Implicarea moral a arhitectului n viaa oraului

10. Descriei implicarea moral a arhitectului n viaa oraului contemporan. Exemplificai situaii
concrete.
Ca arhitecti, rareori avem sansa sa ni se incredinteze proiecte unde placerea, implicarea si entuziasmul
beneficiarului in realizarea constructiei, dorinta si inclinatia lui pentru perfectiune sa fie atat de motivante.
In ceea ce ma priveste , arhitectura si realizarea proiectelor nu pot fi decat o solutie specifica pentru un sit
dat, un context, unde trebuie pastrate echilibrul locului si peisajului, identitatea lui . Spaiul este
definitoriu pentru un arhitect. Stpnirea acestuia, modelarea lui sau dimensionarea acestuia definesc
valenele profesionale. Toate celelalte elemente, precum decoraiile, culorile, sunt farduri efemere, care n
timp se uzeaz moral i fizic, se pot schimba cu moda zilei.
Arhitectul simte c omul trebuie s triasc, s munceasc s se recupereze i se strduiete s creeze
spaii adecvate fiecrei necesiti pe care s le foloseasc n siguran. Organizarea spaial, detaliile de
execuie i decoraiile, materialele de construcii completeaz valenele unei cldiri fcnd-o mai
agreabil, mai optimist.
Ceea ce creeaz arhitectul nu e numai pentru sine, ci rspunde unei societi. Din pacate muli ncep s
acorde cea mai mare importan formei, n dauna socialului i a umanului. Rolul arhitectului este de a
ajuta fiinele umane, de a realiza ceva care s-i ajute pe oameni s triasc mai bine, care s aduc puin
confort n vieile lor, s le ofere condiii corecte sau decente. Pentru arhitecii din ziua de astzi este o
datorie sau, cel puin, o provocare s i regndeasc/reconsidere/reconfigureze acest rol.
Si ce este pana la urma un oras ?
Dicionarul explicativ al limbii romne (DEX) definete oraul astfel: Oraul este o form complex de
aezare omeneasc cu dimensiuni variabile i dotri industriale, avnd de obicei funcie administrativ,
industrial, comercial, politic i cultural. Termenul ora este de asemenea asociat cu centrul, zona
cea mai intens construit i locuit a unui ora. Oraele contemporane ns, cu greu se nscriu n aceast
definiie strict. i totui, fie c este vorba de turnuri nalte, de autostrzi suspendate, de mari piee
publice sau de iruri nesfrite de blocuri, cu toii recunoatem un ora n momentul n care l vedem. Una
dintre caracteristicile de baz care difereniaz ORAUL de o aezare rural este mrimea, mai ales
mrimea neleas ca numr de oameni care triesc n imediat vecintate unii fa de ceilali. De aceea
putem spune c oraele sunt n primul rnd aglomerri de oameni. Marile aglomerri de oameni
caracteristice oraelor contemporane dau natere unor peisaje urbane tipice cum ar fi complexele
rezideniale de mari dimensiuni, centrele de afaceri, marile centre comerciale, infrastructura de transport
supradimensionat. O alt caracteristic a oraului este complexitatea. Complexitatea oraelor nu este
ceva uor de definit, i de fapt tot materialul care urmeaz nu va face dect s ncerce s ofere portie prin
care s observm i poate chiar s nelegem aceast complexitate.
Dincolo de structura unui oras contemporan apare problema in care constientizarea binelui in ceea ce
priveste orasul, aportul pe care il aduce arhitectura sa, a arhitectului si formarea unui intreg , a
vecinatatilor , a mediului trebuie rezolvata iar implicarea sa in toate acestea este un esentiala .
In masura in care se poate defini orasul, in formula consacrata temporal-istorica si socio-culturala, ca
fiind alcatuit dupa logici de articulare a cadrului construit, care se intemeiaza pe solidarizarea
elementelor construite inre ele si cu contextul lor natural, cultural si social as adauga. Arhitectura ,

componenta sistemica esentiala, fiind cea care, la randul sau, asa cum afirma Alberti , se constituie in
cauza a adunarii oamenilor, subliniind astfel raportul fondator pe care acesta il stabileste cu fiinta lor
sociala.1
De exemplu o problema este vecinatatea prin afinitate sau vecinatatea-fortata/impusa ; despre vecinatatearavnita si cea care te tine prizonier, reflectand in primul rand relatia intre individ/familie si comunitate,
cu precadere in dimensiunea ei economica.
Asa cum afirma Jun Hashimoto Cand arhitectii citesc si inteleg o zona rezidentiala si participa la
viitorul ei proiectand o casa, ei stimuleaza vecinatatea imediata si , astfel, creeaza un nou context care va
trebui la randul sau sa fie citit si inteles de un alt arhitect . Implicarea directa a arhitectului poate
influenta viitorul deoarece un oras prietenos cu copilul incearca sa-I faca pe acestia nu doar sa creasca in
orase, ci impreuna cu mediul construit 2. Este vorba, de asemenea, de capabilitatea orasului de a genera
locuri urbane relevante pentru copilarie. Se poate cataloga acest demers drept o incercare de a-I face pe
copii sa se simta ca acasa cu propriile lor povesti intr-un mediu construit din perspectiva adultilor privind
lumea. De exemplu in trecut cand populatia crestea, orasul medieval isi construia noi ziduri de fortificatie
in afara celor vechi si orasul crestea si el . Vechile ziduri ramaneau in interior, inutile. De-o parte si de alta
a lor, vecinatatile de deosebeau ca stare , dar tot se integrau cumva, si urban, si social si copiii se jucau
impreuna.
Acum o suta de ani , o serie de admirabili arhitecti credeau ca prin imbunatatirea mediului fizic de viata
puteau influenta calitatea oamenilor. Atunci , Van de Velde spunea : Uratenia corupe ochii si inimile .Iar
de la prostul gust la infractionalitate nu mai e decat un pas.
Un loc trebuie sa aiba cat mai multe sensuri , sa nu fie un loc plin de dale de beton, ci unul cu numeroase
locuri care pot conferi diferite experienta.
De asemenea ideea structuralismului poate fi aplicata in cazul principiului sustenabilitatii si de aceea
arhitectul trebuie sa fie in stare sa transforme sau reutilizeze de-a lungul timpului cladirile de valoare,
cladirile vechi oferind noi posibilitati si in acelasi timp pastreaza vie cultura unui oras .
Astfel asistam la o modificare notabila in ceea ce priveste arhitectura care preia si adopta logica retelelor,
din punct de vedere fenomenologic, al expresiei formale si, implicit, al relatiei cu orasul si cu locuitorii
sai , arhitectul devenind piesa principala a puzzle-ului. La nivelul spatiului social, aceasta ar antrena,
subliniaza F. Choay, o mutatie corelativa a comportamentelor, scurtcircuitand experienta noastra corporala
a lumii fizice si contractul direct cu ceilalti.
Acestea fiind spuse meseria de arhitect este o meserie frumoasa. Cu ajutorul ei construiesti case, blocuri ,
birouri, mall-uri, spitale , etc. pentru oameni si oamenii respectivi locuiesc , mucesc, isi iau pauze , se
vindeca in ele. Facand toate aceste lucruri , uneori oamenii cred ca se simt bine, alteori nu prea se gandesc
ca ar trebui sa se simta in vreun fel, sau ca ar putea sa se simta si altfel, dar cel mai important este ca noi
arhitectii ar trebui sa fim importanti la detalii pentru ca avem totusi o datorie morala fata de oras si de
societate , aceea de a face locuri ce inspira , ce readuc la viata stari sufletesti si de a lasa in urma ceva
onorabil.

Note:
1. Francoise Choay, La mutation en action, Ed. De Min. des Equipements Transports et lHabitat, Paris ,
1998
2. Interviu cu arhitectul Herman Hertzberger despre viziunea sa Child-friendly

Bibliografie :
Ghid de educatie urbana volum realizat de Miruna Trc. Editura Bucureti, 2011
Revista Igloo Habitat & Arhitectura nr .82 an IV
ziarulfaclia.ro- Articol 8 decembrie 2015 : Arhitectul e cel care regleaza ritmul vietii