Sunteți pe pagina 1din 1

TUDOR ARGHEZI

PSALMUL
O, tu aceea de-altdat, ce te-ai pierdut din drumul lumii!
Care mi-ai pus pe suflet fruntea i-ai luat ntr-insul locul mumii,
Femeie rspndita-n mine ca o mireasma-ntr-o pdure,
Scris-n visare ca o slov, nfipt-n trunchiul meu: sacure,
Tu ce mi-ai prins de cntec viaa cu brae strnse de grumaji
Si m-ai oprit ca s mi-o caut la tine-n palme i-n obraji
Pe care te-am purtat brara la mna casnica-a gndirii.
Cu care-am nzuit alturi s leagan pruncul omenirii.
Pur trandafir, btut n cuie de diamant, pe crucea mea
Si care-n fiece micare pierzi cu-o petal cte-o stea.
Pmnt figduit de ceruri cu turme, umbr i bucate.

Tu care mi-ai schimbat crarea i mi-ai fcut-o val de mare,


De-mi duce bolta-nsingurat dintr-o valtoare-ntr-o valtoare,
Si armii-mi cresc n jur ct noaptea, pe ct talazul mi se-ntinde
Si ai lsat s rtceasc undele mele suferine;
Unde i minile s-ntoarc n aer caile luminii?
Unde sunt degetele tale s-mi caute-n cununa spinii?
Si oldul tu culcat n iarb, pe care plantele-l cuprind
Si-ascult-n snul tu suspinul iubirii, cucerit murind?

Tu ce nfiori pe seuri plopii cnd treci din cretet la picioare,


Si prinzi de tot ce te-ntlnete o plas calda de rcoare.
Tu ce scrutezi, scotndu-i snii pe jumatate din vestminte
Ca s-i srute focul gurii, cuprini de mini cu luare-aminte,
Pustia vremii, strbtut de oimi de scrum i de nisip,
Carora vntul le-mprumut o-nfiare fr chip;

Tu te-ai pierdut din drumul lumii ca o sgeat fr int,


Si frumuseaea ta fcut pare-a fi fost ca s m mint.
Dar fiindc n-ai putut rpune destinul ce-i pandi faptura
Si n-ai tiut a-i scoate-n cale i-a-l prvli de moarte, ura;
Ridic-i din pmnt urechea, n ora nopii, cnd te chem,
Ca s auzi, o! neuitat, neierttorul meu blestem.