru noi. Durerea fizica a crucii nu s-a transformat in placere fizica.
Dar bucuria L-a sustinut pe Isus prin toate. El a dorit cu adevarat sa ne salveze. Sa adune
pentru El un popor fericit, sfant, care sa-L laude. Asa cum un sot are o dorinta arzatoare
pentru mireasa preaiubita (Efeseni 5:25 si in continuare).
Trebuie sa incheiem. Astazi e Duminica Invierii. Ce are de-a face invierea lui Isus cu
aceasta dragoste uimitoare? Versetul 18 din textul nostru face legatura.
Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, si am putere s-o
iau iarasi.
Oricine face o astfel de afirmatie, este fie nebun, fie mincinos, fie Dumnezeu. Am
autoritate chiar si de cealalta parte a mortii, ca un om mort, sa imi reiau viata, atunci cand
doresc. Care e ideea subliniata aici? Ei bine, ce e mai greu, sa hotarasti cand vei muri, sau
sa-ti reiei viata dupa ce ai murit? Ce e mai greu: sa spui: "Imi dau viata din proprie
initiativa", sau sa spui "Imi voi relua viata dupa ce voi muri"?
Raspunsul e evident. Si tocmai asta se si urmareste aici. Daca Isus ar fi putut - si a facut-o
- sa Se intoarca la viata dintre cei morti, atunci El a fost cu adevarat liber. Daca El avea
controlul asupra momentului in care va iesi din mormant, cu siguranta a controlat si
momentul in care a intrat in mormant.
Deci, iata punctul central. Invierea lui Isus ne este prezentata ca o confirmare sau ca o
dovada ca El era cu adevarat liber atunci cand Si-a dat viata. De aceea, invierea este
marturia lui Hristos despre libertatea dragostei Sale.
Pe langa toate semnificatiile minunate pe care le are Invierea, mai inseamna si aceasta:
este un rasunator "V-am spus Eu!" in spatele mortii Sale. V-am spus Eu! Am fost liber.

Vedeti cat de liber sunt. Vedeti cata putere si autoritate am. Puteam sa o evit. Am puterea
sa Imi reiau viata, chiar si din mormant. Si credeti ca nu puteam sa-Mi distrug dusmanii
si sa scap de cruce?
Invierea Mea este un strigat de dragoste pentru oile Mele: Am fost liber! Am fost liber!
Eu am ales. Am acceptat sa o fac. Nu am fost prins la mijloc. Nu am fost inghesuit intr-un
colt, fara scapare. Nimic nu Ma poate obliga sa fac ce nu vreau. Am avut puterea sa-Mi
reiau viata din moarte. Si Mi-am reluat viata din moarte. Cu cat mai mult as fi putut sa
evit moartea cu totul.
Sunt viu ca sa va dovedesc ca v-am iubit cu adevarat. V-am iubit in mod liber. Nimeni nu
M-a fortat sa o fac. Si sunt viu acum ca sa petrec vesnicia iubindu-va cu dragostea
atotputernica a invierii, pentru veci de veci.
Veniti la Mine, toti pacatosii care aveti nevoie de un Mantuitor. Si Eu va voi ierta, va voi
primi si va voi iubi din toata inima Mea pentru vesnicie.
Copyright 1995 John Piper
Tradus si tiparit cu permisiune de Desiring God Ministries.
Pentru mai multe informatii despre Desiring God Ministries, contactati-ne pe adresa:
Desiring God Ministries
720 13th Avenue South
Minneapolis, MN 55415
612.338-8611 X230
612.338-4372 FAX
mail@desiringgod.org
www.desiringgod.org
Tradus de Florin Vidu

Cuprins | Studii Biblice

23 aprilie 1995
Biserica Baptista Bethlehem
Pastor John Piper

CEA MAI MARE DINTRE ACESTEA

ESTE DRAGOSTEA

Credinta: Legatura dintre dragostea lui Dumnezeu

pentru noi
si dragostea noastra pentru altii
(Galateni 5:1-6)

Ramaneti dar tari, si nu va plecati iarasi sub jugul robiei. Iata, eu, Pavel, va spun ca,
daca va veti taia imprejur, Hristos nu va va folosi la nimic. Si marturisesc iarasi inca
odata oricarui om care primeste taierea imprejur, ca este dator sa implineasca toata
Legea. Voi, care voiti sa fiti socotiti neprihaniti prin Lege, v-ati despartit de Hristos; ati
cazut din har. Caci noi, prin Duhul, asteptam prin credinta nadejdea neprihanirii. Caci
in Isus Hristos, nici taierea imprejur, nici netaierea imprejur n-au vreun pret, ci credinta
care lucreaza prin dragoste.
Introducere si recapitulare
In dimineata aceasta pun intrebarea: Care este legatura dintre dragostea lui Dumnezeu
pentru noi si dragostea noastra pentru altii? Acesta e un mesaj de tranzitie in seria "Cea
mai mare dintre acestea este dragostea."
In ultimele patru saptamani am vorbit despre adancimile dragostei lui Hristos pentru noi.
Costul ei a fost infinit: a costat suferinta si moartea Fiului lui Dumnezeu. Dragostea Sa a
fost atat de puternica incat a biruit obstacolul ridicat de nelegiuirea si lipsa noastra de
merit. Binefacerile dragostei Sale sunt la fel de mari ca toate lucrurile pe care le detine
Dumnezeu in univers. Nimic nu ne va putea desparti de El. Si El nu ne va opri nici un
bine. Noi suntem mostenitorii Lui. Iar dragostea Sa a fost libera. Nimeni nu I-a luat viata.
El Si-a dat-o de bunavoie. El Isi iubeste poporul - cei care considera aceasta dragoste
comoara lor cea mai de pret - cu o dragoste ce nu poate fi mai mare decat asa cum e
acum. Daca o primesti ca pe comoara ta si o pretuiesti, Hristos te iubeste mai mult decat
poti tu intelege.
Si totusi, scopul nostru a fost s-o intelegem macar in parte. Am fost incurajati la aceasta
de rugaciunea lui Pavel din Efeseni 3:17-19:
Pentru ca, avand radacina si temelia pusa in dragoste, sa puteti pricepe impreuna cu toti
sfintii, care este largimea, lungimea, adancimea si inaltimea; si sa cunoasteti dragostea
lui Hristos, care intrece orice cunostinta.
Deci, el se roaga pentru noi - si noi ne rugam - ca, trimitandu-ne radacinile in adancimile
dragostei lui Hristos, sa o putem intelege. Nu doar sa stam deoparte si sa o observam, ci
sa ne inradacinam vietile in ea. Sa o sorbim. Sa o savuram. Sa depindem de ea. Sa ne
asumam riscuri pe baza ei.
Doua verigi care fac legatura dintre dragostea lui Hristos pentru noi si dragostea
noastra unii pentru ceilalti
Astazi vom pune mai multe intrebari cu privire la aceasta radacina - la aceasta legatura
dintre a fi iubiti de Hristos si a iubi pe altii. Ce transforma, practic, dragostea lui Hristos
pentru noi in dragostea noastra pentru altii? Gasim doua raspunsuri in cartea Galateni. Un
raspuns este Duhul Sfant. Al doilea raspuns este Credinta. Si mai exista un text care leaga
aceste doua raspunsuri intr-un mod care e plin de implicatii practice pentru trairea unei
vieti de dragoste in aceasta saptamana.

Duhul Sfant
Haideti sa incepem cu primul raspuns: Duhul Sfant. Priviti mai intai la Galateni 5:13-16,
Fratilor, voi ati fost chemati la slobozenie. Numai, nu faceti din slobozenie o pricina ca
sa traiti pentru firea pamanteasca, ci slujiti-va unii altora in dragoste. 14 Caci toata
Legea se cuprinde intr-o singura porunca: "SA IUBESTI PE APROAPELE TAU CA PE
TINE INSUTI." 15 Dar daca va muscati si va mancati unii pe altii, luati seama sa nu fiti
nimiciti unii de altii. 16 Zic dar: umblati carmuiti de Duhul, si nu impliniti poftele firii
pamantesti.
Deci, umblarea sub calauzirea Duhului Sfant nu inseamna sa ne muscam si sa ne mancam
unii pe altii, ci sa ne slujim unii altora in dragoste. Duhul Sfant este cheia.
Priviti apoi la versetul 22:
Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare,
bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor. Impotriva
acestor lucruri nu este lege.
Prima roada a Duhului listata aici este dragostea. Deci este clar ca o veriga cruciala intre
a fi iubiti de Hristos si a-i iubi pe altii este Duhul Sfant. Dragostea pentru altii este roada
care creste in vietile noastre prin lucrarea Sa. Cumva, El face sa se intample. Fara El,
acest lucru nu va avea loc. Iar atunci cand se intampla, nu noi primim slava, ci
Dumnezeu.
Viata crestina este o viata supranaturala. Ea nu e simplul produs al fortelor umane. Cere
resurse pe care noi nu le avem. E crucial ca noi sa recunoastem acest lucru. Lasati
singuri, noi nu putem iubi. Dar aceasta e o mare incurajare. Pentru ca inseamna ca, daca
esti aici si te gandesti: "Eu nu sunt o persoana prea iubitoare din fire", nu esti
dezavantajat, pentru ca de fapt nimeni nu e o persoana iubitoare din fire. Daca am fi fost,
prima roada a Duhului Sfant nu ar fi dragostea; ar fi o roada a personalitatii noastre, sau a
educatiei primite, sau a cromozomilor. In realitate, s-ar putea ca tu sa fii mult inaintea
unei persoane care considera dragostea un lucru natural. Astfel de persoane invata mult
mai greu sa iubeasca pentru ca nu cauta resursele necesare acolo unde trebuie.
Deci, primul raspuns este ca Duhul Sfant e legatura dintre dragostea lui Hristos pentru
noi si dragostea noastra unii pentru ceilalti. El lucreaza in noi intr-un mod supranatural ca
sa produca roada dragostei. Cum se intampla aceasta vom vedea - cel putin partial privind la al doilea raspuns.
Credinta
Al doilea raspuns este ca legatura dintre dragostea lui Hristos pentru noi si dragostea
noastra pentru altii este CREDINTA. Textul cheie in acest sens este Galateni 5:6.
Caci in Isus Hristos, nici taierea imprejur, nici netaierea imprejur n-au vreun pret, ci
credinta care lucreaza prin dragoste.

Pavel se lupta aici cu invataturile false care spuneau ca un om isi poate castiga sau merita
mantuirea prin taierea imprejur. El spune in versetul 2,
"Daca va veti taia imprejur, Hristos nu va va folosi la nimic."
In alte cuvinte, daca vei privi la propriile merite, sau la meritele lucrurilor pe care le poti
face, atunci lucrarea pe deplin suficienta a lui Hristos, pe care a implinit-o murind pentru
pacatele tale si obtinandu-ti mantuirea, nu mai e de nici un folos. Cand depinzi de faptele
tale, tu respingi lucrarea lui Hristos.
Deci, daca faptele noastre nu merita mantuirea oferita de Hristos, atunci cum o primim?
Care e legatura? Raspunsul il gasim in versetul 6,
Caci in Isus Hristos, nici taierea imprejur, nici netaierea imprejur n-au vreun pret, ci
credinta care lucreaza prin dragoste.
Legatura dintre noi si Isus, care face ca mantuirea pe care El a desavarsit-o sa devina a
noastra, este credinta - increderea in iertarea Lui; increderea in promisiunile Lui;
pretuirea partasiei cu El. Dar lucrul care face ca versetul sase sa fie atat de remarcabil
este acela ca credinta care ne leaga de Isus si primeste indreptatirea Lui este "credinta
care lucreaza prin dragoste." In alte cuvinte, este acea credinta care isi dovedeste
autenticitatea producand dragoste. Dragostea nu ne castiga mantuirea. Dragostea
dovedeste autenticitatea credintei care primeste mantuirea.
Dar amintiti-va ca intrebarea noastra era: Care e legatura dintre dragostea lui Hristos
pentru noi si dragostea noastra unii pentru ceilalti? Ei bine, iata unul din raspunsurile lui
Pavel: este credinta care produce dragoste. Credinta este ca o veriga intre dragostea lui
Hristos pentru noi si dragostea noastra unii pentru ceilalti.
Cum lucreaza impreuna Duhul Sfant si credinta ca sa produca in noi dragoste
pentru altii?
Intrebarea care se pune acum este: care e relatia dintre aceste doua raspunsuri? Daca
Duhul Sfant este o veriga intre dragostea lui Hristos pentru noi si dragostea noastra unii
pentru ceilalti, si daca credinta este o veriga intre dragostea lui Hristos pentru noi si
dragostea noastra unii pentru ceilalti, cum se potrivesc cele doua impreuna? Daca
dragostea este roada Duhului Sfant, si daca dragostea este roada credintei, atunci cum
relationeaza reciproc Duhul Sfant si credinta ca sa produca dragoste?
Raspunsul lui Pavel il gasim in Galateni 3:1-5. Pavel este mahnit din cauza vestii ca
bisericile din Galatia se indeparteaza nu numai de indreptatirea prin credinta, ci si de
sfintirea prin credinta (conform Fapte 26:18, 2 Tesaloniceni 2:13). In alte cuvinte, ei au
acceptat invatatura falsa ca iti incepi viata crestina prin credinta si prin puterea Duhului
Sfant, dar iti desavarsesti viata crestina NU prin credinta, ci prin alte eforturi si lucrari.
1 O, Galateni nechibzuiti! Cine v-a fermecat, pe voi, inaintea ochilor carora a fost
zugravit Isus Hristos ca rastignit? 2 Iata numai ce voiesc sa stiu dela voi: prin faptele

Legii ati primit voi Duhul, ori prin auzirea credintei? 3 Sunteti asa de nechibzuiti? Dupa
ce ati inceput prin Duhul, vreti acum sa sfarsiti prin firea pamanteasca? 4 In zadar ati
suferit voi atat de mult? Daca, in adevar, e in zadar! 5 Cel ce va da Duhul si face minuni
printre voi, le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credintei?
Puteti auzi durerea lui Pavel in aceste cuvinte. Viata crestina trebuie traita in fiecare zi in
acelasi fel in care a inceput. In viata crestina nu se avanseaza de la Duhul Sfant la firea
pamanteasca sau de la credinta la fapte. Viata crestina incepe cu credinta si cu Duhul
Sfant, si ea este traita prin credinta si prin Duhul Sfant. Credinta este clasa intai in viata
crestina si tot ea reprezinta si pregatirea postuniversitara. Iar Duhul Sfant este invatatorul
si puterea la fiecare nivel. Noi nu avansam niciodata la altceva. Intotdeauna este credinta
si Duhul Sfant.
Avem deci aici Duhul Sfant si credinta puse impreuna. Amintiti-va, intrebarea noastra
este: daca dragostea este o roada a Duhului (Gal. 5:22), si dragostea este o roada a
credintei (Gal. 5:6), care este legatura dintre cele doua? Ce inseamna aceasta pentru noi
din punct de vedere practic atunci cand dorim sa fim persoane mai iubitoare?
Galateni 3:2 si 5 ne dau raspunsul lui Pavel. Versetul 2b:
"Prin faptele Legii ati primit voi Duhul, ori prin auzirea credintei?"
El ne spune deci ca la inceputul vietii crestine Duhul Sfant a fost primit prin credinta, nu
prin faptele Legii. Duhul vine prin canalul credintei. In acest fel ne-am inceput noi viata
crestina. Daca Duhul Sfant este seva, atunci credinta este radacina.
Apoi, versetul 5 ne spune ca aceasta este calea pe care pasim mai departe in viata
crestina:
Cel ce va da Duhul si face minuni printre voi...
Amandoua verbele ("da" si "face") sunt la timpul prezent, ceea ce in greaca inseamna ca
actiunea este continua si in desfasurare. Deci, Dumnezeu va da sau va furnizeaza Duhul
Sfant intr-un mod continuu si tot El face minuni printre voi intr-un mod continuu...
CUM?, intreaba Pavel. Versetul se incheie cu,
"[Dumnezeu] le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credintei?"
Iar raspunsul este evident, "prin auzirea credintei."
Deci, atat versetul 2 cat si versetul 5 subliniaza raspunsul la intrebarea noastra: Primim
Duhul Sfant la inceput si apoi El ne este dat pentru lucrarea continua din vietile noastre,
nu prin faptele Legii ci prin credinta. Legatura dintre Duhul Sfant si credinta este
urmatoarea: credinta este canalul sau tubul sau conducta sau apeductul Duhului Sfant.
Dragostea este roada Duhului si roada credintei, pentru ca credinta este cea care primeste
Duhul Sfant si depinde de El. Dumnezeu da Duhul. El face acest lucru prin credinta. Iar

dragostea este roada Duhului eliberata sau primita prin credinta. Dragostea lui Hristos
este solul adanc si bogat in care noi suntem plantati; Duhul Sfant este seva care toarna
acea dragoste in vietile noastre; iar credinta este radacina pe care noi o trimitem adanc in
acest sol.
Prin urmare, daca te intrebi: "Ce pot face ca sa devin o persoana mai iubitoare?",
raspunsul este "Experimenteaza mai mult din roada Duhului Sfant." Dar apoi vei intreba:
"Da, dar ce pot face ca sa primesc sau sa eliberez mai mult din lucrarea producatoare de
roade a Duhului Sfant?" Raspunsul din Galateni 3:5 este: crede in Dumnezeu, increde-te
in Dumnezeu, bazeaza-te pe Dumnezeu. (Vezi exemplele lui Stefan si Barnaba de oameni
"plini de Duhul Sfant" si "plini de credinta", Fapte 6:5; 11:24).
Dar cum poti face asta? Ce inseamna aceasta in mod practic zi de zi - sau in dupa-amiaza
aceasta, ca sa pot fi o persoana mai iubitoare in aceasta dupa-amiaza?
Suntem ajutati cu raspunsul la aceasta intrebare de felul in care Pavel se exprima in
versetele 2 si 5. El nu spune pur si simplu ca primim Duhul Sfant "prin credinta" sau ca
Duhul Sfant ne este dat si lucreaza "prin credinta"; el spune ca Duhul Sfant este primit
"prin auzirea credintei". In ambele versete ( 2 si 5) el spune ca Duhul Sfant vine si
lucreaza "prin auzirea credintei". Aceasta formulare ne ajuta sa ne concentram in lupta
credintei si in lupta pentru dragoste. Ea implica auzirea unui lucru in care trebuie sa ne
incredem, pe care sa il credem, in care sa ne punem credinta.
Deci, daca te intrebi "Ce pot face sa devin o persoana mai iubitoare in aceasta dupaamiaza?", primul raspuns este: Lasa-L pe Duhul Sfant sa-ti umple viata cu puterea si
roada Sa. Dragostea este roada Duhului Sfant. Ea nu este produsul eforturilor noastre
pentru Dumnezeu. Este o roada.
Dar cum poti face asta? Cum sa produci aceasta roada? Ce primeste si elibereaza puterea
producatoare de roade a Duhului Sfant in viata ta? Raspunsul este credinta. Dumnezeu ne
da Duhul Sfant si face minuni printre noi (dintre care dragostea e cea mai mare) prin
credinta.
Credinta insa in ce? Ce fac eu in mod practic? Pavel spune, este prin auzirea credintei.
Asta inseamna ca exista un mesaj pe care tu trebuie sa il auzi si sa il crezi. Exista un
Cuvant pe care tu trebuie sa il asculti cu credinta. Deci, daca vrei sa primesti si sa
eliberezi Duhul Sfant in puterea Sa producatoare de dragoste, asculta Cuvantul si crede-l,
ramai in el, bazeaza-te pe el, bizuie-te in el, depinde de el.
Dar despre ce Cuvant e vorba, in mod practic? Fara indoiala ca e vorba de Cuvantul lui
Dumnezeu, Biblia, in special promisiunile lui Dumnezeu. Putem insa fi si mai specifici
aici, din cauza versetului 1.
O, Galateni nechibzuiti! Cine v-a fermecat, pe voi, inaintea ochilor carora a fost zugravit
Isus Hristos ca rastignit?
Acesta este mesajul pe care ei l-au "auzit cu credinta". Un mesaj in care Pavel a zugravit
pentru ei imaginea lui Hristos rastignit. El L-a prezentat in mod public in predicile sale pe
Hristos ca rastignit. Lui Pavel nu-i venea sa creada ca ei se puteau intoarce de la aceasta
inapoi la firea lor pamanteasca cu scopul de a progresa in viata crestina.

De aceea, el spune cam asa. Vreti voi, cei din Biserica Bethlehem, sa fiti oameni mai
iubitori? Vreti sa vedeti mai multe demonstratii de dragoste manifestate intre voi? Vreti sa
fiti mai deschisi si mai cuceritori fata de cei din afara care va viziteaza? Vreti sa aveti
inimi mai libere sa se ingrijeasca de cei ce sufera? Vreti inimi care sa va iubeasca
vrajmasii si sa-i binecuvinteze pe cei ce va blastama? Vreti sa fiti mai putin absorbiti si
mai putini acaparati de lucruri materiale, si mai liberi sa riscati si sa va jertfiti pentru
altii?
Daca da, atunci alegeti-va ca scop zi si noapte sa fiti umpluti cu Duhul Sfant, Cel care
produce roadele. Pentru ca roada Duhului este dragostea.
Iar pentru aceasta, alegeti-va ca scop zi si noapte sa fiti umpluti cu credinta, incredere,
siguranta in Hristos, care v-a iubit si promite sa va ierte, sa va curateasca si sa va duca in
slava.
Iar pentru aceasta, alegeti-va ca scop sa fiti umpluti zi si noapte cu Cuvantul lui
Dumnezeu. Credinta vine in urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvantul lui Dumnezeu
(Romani 10:17). In special prin imaginile puternice ale dragostei lui Hristos pentru voi cum ar fi Hristos rastignit.
Iata deci raspunsul la intrebarea noastra: Care este legatura dintre dragostea lui Hristos
pentru noi si dragostea noastra unii pentru altii? Raspunsul este Duhul Sfant, producator
de roade, eliberat in vietile noastre prin credinta, care este produsa si sustinuta prin
Cuvantul lui Dumnezeu. Iar punctul central al acestui Cuvant este imaginea lui Hristos
rastignit pentru pacatele noastre - toate promisiunile cuprinse in acea dragoste.
Deci, chiar daca in aceasta serie de studii eu voi vorbi de-acum mai mult despre cum
arata dragostea biblica, nu pierdeti niciodata din vedere acest adevar. In el traim. Nu
avansam niciodata la ceva mai mult. Tinta noastra este dragostea, care este roada Duhului
Sfant, care ne este dat prin credinta, care e sustinuta de Cuvantul lui Dumnezeu, care
prezinta adancimile dragostei lui Hristos.
Dati-mi voie sa inchei cu o minunta confirmare a acestor lucruri pe care o gasim in
Vechiul Testament. Exista doua texte in Vechiul Testament care binecuvinteaza pe cel ce
face un anumit lucru, astfel incat acea persoana este ca un pom sadit langa un izvor de
apa si care continua sa produca roade.
Primul este Psalmul 1, care spune:
Ferice de omul care... isi gaseste placerea in Legea Domnului, si zi si noapte cugeta la
Legea Lui! El este ca un pom sadit langa un izvor de apa, care isi da rodul la vremea lui,
si ale carui frunze nu se vestejesc.
Celalalt este Ieremia 17:7-8,
Binecuvantat sa fie omul, care se increde in Domnul, si a carui nadejde este Domnul! 8
Caci el este ca un pom sadit langa ape care-si intinde radacinile spre rau; nu se teme de

caldura, cand vine, si frunzisul lui ramane verde; in anul secetei, nu se teme, si nu
inceteaza sa aduca roada.
Observati din nou acelasi lucru. Cuvantul, in care acesti oameni isi gasesc placerea si la
care mediteaza zi si noapte, produce o puternica incredere in Dumnezeu - incredere ca
Dumnezeu este cu noi, ca El ne iubeste si va fi, pentru noi, tot ce vom avea nevoie - si
puterea sa aducem roada dragostei, chiar in anul secetei.
Veniti deci sa fim un popor al Cuvantului, un popor al credintei, si un popor al dragostei,
prin puterea Duhului Sfant!
Copyright 1995 John Piper
Tradus si tiparit cu permisiune de Desiring God Ministries.
Pentru mai multe informatii despre Desiring God Ministries, contactati-ne pe adresa:
Desiring God Ministries
720 13th Avenue South
Minneapolis, MN 55415
612.338-8611 X230
612.338-4372 FAX
mail@desiringgod.org
www.desiringgod.org
Tradus de Florin Vidu

Cuprins | Studii Biblice

30 aprilie 1995
Biserica Baptista Bethlehem
Pastor John Piper

CEA MAI MARE DINTRE ACESTEA

ESTE DRAGOSTEA

"Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" (Partea

intai)
(Matei 22:34-40)
Cand au auzit Fariseii ca Isus a astupat gura Saducheilor, s-au strans la un loc. Si unul
din ei, un invatator al Legii, ca sa-L ispiteasca, I-a pus intrebarea urmatoare:
"Invatatorule, care este cea mai mare porunca din Lege?"
Isus i-a raspuns: "'Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot
sufletul tau, si cu tot cugetul tau.' Aceasta este cea dintai, si cea mai mare porunca. Iar a
doua, asemenea ei, este: 'Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.' In aceste doua
porunci se cuprinde toata Legea si Proorocii."
Incredibilul context al acestei porunci

Preocuparea mea principala in acest text este porunca: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe
tine insuti." Dar aceasta e inconjurata de afirmatii atat de uimitoare incat ne-am pripi daca
am plonja in ea fara sa ne gandim la ce o inconjoara. De aceea, ne vom ocupa cel putin
doua saptamani de acest text.
Cele doua lucruri uimitoare la care ma gandesc sunt: mai intai, cea mai mare porunca din
Cuvantul lui Dumnezeu. In versetul 36 un Fariseu Il intreaba pe Isus: "Invatatorule, care
este cea mai mare porunca din Lege?" Isus i-a raspuns citand din Deuteronom 6:5,
Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu toata
puterea ta.
Apoi El adauga propriile Sale cuvinte ca sa ridice porunca mai sus chiar decat o cerea
intrebarea. Intrebarea era: "Care este cea mai mare porunca?" iar Isus spune: "Aceasta
este cea dintai si cea mai mare porunca."
Deci primul lucru uimitor pe care il gasim langa porunca sa iubesti pe aproapele tau ca pe
tine insuti este porunca sa Il iubim pe Dumnezeu, prezentata ca fiind cel dintai si cel mai
mare lucru din tot Cuvantul lui Dumnezeu. Cel dintai si cel mai mare lucru pe care il poti
face este sa Il iubesti pe Dumnezeu - sa Il iubesti pe Dumnezeu - din toata inima ta, cu
tot sufletul tau si cu toata puterea ta.
Celalalt lucru uimitor pe care il gasim langa porunca sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine
insuti il vedem in continuare, in versetul 40,
In aceste doua porunci se cuprinde toata Legea si Proorocii.
[in trad. engleza: "De aceste doua porunci depind toata Legea si Proorocii." - nota trad.]
Toate celelalte lucruri din Vechiul Testament depind intr-un anume sens de aceste doua
porunci: porunca sa Il iubim pe Dumnezeu si porunca sa ne iubim aproapele. Este o
porunca uimitoare. Vedem aici cum autoritatea Fiului lui Dumnezeu ne spune ceva
absolut uimitor despre originea si menirea intregului plan si Cuvant al lui Dumnezeu.
Acestea sunt cele doua lucruri uimitoare la care trebuie sa ne gandim inainte sa ne
concentram asupra poruncii coplesitoare care ne spune sa ne iubim aproapele ca pe noi
insine. Spun ca e coplesitoare pentru ca pare sa imi ceara sa imi rup pielea de pe trupul
meu si sa o infasor in jurul altei persoane, ca sa pot simti ca sunt acea persoana; iar toate
aspiratiile pe care le am pentru propria siguranta, sanatate, succes si fericire le simt acum
pentru cealalta persoana, ca si cum el as fi eu.
Este o porunca absolut uluitoare. Daca asta inseamna, atunci cu sufletele noastre va trebui
sa se intample ceva incredibil de puternic, de cutremurator, care sa le reconstruiasca, sa le
rastoarne si sa le intoarca pe dos. Ceva supranatural. Ceva mult mai mult decat pot face
prin propria lor putere fiinte umane ca John Piper, care isi urmaresc propria protectie,
perfectionare, inaltare, stima si progres.
Inainte sa luam o astfel de porunca si sa o aplicam la vietile noastre, trebuie sa ne gandim
la aceste doua lucruri uimitoare care alcatuiesc contextul poruncii. Acela ca porunca sa-L

iubim pe Dumnezeu este cea dintai si cea mai mare porunca din Cuvantul lui Dumnezeu,
si ca toata Legea si Proorocii depind de aceste doua porunci.
Haideti sa incepem cu versetul 40. "De aceste doua porunci depind toata Legea si
Proorocii." Mai intai, ganditi-va la simplul fapt ca Isus a spus aceste cuvinte. El nu era
obligat sa o faca. Fariseul nu I-a cerut sa o faca. Isus a mers mai departe de intrebarea lui
si a spus ceva in plus. Pare ca vrea sa sublinieze importanta si pozitia centrala a acestor
porunci, atat cat e posibil. A spus ca porunca sa-L iubesti pe Dumnezeu este cea dintai si
cea mai mare porunca. A spus ca porunca sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti este
"asemenea ei". Versetul 39: "Iar a doua, asemenea ei, este..." Aceste cuvinte sunt
suficiente ca sa sublinieze extrema importanta a celor spuse. Avem aici cea mai mare
porunca din toata revelatia lui Dumnezeu pentru omenire (Sa-L iubesti pe Dumnezeu), si
avem a doua mare porunca, care este asemenea ei (Sa iubesti pe aproapele tau).
Insa Isus nu S-a oprit aici. El vrea sa fim socati de importanta acestor doua porunci. Vrea
sa ne oprim si sa ne minunam. Vrea sa petrecem in cercetarea acestor lucruri mai mult de
o clipa trecatoare. Mai mult de o saptamana sau de doua predici. De aceea, El adauga:
"De aceste doua porunci depind toata Legea si Proorocii." Ele sunt 1) prima si cea mai
mare, si 2) a doua, care este asemenea primei si celei mai mari. Dar ele sunt in acelasi
timp cele doua porunci de care depinde intreaga Biblie. "De aceste doua porunci depind
toata Legea si Proorocii."
Ce inseamna aceasta? Haideti sa vedem daca voi putea deschide o fereastra in cer punand
in contrast ce spune Isus aici (in versetul 40) cu ceea ce spune in Matei 7:12 si cu ce
spune Pavel in Romani 13. Deschideti impreuna cu mine la Predica de pe Munte din
Matei 7:12. Versetul mai este cunoscut ca Regula de Aur. Eu cred ca este un bun
comentariu la porunca "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti."
Matei 7:12: In aceasta este cuprinsa Legea si Proorocii
Isus tocmai a spus ca Dumnezeu ne va da lucruri bune daca I le cerem, daca batem la usa
si daca le cautam, pentru ca El este un Tata iubitor. Apoi, in Matei 7:12 El spune:
Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel; caci in aceasta este cuprinsa
Legea si Proorocii.
Observati ca din nou Isus se refera la Lege si la Prooroci asa cum a facut-o in Matei
22:40. El spune, daca faceti celorlalti ce voiti sa va faca si ei, atunci "in aceasta este
cuprinsa Legea si Proorocii. In Matei 22:40 El a spus: "De aceste doua porunci depind
toata Legea si Proorocii."
Observati ca prima porunca nu este mentionata in Matei 7:12. Aici nu ni se spune sa-L
iubim pe Dumnezeu din toata inima noastra. Daca ne purtam cu ceilalti asa cum ne-ar
place sa se poarte si ei cu noi, atunci, spune Isus, "in aceasta este cuprinsa Legea si
Proorocii."
Trebuie sa avem grija aici. Unii oameni au incercat de-a lungul secolelor sa ia afirmatii
cum ar fi Regula de Aur si sa spuna ca Isus a fost doar un invatator profund de etica

umana; si ca ceea ce i-a invatat El pe oameni nu depinde de Dumnezeu sau de vreo relatie
cu Dumnezeu. Ei spun: "Vedeti, El a rezumat intregul Vechi Testament, Legea si
Proorocii, in relatii umane practice: Regula de Aur."
Spun ca trebuie sa fim atenti aici, pentru ca cei care gandesc astfel nu numai ca ignora
lucrurile minunate pe care le-a spus Isus despre Dumnezeu cu alte ocazii si afirmatiile
uimitoare pe care le-a facut spunand ca El a venit de la Dumnezeu sa Isi dea viata ca
rascumparare pentru multi (Marcu 10:45), dar ei ignora si contextul imediat. Versetul 12
incepe [in original si in traducerea engleza - nota trad.] cu cuvintele "de aceea":
"De aceea, tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel."
Aceste cuvinte ne arata ca Regula de Aur se bazeaza pe cele spuse mai devreme - pe
relatia noastra cu Dumnezeu ca Tata care ne iubeste, ne raspunde la rugaciuni si ne da
lucruri bune atunci cand I le cerem (Matei 7:9-11). De fapt, aceasta este o cheie foarte
profunda care ne face capabili sa ne iubim aproapele asa cum ne iubim pe noi insine. Asa
ca Dumnezeu sustine aici Regula de Aur prin grija Sa parinteasca. Dragostea Sa pentru
noi si raspunsul nostru in dragoste, cu incredere si in rugaciune, constituie sursa puterii
pentru trairea Regulii de Aur. De aceea, nu-L puteti transforma pe Isus intr-un simplu
invatator de etica.
Cu toate acestea, Isus spune totusi ca, daca faceti celorlalti ce voiti sa va faca si ei, in
aceasta "este cuprinsa Legea si Proorocii." El nu spune ca in dragostea pentru Dumnezeu
"este cuprinsa Legea si Proorocii." De ce o spune in felul acesta? Cred ca El se refera la
faptul ca, atunci cand vezi oamenii traind in felul acesta (implinind Regula de Aur), ce
vezi tu de fapt este expresia vizibila a Legii si Proorocilor. Un astfel de comportament
intre oameni manifesta in mod public si deschis tot ce reprezinta Vechiul Testament.
Implineste Legea si Proorocii. Nimeni nu vede cum Il iubesti pe Dumnezeu. Este o
pasiune interna a sufletului. Dar ea se exprima atunci cand ii iubesti pe altii. De aceea,
iubirea celorlalti este manifestarea exterioara, expresia vizibila, demonstrarea practica si,
prin urmare, implinirea a tot ce reprezinta Vechiul Testament. Prin urmare, exista un sens
in care a doua porunca (sa iubesti pe aproapele tau) este scopul vizibil al intregului
Cuvant al lui Dumnezeu. Nu e ca si cum dragostea pentru Dumnezeu nu s-ar regasi aici,
sau ca a-L iubi pe Dumnezeu e mai putin important; dimpotriva, dragostea pentru
Dumnezeu este facuta vizibila si se manifesta in toata plinatatea ei in dragostea noastra
vizibila, practica si jertfitoare pentru altii. Cred ca de aceea a doua porunca e prezentata
singura atunci cand Noul Testament spune ca dragostea implineste Legea.
Romani 13:8-10: Cine iubeste pe altii, a implinit Legea
Haideti sa privim la un alt text care indica in aceasta directie.
Priviti la Romani 13:8-10.
Sa nu datorati nimanui nimic, decat sa va iubiti unii pe altii: caci cine iubeste pe altii, a
implinit Legea. 9 De fapt: "Sa nu preacurvesti, sa nu furi, sa nu faci nici o marturisire
mincinoasa, sa nu poftesti", si orice alta porunca mai poate fi, se cuprind in porunca

aceasta: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti." 10 Dragostea nu face rau
aproapelui: dragostea deci este implinirea Legii.
De doua ori (in versetele 8 si 10) Pavel spune ca porunca sa ne iubim aproapele este
"implinirea Legii." La aceasta se referea Isus cand a spus (in Matei 7:12) ca, daca faceti
celorlalti ce voiti sa va faca si ei, "in aceasta este cuprinsa Legea si Proorocii." Si, la fel
ca in Matei 7:12, Pavel nu spune ca Legea este implinita atunci cand Il iubesti pe
Dumnezeu si iti iubesti aproapele. El spune doar ca iubindu-ti aproapele tu implinesti
Legea. Cred ca acest lucru are aceeasi semnificatie ca si in Matei 7:12; daca ne iubim
aproapele asa cum ne iubim pe noi insine, aceasta este expresia vizibila, manifestarea,
indeplinirea practica si implinirea a tot ce reprezinta Vechiul Testament, inclusiv
dragostea pentru Dumnezeu. Dragostea pentru Dumnezeu se manifesta vizibil atunci
cand ii iubim pe altii. Sau, ati putea spune, dragostea noastra pentru Dumnezeu este
"implinita" atunci cand ii iubim pe altii.
Stim ca Pavel a vazut aceasta dragoste practica in totala dependenta de relatia noastra cu
Dumnezeu. In Romani 8:3-4 el spune:
Caci - lucru cu neputinta Legii, intrucat firea pamanteasca o facea fara putere Dumnezeu a osandit pacatul in firea pamanteasca, trimitand, din pricina pacatului, pe
Insusi Fiul Sau intr-o fire asemanatoare cu a pacatului, pentru ca porunca Legii sa fie
implinita in noi, care traim nu dupa indemnurile firii pamantesti (= bazati pe noi insine),
ci dupa indemnurile Duhului (= bazati pe Dumnezeu).
In alte cuvinte, implinirea Legii - sa ne iubim aproapele asa cum ne iubim pe noi insine nu e ceva ce putem face prin propriile forte. O facem prin Duhul Sfant. Si am vazut
saptamana trecuta cum Pavel ne invata ca Dumnezeu ne da Duhul Sfant prin credinta.
Deci, avem aceeasi situatie ca in Matei 7:12. Cand Isus si Pavel spun ca, atunci cand ne
iubim aproapele asa cum ne iubim pe noi insine, noi implinim Vechiul Testament, ei nu
exclud dragostea noastra pentru Dumnezu si dragostea Lui pentru noi; ei o presupun, o
subinteleg.
Matei 22:37-40: De aceste doua porunci depind...
Dar haideti sa ne intoarcem la textul nostru din Matei 22:37-40. Aici Isus mentioneaza
atat dragostea noastra pentru Dumnezeu cat si dragostea pentru aproapele nostru; si spune
in mod explicit (in versetul 40): "De aceste doua porunci depind toata Legea si
Proorocii." De ce? Vreau sa sugerez ca aici El spune ceva diferit de ce a spus in celelalte
texte (Matei 7:12; Romani 13:8,10). Aici El nu spune ca aceste doua porunci "implinesc"
Legea si Proorocii, sau ca ele "sunt" Legea si Proorocii. El spune ca Legea si Proorocii
depind de aceste doua porunci. Versetul 40:
"In aceste doua porunci se cuprinde toata Legea si Proorocii."
[in original si traducerea engleza: "De aceste doua porunci depind toata Legea si
Proorocii." - nota trad.]

Aceasta este o fereastra deschisa inspre cer, daca ochii vostri sunt deschisi sa o vada.
Atunci cand El spune ca toata Legea si Proorocii depind (literal: "atarna" ca o piatra in
jurul gatului, un sarpe de mana, sau un om de cruce) de dragoste, aceasta afirmatie este
opusul celor spuse in celelalte texte. Ele spuneau ca Legea si Proorocii conduc spre
dragoste si isi gasesc expresia si implinirea in dragoste. Dar aici, in Matei 22:40, Isus
afirma contrariul: dragostea conduce spre Lege si Prooroci si isi gaseste expresia in
acestea. Legea si Proorocii sunt agatate - depind - de ceva dinaintea lor, si anume de
pasiunea lui Dumnezeu pentru aceasta lume, astfel incat ea, aceasta istorie a omenirii, sa
fie o lume a dragostei pentru Dumnezeu si a dragostei radicale, indreptate catre celalalt,
intre oameni.
Ilustratie
Haideti sa vedem daca pot sa exprim aceasta idee printr-o imagine, ca sa o puteti vedea
mai clar. E atat de importanta, daca dorim sa pricepem marimea semnificatiei dragostei in
mijlocul nostru, in timp ce inaintam in exprimarea ei practica in predicile noastre si in
convietuirea noastra impreuna aici in Bethlehem.
Haideti sa ne imaginam istoria inspirata a rascumpararii de la inceputurile ei pana la
desavarsirea ei, asemenea unui sul, ca cel vazut de Ioan in Apocalipsa 5. Acesta
reprezinta Legea si Proorocii (si Noul Testament). In acest sul sunt relatate faptele lui
Dumnezeu si scopurile Sale in istorie, impreuna cu poruncile si promisiunile Lui. Matei
7:12 si Romani 13:8-10 ne spun ca, atunci cand in poporul lui Dumnezeu fiecare isi
iubeste aproapele ca pe el insusi, scopul acestui sul se implineste. Obiectivul lui este
exprimat vizibil, manifestat practic, astfel incat oamenii pot "sa vada faptele noastre bune
si sa slaveasca pe Tatal nostru, care este in ceruri" (Matei 5:16). Asa ca sulul conduce
spre dragoste. Dragostea curge din sul.
Dar apoi Isus ne ofera o perspectiva incredibila. El ne ridica pentru o clipa deasupra
istoriei si deasupra lumii, si ne arata sulul de la distanta. Acum il putem vedea intreg Legea si Proorocii, Vechiul Testament, istoria rascumpararii, scopurile si actiunile lui
Dumnezeu in istorie. Si mai vedem cum sulul sta agatat de doua lanturi de aur, fiecare
fixat de cate un maner al sulului. Isus ne indreapta ochii spre cer, si vedem cum lanturile
se continua tot mai sus si dispar in cer.
Apoi El ne duce in cer. Acolo ne arata capetele lanturilor. Ele sunt legate de tronul lui
Dumnezeu. Unul este legat de bratul drept al tronului, unde sunt inscriptionate cuvintele:
"Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, si cu tot
cugetul tau." Celalalt este legat de bratul stang al tronului, unde sunt inscriptionate
cuvintele: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti."
Atunci Isus se intoarce spre noi si ne spune: "Intregul sul, toata Legea si Proorocii,
intreaga istorie a rascumpararii si toate planurile si actiunile Tatalui Meu atarna de aceste
doua scopuri suverane ale lui Dumnezeu - El sa fie iubit de poporul Sau, iar oamenii ce
alcatuiesc poporul Sau sa se iubeasca unul pe altul.
Cred ca nu exageram daca spunem ca toata creatia, toata rascumpararea, toata istoria
atarna de aceste doua mari obiective - oamenii sa Il iubeasca pe Dumnezeu din toata

inima lor, iar din revarsarea acelei iubiri noi sa ne iubim unii pe altii.
Ceea ce inseamna ca dragostea este originea (Matei 22:40) si scopul (Romani 13:8,10)
Legii si Proorocilor. Este inceputul si sfarsitul motivului pentru care Dumnezeu a inspirat
Biblia. Este sursa si izvorul la un capat, si oceanul nesfarsit la celalalt capat al raului
istoriei rascumpararii - amintit si promis in Cuvantul lui Dumnezeu.
Cuvantul lui Dumnezeu pentru noi in aceasta dimineata ne spune sa privim cu extrema
seriozitate aceasta perioada in care ne ocupam de dragoste aici in Bethlehem. Sa lasam ca
aceasta imagine sa ne copleseasca si sa ne refacem prioritatile. Sa ramanem singuri
impreuna cu El si sa vorbim cu El despre aceste lucruri. Sa nu presupunem ca stim pe
deplin ce este dragostea, sau ca ea are locul central in vietile noastre. El ne spune: Toata
Scriptura, toate planurile Lui pentru istorie - ATARNA - de aceste doua mari obiective: sa
Il iubim pe Dumnezeu din toata inima noastra, si sa ne iubim unul pe altul asa cum ne
iubim pe noi insine.
Copyright 1995 John Piper
Tradus si tiparit cu permisiune de Desiring God Ministries.
Pentru mai multe informatii despre Desiring God Ministries, contactati-ne pe adresa:
Desiring God Ministries
720 13th Avenue South
Minneapolis, MN 55415
612.338-8611 X230
612.338-4372 FAX
mail@desiringgod.org
www.desiringgod.org
Tradus de Florin Vidu

Cuprins | Studii Biblice

7 mai 1995
Biserica Baptista Bethlehem
Pastor John Piper

CEA MAI MARE DINTRE ACESTEA

ESTE DRAGOSTEA

"Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" (Partea a

doua)
(Matei 22:34-40)
Cand au auzit Fariseii ca Isus a astupat gura Saducheilor, s-au strans la un loc. Si unul
din ei, un invatator al Legii, ca sa-L ispiteasca, I-a pus intrebarea urmatoare:
"Invatatorule, care este cea mai mare porunca din Lege?"
Isus i-a raspuns: "'Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot
sufletul tau, si cu tot cugetul tau.' Aceasta este cea dintai, si cea mai mare porunca. Iar a

doua, asemenea ei, este: 'Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.' In aceste doua
porunci se cuprinde toata Legea si Proorocii."
O porunca foarte radicala
"Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" este o porunca foarte radicala. Cand spun ca
e "radicala" ma refer la faptul ca ea ajunge la radacina pacatului nostru, o demasca si,
prin harul lui Dumnezeu, o reteaza. Radacina pacatului nostru este dorinta sa fim fericiti
separat de Dumnezeu si separat de fericirea altora in Dumnezeu. Dati-mi voie sa o mai
spun o data: radacina pacatului nostru este dorinta sa fim fericiti separat de Dumnezeu si
separat de fericirea altora in Dumnezeu. Toate pacatele vin din dorinta de a fi fericiti
izolati de Dumnezeu si izolati de binele altora. Porunca lui Isus ajunge la aceasta
radacina, o demasca si o reteaza.
Un alt nume pentru aceasta radacina a pacatului este mandria. Mandria este presupunerea
ca putem fi fericiti fara sa depindem de Dumnezeu ca sursa a fericirii noastre si fara sa ne
intereseze daca altii isi gasesc fericirea in Dumnezeu. Mandria este pasiunea de a fi fericit
contaminata si corupta de doua lucruri: 1) refuzul de a-L vedea pe Dumnezeu ca singurul
izvor de bucurie adevarata si durabila, si 2) refuzul de a-i vedea pe ceilalti oameni ca
fiind meniti de Dumnezeu sa primeasca bucuria noastra in El. Daca iei dorinta de a fi
fericit si Il inlaturi din ea pe Dumnezeu ca sursa a fericirii tale, si pe ceilalti oameni ca
destinatari ai fericirii tale, ramai doar cu motorul mandriei. Mandria este cautarea fericirii
oriunde altundeva in afara slavei lui Dumnezeu si binelui celorlalti. Aceasta este radacina
tuturor pacatelor.
Isus spune: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti." Cu aceasta porunca, El ajunge
la radacina pacatului nostru. Cum se intampla acest lucru?
Dragostea de sine: O creatie a lui Dumnezeu
Isus spune, de fapt: Incep cu trasatura voastra umana definitorie, adanca si innascuta in
voi - dragostea pentru voi insiva. Aceasta e un dat. Nu o cer; o presupun. Voi toti aveti un
puternic instinct de conservare si de implinire. Toti vreti sa fiti fericiti. Toti vreti sa traiti
si sa traiti satisfacuti. Vreti hrana. Vreti imbracaminte. Vreti un loc in care sa locuiti. Vreti
protectie impotriva violentei indreptata impotriva voastra. Vreti o activitate semnificativa
sau placuta cu care sa va umpleti zilele. Vreti prieteni care sa va aprecieze si care sa-si
petreaca timp cu voi. Vreti ca viata voastra sa conteze in vreun fel. Toate acestea
caracterizeaza dragostea de sine. Dragostea de sine este dorinta adanca de a diminua
durerea si de a spori fericirea. Cu aceasta incepe Isus atunci cand spune: "ca pe tine
insuti."
Fiecare, fara exceptie, are aceasta trasatura umana. Ea ne impinge sa facem fiecare lucru.
Chiar si cei ce vor sa se sinucida, o fac tot ca urmare a acestui principiu al dragostei de
sine. In mijlocul sentimentelor de profunda lipsa de semnificatie, a deznadejdii, a
insensibilitatii si a depresiei, sufletul spune: "Mai rau de-atat nu se poate. Chiar daca nu

stiu ce voi castiga prin moarte, stiu ca ma voi elibera." De aceea, sinuciderea este o
incercare de a scapa de ce nu mai poate fi suportat. E un act al dragostei de sine.
Isus spune: Incep cu aceasta dragoste de sine. Stiu ca va caracterizeaza. E comuna tuturor
oamenilor. Nu trebuie sa o invatati. O primiti odata cu umanitatea voastra. Tatal Meu a
creat-o. E buna in ea insasi. Nu e un lucru rau sa doresti sa mananci. Nu e un lucru rau sa
doresti caldura in timpul iernii. Nu e un lucru rau sa doresti sa fii in siguranta in timpul
unei crize. Nu e un lucru rau sa doresti sa fii sanatos in mijlocul unei epidemii. Nu e un
lucru rau sa doresti ca altii sa te aprecieze. Nu e un lucru rau sa doresti ca viata ta sa
conteze intr-un mod semnificativ. Aceasta a fost o trasatura umana definitorie inainte de
caderea omului in pacat si nu e un lucru rau in ea insasi.
Sa iubesti pe aproapele tau CA pe tine insuti
Vei descoperi daca ea a devenit un lucru rau in viata ta in momentul in care vei auzi si vei
raspunde poruncii lui Isus. El porunceste: "Asa cum te iubesti pe tine insuti, la fel sa-l
iubesti si pe aproapele tau." Asta inseamna: Asa cum doresti hrana atunci cand esti
flamand, la fel sa doresti sa-ti hranesti aproapele cand e flamand. Asa cum doresti sa ai
haine frumoase pentru tine, la fel sa doresti ca aproapele tau sa aiba haine frumoase. Asa
cum muncesti ca sa-ti asiguri un loc confortabil in care sa locuiesti, la fel sa doresti un loc
confortabil in care sa locuiasca aproapele tau. Asa cum iti cauti siguranta si protectia in
timpul calamitatilor si violentei, la fel sa cauti mangaiere si siguranta pentru aproapele
tau. Asa cum iti cauti prieteni pentru tine, la fel sa fii un prieten pentru aproapele tau. Asa
cum vrei ca viata ta sa conteze si sa aiba semnificatie, la fel sa doresti aceeasi
semnificatie pentru aproapele tau. Asa cum muncesti ca sa fii apreciat, la fel sa muncesti
ca sa-ti ajuti aproapele sa fie apreciat. Asa cum iti place sa fii binevenit printre straini, la
fel sa-i urezi bun venit aproapelui tau cand se afla printre straini. Tot ce vrei sa-ti faca tie
oamenii, fa-le si tu la fel.
In alte cuvinte, fa din masura in care iti urmaresti propriile interese, masura in care te
daruiesti. Cand Isus spune: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti," cuvantul "ca"
este foarte radical: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti." E un cuvant MARE:
"Ca!" El inseamna: Daca esti energic cand iti urmaresti propria fericire, fii energic si cand
urmaresti fericirea aproapelui tau. Daca esti creativ cand iti urmaresti propria fericire, fii
creativ si cand urmaresti fericirea aproapelui tau. Daca esti perseverent cand iti urmaresti
propria fericire, fii perseverent si cand urmaresti fericirea aproapelui tau. In alte cuvinte,
Isus nu spune doar: cauta pentru aproapele tau aceleasi lucruri pe care le cauti pentru
tine, ci cauta-le in acelasi fel - cu acelasi zel, energie, creativitate si perseverenta. Cu
aceeasi angajare pe viata si pe moarte ca atunci cand tu esti in pericol. Fa din masura in
care iti urmaresti propriile interese, masura in care te daruiesti altora. Masoara felul in
care urmaresti fericirea altora, si cum ar trebui sa fie, dupa felul in care iti urmaresti
propria fericire. Cum iti urmaresti propria bunastare? Urmareste si bunastarea aproapelui
tau in acelasi fel.
Aceste cuvinte suna foarte amenintator si sunt aproape coplesitoare. Pentru ca simtim
imediat ca, daca Il luam pe Isus in serios, va trebui nu doar sa-i iubim pe ceilalti "ca pe

noi insine", ci va trebui sa-i iubim "in loc sa ne iubim pe noi insine." Asta pare sa spuna.
Ne temem ca, daca Il urmam pe Isus in felul acesta si ne devotam cu adevarat urmarind
fericirea altora, atunci propria noastra dorinta dupa fericire va fi intotdeauna pe locul doi.
Pretentia aproapelui meu la timpul, energia si creativitatea mea va avea intotdeauna
prioritate. Deci, porunca sa-mi iubesc aproapele cum ma iubesc pe mine insumi pare cu
adevarat o amenintare la adresa dragostei mele de sine. Cum e posibil asa ceva? Daca in
noi exista o dorinta naturala innascuta dupa propria fericire, si daca aceasta dorinta nu e
rea in ea insasi, ci e buna, atunci cum putem renunta la ea si sa incepem sa cautam
fericirea altora in detrimentul fericirii noastre?
Prima porunca e indispensabila pentru implinirea celei de-a doua
Cred ca aceasta este exact amenintarea pe care Isus doreste sa o simtim, pana ne dam
seama ca acesta - exact acesta - e motivul pentru care prima porunca e prima porunca.
Prima porunca e cea care face ca a doua porunca sa poata fi indeplinita si inlatura
sentimentul de amenintare ca a doua porunca e de fapt sinuciderea propriei fericiri. Prima
porunca este: "Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul
tau, si cu tot cugetul tau" (versetul 37). Prima porunca este baza pentru a doua porunca. A
doua porunca este expresia vizibila a primei porunci. Asta inseamna ca: Inainte sa faci
din masura in care iti urmaresti propriile interese masura in care te daruiesti, fa-L pe
Dumnezeu punctul central al intereselor tale. Aceasta e esenta primei porunci.
"Sa iubesti pe Dumnezeu cu toata inima ta" inseamna: Gaseste in Dumnezeu o satisfactie
atat de profunda incat ea sa iti umple inima. "Sa iubesti pe Dumnezeu cu tot sufletul tau"
inseamna: Gaseste in Dumnezeu o semnificatie atat de bogata si de adanca incat ea sa iti
umple fiecare coltisor al sufletului tau ranit. "Sa iubesti pe Dumnezeu cu tot cugetul tau"
inseamna: Gaseste in Dumnezeu bogatiile cunostintei, intelegerii si intelepciunii care pot
calauzi si satisface tot ce a fost menita sa fie mintea umana.
In alte cuvinte, ia toata dragostea ta de sine - toate dorintele dupa bucurie, speranta,
dragoste, securitate, implinire si semnificatie - ia-le pe toate, si indreapta-le catre
Dumnezeu, pana cand El iti va satisface inima, sufletul si mintea. Vei descoperi ca acest
lucru nu anuleaza dragostea de sine. E o implinire si o transformare a dragostei de sine.
Dragostea de sine este dorinta dupa viata si satisfactie, nu dupa frustrare si moarte.
Dumnezeu spune: Veniti la Mine, si Eu va voi da o bucurie deplina. Voi satisface inima,
sufletul si mintea voastra cu gloria Mea. Aceasta e cea dintai si cea mai mare porunca.
Si, odata cu aceasta mare descoperire - ca Dumnezeu e izvorul nesecat al bucuriei noastre
- felul in care ii iubim pe altii se schimba pentru totdeauna. Acum, cand Isus spune: "Sa
iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti," noi nu raspundem spunand: "O, suna
amenintator. Inseamna ca e imposibil sa ma mai iubesc pe mine insumi din cauza tuturor
cererilor aproapelui meu. Nu voi putea niciodata sa fac asta." Vom spune in schimb: "O,
da, eu ma iubesc pe mine insumi. Imi doresc bucurie, satisfactie, implinire, semnificatie
si siguranta. Dar Dumnezeu m-a chemat - de fapt, mi-a poruncit - sa apelez in primul
rand la El pentru toate aceste lucruri. El imi porunceste ca dragostea mea pentru El sa fie
forma dragostei mele pentru mine, iar tot ce imi doresc pentru mine se gaseste in El. Asta

inseamna acum dragostea de sine. Este dragostea mea pentru Dumnezeu. Cele doua au
devenit una singura. Cautarea mea dupa fericire nu e nimic altceva decat o cautare dupa
Dumnezeu. Si pe El L-am gasit in Isus Hristos."
Deci, ce ne porunceste Isus in a doua porunca - sa iubim pe aproapele nostru ca pe noi
insine? El ne porunceste ca dragostea noastra de sine, care si-a descoperit de-acum
implinirea in dragostea pentru Dumnezeu, sa fie masura si continutul dragostei pentru
aproapele nostru. Sau, in alte cuvinte, El porunceste ca urmarirea naturala a propriilor
noastre interese, transpusa de-acum in cautarea lui Dumnezeu, sa se reverse si sa se
extinda asupra aproapelui nostru. De aceea, de exemplu:
Daca doresti sa vezi mai mult din darurile si din generozitatea lui Dumnezeu in modul in
care iti asigura hrana, chiria si imbracamintea, atunci cauta sa arati si altora marimea
acestor daruri divine prin generozitatea pe care ai gasit-o in El. Lasa ca implinirea
dragostei tale de sine in dragostea pentru Dumnezeu sa se reverse in dragostea fata de
aproapele tau. Sau, si mai bine: urmareste ca Dumnezeu, care este implinirea dragostei
tale de sine, sa se reverse prin dragostea ta pentru aproapele tau si sa devina implinirea
dragostei de sine a aproapelui tau.
Daca vrei sa te bucuri mai mult de indurarea lui Dumnezeu prin mangaierile pe care ti le
da in suferinta, atunci cauta sa arati si altora mai mult din indurarea lui Dumnezeu prin
mangaierile pe care tu le transmiti mai departe celor in suferinta.
Daca tanjesti sa savurezi mai mult din intelepciunea lui Dumnezeu prin sfaturile pe care
El ti le da in relatiile tale tensionate, atunci cauta sa transmiti si altora mai mult din
intelepciunea lui Dumnezeu in relatiile lor tensionate.
Daca iti gasesti placerea privind la bunatatea lui Dumnezeu in momentele tale de odihna
si relaxare, atunci transmite mai departe aceasta bunatate si altora, ajutandu-i sa aiba si ei
momente de odihna sanatoasa si relaxare.
Daca vrei sa vezi mai mult din harul mantuitor al lui Dumnezeu manifestat cu putere in
viata ta, atunci raspandeste acest har si in vietile altora care au nevoie de acest har
mantuitor.
Daca vrei sa te bucuri mai mult de bogatiile prieteniei personale a lui Dumnezeu in orice
imprejurare, atunci extinde aceasta prietenie si celui singur, in orice imprejurare.
In toate aceste moduri, dragostea pentru aproapele nostru nu ameninta dragostea de sine,
pentru ca dragostea de sine devine dragoste pentru Dumnezeu, iar dragostea pentru
Dumnezeu nu este amenintata, diminuata sau epuizata atunci cand e turnata in vietile
altora.
Nu vreau sa spun ca acesta e raspunsul la toate intrebarile noastre despre dragoste, sau ca
el inlatura orice fel de amenintare din dragostea pentru aproapele nostru. Exista multe
dileme in viata de dragoste. Exista multi competitori care revendica timpul nostru limitat.

E greu sa alegi la ce sa renunti si ce sa pastrezi. Exista interpretari diferite despre ce e bun

pentru altcineva. Nu vreau sa spun aici ca toate acestea au devenit simple.
Ce vreau insa sa spun este aceasta: dragostea pentru Dumnezeu ne sprijina prin toata
bucuria, durerea, dilema si nesiguranta in legatura cu ce ar trebui sa insemne dragostea
pentru aproapele nostru. Cand sacrificiul e mare, ne amintim ca harul Sau ne este de
ajuns. Cand ne gasim la rascruce de drumuri fara vreun indicator, ne amintim cu bucurie
si dragoste ca harul Sau ne este de ajuns. Cand atentia ne e distrasa de lume iar inimile
noastre cedeaza pentru o vreme in fata egoismului si ne abatem de pe cale, ne amintim ca
numai Dumnezeu ne poate satisface, ne pocaim si iubim si mai mult harul Sau pe deplin
suficient.
Rezumat
Este o porunca foarte radicala. Ea ajunge la radacina pacatului, numita mandrie. Amintitiva, aceasta radacina a mandriei, din care rasar toate celelalte pacate, este pasiunea de a fi
fericit (dragostea de sine) contaminata si corupta de doua lucruri: 1) refuzul de a-L vedea
pe Dumnezeu ca singura sursa de bucurie adevarata si durabila, si 2) refuzul de a-i vedea
pe ceilalti oameni ca fiind destinati de Dumnezeu sa primeasca bucuria noastra in El. Dar
exact aceasta este contaminarea si coruperea dragostei de sine pe care Isus o
contracareaza prin aceste doua porunci. In prima porunca El se concentreaza asupra
pasiunii de a fi fericit numai si numai in Dumnezeu. In a doua porunca, El deschide o
intreaga lume de bucurie in expansiune, ce poate fi gasita in Dumnezeu, si spune:
oamenii, fiintele umane, oriunde ii gasiti, sunt meniti sa primeasca si sa mareasca bucuria
voastra in Dumnezeu. Iubiti-i asa cum va iubiti pe voi insiva. Aratati-le, daruiti-le - prin
orice mijloace practice disponibile - ce ati gasit si voi in Dumnezeu.
Copyright 1995 John Piper
Tradus si tiparit cu permisiune de Desiring God Ministries.
Pentru mai multe informatii despre Desiring God Ministries, contactati-ne pe adresa:
Desiring God Ministries
720 13th Avenue South
Minneapolis, MN 55415
612.338-8611 X230
612.338-4372 FAX
mail@desiringgod.org
www.desiringgod.org
Tradus de Florin Vidu

Cuprins | Studii Biblice

14 mai 1995
Biserica Baptista Bethlehem
Pastor John Piper

CEA MAI MARE DINTRE ACESTEA

ESTE DRAGOSTEA

"Dar Eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri." (Partea

intai)
(Matei 5:43-48)
Ati auzit ca s-a zis: "Sa iubesti pe aproapele tau, si sa urasti pe vrajmasul tau."
Dar Eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blastama, faceti
bine celor ce va urasc, si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc, ca sa fiti fii
ai Tatalui vostru care este in ceruri; caci El face sa rasara soarele Sau peste cei rai si
peste cei buni, si da ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti. Daca iubiti numai pe cei
ce va iubesc, ce rasplata mai asteptati? Nu fac asa si vamesii? Si daca imbratisati cu
dragoste numai pe fratii vostri, ce lucru neobisnuit faceti? Oare paganii nu fac la fel?
Voi fiti dar desavarsiti, dupa cum si Tatal vostru cel ceresc este desavarsit.
Introducere
Ne vom ocupa cel putin doua saptamani de acest text si de porunca sa iubim pe vrajmasii
nostri. Astazi incercam sa avem o imagine de ansamblu a Predicii de pe Munte si a
modului in care poruncile ei se raporteaza la intreaga slujire a lui Isus. Saptamana
viitoare ne vom concentra asupra poruncii specifice sa iubim pe vrajmasii nostri si vom
vedea cum poate fi pusa in practica.
Cum ne ajuta Marea Insarcinare sa intelegem aceasta porunca a dragostei
Haideti insa sa ne oprim pentru o clipa si sa lasam ca un lucru pe care Isus l-a spus la
sfarsitul vietii Sale sa fluture ca un drapel peste aceasta porunca sa iubim pe vrajmasii
nostri.
Unul din ultimele lucruri pe care Isus le-a spus dupa ce a murit si a inviat din morti,
inainte sa Se inalte la cer, a fost:
Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant. Duceti-va si faceti ucenici din toate
neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Si invatati-i sa
pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul
veacului. (Matei 28:18-20)
Aceste cuvinte sunt extrem de importante pentru intelegerea textului din Matei 5:43-48
despre iubirea pentru vrajmasii nostri.
Isus spune: "Mergeti in toata lumea si faceti ucenici." Aceasta include aducerea lor la
credinta si supunerea fata de Hristos, exprimata prin botez. Si mai include invatarea lor sa
faca tot ce a poruncit El - versetul 20: "invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit." Isus a

spus sa facem asa pana la sfarsitul veacului - "Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la
sfarsitul veacului." Acest lucru e important pentru ca exista multi invatatori in Biserica
din zilele noastre care neaga in realitate cuvantul "tot" din aceasta porunca - "Invatati-i sa
pazeasca tot ce v-am poruncit."
Nu neaga harul
Unii spun ca poruncile lui Isus din Predica de pe Munte (Matei 5-7) nu sunt pentru
generatia noastra. Ele sunt ca Legea Vechiului Testament dinainte de cruce si nu ar trebui
sa faca parte din normele de educatie ale Bisericii din generatia noastra. Motivul principal
pe care ei il aduc este teama ca Legea va fi amestecata cu harul si vom contamina
Evanghelia harului gratuit cu invataturile lui Isus care fac din dragoste o conditie pentru a
intra in cele din urma in Imparatia cerurilor. Se presupune ca unde exista conditii nu
poate exista har. Iar unde exista har nu pot exista conditii. Asa ca astfel de oameni au
dezvoltat o argumentatie elaborata pentru a nu lua Predica de pe Munte in serios.
Nu e o invatatura etica izolata
Un alt grup de invatatori merg in directia opusa si neaga cuvantul "tot" din Matei 28:20
afirmand doar poruncile etice ale lui Isus si neluand in calcul lucrurile cruciale pe care El
le-a facut si le-a spus, care impiedica poruncile Sale sa devina simple norme etice. Acest
grup apreciaza Predica de pe Munte, dar in realitate risca sa o separe de Evanghelia
mantuirii prin har, prin credinta.
Astfel, un grup incearca sa protejeze Evanghelia mantuirii prin har, prin credinta, asezand
invataturile etice ale lui Isus intr-o categorie speciala care nu ni se aplica noua, in zilele
noastre. Iar celalalt grup incearca sa salveze invataturile etice ale lui Isus, chiar daca ei nu
cred ca celelalte fapte si afirmatii ale lui Isus despre mantuire, credinta si har sunt
esentiale.
Cred ca Matei 28:20 ne piloteaza printre ambele opinii si ne spune sa pazim TOT ce ne-a
poruncit Isus - si ca trebuie sa facem asa cata vreme va mai dura aceasta era, nu doar intrun viitor sau vreun trecut indepartat - pentru ca toata puterea Ii apartine lui Isus si El va fi
cu noi pana la sfarsitul veacului. De aceea, atunci cand citesc Predica de pe Munte, eu
inteleg ca ea se refera la mine, la familia mea, la aceasta biserica si la toti oamenii din
toate neamurile, pe care Isus vrea sa-i facem ucenici. Astfel ca, pana voi intelege altfel
din Cuvant, voi presupune ca Predica de pe Munte nu contrazice felul de mantuire care
Isus si ucenicii Sai i-au invatat pe oameni.
Contextul acestei porunci: sase afirmatii
Deci, haideti sa revenim si sa privim la porunca sa ne iubim vrajmasii in contextul ei atat in contextul imediat cat si in contextul general al Evangheliilor. Matei 5:43-44 este
ultima din cele sase afirmatii din Predica de pe Munte care incep cu "Ati auzit ca s-a zis...
dar Eu va spun." Seria celor sase afirmatii incepe in 5:21. Chiar inaintea ei, in 5:20 Isus
spune:

Caci va spun ca, daca neprihanirea voastra nu va intrece neprihanirea carturarilor si a

Fariseilor, cu nici un chip nu veti intra in Imparatia cerurilor.
Apoi urmeaza cele sase afirmatii: "Ati auzit ca s-a zis... dar Eu va spun." Intelegerea mea
este ca Isus explica in aceste afirmatii cum arata neprihanirea pe care El o cere, mai
presus decat pretindeau carturarii si fariseii.
Versetul 21: "Ati auzit ca s-a zis celor din vechime: 'Sa nu ucizi; oricine va ucide, va
cadea sub pedeapsa judecatii.' 22 Dar Eu va spun ca orisicine se manie pe fratele sau, va
cadea sub pedeapsa judecatii."
Versetul 27: "Ati auzit ca s-a zis celor din vechime: 'Sa nu preacurvesti.' 28 Dar Eu va
spun ca orisicine se uita la o femeie, ca s-o pofteasca, a si preacurvit cu ea in inima lui."
Versetul 31: "S-a zis iarasi: 'Oricine isi va lasa nevasta, sa-i dea o carte de despartire.' 32
Dar Eu va spun ca orisicine isi va lasa nevasta, afara numai de pricina de curvie, ii da
prilej sa preacurveasca."
Versetul 33: "Ati mai auzit iarasi ca s-a zis celor din vechime: 'Sa nu juri stramb; ci sa
implinesti fata de Domnul juramintele tale.' 34 Dar Eu va spun: Sa nu jurati nicidecum;
nici pe cer, pentru ca este scaunul de domnie al lui Dumnezeu, nici pe pamant, pentru ca
este asternutul picioarelor Lui."
Versetul 38: "Ati auzit ca s-a zis: 'Ochi pentru ochi, si dinte pentru dinte.' 39 Dar Eu va
spun: Sa nu va impotriviti celui ce va face rau."
Versetul 43: "Ati auzit ca s-a zis: 'Sa iubesti pe aproapele tau, si sa urasti pe vrajmasul
tau.' 44 Dar Eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri."
Deci, Isus arata ucenicilor Sai prin aceste sase afirmatii cum unii dintre carturari si farisei
aplicau invataturile Vechiului Testament si apoi, in contrast cu acestia, El ii cheama la
ceva diferit, sau ceva mai adanc.
Astfel ca, atunci cand versetul 20 spune: "Caci va spun ca, daca neprihanirea voastra nu
va intrece neprihanirea carturarilor si a Fariseilor, cu nici un chip nu veti intra in
Imparatia cerurilor", El spune: "Exista un mod de viata - un stil de viata autentic, adanc,
lipsit de ipocrizie - pe care voi trebuie sa o traiti daca vreti sa ajungeti in cer." El nu
spune: "Am un standard de neprihanire imposibil pe care n-o sa-l puteti atinge niciodata,
de aceea nu mai incercati sa-l atingeti si puneti-va increderea in neprihanirea mea." Nu
asta spune El aici. El spune: "Daca veti veni la Mine, si va veti increde in Mine, si veti
primi puterea Imparatiei, si veti fi curatiti pe dinauntru de iertarea si dragostea lui
Dumnezeu pe care Eu le ofer, si daca va veti pune toate sperantele in promisiunile mele si
veti lasa ca moartea mea rascumparatoare sa acopere toate esecurile si imperfectiunile
voastre, atunci VETI PUTEA sa traiti in felul acesta (nu la modul perfect, ci intr-unul
puternic), iar viata voastra va fi lumina lumii care dovedeste ca sunteti copiii lui
Dumnezeu."

Dovedeste convertirea, nu castiga mantuirea

In alte cuvinte, Isus presupune ca ceva foarte profund s-a intamplat cu oamenii care
traiesc viata pe care Predica de pe Munte ne cheama sa o traim. Dati-mi voie sa incerc sa
va arat de ce cred acest lucru, si ce trebuie sa ni se intample ca sa putem trai aceasta viata
si sa intrecem neprihanirea carturarilor si a fariseilor - nu ca sa ne castigam dreptul de a
intra in cer, ci ca sa aratam ca Dumnezeu, prin harul si puterea Sa, ne-a schimbat si ne-a
promis cerul.
Priviti la versetele 44-45:
Dar Eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va
prigonesc, ca sa fiti fii ai Tatalui vostru care este in ceruri.
Cineva ar putea intelege de aici ca mai intai trebuie sa devii o persoana care isi iubeste
vrajmasii inainte sa poti fi un copil al lui Dumnezeu. Dar aceste cuvinte ar putea insemna
si: iubeste-ti vrajmasii ca sa dovedesti astfel cine esti cu adevarat - un copil al lui
Dumnezeu. Adica, arata ca esti un copil al lui Dumnezeu facand ce face si Tatal tau. Daca
esti al Lui, atunci caracterul Sau e in tine si vei fi inclinat sa faci ce face si El. Dumnezeu
Isi iubeste vrajmasii - pe cei rai si pe cei nedrepti - si trimite peste ei ploaie si soare in loc
de judecata imediata.
Cred ca asta inseamna de fapt aceste cuvinte: iubiti pe vrajmasii vostri si aratati astfel ca
Dumnezeu este Tatal vostru. De ce cred asta? Din mai multe motive. Dati-mi voie sa va
ofer doua din Predica de pe Munte. Unul se gaseste in Matei 5:16:
Tot asa sa lumineze si lumina voastra inaintea oamenilor, ca ei sa vada faptele voastre
bune, si sa slaveasca pe Tatal vostru, care este in ceruri.
Observati doua lucruri: unul este acela ca Isus vorbeste ucenicilor Sai si Il numeste pe
Dumnezeu Tatal lor. Isus nu spune: "El ar putea deveni Tatal vostru", ci spune "El este
Tatal vostru." In al doilea rand, observati ca, atunci cand oamenii vad faptele bune ale
ucenicilor (cum ar fi faptul ca isi iubesc vrajmasii), ei dau slava Tatalui nostru. De ce?
Pentru ca Tatal nostru este in noi si ne ajuta, ne face capabili sa facem aceste fapte bune.
Daca am face faptele bune prin propriile puteri ca sa putem deveni apoi copii ai Tatalui
nostru, lumea ar vedea aceste fapte bune si ne-ar slavi pe noi. De aceea, Isus nu spune
doar ca Dumnezeu este deja Tatal ucenicilor, ci si ca tocmai acesta este motivul pentru
care ei pot face lucrarile pe care le fac. Lumina pe care ei o lasa sa lumineze ESTE
lumina dragostei Tatalui lor dinauntrul lor.
Celalalt motiv pentru care cred ca Isus vrea sa spuna ca iubirea pentru vrajmasii nostri nu
este cauza ci dovada faptului ca Il avem pe Dumnezeu ca Tata se gaseste in Matei 7:1112:
Deci, daca voi, care sunteti rai, stiti sa dati daruri bune copiilor vostri, cu cat mai mult
Tatal vostru, care este in ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!

Aici Isus le spune din nou ucenicilor Sai ca Dumnezeu este Tatal lor - chiar daca ei sunt
imperfecti in dragostea lor (El ii numeste "rai") - si ca El e mult mai pregatit sa ne ofere
ajutorul de care avem nevoie decat suntem noi gata sa ne oferim ajutorul copiilor nostri,
atunci cand ei ni-l cer.
Apoi - si acesta este un punct crucial - in versetul 12 Isus trage urmatoarea concluzie din
invatatura Sa despre dragostea parinteasca a lui Dumnezeu din versetul 11:
De aceea, tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel; caci in aceasta este
cuprinsa Legea si Proorocii.
Expresia "de aceea" [apare in original si in traducerea engleza - n.trad.] este cruciala aici.
Ea inseamna ca regula de aur se bazeaza pe inima de Tata a lui Dumnezeu, care iubeste si
raspunde la rugaciuni. Dumnezeu va raspunde rugaciunilor voastre si se va ingriji de
voi... DE ACEEA, iubiti-i pe ceilalti cum ati vrea sa fiti iubiti si voi. In alte cuvinte, Isus
face din dragostea noastra pentru altii rezultatul sau roada dragostei parintesti a lui
Dumnezeu pentru noi, nu pretul pe care trebuie sa-l platim ca sa devenim copiii Sai.
Asa ca, atunci cand Isus spune, in Matei 5:44: "Dar Eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri,
binecuvantati pe cei ce va blastama, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce
va asupresc si va prigonesc, 45 ca sa fiti fii ai Tatalui vostru care este in ceruri," El nu
vrea sa spuna ca prin dragostea noastra pentru vrajmasi ne castigam dreptul de a fi copii
ai lui Dumnezeu. Nu poti castiga statutul de copil. Te poti naste cu el. Il poti primi prin
infiere. Dar nu il poti castiga prin munca. Isus vrea sa spuna ca dragostea pentru
vrajmasii nostri arata faptul ca Dumnezeu a devenit deja Tatal nostru si ca singurul motiv
pentru care putem sa ne iubim vrajmasii este acela ca El ne iubeste si ne-a implinit
nevoile noastre mai intai.
Un alt indiciu din Predica de pe Munte care ne arata ca la aceasta se gandea Isus se
gaseste in Matei 7:16-17:
Ii veti cunoaste dupa roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din
maracini? Tot asa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rau face roade rele.
Isus ne spune ca nu poti produce roada dragostei ca sa devii un pom bun. Trebuie sa devii
un pom bun ca sa poti produce roada dragostei. Trebuie sa devii un copil al lui Dumnezeu
si sa fii transformat pe dinauntru - sa devii un pom bun - inainte sa iubesti si sa poti iubi,
nu invers.
Daca veti lua Predica de pe Munte in intregul ei, toate poruncile presupun - subinteleg ca a avut loc o transformare profunda - o noua nastere - inainte ca neprihanirea noastra sa
poata intrece neprihanirea carturarilor si a fariseilor. Noi nu ne castigam si nu meritam
calitatea de fii sau dreptul de a intra in cer. Le primim ca un dar gratuit si o promisiune
plina de har, iar apoi traim intr-un fel care arata unde e comoara noastra si cine e Tatal
nostru. Iubirea pentru vrajmasi este dovada ca puterea Imparatiei a intrat in viata ta, nu
pretul platit pentru ca puterea Imparatiei sa intre in viata ta.

Predica de pe Munte si porunca sa iubim pe vrajmasii nostri nu sunt invataturi etice

izolate. Ele se ridica din marea temelie a harului din viata si slujirea lui Isus. Dati-mi voie
sa inchei asigurandu-ma ca am inteles principiile acestei temelii. De aici ne luam puterea
sa ne iubim vrajmasii. Asa devenim copii ai lui Dumnezeu.
Primele cuvinte din Predica de pe Munte - si asta nu e o greseala - sunt: "Ferice de cei
saraci in duh, caci a lor este Imparatia cerurilor!" Nu intram in Imparatia cerurilor din
cauza resurselor morale pe care le aducem; intram marturisind cu lacrimi cat de saraci
suntem in duh.
In Marcu 10:15 Isus a spus: "Adevarat va spun ca, oricine nu va primi Imparatia lui
Dumnezeu ca un copilas, cu nici un chip nu va intra in ea!" Este un dar pentru cei saraci
in duh si zdrobiti, cei asemenea unor copilasi si care nu se incred in ei insisi.
In Marcu 2:17 Isus a spus: "Nu cei sanatosi au trebuinta de doctor, ci cei bolnavi. Eu am
venit sa chem la pocainta nu pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi." Intram in Imparatie
saraci in duh, neajutorati ca niste copilasi, bolnavi si avand nevoie de un medic spiritual.
Asta a facut Isus atunci cand a mancat impreuna cu vamesii si pacatosii - El ii cauta pe
cei saraci, neajutorati si bolnavi. Iar cei ce se incredeau in ei insisi carteau si spuneau:
"Omul acesta primeste pe pacatosi si mananca cu ei" (Luca 15:2). Dupa ce au spus aceste
cuvinte, Isus le-a prezentat pilda fiului risipitor. Iar esenta ei era: "Nu mananc cu
pacatosii pentru ca imi place pacatul. Mananc impreuna cu pacatosii pentru ca Eu sunt
dragostea lui Dumnezeu care le ureaza bun-venit acasa pacatosilor saraci, neajutorati si
bolnavi - ii iarta, ii curata, ii innoieste si ii trimite sa iubeasca in puterea lui Dumnezeu."
Acesta e motivul pentru care El le-a putut spune preotilor si batranilor din Matei 21:31:
"Adevarat va spun ca vamesii si prostituatele merg inaintea voastra in Imparatia lui
Dumnezeu."
Cum se poate asa ceva: pacatosii si prostituatele intra in Imparatia lui Dumnezeu?
Raspunsul final al lui Isus a fost: "Fiul omului n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa
slujeasca si sa-Si dea viata rascumparare pentru multi!" (Marcu 10:45). El a venit sa
moara pentru ei - pentru noi.
Predica de pe Munte si porunca sa iubim pe vrajmasii nostri nu sunt invataturi etice
izolate. Ele se ridica din marea temelie a harului din viata si invatatura lui Isus. De aici ne
luam puterea sa iubim - pentru ca El ne-a iubit pe cand eram saraci, bolnavi, neajutorati si
vrajmasi, si S-a dat pe Sine Insusi pentru noi.
Acum, cine sunt vrajmasii nostri? Si cum arata practic dragostea pentru ei? La aceste
lucruri vom privi saptamana viitoare. Daca va ingadui Domnul!
Copyright 1995 John Piper
Tradus si tiparit cu permisiune de Desiring God Ministries.
Pentru mai multe informatii despre Desiring God Ministries, contactati-ne pe adresa:
Desiring God Ministries

720 13th Avenue South

Minneapolis, MN 55415
612.338-8611 X230
612.338-4372 FAX
mail@desiringgod.org
www.desiringgod.org
Tradus de Florin Vidu

Cuprins | Studii Biblice

21 mai 1995
Biserica Baptista Bethlehem
Pastor John Piper

CEA MAI MARE DINTRE ACESTEA

ESTE DRAGOSTEA

"Dar Eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri." (Partea a

doua)
(Matei 5:43-48)
Ati auzit ca s-a zis: "Sa iubesti pe aproapele tau, si sa urasti pe vrajmasul tau."
Dar Eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestama, faceti
bine celor ce va urasc, si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc, ca sa fiti fii
ai Tatalui vostru care este in ceruri; caci El face sa rasara soarele Sau peste cei rai si
peste cei buni, si da ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti. Daca iubiti numai pe cei
ce va iubesc, ce rasplata mai asteptati? Nu fac asa si vamesii? Si daca imbratisati cu
dragoste numai pe fratii vostri, ce lucru neobisnuit faceti? Oare paganii nu fac la fel?
Voi fiti dar desavarsiti, dupa cum si Tatal vostru cel ceresc este desavarsit.
Introducere si recapitulare
Cand am privit la acest text duminica trecuta, cel mai mult m-a interesat sa intelegem
corect versetul 45: "Iubiti pe vrajmasii vostri... ca sa fiti fii ai Tatalui vostru care este in
ceruri." Unul din motivele pentru care unii crestini evita Predica de pe Munte (Matei 5-7)
este pentru ca ea contine afirmatii conditionale ca aceasta. "DACA iubiti pe vrajmasii
vostri (asa cum Dumnezeu Isi iubeste vrajmasii), ATUNCI veti fi copiii Lui."
Am subliniat ca asta nu inseamna ca ne putem castiga locul in familia lui Dumnezeu
iubindu-ne vrajmasii. Inseamna mai degraba ca atunci cand ne iubim vrajmasii, dovedim
ca facem parte din familia lui Dumnezeu. "Daca iubesti pe vrajmasii tai asa cum
Dumnezeu Isi iubeste vrajmasii, atunci arati ca ESTI un copil al lui Dumnezeu. Esti vazut
ca un copil al lui Dumnezeu." Iubirea vrajmasilor nu plateste pentru nasterea ta in familia
lui Dumnezeu; ea dovedeste ca te-ai nascut in familia lui Dumnezeu.

Am incheiat acel mesaj cu intrebarea: "Ei bine, cum a oferit Isus o relatie cu El si cu Tatal
Lui? Cum incepe ea, ca sa putem avea puterea sa iubim si sa dovedim ca Dumnezeu
lucreaza in noi?" Raspunsul a fost Matei 5:3:
Ferice de cei saraci in duh, caci a lor este Imparatia cerurilor.
Il primim pe Isus si Imparatia Sa prin falimentul nostru, atunci cand recunoastem saracia
duhului nostru. Raspunsul a fost Marcu 10:15:
Adevarat va spun ca, oricine nu va primi Imparatia lui Dumnezeu ca un copilas, cu nici
un chip nu va intra in ea!
Il primim pe Isus si Imparatia Sa atunci cand recunoastem ca suntem la fel de neajutorati
ca un copilas. Raspunsul a fost Marcu 2:17:
Nu cei sanatosi au trebuinta de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit sa chem la pocainta
nu pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi.
Il primim pe Isus si Imparatia Sa atunci cand recunoastem ca suntem bolnavi si avem
nevoie de un doctor spiritual, si anume, de Isus.
In alte cuvinte, poruncile din Predica de pe Munte nu vin primele in relatia noastra cu
Isus si cu Tatal Sau. Primele lucruri sunt promisiunile Evangheliei gratuite care spun ca
El va fi Iertatorul si Vindecatorul bolii noastre cauzate de pacat, Tatal neajutorarii noastre
si Cel ce se ingrijeste de inima noastra lovita de saracie. Toate acestea le primim prin
credinta. Isus i-a spus prostituatei care plangea la picioarele Sale:
Iertate iti sunt pacatele!... Credinta ta te-a mantuit; du-te in pace. (Luca 7:48,50)
Asa incepe viata crestina. Nu incepe cu indeplinirea anumitor cerinte pentru a corespunde
asteptarilor. Ea incepe cu intelegerea faptului ca niciodata nu vom corespunde. Suntem
saraci lipiti, neajutorati ca un copilas, bolnavi de pacat care avem nevoie de un Mare
Medic. Apoi auzim vestea buna a Evangheliei care ne spune ca Isus "n-a venit sa I se
slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-Si dea viata rascumparare pentru multi" (Marcu 10:45);
si auzim oferta gratuita ca increzandu-ne in El pacatele noastre vor fi iertate, Dumnezeu
va fi Tatal nostru iar puterea Imparatiei va intra in vietile noastre si noi vom primi
ajutorul de care avem nevoie ca sa traim Predica de pe Munte. Isus a spus:
Eu sunt Vita, voi sunteti mladitele. Cine ramane in Mine, si in cine raman Eu, aduce
multa roada; caci despartiti de Mine, nu puteti face nimic. (Ioan 15:5)
Suntem altoiti in vita prin credinta in promisiunile pe deplin satisfacatoare ale lui Hristos.
Si ramanem acolo prin credinta - hranindu-ne din puterea Sa si din resursele Sale. Asa ca
roadele pe care le producem, cum ar fi dragostea pentru vrajmasii nostri, nu sunt produse
prin taria noastra, ci prin taria vitei. "Despartiti de Mine nu puteti face nimic."

Astazi vreau sa ne gandim la cine sunt dusmanii nostri, ce inseamna sa ii iubim si cum e
posibil acest lucru.
Cine este dusmanul nostru?
In acest text, Isus raspunde unei interpretari gresite a poruncii din Vechiul Testament care
spune sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti (Levitic 19:18,34). Versetul 43:
Ati auzit ca s-a zis: "Sa iubesti pe aproapele tau, si sa urasti pe vrajmasul tau." Dar Eu
va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri.
Unul din motivele pentru care stim ca Isus a considerat ca este gresit sa interpretezi
cuvantul "aproapele" ca fiind un prieten, frate sau tovaras este acela ca in Luca 10:29,
atunci cand a fost intrebat: "Cine este aproapele meu?", El a raspuns cu pilda Bunului
Samaritean. In acea pilda, omul care a iubit a fost un samaritean iar ranitul pe care l-a
iubit a fost un evreu. Evreii si samaritenii erau orice altceva, numai prieteni si frati nu. Nu
doreau sa aiba nimic de-a face unii cu altii. Intre ei existau animozitati religioase si
rasiale.
Asa ca Isus nu spune: "Am doua porunci: prima este sa iubesti pe aproapele tau, iar a
doua sa iubesti pe vrajmasul tau." El spune: "Am o porunca: sa iubesti pe aproapele tau,
chiar daca iti este vrajmas."
Dar ce intelege El prin "vrajmas"? La ce fel de vrajmasie se gandeste? Din context putem
intelege ca se refera la o varietate de sentimente, de la opozitia extrem de severa la
neplaceri minore. Observati cateva dintre acestea. In timp ce facem acest lucru, ganditiva la experientele voastre, cine corespunde cel mai mult descrierii, si rugati-va ca
Dumnezeu sa-Si foloseasca Cuvantul, chiar acum, ca sa va dea o inima care sa-i iubeasca.
Primul inteles al cuvantului "vrajmas" il gasim in versetul 44:
"Dar Eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va
prigonesc."
Deci, in mod clar, prin "vrajmasi" El intelege oamenii care ti se impotrivesc si incearca sa
te raneasca. "Prigoana" inseamna sa urmaresti cu intentii rele. Ea poate include o
impotrivire foarte severa, ca cea de care a avut parte Isus. De exemplu, un articol din
numarul din decembrie al unei reviste relata urmatoarele:
In unele parti ale lumii, crestinii sunt inca rastigniti, la propriu. Agentiile de stiri transmit
ca, din iulie pana acum, cinci crestini au fost rastigniti in Sudan, dintre care unul era preot
anglican. Se stie chiar ca pentru executie s-au folosit cuie lungi de 15 cm. In Wad
Medani, doi convertiti catolici au fost condamnati de un tribunal islamic la moarte prin
rastignire. Episcopul anglican Daniel Zindo raporteaza ca vaduvele si orfanii crestinilor
ucisi sunt vanduti ca sclavi in Sudanul de Nord si in Libia pentru 15 dolari fiecare. (First
Things, decembrie, 1994, p.82)

Un alt raport din februarie 1993 primit de la David Barett si Todd Johnson (AD 2000
Global Monitor, Nr. 28, Feb. 1993, p. 2) descrie situatia din China:
Exista rapoarte de intensificare a persecutiei, crestere a ostilitatilor si restrictii
guvernamentale impotriva religiei ca raspuns la rolul jucat de Biserica in caderea
comunismului din Europa de Est. In Beijing, pana la 60 de locuri de intalnire crestine au
fost inchise fortat de autoritati intre ianuarie si iunie 1992. Au fost efectuate numeroase
arestari sub acuzatia de distribuire si primire de Biblii.
Isus spune: "Da, iubiti-i. Iubiti-i. Daca va ucid, iubiti-i. Daca va despart de parintii vostri,
iubiti-i. Daca va distrug casa, iubiti-i. Iubiti pe vrajmasii vostri. Fiti astfel de oameni. Fiti
atat de schimbati inauntrul vostru incat acest lucru sa fie cu adevarat posibil."
Dar Isus se gandeste si la situatii mult mai putin dramatice decat acestea. Versetul 45b ne
indica un alt fel de relatii dificile in care trebuie sa iubim. El spune:
El (Dumnezeu) face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni, si da ploaie
peste cei drepti si peste cei nedrepti.
Cei rai si cei nedrepti sunt oamenii care sfideaza legile lui Dumnezeu. Ei se impotrivesc
voiei Lui. Nu se supun autoritatii Lui. Multi dintre ei nu recunosc ca sunt vrajmasii lui
Dumnezeu. Nu le place sa li se spuna ca sunt vrajmasii lui Dumnezeu. Dar Isus ii
mentioneaza atunci cand ilustreaza dragostea lui Dumnezeu pentru vrajmasii Lui. Si
dragostea noastra pentru vrajmasii nostri. Deci, prin "vrajmasii" din acest pasaj se pot
intelege si oamenii care in mod repetat actioneaza impotriva dorintelor tale. Poate nu se
considera vrajmasii tai. Nici tu poate nu-i consideri vrajmasi. Dar ei se impotrivesc
vointei tale. Sunt in opozitie si sunt antagonisti. In acest sens, vrajmasul poate fi un copil
razvratit. Poate fi un sot nepasator, care nu asculta, irascibil. Poate fi un vecin artagos
care se plange de orice faci in curtea ta. Isus spune: "Iubiti-i. Iubiti pe vrajmasii vostri.
Iubiti-i."
O alta ilustratie a vrajmasului se gaseste in versetele 46-47:
Daca iubiti numai pe cei ce va iubesc, ce rasplata mai asteptati? Nu fac asa si vamesii?
47 Si daca imbratisati cu dragoste numai pe fratii vostri, ce lucru neobisnuit faceti?
Aici in versetul 46, "vrajmasul" este oricine nu te iubeste. "Daca iubiti numai pe cei ce va
iubesc, voi nu iubiti in felul in care tocmai v-am poruncit." Iar in versetul 47, "vrajmasul"
este oricine nu este fratele tau. "Daca imbratisati cu dragoste numai pe fratii vostri, voi nu
iubiti in felul in care tocmai v-am poruncit."
Deci, esenta pare sa fie: nu inceta sa iubesti pentru ca cineva face lucruri prin care
te ofenseaza, te dezonoreaza, iti raneste sentimentele, te supara, te dezamageste, te
frustreaza, te ameninta, sau te ucide. "Iubeste-ti vrajmasii" inseamna sa continui
sa-i iubesti. Continua sa-i iubesti.

In ce consta aceasta dragoste?

Trebuie sa ne intrebam acum: In ce consta aceasta dragoste? De data aceasta, haideti sa
analizam textul in sens invers, de la sfarsit catre inceput. In versetul 47, iubirea pentru
vrajmasi poate insemna ceva atat de simplu ca o primire calduroasa: "daca imbratisati cu
dragoste numai pe fratii vostri, ce lucru neobisnuit faceti?" Faptul ca urezi un bun venit si
celor ce nu sunt fratii tai este o forma a dragostei la care se gandea Isus aici. S-ar putea ca
acest lucru sa para complet nesemnificativ in contextul amenintarilor si uciderilor. Dar
Isus intentioneaza ca acest text sa se aplice la intreaga viata.
Pe cine saluti atunci cand pleci de la biserica? Numai pe cei ce te saluta? Numai prietenii
apropiati? Numai pe cunoscuti? Isus spune: Nu-i salutati numai pe cei pe care nu-i
cunoasteti. Imbratisati-i cu dragoste pe cei cu care sunteti in conflict. Desigur, s-ar putea
sa fie nevoie de mai mult in caz ca exista tensiuni intre voi. Dar Isus nu-ti da dreptul sa
tratezi pe cineva cu dispret sau raceala. Iubeste-ti vrajmasul poate insemna ceva atat de
simplu ca: "Saluta-l."
In al doilea rand, versetul 45 ilustreaza ce este dragostea:
[Dumnezeu] face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni, si da ploaie peste
cei drepti si peste cei nedrepti.
In acest caz, dragostea consta in eforturi foarte practice de implinire a nevoilor fizice ale
unei persoane. Soarele si ploaia sunt doua lucruri de care plantele au nevoie ca sa creasca
pentru a asigura hrana necesara vietii umane.
La astfel de lucruri se gandea Pavel atunci cand a citat Proverbe 25:21 si urmatoarele
versete in Romani 12:20:
Daca ii este foame vrajmasului tau, da-i sa manance; daca-i este sete, da-i sa bea; caci
daca vei face astfel, vei gramadi carbuni aprinsi pe capul lui. 21 Nu te lasa biruit de rau,
ci biruieste raul prin bine.
Iubirea pentru vrajmasi inseamna actiuni de ajutor practic in lucrurile obisnuite ale vietii.
Dumnezeu daruieste vrajmasilor Sai soare si ploaie. Tu daruieste vrajmasilor tai hrana si
apa.
In al treilea rand, versetul 44 ofera una din cele mai adanci semnificatii pentru iubirea
vrajmasilor. El spune:
Dar Eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va
prigonesc.
Rugaciunea pentru vrajmasii tai este una din cele mai adanci forme ale dragostei, pentru
ca ea inseamna ca doresti cu adevarat sa li se intample ceva bun. Poti face lucruri
frumoase pentru vrajmasii tai fara vreo dorinta sincera ca lucrurile sa le mearga bine. Dar

rugaciunea pentru ei este in prezenta lui Dumnezeu, care iti cunoaste inima, si rugaciunea
este mijlocirea inaintea lui Dumnezeu pentru binele lor. Ar putea fi pentru convertirea lor.
Ar putea fi pentru pocainta lor. Ar putea fi pentru trezirea lor astfel incat sa-si dea seama
de dusmania din inimile lor. Ar putea fi pentru oprirea alunecarii lor pe spirala pacatului,
chiar daca pentru acesta va fi nevoie de o boala sau o calamitate. Dar rugaciunea la care
se gandeste Isus aici este intotdeauna pentru binele lor.
Asa a facut Isus in timp ce atarna pe cruce:
Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac! (Luca 23:34)
Asa a facut Stefan in timp ce era improscat cu pietre:
Apoi a ingenuncheat, si a strigat cu glas tare: "Doamne, nu le tinea in seama pacatul
acesta!" (Fapte 7:60)
Acestea sunt exemple de ascultare a poruncii lui Isus: "Iubiti pe vrajmasii vostri, si
rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc."
Isus ne cheama nu doar sa facem lucruri bune pentru vrajmasii nostri, cum ar fi sa-i
salutam si sa ajutam la implinirea nevoilor lor; El ne cheama si sa DORIM ce-i mai bun
pentru ei, si sa exprimam aceste dorinte in rugaciuni atunci cand vrajmasii nu sunt peaproape sa ne auda. Inimile noastre ar trebui sa doreasca mantuirea lor, sa doreasca
prezenta lor in cer si sa doreasca fericirea lor vesnica. De aceea ne rugam ca apostolul
Pavel (in Romani 10:1) pentru poporul evreu, dintre care multi ii faceau lui Pavel multe
greutati:
Dorinta inimii mele si rugaciunea mea catre Dumnezeu pentru Israeliti, este sa fie
mantuiti.
Cum putem face acest lucru? De unde vine puterea de a iubi in felul acesta? Ganditi-va la
uimirea pe care o provoaca atunci cand se arata in lumea reala! Exista vreun lucru care ar
putea demonstra adevarul, puterea si realitatea lui Hristos mai mult decat aceasta?
Dati-mi voie sa va ofer o parte a raspunsului in Matei 5:11-12:
Ferice va fi de voi cand, din pricina Mea, oamenii va vor ocari, va vor prigoni, si vor
spune tot felul de lucruri rele si neadevarate impotriva voastra! 12 Bucurati-va si
veseliti-va, pentru ca rasplata voastra este mare in ceruri; caci tot asa au prigonit pe
proorocii, care au fost inainte de voi.
Isus spune nu numai ca poti indura tratamentul nedrept din partea vrajmasilor, dar te si
poti bucura facand astfel. De ce? Pentru ca rasplata ta din ceruri este mare.
Asta inseamna ca porunca sa iubesti pe vrajmasii tai este o porunca sa te gandesti la
lucrurile de sus, nu la lucrurile de pe pamant. Porunca sa iubesti pe vrajmasii tai este o

porunca sa-ti gasesti speranta si satisfactia in Dumnezeu si in marea Sa rasplata - nu in

felul in care te trateaza oamenii. Dragostea statornica a Domnului pretuieste mai mult
decat viata (Psalmul 63:3).
Iubirea pentru vrajmasii tai nu-ti castiga rasplata cerului. Pretuirea rasplatii ceresti
iti da puterea sa-ti iubesti vrajmasii.
Copyright 1995 John Piper
Tradus si tiparit cu permisiune de Desiring God Ministries.
Pentru mai multe informatii despre Desiring God Ministries, contactati-ne pe adresa:
Desiring God Ministries
720 13th Avenue South
Minneapolis, MN 55415
612.338-8611 X230
612.338-4372 FAX
mail@desiringgod.org
www.desiringgod.org
Tradus de Florin Vidu

Cuprins | Studii Biblice

4 iunie 1995
Biserica Baptista Bethlehem
Pastor John Piper

CEA MAI MARE DINTRE ACESTEA

ESTE DRAGOSTEA

"Iubiti-va unii pe altii cu o dragoste frateasca."

(Romani 12:9-13)
Dragostea sa fie fara prefacatorie. Fie-va groaza de rau, si lipiti-va tare de bine. Iubitiva unii pe altii cu o dragoste frateasca. In cinste, fiecare sa dea intaietate altuia. In
sarguinta, fiti fara preget. Fiti plini de ravna cu duhul. Slujiti Domnului. Bucurati-va in
nadejde. Fiti rabdatori in necaz. Staruiti in rugaciune...
Introducere: Iubirea tandra
Am vorbit despre cum sa-l iubim pe aproapele nostru asa cum ne iubim pe noi insine cum sa facem din masura in care ne urmarim propriile interese masura daruirii noastre.
Cum sa ii invaluim pe altii in pielea noastra si sa ne vedem in ei, cu toate nazuintele,
nevoile si dorintele noastre. Si am mai vorbit despre cum sa-i iubim pe vrajmasii nostri,
rugandu-ne pentru cei ce ne persecuta, binecuvantandu-i pe cei ce ne blestema si
raspunzand la rau cu bine.

Astazi vom patrunde mai adanc in experienta relationala pe care Dumnezeu o doreste
pentru poporul Sau. El nu vrea doar ca noi sa facem pentru altii ce am dori sa ne faca si
ei, ci vrea sa avem anumite sentimente fata de alti credinciosi. E adevarat ca dragostea
inseamna mai mult decat sentimente. E adevarat ca exista metode corecte in care ne
putem purta unii cu altii si atunci cand suntem suparati unii pe altii. Dar nu putem spune
ca Dumnezeu e multumit atunci cand ne purtam unii cu altii intr-un mod decent, in timp
ce intre noi exista suparare.
Haideti sa privim la versetele din Scriptura care ne arata acest lucru. Sa incepem cu textul
nostru, in Romani 12:9-10:
Dragostea sa fie fara prefacatorie. Fie-va groaza de rau, si lipiti-va tare de bine. 10
Iubiti-va unii pe altii cu o dragoste frateasca. In cinste, fiecare sa dea intaietate altuia.
Ganditi-va bine la aceasta propozitie: "Iubiti-va unii pe altii cu o dragoste frateasca." O
traducere spune: "Fiti devotati unii altora intr-o dragoste frateasca." Dar "Fiti devotati
unii altora" nu exprima suficient de bine sensul din original. Traducerea RSV a Bibliei
(Revised Standard Version = Versiunea Standard Revizuita - n.trad.) spune: "Iubiti-va
unii pe altii cu o dragoste frateasca." Cuvantul folosit in original pentru "iubiti-va" se
refera la un fel deosebit de dragoste. Se foloseste doar aici, din tot Noul Testament. Dar
nu e un cuvant rar in afara Noului Testament. Se refera la o "iubire tandra, in particular la
o iubire familiala" (C.E.B. Cranfield, Romani, Vol. 2, p. 632). Prin urmare, acest verset ii
cheama pe crestini la o "iubire tandra unii fata de altii intr-o dragoste familiala."
In cartea lui C.S. Lewis, "Patru feluri de dragoste" (The Four Loves), el spune ca exista
patru feluri de dragoste. Ele sunt prezentate cu numele lor din limba greaca: agape dragostea jertfitoare pe care Dumnezeu o are chiar si pentru dusmani; philia - dragostea
dintre prieteni, camaraderia; eros - dragostea romantica, dorinta si atractia sexuala; storge
- dragostea sau afectiunea nascuta din atasamentul natural, fata de un copil, un caine, o
bluza veche, un loc din padure.
Cuvantul folosit in Romani 12:10 este o forma a acestui ultim cuvant, storge. Mai
specific, este philostorgos - iubirea tandra, in special fata de membrii dragi ai familiei.
Dar noul element cheie de aici pentru noi este acest fel de iubire. Asupra ei vreau sa imi
indrept atentia astazi.
Porunca din Noul Testament pentru credinciosi sa se iubeasca unul pe altul - porunca
pentru modul in care trebuie sa ne purtam unii cu altii in trupul lui Hristos - nu ne spune
doar sa-i binecuvantam pe cei ce blestema, sa intoarcem bine pentru rau, sa ne rugam
pentru cei ce se poarta urat cu noi sau sa facem pentru altii ce am dori sa faca si ei pentru
noi. Aceasta porunca inseamna mai mult de-atat. Noi trebuie sa simtim o afectiune, o
iubire tandra unii pentru altii.
Inainte sa ne gandim la implicatiile acestui lucru, haideti sa privim la alte cateva texte
care indica in aceeasi directie. De exemplu, 1 Petru 1:22,

Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevar, v-ati curatit sufletele prin Duhul, ca sa
aveti o dragoste de frati neprefacuta, iubiti-va cu caldura unii pe altii, din toata inima.
Si aici, porunca inseamna mai mult decat sa ne purtam frumos unii cu altii. Aici e vorba
de ceva facut din inima. Ceva facut cu zel, ceva facut cu pasiune. Ceva facut dintr-o
dragoste familiala.
In Filipeni 1:8, Pavel spune bisericii,
"Caci martor imi este Dumnezeu ca va iubesc pe toti cu o dragoste nespusa in Isus
Hristos."
Cuvantul folosit pentru "dragoste nespusa" este "intestine" sau "organe interne." Ideea
este: tanjesc dupa voi si va iubesc nu doar dintr-un act al puterii vointei ci cu o iubire
adanca si tandra. Mi-e dor de voi. Mi-e greu sa stau departe de voi. Simt aceste lucruri. In
2 Corinteni 6:11-13 el cheama biserica sa ia parte la acest fel de dragoste:
Am dat drumul gurii fata de voi, Corintenilor! Ni s-a largit inima. 12 Voi nu sunteti la
stramtoare in noi; dar inima voastra s-a strans pentru noi. 13 Faceti-ne si voi la fel: va
vorbesc ca unor copii ai mei - largiti-va si voi!
Asta inseamna porunca dragostei intre credinciosi: inimi deschise larg unii pentru altii, nu
o iubire limitata, restransa.
Un alt indicator catre acest fel de dragoste intre crestini este faptul ca de cinci ori in Noul
Testament crestinilor li se spune: "Spuneti-va sanatate unii altora cu o sarutare (sfanta)
de dragoste." (1 Petru 5:14; 1 Tesaloniceni 5:26; 2 Corinteni 13:12; 1 Corinteni 16:20;
Romani 16:16). Acest fapt ridica intrebarea daca strangerea de mana din cultura noastra
transmite cu adevarat sentimentele pe care Hristos doreste sa le simtim unii pentru altii.
De aceea, concluzia mea este ca aceasta e voia lui Dumnezeu pentru copiii Sai, nu doar sa
faca fapte bune unii pentru altii, nu doar sa se roage unii pentru altii sau sa se vorbeasca
de bine unii pe altii - aceste lucruri sunt cruciale si avem nevoie de puterea Duhului Sfant
pentru a le putea indeplini. Dar Dumnezeu doreste mai mult de-atat: "Iubiti-va unii pe
altii cu o dragoste frateasca." "Deschideti-va inima unii pentru altii." "Simtiti unii pentru
altii o iubire tandra si o dorinta care sa fie exprimata cu naturalete printr-o sarutare sfanta
de dragoste."
Atentie!
Paziti-va insa sa nu fiti controlati in acest punct de o teologie populara. Exista un mod
popular de a privi la Dumnezeu si la propriile noastre dorinte si sentimente, care spune:
Dumnezeu nu ne-ar porunci vreun lucru pentru care sa nu avem imediat puterea morala
sa-l indeplinim. Si, din moment ce nu putem incepe sa avem sentimente pentru cineva
printr-un act al vointei, Dumnezeu nu ne cere asa ceva. E uimitor cat de multi oameni
sunt controlati, constient sau inconstient, de aceasta abordare a lucrurilor. Citim o

porunca de genul: "Iubiti-va unii pe altii cu o iubire tandra", si, fara sa gandim macar, ne
scuzam pe baza faptului ca nu putem produce, in acest moment, printr-un act de vointa, o
astfel de iubire tandra. Prin urmare, deducem ca nu poate fi cu adevarat o porunca, si nu
ne simtim vinovati daca nu avem aceasta iubire, pentru ca noi nu suntem de fapt
responsabili de sentimentele si emotiile spontane din inimile noastre.
Acest rationament are loc atat de rapid, incat de-abia e observat. Continuam pur si simplu
sa citim mai departe. Va indemn insistent sa va opriti chiar acum si sa reexaminati
problema. Cu foarte mare seriozitate. Acesta e un mod extrem de gresit de intelegere al
lui Dumnezeu si al propriilor voastre sentimente. Adevarul e ca Dumnezeu are dreptul sa
ne porunceasca sa simtim vreun lucru pe care trebuie sa-l simtim. Daca trebuie sa ne
bucuram in Domnul, El porunceste: "Bucurati-va totdeauna in Domnul!" (Filipeni 4:4).
Daca trebuie sa ne intristam din pricina pierderii suferite de cineva, El porunceste:
"Plangeti cu cei ce plang." (Romani 12:15). Daca trebuie sa fim recunoscatori pentru un
mare dar, El porunceste: "Fiti recunoscatori." (Coloseni 3:15). Daca trebuie sa fim
mustrati de cugetul nostru din cauza pacatului, El porunceste: "Simtiti-va ticalosia,
tanguiti-va si plangeti!" (Iacov 4:9). Daca trebuie sa ne fie frica de pacat, El porunceste:
"Temeti-va de Acela care, dupa ce a ucis, are puterea sa arunce in gheena." (Luca 12:5).
Si asa mai departe.
Chiar daca inimile noastre sunt atat de distorsionate de pacat incat nu mai simtim ce ar
trebui sa simtim, asta nu inseamna ca Dumnezeu nu ne poate porunci ce e drept, bine si
potrivit pentru noi sa simtim. Suntem raspunzatori sa simtim ce Dumnezeu ne porunceste
sa simtim. De aceea, insist pe langa voi sa fiti mai seriosi atunci cand cititi aceste porunci
decat ati putea fi daca v-ati gandi ca Dumnezeu nu are dreptul sa va spuna ce sa simtiti
pentru altii, si ca nu sunteti in nici un fel responsabili pentru sentimentele voastre.
Acum, de ce e acest lucru atat de important? E important pentru ca iubirea tandra,
familiala, intre credinciosi e o marturie ca Dumnezeu este Tatal nostru. In primul rand
biserica nu este o organizatie omeneasca. Ea este inainte de toate familia lui Dumnezeu.
A fi crestin inseamna ca te-ai nascut a doua oara in familia lui Dumnezeu. Prima data teai nascut intr-o familie umana. A doua oara te-ai nascut in familia lui Dumnezeu.
Acestea nu sunt simple cuvinte. Sunt realitati impresionante. Dumnezeu priveste cu
foarte mare seriozitate adevarul ca toti copiii Sai sunt frati si surori. Ei toti au un singur
Tata, o singura patrie. Iar Dumnezeu spune, exista un fel in care copiii Mei trebuie sa
simta unii pentru altii. Nu doar sa se poarte unii cu altii, ci sa simta unii pentru altii. Ei
trebuie sa se iubeasca cu tandrete unii pe altii. De ce? Pentru ca acest lucru marturiseste
despre realitatea familiei lui Dumnezeu. Daca intre ei exista dusmanie, daca sunt
indiferenti sau incapatanati, ca sa nu mai pomenim de resentimente si amaraciune unii
fata de altii, atunci aceste lucruri sunt in contradictie cu cine este Dumnezeu si cine
suntem noi. Dumnezeu este Tatal nostru iar noi suntem copiii Lui si suntem frati si surori
intr-o singura familie, cu cele mai adanci valori comune din intregul univers.
Deci, aceasta problema a sentimentelor pe care trebuie sa le avem unii pentru altii este
foarte importanta. E vorba de fapt daca vrem sa traim adevarul ca Dumnezeu e Tatal
nostru sau nu. Vor afirma sentimentele noastre adevarul despre Dumnezeu si ce a facut El
pentru noi ca sa ne ispaseasca pacatele in Isus, ca sa ne dea o noua nastere, o noua
credinta si sa ne infieze in familia Sa eterna ca frati si surori in Hristos? Nu e o problema

nesemnificativa. E vorba aici de adevarul crestinismului. Noi vom marturisi adevarul in

modul in care Dumnezeu ne cheama sa o facem: "Iubiti-va unii pe altii cu o iubire tandra,
familiala"?
Ce se intampla daca nu simtim aceasta iubire tandra?
Dar daca acest subiect e atat de important, si totusi atat de dificil, cum ar trebui sa
raspundem noi? Sa presupunem ca auziti porunca lui Isus in aceasta dimineata: iubiti pe
fratii si surorile voastre din Biserica Bethlehem cu o iubire tandra. Deschideti-va inimile
larg pentru ei. Simtiti o dorinta pentru ei si bucurati-va impreuna cu ei. Sa mai
presupunem ca va ganditi la cativa oameni pentru care nu simtiti asa ceva. V-au barfit,
sau v-au umilit, sau v-au dezamagit. Si spuneti: "Te-am auzit, Doamne. Si ma supun
dreptatii poruncii Tale. Dar Tu ma cunosti in intregime. Eu nu simt dragoste pentru
acestia. Ma straduiesc chiar sa incerc sa nu-i urasc. Dar ma supun. Ai dreptul sa ma
chemi la aceasta. Accept bunatatea si autoritatea chemarii Tale. Vreau sa ascult." Ce faci
insa acum?
Mai intai, te rogi cu toata convingerea ca Dumnezeu, Duhul Sfant sa se miste cu putere in
inima ta si sa produca miracolul pe care nici tu si nici eu nu-l putem realiza prin propriile
puteri. Vorbim aici de un mod de viata supranatural. Roaga-te ca Dumnezeu sa iti
schimbe inima fata de ceilalti copii ai Sai - ca El sa creeze noi sentimente, sau sa le
trezeasca pe cele vechi.
In al doilea rand, tine-ti privirea indreptata spre realitatile ceresti si nu spre frustrarile
pamantesti. Avem tendinta sa ne concentram aproape in exclusivitate asupra modurilor in
care am fost raniti sau dezamagiti. Aceasta atitudine ne va invinge de fiecare data. Exista
o realitate mai mareata la care te poti gandi si asupra careia iti poti indrepta atentia, dar
trebuie sa faci un efort. Focalizeaza-ti gandurile asupra realitatii faptului ca Dumnezeu e
Tatal nostru. Cand te gandesti la un crestin pentru care e greu sa ai sentimente de
dragoste, spune: "Dumnezeu e Tatal ei. Dumnezeu e Tatal lui." Cand o vezi, gandeste-te:
"Dumnezeu e Tatal ei." Apoi spune: "Dumnezeu este si Tatal meu. Avem acelasi Tata.
Isus este Mantuitorul ei si Mantuitorul meu. Acelasi sange care a rascumparat-o pe ea, ma rascumparat si pe mine. Acelasi Duh care locuieste in ea, locuieste si in mine. Aceeasi
dragoste pe care Dumnezeu o revarsa peste ea, o revarsa si peste mine. Ea e sora mea. El
e fratele meu. Vom trai impreuna in aceeasi familie. Vom locui pentru totdeauna impreuna
in bucurie si extaz in prezenta Tatalui nostru pe noul pamant."
Predica-ti singur aceste lucruri. "Veti cunoaste adevarul si ADEVARUL va va elibera" de
multe sentimente gresite. Nu continua sa alimentezi aceste sentimente gresite cu ganduri
pamantesti despre cum ai suferit sau cum ai fost dezamagit. Dumnezeu cunoaste aceste
lucruri. Dumnezeu se va ingriji de ele. El va face ordine in aceste probleme. Indreapta-ti
gandurile spre maretele realitati care fac din tine un crestin.
La inceputul acestui capitol (Romani 12:1-2), Pavel ne da cheia care ne arata cum pot fi
indeplinite toate aceste porunci imposibile.
Va indemn dar, fratilor, pentru indurarea lui Dumnezeu, sa aduceti trupurile voastre ca
o jertfa vie, sfanta, placuta lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastra o slujba
duhovniceasca. 2 Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, prin

innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si
desavarsita.
Trebuie sa fim transformati prin innoirea mintii noastre. Nu-i poti iubi pe crestini cu o
iubire tandra in vechiul tau mod de a gandi si a simti. Trebuie sa aiba loc o transformare.
Cum? "Va indemn, pentru indurarea lui Dumnezeu." Concentrati-va asupra indurarii lui
Dumnezeu. Concentrati-va asupra realitatilor cerului si vesniciei. Nu va mai conformati
acestei lumi si nu va mai ganditi cum gandesc cei din lume atunci cand sunt raniti sau
dezamagiti. Ei se gandesc doar la suferinta lor si cat de rea e persoana care i-a ranit. Dar
voi trebuie sa fiti transformati, nu sa va conformati acestui mod lumesc de gandire.
Ganditi-va la maretele realitati care fac din voi niste crestini. Ganditi-va la Dumnezeu. El
e Tatal meu. El e Tatal ei. El e Tatal nostru. Si noi vom fi impreuna cu Tatal nostru o
vesnicie. Nu putem continua sa ne dusmanim. E o minciuna prea mare despre Dumnezeu.
In al treilea rand, pastrati in mintea voastra gandul ca dragostea crestina nu e un lucru de
genul totul-sau-nimic, ci ea creste treptat. In 2 Tesaloniceni 1:3 Pavel ii lauda pe crestini
astfel:
Credinta voastra merge mereu crescand, si dragostea fiecaruia din voi toti fata de
ceilalti se mareste tot mai mult.
Dragostea e ceva ce creste. De aceea, poti avea putina si poti fi un crestin adevarat si sa
n-ai suficienta. Poti simti ceva dragoste pentru un alt credincios, si te poti lupta in acelasi
timp cu alte sentimente negative. Asta nu inseamna ca nu esti crestin, sau ca Dumnezeu
nu e multumit de tine. Inseamna ca ai fost atins de Duhul Tatalui Tau si El te atinge din
nou spunandu-ti: "Mai trebuie sa faci un pas. Exista un alt nivel al dragostei la care
trebuie sa te ridici. Fa-o acum. Lasa ca vorbele slujitorului Meu imperfect, Pastorul John,
sa te miste, asa cum si Eu il misc pe el, ca sa treci la o mai mare dragoste pentru mai
multi dintre fratii si surorile tale. Nu renunta din cauza unei mentalitati gresite de genul
totul-sau-nimic, care nu recunoaste lucrurile noi pe care Dumnezeu a inceput cu adevarat
sa le faca in tine."
In al patrulea rand, nu fi un fatalist in ce priveste relatiile. Ma refer la sentimentul ca nu
exista speranta, ca nu te vei putea schimba niciodata. Poate spui: "Nu simt dragoste
pentru nimeni. In familia noastra nu a existat sau nu s-a manifestat dragostea." Ei bine,
Dumnezeu nu a spus: "Fa asa, daca familia ta a facut la fel." Sau: "Iubeste, daca si familia
ta a iubit." El cunoaste slabiciunile si ranile tale. Ingerul Gavril a venit la Maria si i-a
spus ca, desi era fecioara, ea va fi insarcinata cu Fiul lui Dumnezeu. Maria a privit la
piedici, asa cum nici tu poate nu crezi ca Dumnezeu poate naste in tine dragoste pentru
poporul lui Dumnezeu. Dar El a spus: "Nici un cuvant de la Dumnezeu nu este lipsit de
putere." Nu fi un fatalist. Nu nega puterea lui Dumnezeu in viata ta.
Concluzie: O analogie
Gandeste-te, in incheiere, la analogia cu o casatorie. Crezi ca cei casatoriti simt
intotdeauna o iubire tandra unul pentru celalalt? Au intotdeauna sentimente de caldura si
tandrete? Nu. Dar o astfel de iubire e idealul. La aceasta ne cheama Dumnezeu. Iar unul
din motivele pentru care El face casatoria imposibil de desfacut si o sigileaza cu un

juramant, "La bine si la rau, pana moartea ne va desparti", este pentru ca El stie ca noi
trebuie sa ne traim vietile in cercul unui devotament puternic, in care sentimentele de
deznadejde absoluta, care spun ca dragostea nu va mai putea fi trezita vreodata, pot fi
intr-adevar biruite iar o noua iubire plina de tandrete poate renaste. Stiu ca se poate
intampla. S-a intamplat.
Acest lucru nu e adevarat doar intr-o casatorie. E adevarat si in biserica. La el va chem.
Haideti sa-l urmarim impreuna. Haideti sa ne rugam in aceasta vara si sa ne indreptam
gandurile spre mareata realitate a calitatii lui Dumnezeu de Tata al nostru, al tuturor, si sa
crestem intr-o familie de credinciosi care se iubesc unii pe altii cu o iubire tandra.
Copyright 1995 John Piper
Tradus si tiparit cu permisiune de Desiring God Ministries.
Pentru mai multe informatii despre Desiring God Ministries, contactati-ne pe adresa:
Desiring God Ministries
720 13th Avenue South
Minneapolis, MN 55415
612.338-8611 X230
612.338-4372 FAX
mail@desiringgod.org
www.desiringgod.org
Tradus de Florin Vidu

Cuprins | Studii Biblice

11 iunie 1995
Biserica Baptista Bethlehem
Pastor John Piper

CEA MAI MARE DINTRE ACESTEA

ESTE DRAGOSTEA

Vara este vremea sa-L vedem si sa-L prezentam pe

Hristos
(2 Corinteni 3:12-18)
Fiindca avem dar o astfel de nadejde, noi lucram cu multa indrazneala; si nu facem ca
Moise, care isi punea o mahrama peste fata, pentru ca fiii lui Israel sa nu-si pironeasca
ochii asupra sfarsitului a ceea ce era trecator. Dar ei au ramas greoi la minte: caci pana
in ziua de astazi, la citirea Vechiului Testament, aceasta mahrama ramane neridicata,
fiindca mahrama este data la o parte in Hristos. Da, pana astazi, cand se citeste Moise,
ramane o mahrama peste inimile lor. Dar ori de cate ori vreunul se intoarce la Domnul,
mahrama este luata. Caci Domnul este Duhul; si unde este Duhul Domnului, acolo este
slobozenia. Noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si
suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.

Introducere: Vara si tema dragostei

Din februarie am inceput sa vorbim despre dragoste. Acum este vara. Iar tema inchinarii
noastre impreuna in aceasta vara este: "Vara este vremea sa-L vedem si sa-L prezentam
pe Hristos." Dar suntem inca la tema dragostei. De ce? Ce are de-a face dragostea cu a-L
vedea si a-L prezenta pe Hristos?
Cunoasteti raspunsul la aceasta intrebare. Daca ne iubim unii pe altii, si daca ii iubim pe
vrajmasii nostri, daca ii iubim pe cei greu de iubit si pe cei care fac si cred lucruri cu care
nu suntem de acord, atunci oamenii vor vedea realitatea lui Hristos in noi. Ei Il vor vedea
pe Hristos iar noi Il vom prezenta pe Hristos. Isus a spus in Ioan 13:35,
Prin aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii
pentru altii.
Daca iubim, noi Il prezentam pe Hristos. Pavel a spus acelasi lucru astfel:
Purtam intotdeauna cu noi, in trupul nostru, omorarea Domnului Isus, pentru ca si viata
lui Isus sa se arate in trupul nostru. (2 Corinteni 4:10)
El a demonstrat in viata Sa jertfa de sine plina de dragoste, pentru ca oamenii sa vada
dragostea jertfitoare a lui Isus in trupul Sau. Isus a spus,
Tot asa sa lumineze si lumina voastra inaintea oamenilor, ca ei sa vada faptele voastre
bune (dragostea voastra) si sa slaveasca pe Tatal vostru, care este in ceruri. (Matei 5:16)
Pentru aceasta e vara. Vara este vremea sa-L vedem si sa-L prezentam pe Hristos prin
dragoste.
Fiul nostru, Ben, ne-a sunat din Georgia joia trecuta. El ne-a spus despre impactul pe care
l-a avut asupra lui o biserica in care se arata dragostea lui Hristos. Ben merge la servici pe
motocicleta, la o distanta de aproximativ 65 de kilometri, de trei ori pe saptamana.
Saptamana trecuta in Georgia au fost peste 35 de grade. In timp ce intra in oras incalzit si
deshidratat din cauza drumului, el a oprit la un stop. Acolo, in fata bisericii de pe colt
erau cativa oameni in tricouri crestine de culori deschise care ofereau gratis doze de
Coca-Cola rece ca gheata. A luat si el una, iar vestea despre acest act de bunatate s-a
raspandit in cateva ore pana in Minneapolis, in Numele lui Hristos. Pentru aceasta e vara.
Vara este vremea sa-L vedem si sa-L prezentam pe Hristos.
Iarna, noi cei din Minnesota incercam sa supravietuim - fugim cu capetele acoperite de la
un iglu calduros la altul. Vara incercam sa iesim din case. Zilele sunt mai lungi.
Temperaturile sunt mai ridicate. Iarba si copacii ne imbie cu verdele lor bogat. Este o alta
lume din ianuarie. Si este lumea lui Hristos, vara lui Hristos.
Tu ai statornicit toate hotarele pamantului, Tu ai randuit vara... (Psalmul 74:17).

De aceea, trebuie sa ne intrebam, ce spune Dumnezeu vara? Ce ne spune vara despre

Dumnezeu? Psalmul 19:1-2 raspunde:
Cerurile spun slava lui Dumnezeu, si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui. 2 O zi
istoriseste alteia acest lucru, o noapte da de stire alteia despre el.
Vara arata slava lui Dumnezeu: noul unghi al soarelui la rasarit; noua ordine noapte-zi a
constelatiilor din timpul verii; frunzele rasar din crengi tari, cafenii; lalelele se inalta
dintre brazde; iarba acoperita de zapada se transforma in covoare moi; se intorc
macalendrii si gastele salbatice din nord; lacurile se dezgheata si oglindesc cerul; slava
lui Dumnezeu se vede chiar si, indraznesc sa spun, in supravietuirea tantarilor timp de
sapte luni in mlastini inghetate, in soarecii care stiu sa plece din case si in furnicile care
stiu sa intre in ele. Toate aceste lucruri, si alte o mie, daca avem ochi sa le vedem, ne
vorbesc despre slava lui Dumnezeu si vestesc lucrarea mainilor Lui.
Pentru Dumnezeu, vara exista ca sa-I arate slava, despre care noi stim ca este Isus
Hristos. Toate lucrurile au fost facute de El, toate lucrurile sunt sustinute de El si toate
lucrurile exista pentru El (Coloseni 1:16-17). El nu S-a lasat fara marturie. Iar marturia
consta in indurarea aratata unei lumi cazute - dimineata de dimineata, indurare in ploaie,
soare, in sustinerea lumii (Fapte 14:17) si in retinerea revarsarii maniei Sale impotriva
pacatului (Romani 2:4).
De aceea, scopul nostru este sa ne alaturam lui Dumnezeu si sa-L vedem si sa-L
prezentam pe Hristos in aceasta vara. Iar tot ce am studiat in ultimele trei luni ne spune ca
prezentarea lui Hristos inseamna sa aratam dragoste.
Prin aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii
pentru altii.
Dragostea nu este standardul in lumea noastra. Ea iese in evidenta. Vine dintr-o alta lume.
Il prezinta pe Hristos.
Ieri am fost impreuna cu Barnabas la pranz la restaurantul Metrou, si in timp ce plecam
de acolo am vazut doi tineri stand la o margine a parcarii si strigand catre alti doi, mai in
varsta, care erau la cealalta margine. Se intreceau unii pe altii aruncandu-si obscenitati si
insulte. E un sunet familiar in oras. Si, ma gandeam eu, ce lucru radical si diferit ar fi
daca unul dintre ei L-ar fi vazut pe Hristos, ar fi fost transformat intr-un om al dragostei,
s-ar fi intors in acea situatie si ar fi mers la unul dintre ceilalti, spunandu-i: "Imi pare rau
pentru vorbele urate. In mine este ceva nou. Se numeste dragoste. Acum sunt pentru tine
si nu impotriva ta. As vrea sa ne impacam. As vrea sa construim impreuna ceva bun
pentru orasul acesta. Si as vrea sa-ti arat de unde am capatat aceasta dragoste. Numele
Lui e Isus Hristos." Dragostea nu e standardul in societatea noastra. Noi trebuie s-o
aratam. Trebuie sa-L aratam pe EL.
Asupra acestui lucru ne vom indrepta atentia in aceasta vara. Sa-L vedem si sa-L
prezentam pe Hristos.

Ca sa-L prezentam, noi trebuie sa-L vedem

Ideea principala in aceasta dimineata este: ca sa-L prezentam, noi trebuie sa-L vedem.
Iar atunci cand Il vedem, noi suntem schimbati in acel fel de oameni care in mod natural
arata ca El si Il arata celorlalti. Daca vrei sa devii acel fel de persoana plina de dragoste,
despre care vorbeam saptamana trecuta - cu o iubire tandra pentru altii - cheia este sa-L
vezi pe Hristos asa cum este El in realitate.
Puteti vedea acest lucru in Cuvantul lui Dumnezeu, atunci cand priviti la 2 Corinteni
3:18:
Noi toti privim (=vedem) cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si
suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.
Prindeti esentialul de aici si apoi vom incerca sa explicam detaliile in cateva minute, de
dragul vietilor noastre in aceasta vara.
Ideea principala este ca credinciosii crestini sunt transformati - progresiv, treapta cu
treapta - in chipul lui Hristos Domnul. Fiti atenti sa intelegeti aceasta: "Suntem schimbati
in acelasi chip al Lui (chipul Domnului), din slava in slava (nu dintr-o data, ci treptat)."
Asta inseamna ca devenim ca si Hristos. Crestem in capacitatea noastra de a-L prezenta
pe Hristos atunci cand devenim asemenea Lui. Aceasta e voia lui Dumnezeu pentru noi.
Ca noi sa ne conformam treptat chipului lui Hristos. Si stim ca acesta este chipul
dragostei. Hristos - in ciuda tenacitatii sale si a stilului Sau de viata direct, fara ocolisuri,
a fost un om de o neintrecuta dragoste. Nimeni n-a iubit asa cum a iubit Isus. Aceasta a
fost slava Sa. Acum Pavel spune: "Noi suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava
in slava."
Devii persoana la care privesti
Dar acest punct principal mai are o fateta, in 2 Corinteni 3:18. Pavel ne spune cum are loc
acest lucru. Cum suntem noi transformati? Sa presupunem ca doresti foarte mult sa ti se
intample si tie. Sa presupunem ca saptamana trecuta Dumnezeu te-a atins - asa cum i-a
atins pe unii intr-un mod extraordinar - iar acum tu doresti nespus sa fii transformat in
acel fel de persoana care ii iubeste pe ceilalti credinciosi cu o iubire tandra, autentica.
Cum se intampla acest lucru?
Pavel ne spune in acest verset:
Noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si suntem
schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.
Cheia, spune Pavel, este ca noi "privim slava Domnului." In alte cuvinte, suntem
schimbati in acelasi chip al Lui privind slava Domnului. Devii persoana la care privesti
fara incetare.

In primii cinci sau zece ani dupa ce am plecat de la Seminarul Fuller, oamenii care ma
vedeau predicand si care il cunosteau pe Dr. Daniel Fuller obisnuiau sa rada de numarul
mare de particularitati de-ale lui pe care le-am absorbit. Motivul? El a fost eroul meu. Am
iubit intelepciunea lui, felul in care preda si spiritul de smerenie in care era gata sa invete
de la altii. Am petrecut mult timp impreuna cu el, l-am privit si l-am ascultat. Fara sa-mi
dau seama, am inceput sa vorbesc ca el, sa-mi misc mainile ca el, sa gandesc ca el, sa pun
intrebari in acelasi fel ca el.
Pavel ne spune, atunci cand "priviti ca intr-o oglinda slava Domnului, veti fi schimbati in
acelasi chip al Lui, de la o treapta a slavei la alta."
Deci, daca vrem sa Il prezentam pe Hristos in aceasta vara astfel incat oamenii sa-L poata
vedea in noi, strategia noastra trebuie sa fie aceea sa-L vedem. Sa-L vedem asa cum este
in realitate. Sa ne atintim privirile asupra lui, sa-L privim si sa ne gandim la El, sa-L
asezam inaintea noastra din nou si din nou. Aceasta e cheia pentru a deveni ca El. Cheia
pentru a-L prezenta este sa-L vedem.
Prezentarea lui Hristos: munca fortata sau libertatea dragostei?
Daca nu-L vedem, sarcina de a-L prezenta devine munca fortata. Dati-mi voie sa incerc
sa va arat aceasta din celelalte cuvinte ale versetului si din context. Sa vad daca pot
simplifica aceste versete despre Moise, despre val si asa mai departe, in versetele 12-17.
In versetul 13, Pavel arata ca in Vechiul Testament, atunci cand Dumnezeu i-a comunicat
voia Sa lui Moise pe Muntele Sinai, fata lui Moise reflecta slava lui Dumnezeu, iar el isi
punea un val pe fata pentru ca oamenii sa nu vada cum slava se sterge treptat de pe fata
lui. In continuare, Pavel interpreteaza aceasta ca o imagine a mintilor impietrite ale
poporului: "Dar ei au ramas greoi la minte" (v. 14). Apoi el o compara cu faptul ca inca
exista un val intre mintile oamenilor si adevarata semnificatie a Legii lui Dumnezeu din
Scriptura. Versetul 14b: "Caci pana in ziua de astazi, la citirea Vechiului Testament,
aceasta mahrama ramane neridicata." In alte cuvinte, adevarata semnificatie a Legii este
acoperita cu o mahrama pentru mintile poporului evreu (si ale neamurilor!) - pana cand ei
se intorc la Mesia. Versetul 14c: "fiindca mahrama este data la o parte in Hristos."
Versetul 16: "Dar ori de cate ori vreunul se intoarce la Domnul, mahrama este luata." In
alte cuvinte, in Hristos mintea este eliberata sa vada adevarata semnificatie a Legii
Vechiului Testament. Mahrama impietririi este data la o parte.
Versetul 17 ne explica acum de ce se intampla asa. Cum se face ca atunci cand te intorci
la Domnul, valul neintelegerii este inlaturat? Versetul 17: "Caci Domnul este Duhul; si
unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia." Cred ca ce vrea sa spuna acest verset
este: ce au vazut oamenii, in cea mai mare parte, atunci cand au privit prin acest val a fost
un fel de Lege care ii inrobea, in loc sa ii elibereze. Ei interpretau Legea ca fiind
poruncile lui Dumnezeu aruncate asupra lor din exterior fara vreo putere spirituala,
transformatoare, inauntrul lor, care sa le dea dorinta sa implineasca aceste porunci. Si
aceasta este semnificatia sclaviei. Sclavia este atunci cand primesti poruncile din afara,
porunci pe care inauntrul tau nu vrei sa le implinesti. Rezultatul este fie razvratire, fie

legalism. Poti spune: "Resping povara poruncilor tale." Sau poti spune: "O sa incerc sa
ma ridic la inaltimea asteptarilor, conformandu-ma in exterior," cand inauntrul tau nu
exista o placere reala in implinirea poruncilor, nu exista un autentic "vreau sa fac".
Aceasta e sclavia.
Antidotul pentru acest fel de sclavie este puterea interna, transformatoare, a Duhului
Sfant. "Unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia." Asta inseamna noul legamant
- puterea Duhului Sfant care ne face capabili si ne transforma din interior spre exterior
astfel incat ajungem sa iubim Legea lui Dumnezeu. Deci, in versetul 17 Pavel spune ca
motivul pentru care acest val inrobitor este inlaturat atunci cand ne intoarcem la Domnul
este pentru ca "Domnul este Duhul, si unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia."
Motivul pentru care Duhul da libertatea este acela ca Duhul aduce transformarea
interioara care pune in noi dorinta sa facem ce vrea Dumnezeu sa facem. Libertatea
inseamna sa vrei sa faci ce iti porunceste Dumnezeu sa faci. Dumnezeu spune: "Iubeste!"
Roada Duhului este dragostea. Prin urmare, acolo unde este Duhul, este libertate.
Acum, ce-are a face aceasta cu ce am vazut in versetul 18 - sa-L vedem si sa-L prezentam
pe Hristos? Ei bine, versetul 18 se incheie cu cuvintele: "prin Duhul Domnului." In alte
cuvinte, transformarea noastra din slava in slava este "prin Duhul Domnului" - El este cel
care infaptuieste schimbarea in noi, atunci cand privim la El. Cum o face? El este Duhul.
Domnul si Duhul sunt una. Duhul Sfant este Duhul lui Isus iar El lucreaza aceasta
transformare in noi.
Dar ce e important ca noi sa vedem este MODUL in care o face. Eu vreau sa fiu liber in
vara asta, voi nu vreti? Nu vreau sa fiu un sclav. Nu vreau sa traiesc sub povara in care mi
se spune sa fac lucruri pe care nu am nici o dorinta sa le fac. Dar nu vreau sa ma
indepartez de Dumnezeu si sa fac din dorintele mele inselatoare centrul universului.
Aceasta ar fi cea mai rea forma de sclavie, deghizata in libertate. Ceea ce vreau este ca
dorintele mele sa fie transformate de Duhul Domnului astfel ca atunci cand Dumnezeu
imi porunceste sa fac ceva, intreaga inima sa spuna "DA, Doamne!"
Cum se va intampla aceasta? Se va intampla, dupa cum spune versetul 18, atunci cand
vom privi constant la Isus, Domnul. Duhul Sfant - Duhul Domnului - are o sarcina
principala, sa-L proslaveasca pe Isus (Ioan 16:14). Sa ne ajute sa-L vedem si sa-L
prezentam. De aceea, atunci cand ne intoarcem la Domnul si ne daruim inimile lui Isus,
Duhul lucreaza ca sa ne ajute sa Il vedem. El ne deschide ochii inimilor noastre sa
inteleaga, sa aprecieze, sa guste, sa indrageasca si sa pretuiasca slava Domnului. Iar
atunci, in felul acesta, El schimba impulsurile noastre interioare, dorintele si aspiratiile
noastre astfel incat vrem ce vrea Isus, si suntem liberi.
Cand Isus spune, iubiti pe vrajmasii vostri, noi suntem liberi pentru ca Duhul produce
chiar aceasta dragoste in inimile noastre atunci cand privim la Isus. Cand spune sa iubim
pe aproapele nostru ca pe noi insine, noi suntem liberi, pentru ca Duhul produce in noi
chiar aceasta dragoste atunci cand privim la Isus. Roada Duhului este dragostea. Cand El
spune, iubiti-va unii pe altii cu o iubire tandra, familiala, noi suntem liberi, pentru ca, desi
nu sta in puterea noastra sa o facem, putem face acest lucru, pas cu pas, crestem liberi in

sensul acesta, pentru ca unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. El e in noi si
trezeste chiar aceasta dragoste pe masura ce privim constant la Isus.
Duhul nu produce in noi aceasta transformare fara vreo legatura cu Isus. Nu o face atunci
cand noi privim ore nesfarsite la emisiuni TV goale si superficiale; nu atunci cand irosim
ore in sir navigand fara vreun scop pe Internet; nu atunci cand ne ocupam mintea cu
lucruri care Il ignora pe Hristos. Nu. Duhul se misca, lucreaza si elibereaza intr-o
atmosfera bine definita, si anume, atunci cand noi "privim cu fata descoperita, ca intr-o
oglinda, slava Domnului Isus" (v. 18). Duhul Il inalta pe Hristos. Duhul deschide ochii
sa-L vada pe Hristos. Duhul intipareste chipul lui Hristos pe sufletul nostru. Daca alegem
sa nu ne indreptam privirile spre Hristos, daca mergem pe drumul nostru si ne ocupam de
celelalte probleme ale vietii, atunci sa nu intrebam: "Unde este Dumnezeu?" cand
culegem fructul dureros al sclaviei pacatului si experimentam Legea lui Dumnezeu ca pe
o povara, nu ca o bucurie. El ne-a aratat calea libertatii. Daca ne irosim zilele si noptile
privind in alta parte, vom ramane probabil stransi legati de lucrurile care ne subjuga.
Concluzie
Dorinta inimilor noastre este ca Duhul Sfant sa vina cu putere printre noi in aceasta vara,
cu puterea Sa eliberatoare. Aceasta se numeste trezire. Din cauza aceasta vara ne intalnim
in aceasta seara si tot a doua duminica seara de la ora 7:00 (nu 6:00) pentru inchinare,
pentru Cuvant, marturie si rugaciune. Dumnezeu se misca peste tot in lume intr-un mod
extraordinar. Noi vrem plinatatea Sa. Vrem libertatea Sa. In seara asta voi impartasi cu
voi cateva din domeniile in care vad nevoia de trezire. Strategia noastra este simpla: ne
indreptam atentia si dragostea spre Isus; privim la El. Vara este vremea sa-L vedem pe
Hristos. Aici se misca Duhul. Aceasta e libertatea. Iar libertatea dragostei Il va prezenta
pe Hristos cu putere inaintea lumii. Ma rog ca Dumnezeu sa va dea o dorinta adanca
pentru aceasta.
Sunt atatea lucruri de care avem nevoie sa fim eliberati. Voi mentiona cateva din ele in
seara aceasta. Peste trei luni nu se va spune printre noi: "Secerisul a trecut, vara s-a
ispravit, si noi tot nu suntem mantuiti!" Dimpotriva, fie ca sa se spuna: "El a venit la noi
ca ploaia din timpul verii, care uda pamantul si da viata."
Copyright 1995 John Piper
Tradus si tiparit cu permisiune de Desiring God Ministries.
Pentru mai multe informatii despre Desiring God Ministries, contactati-ne pe adresa:
Desiring God Ministries
720 13th Avenue South
Minneapolis, MN 55415
612.338-8611 X230
612.338-4372 FAX
mail@desiringgod.org
www.desiringgod.org
Tradus de Florin Vidu

Cuprins | Studii Biblice

18 iunie 1995
Biserica Baptista Bethlehem
Pastor John Piper

CEA MAI MARE DINTRE ACESTEA

ESTE DRAGOSTEA

Moartea ca mijloc de a iubi (Partea 1)

(Ioan 12:20-26)
Niste Greci dintre ceice se suisera sa se inchine la praznic, s-au apropiat de Filip, care
era din Betsaida Galileii, l-au rugat, si au zis: "Domnule, am vrea sa vedem pe Isus."
Filip s-a dus si a spus lui Andrei; apoi Andrei si Filip au spus lui Isus. Drept raspuns,
Isus le-a zis: "A sosit ceasul sa fie proslavit Fiul omului. Adevarat, adevarat, va spun, ca,
daca grauntele de grau, care a cazut pe pamant, nu moare, ramane singur; dar daca
moare, aduce multa roada. Cine isi iubeste viata, o va pierde; si cine isi uraste viata in
lumea aceasta, o va pastra pentru viata vesnica. Daca-mi slujeste cineva, sa Ma urmeze;
si unde sunt Eu, acolo va fi si slujitorul Meu. Daca-mi slujeste cineva, Tatal il va cinsti."
"Am vrea sa vedem pe Isus"
Vara e vremea sa facem ce au vrut sa faca acesti greci. Versetul 21 ne spune ca ei au venit
la Filip si i-au spus: "Domnule, am vrea sa vedem pe Isus." Vara e vremea sa-L vedem si
sa-L prezentam pe Isus. Ei au spus: Vrem sa-L vedem pe Isus. Iar eu spun: Si eu vreau.
Vreau sa se intample acest lucru in viata mea in vara aceasta. Vreau sa-L vad atat de clar
si atat de puternic incat sa fiu schimbat de la o treapta de slava la alta dupa chipul Sau,
astfel incat sa Il pot prezenta mai convingator si altora.
Au ajuns pana la urma acesti greci sa-L vada pe Isus? Mai mult ca sigur ca da. Dar felul
in care Isus a raspuns cererii lor probabil nu era cel la care se asteptau ei. Ei au spus:
"Vrem sa-L vedem pe Isus." Asa ca Filip si Andrei au venit si i-au spus lui Isus (v.22). Se
arata El inaintea lor? Da, o face. In acelasi fel in care ni se arata si noua - cu un adevar
despre El Insusi care devine un adevar despre noi. In felul acesta se arata Isus in putere:
ofera un adevar despre El Insusi care devine un adevar despre noi.
El spune in versetul 23:
[Spuneti ca niste greci vor sa Ma vada? Iata adevarul despre Mine care e important pentru
grecii care vor sa Ma vada si sa Ma cunoasca:] "A sosit ceasul sa fie proslavit Fiul
omului."
Sunt pe drumul spre slava. Voi fi intr-adevar ceva ce merita vazut. Ei au dreptate atunci
cand vor sa Ma vada. Voi fi cea mai glorioasa persoana din univers, care merita privita,

atunci cand Tatal Ma va ridica dintre cei morti si Imi va da un Nume care este mai presus
de orice Nume, pentru ca in Numele Meu sa se plece orice genunchi - inclusiv cel al
grecilor si al barbarilor. Da, au dreptate ca vor sa Ma vada - si doresc chiar sa se
identifice cu Mine.
Dar iata un adevar la care poate ca ei nu se asteptau. Versetul 24:
Adevarat, adevarat, va spun, ca, daca grauntele de grau, care a cazut pe pamant, nu
moare, ramane singur; dar daca moare, aduce multa roada.
Drumul Meu spre slava trece prin moarte. Vreti sa vedeti asta? Voi aduce intr-adevar
multa roada - inclusiv greci - dar nu vreau si nu pot aduce aceasta roada altfel decat
murind. Spuneti-le grecilor ca nu voi veni la ei acum, pentru ca am o lucrare grea de
facut, ca sa ii pot aduce si pe ei ca roada a vietii si slujirii Mele. Daca parasesc drumul pe
care merg ca sa Ma duc sa fiu vazut de oameni, voi ramane singur, iar voi si grecii nu veti
fi mantuiti. Dar daca Ma duc si mor in drum spre slava, atunci voi aduce multa roada voi veti fi mantuiti, grecii vor fi mantuiti, si oricine va crede in Mine va fi mantuit. Asta
vreau ca ei sa vada. Sa Ma vada murind. Sa Ma vada aducand roada.
Acesta e adevarul despre Isus pe care El il descopera grecilor. Dar acum el devine un
adevar despre ei insisi - si despre noi. Modul in care Isus se prezinta pe Sine Insusi este
intotdeauna o confruntare. El spune in versetele 25 si 26: moartea Mea pentru mantuirea
voastra este in acelasi timp si planul pe care l-am conceput pentru voi ca sa-l urmati.
Daca vreti sa Ma vedeti, pregatiti-va sa deveniti ca Mine. Asta se intampla. Sunteti
convinsi de ce spuneti atunci cand afirmati: "Vrem sa-L vedem pe Isus"? Sunteti gata saL vedeti chiar in dimineata aceasta? Isus spune: Daca vreti cu adevarat - daca vreti sa Ma
vedeti - pregatiti-va sa deveniti ca Mine. Pregatiti-va sa Ma urmati pe drumul pe care
merg.
Astfel ca El spune (v.25):
Cine isi iubeste viata, o va pierde; si cine isi uraste viata in lumea aceasta, o va pastra
pentru viata vesnica. Daca-Mi slujeste cineva, sa Ma urmeze [Unde? In Ghetsimani, la
Calvar si la mormant]; si unde sunt Eu, acolo va fi si slujitorul Meu [in prezenta Tatalui
Meu in slava]; Daca-Mi slujeste cineva, Tatal il va cinsti.
Deci, Isus incepe cu un adevar despre El Insusi - a sosit ceasul sa fie proslavit Fiul
omului, iar acest lucru se va intampla prin caderea bobului de grau pe pamant si moartea
acestuia. Apoi face din adevarul despre El Insusi un adevar despre cei ce-L urmeaza. Ne
vom uri noi vietile in lumea aceasta? Il vom urma pe drumul spre Calvar? Il vom sluji pe
Fiul in felul acesta? Vom lasa ca adevarul despre Fiul omului sa devina un adevar despre
noi?
Acesta e modul in care Il vedem pe Isus si modul in care Il prezentam pe Isus. El se
descopera pe Sine Insusi ca Cel ce merge in slava si aduce multa roada murind - uranduSi viata in lumea aceasta. Asta e ce vedem noi. Iar apoi El spune: Veniti dupa Mine.

Muriti impreuna cu Mine. Urati-va vietile in lumea aceasta impreuna cu Mine. Slujiti-Mi.
Iar daca facem asa, Il prezentam pe Hristos inaintea lumii. Hristos doreste sa fie vazut de
greci si de fiecare grup de oameni din lume. Iar modul in care doreste ca acest lucru sa se
intample este ca noi sa devenim asemenea Lui in moartea Lui, astfel incat ceilalti sa Il
poata vedea pe El in noi (2 Corinteni 4:10).
Drumul e greu si glorios
Doua lucruri sunt extrem de clare aici. Primul este acela ca drumul e greu. Iar celalalt e
ca drumul e glorios. Nu pierdeti din vedere vreunul din aceste lucruri. Daca vedeti doar
partea cu greutatile nu veti observa puterea si libertatea. Daca vedeti doar partea
glorioasa, veti minimaliza sacrificiul. De aceea, dati-mi voie sa va arat patru lucruri grele
si patru lucruri glorioase.
Mai intai, lucrurile grele:
Versetul 24: grauntele de grau trebuie sa moara: "daca grauntele de grau, care a cazut pe
pamant, nu moare..."
Versetul 25: Isus ne cheama sa ne uram vietile in lumea aceasta: "Cine isi iubeste viata, o
va pierde; si cine isi uraste viata in lumea aceasta..."
Versetul 26a: Isus ne cheama sa-L urmam - in drumul Sau spre Calvar, care duce la
moarte. "Daca-Mi slujeste cineva, sa Ma urmeze..."
In final, versetul 26b: El ne cheama sa-L slujim. Sa luam rolul unui servitor la masa Lui
si sa-I indeplinim dorintele, indiferent cat de mari ar fi cererile sau cat de umil ar fi
statutul.
Ei bine, asta inseamna sa fii un crestin, un ucenic al lui Isus. Si e greu. Isus stia ca va fi
greu. De aceea a spus in Matei 7:14: "Stramta este poarta, ingusta este calea care duce la
viata, si putini sunt cei ce o afla." E greu sa mori. E greu sa-ti urasti viata in lumea
aceasta. E greu sa-L urmezi pe Isus pe drumul care duce la cruce. E greu sa iei rolul unui
slujitor intr-o lume a puterii.
Dar e si glorios. Iar gloria compenseaza pentru toate greutatile. De fapt, gloria transforma
greutatile in cea mai plina de sens viata ce poate fi imaginata. Chiar saptamana aceasta
citeam despre cautarea sensului vietii. Stiti ce an e anul viitor? Incepand cu 1 ianuarie
1996 si continuand cu urmatorii 18 ani, cineva in America va implini 50 de ani la fiecare
1,8 secunde. Asa ca tipografiile nu mai reusesc sa tina pasul cu cartile ce se publica,
pentru ca unul din lucrurile pe care noi, cei din generatia Baby Boomers a anilor '50 stim
sa le facem este sa profitam de fiecare etapa a vietii. Iar aproape toate cartile trateaza
tema sensului vietii vizavi de succes. Ai 50 de ani. Ai reusit in cariera ce ti-ai propus-o.
Cum te simti? Nu asa de bine. Ei bine, revizuieste-ti ultimii 15 ani si urmareste sensul
vietii, nu succesul. Acesta e mesajul.

E un mesaj bun. Iar vestea buna e ca voi, cei ce aveti 20 de ani, nu trebuie sa asteptati
pana ajungeti la 50 ca sa aveti o viata plina de sens, iar voi, cei de 70 de ani, nu trebuie sa
credeti ca e prea tarziu. Viata la care cheama Isus aici e glorioasa in rezultatul ei si are,
prin urmare, adanci semnificatii in greutatile ei.
Iata gloria:
Versetul 24: Da, samanta trebuie sa moara, dar "daca moare, aduce multa roada." Moartea
nu e in zadar. Are un sens. Aduce roada.
Versetul 25: Da, daca ne iubim vietile, ni le vom pierde; si da, trebuie sa ne uram vietile
in lumea aceasta. Dar de ce? Care va fi rezultatul? Acela ca le vom putea pastra pentru
viata vesnica. "Cine isi uraste viata in lumea aceasta, o va pastra pentru viata vesnica."
Lucrurile la care renuntam pentru Hristos, El le va pune din nou in mainile noastre,
impreuna cu slava. Nu poti depasi prin sacrificiile tale generozitatea invierii Sale.
Versetul 26a: Da, trebuie sa-L urmam la Calvar. Dar care va fi rezultatul? "Si unde sunt
Eu, acolo va fi si slujitorul Meu." Isus a folosit chiar aceste cuvinte cu o alta ocazie (Ioan
14:3), cu referire la cer: "Eu Ma duc sa va pregatesc un loc, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti
si voi." Daca Il urmam la Calvar, vom fi cu El si in cer.
Versetul 26b: Da, trebuie sa devenim slujitorii Lui. Dar ce face Tatal pentru slujitorul
Lui? "Daca-Mi slujeste cineva, Tatal il va cinsti."
Deci, nu pierde din vedere gloria, in aceasta viata grea de crestin.
- Murim;
- Ne uram vietile in lumea aceasta;
- Il urmam pe Isus in drumul spre Calvar;
- Devenim slujitori.
Dar atunci cand facem aceste lucruri, descoperim ca
- Aducem multa roada;
- Ne pastram vietile pentru viata vesnica;
- Ne alaturam lui Isus acolo unde este El, in slava;
- Tatal ne cinsteste.
Cel putin pentru acest barbat de aproape 50 de ani, cele de mai sus descriu modul in care
doresc sa-mi traiesc cei cativa ani care mi-au mai ramas in aceasta lume, si modul in care
doresc sa-mi petrec vesnicia. Va invit sa fiti alaturi de mine. Nu va fi usor, dar va avea o
semnificatie.
Inainte de trezire si rodire: moartea

Ne rugam pentru trezire in partasia noastra, din Saint Paul pana in Minneapolis si in toata
lumea - ca Dumnezeu sa vina cu o putere care sa marturiseasca despre El si sa faca din
Biserica Sa o Biserica vibranta, puternica, curajoasa, plina de bucurie si radicala in
loialitatea fata de El. Cand mi-am amintit acest text (Ioan 12:24-26) sambata trecuta, el a
venit cu forta unui avertisment si a unei invitatii: Ai grija cum te rogi pentru trezire. De
ce? Pentru ca inainte sa vina viata trezirii vine moartea rasplatii. Ai grija cum te rogi
pentru o mai mare rodire in slujirea ta si in viata ta personala. De ce? Pentru ca numai
daca grauntele de grau cade pe pamant si moare, el aduce multa roada. Ia bine seama la
ce ceri. Dar daca esti pregatit, te invit sa urmaresti aceste lucruri. Aceasta e cea mai
semnificativa viata de pe planeta. Nu sunt multi cei ce sunt dispusi fie si sa se gandeasca
la ea. Dar ti-o ofer in Numele lui Isus.
Asa ca m-am intrebat cu toata seriozitatea, si vreau sa va cer sa va intrebati impreuna cu
mine in aceasta dimineata: "Ce trebuie sa moara in mine?" Ce trebuie sa moara pentru ca
viata mea si slujirea mea sa aduca multa roada? Trebuie sa trecem printr-o moarte
colectiva ca sa putem aduce multa roada? Ce trebuie sa moara in biserica noastra ca sa
putem aduce multa roada? E o intrebare infricosatoare - atat la modul personal cat si la
cel colectiv.
Are multe de-a face cu dragostea. Asta voi incerca sa va arat saptamana viitoare din 1
Corinteni 13:4-7 - cum dragostea este cea mai importanta parte a acestei morti. Adica,
atunci cand tot ce trebuie sa moara a murit, ce ramane in viata este dragostea. A fost o
descoperire uimitoare pentru mine atunci cand am comparat Ioan 12:24-26 cu 1 Corinteni
13:4-7. Asta vom face saptamana viitoare.
Planuiam sa o fac saptamana aceasta. Dar cu cat ma gandeam mai mult la acest subiect al
mortii de dragul rodirii, cu atat mai mult am simtit nevoia sa vad acest lucru din
perspectiva mai larga a ce inseamna sa fii crestin. Nu vreau sa ramaneti cu impresia ca
acest cuvant din partea Domnului este unul mic, neinsemnat. Acest cuvant despre moarte
si urarea vietii in aceasta lume nu este unul marginal. E unul central. De aceea, dati-mi
voie sa ma apropii de sfarsitul intalnirii de astazi aratandu-va la ce ma refer.
Sunt doua puncte clare.
Primul, daca esti crestin, tu deja ai murit. Aceasta nu e a doua sau a treia etapa in viata
crestina. Asta inseamna sa devii un crestin. A deveni crestin inseamna sa mori. Iata
textele cheie: Galateni 5:24,
Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si
poftele ei.
Observati timpul verbului: daca suntem ai lui Hristos (adica, daca suntem crestini
adevarati), iata ce s-a petrecut cu noi. Firea noastra - acea veche persoana, razvratita,
necredincioasa si egoista care eram, despartiti de Hristos - a fost rastignita. In alte
cuvinte, atunci cand ne-am pus credinta in Hristos, am fost uniti cu El iar ce a

experimentat El, am experimentat si noi (Romani 6:5). Moartea Lui a devenit moartea
noastra, astfel incat viata Lui sa poata deveni viata noastra.
Nu intrati in panica aici, gandindu-va: "O, nu se poate, eu inca am unele tendinte spre
razvratire, necredinta si egoism." Asa e, si eu le am. Dar nu lasati ca experienta voastra sa
devina autoritatea principala aici. Cuvantul lui Dumnezeu spune: "Cei ce sunt ai lui
Hristos, si-au rastignit firea pamanteasca." E un lucru pe care noi suntem chemati sa-l
credem si sa-l traim.
Sau ganditi-va la cuvantul din Coloseni 3:3,
Caci voi ati murit, si viata voastra este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu.
Asta ti s-a intamplat cand ai devenit crestin. Aceasta e semnificatia botezului tau:
Noi deci, prin botezul in moartea Lui, am fost ingropati impreuna cu El, pentru ca, dupa
cum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, tot asa si noi sa traim o viata noua
(Romani 6:4).
A deveni crestin implica o moarte decisiva fata de cele vechi si o innoire a vietii,
umbland prin credinta impreuna cu Hristos. Pavel exprima acest lucru in Galateni 2:20
astfel:
Am fost rastignit impreuna cu Hristos, si traiesc... dar nu mai traiesc eu, ci Hristos
traieste in mine. Si viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui
Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine.
Vechiul meu Eu necredincios a murit; eu, cel care traiesc acum, traiesc prin credinta
(clipa de clipa) in Hristos.
Deci atunci cand ma intreb si va intreb despre moarte ca mijloc al trezirii, trebuie sa
intelegem ca nu vorbim despre a deveni crestini inca o data. Nu negam faptul ca ceva
glorios ni s-a intamplat, ceva decisiv, ceva deja infaptuit, o data pentru totdeauna. S-a
intamplat. Am fost uniti cu Hristos de catre Duhul Sfant, am murit impreuna cu El si
umblam in viata cea noua impreuna cu El. Viata noastra este ascunsa cu Hristos in
Dumnezeu. Ceva etern si magnific a avut loc.
De ce intreb atunci, cand spun: "Ce trebuie sa moara in mine ca sa pot aduce mai multa
roada ca tata, sot si pastor? Ce trebuie sa moara in noi ca biserica pentru a fi mai
roditori?" Am afirmat cu cateva clipe mai inainte ca sunt doua puncte clare in aceasta
privinta. Primul a fost: daca esti crestin, tu deja ai murit.
Acum, al doilea este: Daca esti crestin, Dumnezeu te cheama sa mori zilnic. Sau, daca
nu-ti plac paradoxurile, Dumnezeu ne cheama sa experimentam practic in viata de zi cu
zi adevarul despre pozitia noastra in Hristos. In Hristos noi suntem morti fata de pacat iar
vietile noastre sunt ascunse cu Hristos in Dumnezeu. Pentru ca aceasta e pozitia ta din

punctul de vedere al lui Dumnezeu, pune aceste lucruri in experienta practica. De fapt,
aplicarea practica a acestui adevar prin puterea Duhului Sfant (Romani 8:13) este dovada
ca aceasta e pozitia ta.
Unde gasesc acest al doilea punct in Biblie? Mai intai, il gasesc in cuvintele lui Isus din
Luca 9:23,
Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi,
si sa Ma urmeze.
Cuvintele "in fiecare zi" ne arata ca mersul pe urmele lui Isus inseamna o moarte zilnica,
nu doar o moarte o data pentru totdeauna. In fiecare zi eu trebuie sa experimentez in
practica adevarul despre pozitia mea in Hristos. Eu sunt odata pentru totdeauna "rastignit
impreuna cu Hristos" (Gal. 2:20; 5:24) - aceasta e pozitia mea; viata mea este ascunsa cu
Hristos in Dumnezeu (Col. 3:3). Prin urmare, eu trebuie sa cred aceasta realitate, sa
actionez pe baza ei si sa o experimentez. Trebuie sa devin in practica ceea ce sunt in
pozitia mea. Iar practica este cea care confirma realitatea pozitiei.
Celalalt loc in care gasesc acest adevar este in epistolele apostolului Pavel. In Romani 6,
dupa ce spune in versetul 5 ca "ne-am facut una cu El [Hristos] printr-o moarte
asemanatoare cu a Lui," si dupa ce spune in versetul 6 ca "omul nostru cel vechi a fost
rastignit impreuna cu El", in versetul 11 el spune: "Socotiti-va morti fata de pacat, si vii
pentru Dumnezeu, in Isus Hristos, Domnul nostru." Cu alte cuvinte, sunteti morti
impreuna cu Hristos - aceasta e pozitia voastra; prin urmare, "socotiti-va morti fata de
pacat" - demonstrati pozitia voastra prin practica voastra.
Acelasi lucru il gasim si in Coloseni 3. Dupa ce spune in versetul 3 ca "voi ati murit, si
viata voastra este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu," in versetul 5 el spune:
De aceea, omorati madularele voastre [ale trupului vostru pacatos] care sunt pe pamant:
curvia, necuratia, patima, pofta rea, si lacomia.
Voi ati murit iar pozitia voastra este in Hristos. Experimentati acum aceasta moarte in
lupta voastra cu pacatul. Omorati-va eul vostru pacatos. Aratati cine sunteti cu adevarat in
Hristos increzandu-va in promisiunile Lui, mai presus de orice altceva.
Vreau sa vedeti slava din ce inseamna sa fii un crestin. Nu devii crestin indepartand prin
faptele tale toate lucrurile fata de care trebuie sa mori. Devii crestin prin lucrarea decisiva
a lui Dumnezeu in tine si prin supunerea decisiva fata de Isus Hristos, lucrare prin care,
prin credinta in El, El devine inlocuitorul tau si Domnul tau. Apoi urmeaza o experienta
de-o viata de devenire in practica a ceea ce esti prin pozitia ta. Iar aceasta devenire numita sfintire - intareste siguranta realitatii a ceea ce esti.
Deci, intrebarile pe care vreau sa mi le pun si sa vi le pun sunt:

- Exista vreun lucru fata de care Dumnezeu ma cheama sa mor, ca sa pot experimenta mai
deplin pozitia mea in Hristos, ca sa-L pot vedea pe Hristos mai clar si sa-L prezint intr-un
mod mai convingator?
- Ma lupt eu impotriva naturii mele de crestin incercand sa mentin in viata vreun lucru pe
care Dumnezeu l-a condamnat la moarte atunci cand am devenit crestin?
- Oare slabiciunile mele ca tata, sot sau martor se datoreaza vreunui lucru care trebuie sa
moara in mine - vreun vechi obicei, un pacat secret, vreo radacina de mandrie, vreo teama
de a arata ridicol, vreo nevoie disperata dupa aprobarea celorlalti, vreo dorinta de
imbogatire?
Saptamana viitoare vreau sa impartasesc cu voi ce mi-a aratat Domnul despre modul in
care moartea aceasta se rezuma de fapt la dragostea noastra unul pentru celalalt. Dar in
dimineata aceasta, haideti sa ne intrebam cat se poate de serios: exista vreun lucru care
impiedica rodirea mea in Hristos - ceva care ma impiedica sa-L vad si sa-L prezint
celorlalti - vreun lucru fata de care trebuie sa mor? Doamne, arata-ne care este acel lucru;
iar noi vom asculta Cuvantul si il vom omori prin Duhul Sfant (Romani 8:13).
Copyright 1995 John Piper
Tradus si tiparit cu permisiune de Desiring God Ministries.
Pentru mai multe informatii despre Desiring God Ministries, contactati-ne pe adresa:
Desiring God Ministries
720 13th Avenue South
Minneapolis, MN 55415
612.338-8611 X230
612.338-4372 FAX
mail@desiringgod.org
www.desiringgod.org
Tradus de Florin Vidu

Cuprins | Studii Biblice

25 iunie 1995
Biserica Baptista Bethlehem
Pastor John Piper

CEA MAI MARE DINTRE ACESTEA

ESTE DRAGOSTEA

Moartea ca mijloc de a iubi (Partea a 2-a)

(1 Corinteni 13:4-7)
Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste;
dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta
folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de neleguire, ci se bucura
de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.

Introducere: "Daca grauntele de grau..."

Acum doua saptamani cred ca Domnul mi-a dat un cuvant pentru noi din Ioan 12:24-26.
Adevarat, adevarat, va spun, ca, daca grauntele de grau, care a cazut pe pamant, nu
moare, ramane singur; dar daca moare, aduce multa roada. Cine isi iubeste viata, o va
pierde; si cine isi uraste viata in lumea aceasta, o va pastra pentru viata vesnica. Dacami slujeste cineva, sa Ma urmeze; si unde sunt Eu, acolo va fi si slujitorul Meu. Daca-mi
slujeste cineva, Tatal il va cinsti.
Am vazut ca exista in acest text patru promisiuni mari si patru cerinte cutremuratoare:
- Viata ta va aduce roada,
daca ea cade ca o samanta in pamant si moare.
- Iti vei pastra viata pentru viata vesnica,
daca iti urasti viata in lumea aceasta.
- Vei fi cu Isus acolo unde este El,
daca Il urmezi - la Calvar.
- Dumnezeu Tatal te va cinsti,
daca Il slujesti pe Isus.
Si astfel am incheiat data trecuta cu intrebarea: Cum trebuie atunci sa mor ca tata, sot sau
pastor, ca sa pot aduce roada? Cum trebuie sa murim ca biserica pentru a putea aduce
roada? Ne rugam pentru trezire - pentru o mare redesteptare in biserica noastra, in orasul
nostru si in intreaga miscare crestina. Dar am vazut ca, daca vrem sa fim treziti la viata cu
puterea de a aduce roada, moartea va trebui sa vina inaintea trezirii. Daca vrem sa Il
vedem pe Hristos si sa Il prezentam pe Hristos in aceasta vara, trebuie sa si murim
impreuna cu Hristos.
Acum, cineva ar putea auzi cuvintele lui Isus din Ioan 12:24-26 si ar putea intreba:
Contrazice aceasta mantuirea prin har, prin credinta?
- Mori ca sa poti aduce roada.
- Uraste-ti viata in lumea aceasta ca sa ai viata vesnica.
- Urmeaza-L pe Isus ca sa poti fi impreuna cu El in slava.
- Slujeste-L ca sa fii cinstit de Tatal Sau.
Cum ramane atunci cu Ioan 3:16?
Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca
oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.

Dar acum Isus spune in Ioan 12:25, "Cine isi uraste viata in lumea aceasta, o va pastra
pentru viata vesnica." Deci, avem viata vesnica crezand in Isus, sau urandu-ne vietile in
lumea aceasta? Oare Ioan 12:25 contrazice Ioan 3:16?
Raspunsul este nu, Ioan 12:25 defineste Ioan 3:16. Isus intelege prin "credinta in Isus"
ceva mult mai adanc si cu o putere de a transforma vietile mai mare decat realizam noi
adesea. Una din marile pasiuni ale vietii mele este sa descoper ce este adevarata credinta
mantuitoare si sa invat cum sa traiesc prin ea. Cand Isus spune ca viata vesnica am
primit-o ca un dar prin credinta, iar apoi spune ca avem viata vesnica daca ne uram
vietile in lumea aceasta, El nu anuleaza credinta, ci o clarifica.
Cand spune ca trebuie sa murim ca samanta aruncata in pamant, ca trebuie sa ne uram
vietile in lumea aceasta, ca trebuie sa ne luam crucea si sa-L urmam pe drumul spre
Calvar, si ca trebuie sa-L slujim pe El, nu banii (pentru ca nimeni nu poate sluji la doi
stapani), El de fapt descrie modul de viata al credintei.
De aceea El poate asocia cu acest mod de viata aceleasi promisiuni pe care le asociaza cu
credinta. "Crede in Isus si nu vei pieri, ci vei avea viata vesnica," si "Uraste-ti viata in
lumea aceasta si ti-o vei pastra pentru viata vesnica." Mai intai, promisiunea vietii
vesnice este acordata actului credintei. Apoi, promisiunea vietii vesnice este acordata
actului prin care iti urasti viata in lumea aceasta. Motivul pentru care amandoua sunt
adevarate este pentru ca credinta are intotdeauna ca efect urarea vietii din lumea aceasta.
E modul de viata al credintei. E dovada ca credinta este vie si reala. Credinta Il pretuieste
pe Hristos atat de mult incat alte comori care Il concureaza mor fata de noi si noi murim
fata de ele. Aceasta moarte fata de lume (asa cum o numeste Pavel in Galateni 6:14) are
ca rezultat decizii care adesea in ochii lumii par ca si cum ti-ai uri viata.
Dar aceasta moarte fata de lume nu inseamna sa castigi sau sa meriti viata vesnica prin
privatiuni si sacrificii personale autoimpuse, sau prin disciplinele spirituale ale vietii
crestine. Nu poti castiga sau merita vreun lucru de la Dumnezeu, pentru ca tu esti deja al
Lui, cu tot ce ai. Mantuirea este prin har, prin credinta. Iar toate aceste lucruri sunt dovezi
si marturii ale credintei adevarate.
Ura pentru vietile noastre; Dragoste unul pentru altul
Intrebarea de astazi este: ce are a face aceasta moarte ca o samanta si aceasta urare a
vietilor noastre in lumea aceasta cu dragostea unul pentru altul? Am inceput seria despre
dragoste in 12 martie cu textul din 1 Corinteni 13 - acest maret capitol al dragostei. Astazi
voi incheia seria in acelasi capitol - chiar daca de fapt toate predicile din Biblie sunt
predici despre dragoste - temelia ei, sau imputernicirea ei, sau natura ei, sau formele ei,
sau motivatiile ei, sau scopurile ei. Totul se raporteaza la dragoste. De aceea nu renuntam
la ea.
Va invit sa deschideti la 1 Corinteni 13:4-7. Pavel ne ofera aici 15 descrieri a ceea ce este
dragostea. Iar ce m-a izbit a fost modul in care efectiv toate acestea implica ce Isus a
numit moartea sau urarea vietii in lumea aceasta.

- Dragostea este indelung rabdatoare,

- este plina de bunatate:
- dragostea nu pizmuieste;
- dragostea nu se lauda,
- nu se umfla de mandrie,
- (5) nu se poarta necuviincios,
- nu cauta folosul sau,
- nu se manie,
- nu se gandeste la rau,
- (6) nu se bucura de neleguire, ci
- se bucura de adevar,
- (7) acopera totul,
- crede totul,
- nadajduieste totul,
- sufera totul.
Ne rugam pentru trezire. Va trebui sa arate in felul acesta atunci cand va veni, altfel nu va
fi de la Duhul Sfant - dragostea este roada pe care El o aduce. Deci, daca suntem pe
drumul cel bun - acela ca inaintea trezirii trebuie sa vina moartea - atunci nu vom fi
surprinsi sa vedem ca inainte sa poata exista dragostea trebuie sa existe moartea, sau ca
dragostea este o forma a mortii.
Haideti sa luam cateva exemple ca sa puteti vedea aceste lucruri in text.
Luati din versetul 4 descrierea "Dragostea e indelung rabdatoare" si din versetul 5
"Dragostea nu se manie." Mai literal, versetul 4 spune: "Dragostea rabda vreme
indelungata." Expresia din versetul 5 este de asemenea tradusa prin "Dragostea nu se
manie cu usurinta" (NIV - Noua Versiune Internationala) sau "Dragostea nu este
suparacioasa" (RSV - Versiunea Standard Revizuita). Vedeti deci ca aceste doua descrieri
ale dragostei sunt fete diferite ale aceleasi monede: pe de-o parte "nu se manie cu
usurinta, nu este suparacioasa" iar pe de alta parte "e indelung rabdatoare, rabda vreme
indelungata."
Acum, prin natura noastra nici unuia dintre noi nu ne place sa fim intrerupti atunci cand
lucrurile merg bine. Nu ne place sa ne amanam planurile. Toti ne dorim o viata lipsita de
griji si avem tendinta sa ne suparam atunci cand planurile noastre atat de bine intocmite
merg prost. Nu ne plac blocajele de trafic pe autostrada atunci cand trebuie sa ajungem la
o intalnire. Nu ne place zapuseala din masina in timpul concediului. Nu ne place sa fim
treziti de plansetele copiilor in timpul noptii. Nu ne place atunci cand Posta ne rataceste
cecurile pe care trebuia sa le primim. Ne place atunci cand viata curge conform planurilor
si placerilor noastre. Iar atunci cand nu e asa, prin natura noastra ne infuriem, ne
plangem, protestam, murmuram, suntem suparati si gata sa-i criticam pe altii.
Pavel insa ne spune: "Dragostea este indelung rabdatoare... nu se manie (cu usurinta)."
Cum ramane atunci cu aceasta parte a noastra care nu are rabdare - se aprinde usor - si
fara sa stea prea mult pe ganduri se manie, se plange, protesteaza, murmura, se supara si

ii critica pe altii? Raspunsul este: trebuie sa moara. A iubi in felul acesta inseamna a muri.
Daca vreau sa fiu o astfel de persoana, ceva in mine trebuie sa moara. Dorinta mea
puternica pentru o viata lipsita de griji trebuie sa moara. Nevoia mea de un orar fara
intreruperi trebuie sa moara. Pretentia ca frustrarile si piedicile sa dispara din calea mea
trebuie sa moara.
Pur si simplu nu putem iubi in felul pe care il descrie Pavel pana cand nu murim.
Sau luati descrierile dragostei din mijlocul versetului 4: "Dragostea nu se lauda, nu se
umfla de mandrie." La toti ne place sa fim laudati. Ne place sa fim admirati. Ne place
atunci cand oamenii ne observa succesele si ne trec cu vederea esecurile. Ne place sa-i
auzim pe altii spunand lucruri frumoase despre noi. Dar nu ne place atunci cand oamenii
isi bat joc de noi, ne critica, rad de noi sau ne umilesc.
De aceea, am dezvoltat strategii prin care sa ne minimalizam esecurile si sa ne
maximalizam succesele. Avem tendinta sa atragem atentia catre unele si sa le acoperim pe
celelalte. Exista metode primitive de a face acest lucru, cum ar fi lauda de sine fatisa,
plimbatul tantos, trufia lipsita de griji exprimata prin felul de a vorbi, sau pur si simplu
aroganta obraznica. De fapt, in America viciul laudei de sine s-a transformat intr-o virtute
a spectacolelor de divertisment.
Dar exista si metode mai subtile, mai rafinate si mai acceptabile de exprimare a mandriei
- cum ar fi revenirea repetata in timpul discutiei la propria persoana, la realizarile noastre,
sau chiar si mai subtil, atunci cand vorbim permanent despre ranile provocate de altii,
despre tristetea noastra sau despre cat de rau ne merge. Atat mila fata de sine cat si lauda
de sine, amandoua sunt forme ale mandriei: una este mandrie in inima celui slab, iar
cealalta este mandrie in inima celui puternic.
Pavel spune: "Dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie." Adica, nu vorbeste mult
despre sine, nu se umfla in pene din pricina realizarilor proprii si nu este prea preocupata
de durerile sale. Dragostea este indreptata catre ceilalti, nu catre propria persoana. Asta
inseamna ca o dorinta aprinsa trebuie sa moara in inimile noastre, daca vrem sa iubim.
Nu ne umflam in pene pentru ca asa decidem noi. Suntem asa din cauza naturii umane
pacatoase. Aceasta vine din adancul a ceea ce suntem, niste fiinte umane corupte. Daca
dragostea este smerita si indreptata spre ceilalti, atunci dragostea este moarte. Eu, cel care
iubesc lauda, inaltarea propriei persoane, atentia celorlalti, care ma plang si suspin, care
imi plang de mila, trebuie sa mor.
De aceea a spus Isus: "Daca grauntele de grau, care a cazut pe pamant, nu moare, ramane
singur - singur in inchisoarea sa egocentrica, increzator in sine, plin de importanta; - dar
daca moare, aduce multa roada" - roada dragostei si toti oamenii care Il vor vedea pe
Hristos in acea dragoste.
Sau luati expresia cheie din versetul 5: "Dragostea nu cauta folosul sau." Nu cred ca
aceste cuvinte inseamna ca e gresit sa doresti sa fii fericit. Pentru ca in versetul 3 Pavel
argumenteaza ca, daca nu iubesti, nu-ti foloseste la nimic. Deci, nu e gresit sa doresti

lucruri cu adevarat folositoare. El spune de fapt ca dragostea nu-si cauta propriile interese
private, fara sa tina cont de binele altora. Dragostea isi cauta bucuria si folosul in binele
altora, nu doar in propria satisfactie.
Cand Pavel spune: "Dragostea nu cauta folosul sau," el nu spune ca nu trebuie sa lupti
pentru propriile convingeri - Pavel a murit pentru convingerile sale. El spune ca trebuie
sa fii sigur ca taria convingerii tale este direct proportionala cu convingerea ca ea este a
lui Dumnezeu, nu doar a ta. In masura in care preferinta ta este a ta si nu o gasesti
suficient argumentata in Cuvantul lui Dumnezeu, in aceeasi masura trebuie sa nu te
grabesti sa ti-o impui si sa nu te superi atunci cand ceilalti nu ti-o impartasesc.
"Dragostea nu cauta folosul sau." Ea cauta binele celor multi, nu doar propriul confort.
Deci, daca vrem sa iubim, trebuie sa murim "fata de noi insine." Dragostea nu cauta
folosul sau. Ce face ea? Moare fata de ea insasi. "Daca grauntele de grau, care a cazut pe
pamant, nu moare, ramane singur; dar daca moare (fata de sine insusi), aduce multa
roada."
O aplicatie practica
Haideti sa luam ca exemplu al acestui adevar viata noastra de inchinare. E reala, nu ceva
ipotetic intre noi. Ne inchinam altfel in timpul verii decat o facem in timpul anului scolar.
Iar cel mai important lucru nu e muzica sau forma, ci dragostea. Cum ne vom relationa
unii la ceilalti in timpul acestui sezon diferit? Schimbarea din timpul verii e intentionata.
Nu e decizia Grupului Principal de Planificare, ci e a conducerii si a batranilor. Exista
mai multe motive pentru aceasta. Voi mentiona unul dintre ele.
Inainte de incheierea acestui an, un grup de actiune, derivat din Grupul Principal de
Planificare, se va forma si va alcatui in detaliu modul in care noua Declaratie de Viziune
va afecta viata noastra de inchinare impreuna. Acest lucru, la randul lui, va stabili pe cine
numim ca lider muzical si de inchinare. Prin faptul ca ne inchinam diferit in timpul verii,
noi oferim acestui grup de actiune, ca si celorlalti dintre noi, o sansa reala sa vedem ce
inseamna sa ne apropiem de Dumnezeu in felul acesta duminica dimineata. Timp de 15
ani, ne-am apropiat de Dumnezeu duminica dimineata in acelasi fel. Acum, timp de
aproape 12 saptamani, ne vom apropia de Dumnezeu intr-un mod diferit. Nimeni nu e
perfect. Cel care conduce cu siguranta ca nu e perfect. Dar, cand vara se va sfarsi, grupul
de actiune va intelege mult mai bine modul in care Biserica Bethlehem Il poate intalni pe
Dumnezeu cu mai mare putere - pentru Slava Lui si pentru bucuria noastra.
Problema principala care ne sta inainte nu este forma inchinarii noastre, ci dragostea
noastra. "Dragostea nu cauta folosul sau." Dragostea moare fata de ea insasi. Sunt sute
intre noi care se bucura, unii pana la lacrimi, atunci cand ne apropiem si ramanem in
prezenta Domnului asa cum suntem, pentru primele 30 de minute ale acestor servicii din
timpul verii. Este un mod potrivit pentru ei. Ii ajuta. Exprima sentimentele pe care le au
pentru Domnul. Vindeca, zideste si intareste. Dar mai mult decat orice, ii ajuta sa se
concentreze asupra lui Dumnezeu, sa se apropie de El si sa stea in partasie cu El. Multi

dintre acesti oameni "nu si-au impus propria vointa" de ani de zile. Ei s-au supus vointei
celorlalti. S-au supus modului pe care ceilalti l-au considerat bun si folositor.
Acum, in aceasta vara, lucrurile se schimba, iar testul este sa vedem daca cei ce prefera
celalalt mod vor fi rabdatori si se vor supune, cel putin pentru o vreme, in dragoste.
"Dragostea este indelung rabdatoare si plina de bunatate... Dragostea nu se manie...
Dragostea nu cauta folosul sau."
Am inceput aceasta serie despre dragoste cu un citat al lui Francis Schaeffer care spune in
esenta ca, atunci cand exista pareri diferite printre crestini, avem o ocazie de aur sa
aratam lumii cum ne iubim unii pe altii. Divergentele nu inseamna sfarsitul dragostei, ele
constituie o ocazie pentru dragoste. Asta inseamna o ocazie pentru moarte. Unul din
motivele pentru care e atat de usor sa te retragi dintr-o problema in loc sa o rezolvi este ca
pentru aceasta nu trebuie sa mori.
Dar in ultimele doua saptamani am vazut ca, inainte sa poata veni trezirea, trebuie ca in
fiecare din noi sa vina moartea, si inainte sa putem vedea o mare renastere a dragostei, va
trebui sa murim.
- A fi indelung rabdatori inseamna sa murim fata de dorinta dupa o viata lipsita de griji.
- A nu pizmui inseamna sa murim fata de dorinta dupa o dragoste neimpartasita.
- A nu ne lauda inseamna sa murim fata de dorinta de a atrage atentia asupra succeselor
proprii.
- A nu ne purta necuviincios inseamna sa murim fata de dorinta sa ne exprimam libertatea
intr-un mod provocator.
- A nu cauta folosul nostru inseamna sa murim fata de influenta propriilor preferinte.
- A nu ne mania inseamna sa murim fata de dorinta de a fi lipsiti de frustrari.
- A nu ne gandi la rau inseamna sa murim fata de dorinta de razbunare.
- A acoperi totul si a suferi totul inseamna sa murim fata de dorinta sa fugim de suferinta
supunerii.
Deci, chemarea Domnului pentru vietile noastre in aceste saptamani si in aceasta vara, si
in timp ce ne adunam impreuna in aceasta seara ca sa cautam cu seriozitate trezirea si
plinatatea lui Dumnezeu, este: suntem noi gata sa platim pretul dragostei? Dragoste
acasa, dragoste la birou, dragoste printre vecini, dragoste in grupul de credinciosi?
Suntem gata sa murim? Daca suntem atat de multumiti de tot ce este Dumnezeu pentru
noi in Hristos, atunci promisiunile se vor implini cu siguranta: vom aduce multa roada,
vom trai vesnic, vom fi cu Domnul, iar Tatal ne va cinsti.
Cand Isus cheama pe cineva, spunea Dietrich Bonhoeffer, El il cheama sa vina si sa
moara. Vino. Considera-te mort fata de pacat si viu pentru dragoste.
Copyright 1995 John Piper
Tradus si tiparit cu permisiune de Desiring God Ministries.
Pentru mai multe informatii despre Desiring God Ministries, contactati-ne pe adresa:
Desiring God Ministries
720 13th Avenue South

Minneapolis, MN 55415
612.338-8611 X230
612.338-4372 FAX
mail@desiringgod.org
www.desiringgod.org
Tradus de Florin Vidu

<--Studii Biblice

<--Studii Biblice

<--Studii Biblice

Prima Calatorie Misionara a Apostolului Pavel

*Apasati pe numerele de pe harta

A Doua Calatorie Misionara a Apostolului Pavel

*Apasati pe numerele de pe harta
INCLUDEPICTURE "http://www.rcrwebsite.com/maps/paul2nd.jpg" \*

MERGEFORMATINET

[ HYPERLINK "http://www.rcrwebsite.com/maps/paulidx.htm" Inapoi la Index]

[ HYPERLINK "http://www.rcrwebsite.com/maps/paul3.htm" A Treia Calatorie]
HYPERLINK "http://www.rcrwebsite.com/studii.htm" <--Studii Biblice

[Inapoi la Index] [A Doua Calatorie]

<--Studii Biblice

A Treia Calatorie Misionara a Apostolului Pavel

*Apasati pe numerele de pe harta

[Inapoi la Index] [A Patra Calatorie]

<--Studii Biblice

A Patra Calatorie a Apostolului Pavel

*Apasati pe numerele de pe harta

[Inapoi la Index]
<--Studii Biblice