Padurea Baciu acopera coasta unui deal, aflat la doar cativa kilometri de orasul

Cluj. Privita de la distanta, pare o padure obisnuita, fara nimic spectaculos. Abia
dupa ce patrunzi adanc in interiorul ei incepi sa simti un fior ciudat, produs poate
de tacerea apasatoare ce te inconjoara: in racoarea umeda nu se aude glas de
pasare si nici taraitul obisnuit al gazelor. Dar ceea ce-ti atrage in mod deosebit
atentia este forma ciudata a multora dintre copacii de acolo.

Desi se spune ca aceasta padure are peste doua secole, majoritatea trunchiurilor
sunt pricajite si crescute alandala. Stejari care, dupa aspectul scoartei, par sa
aiba cateva decenii si care, in alte locuri, s-ar fi inaltat falnic la cateva zeci de
metri, aici sunt subtiri si contorsionati in fel si chip, semanand mai curand cu
niste tufe de jnepeni, urgisiti pe crestele muntilor. Exista locuri in care mai multe
trunchiuri cresc infasurate, strans lipite, impletite parca unul in jurul celuilalt. Alti
copaci, ceva mai inalti, au o ciudata forma spiralata, semanand cu niste rufe
stoarse de mainile unui urias.

Dar cei mai ciudati dintre acesti copaci chinuiti sunt cei care, in loc sa se inalte
vertical, si-au intors varful catre sol, luand o forma semicirculara, dictata parca de
conturul unui camp de forta necunoscut.

Istoria stranie a unui biolog

Traditiile locale vorbesc, de mult timp, despre ciudateniile care se petrec in

aceasta padure. Prima atestare, oarecum oficiala, ii apartine biologului Alexandru
Sift, cel care mai tarziu si-a dedicat o mare parte a vietii studierii acestor
fenomene. Spre deosebire de majoritatea celorlalte aparitii, cea descrisa de el
pentru prima data s-a situat undeva la limita intre vizibil si invizibil.

La mijlocul anilor 70, Sift a povestit o intamplare stranie, al carei erou a fost el
insusi, in iulie 1953, pe cand era inca elev. Intr-o dupa amiaza, in cursul unei
plimbari la liziera Padurii Baciu, a observat un obiect cenusiu, de forma unui V
culcat, cu latura de 2-3 metri care cobora cu viteza catre sol. La un moment dat,
ciudatenia a aterizat exact intr-un tufis, aflat la cateva zeci de metri distanta.

Manat de curiozitate, Sift s-a repezit catre tufis, dar acolo, stupoare: desi cu
cateva clipe inainte il vazuse clar, obiectul disparuse fara urma. Mirat, pustiul a
luat un bat si a inceput sa rascoleasca tufisul in cautarea ciudatului V cazut din
cer. Spre mirarea lui, nu a gasit nici urma din obiectul vazut clar, cu doar cateva
clipe inainte. In schimb, a constatat ca batul devenea invizibil pe masura ce-l
baga in tufis. Lucrurile au luat pentru el o intorsatura dramatica in momentul in
care a vazut, cu groaza, ca nu doar ciomagul, ci si propriul sau brat se facuse
nevazut pana dincolo de cot.

Uluit, a ramas incremenit cateva clipe, timp in care totusi a avut timp sa observe
ca pe bratul sau trecerea de la vizibil la invizibil se facea gradat, cu o zona
intermediara, stravezie. Apoi, un suflu cald, iscat pe neasteptate dinspre tufis, l-a
aruncat cativa pasi inapoi. Iesit din ciudata zona de influenta manifestata in jurul
tufisului, a constatat ca mana ii redevenise vizibila si si-o putea misca
nestingherit. Ajuns acasa a inceput sa aiba dureri de cap, ameteli si frisoane. A
doua zi a facut febra si era atat de slabit incat nu s-a putut ridica din pat.

Toate aceste simptome au disparut treptat, dupa cateva saptamani. Abia dupa
multi ani a aflat ca suferintele erau aproape identice cu manifestarile maladiei
actinice care apare in cazul iradierilor radioactive.

Cercetarea padurii Baciu

Pe parcursul intregii sale vieti, Alexandru Sift a studiat straniile aparitii din
Padurea Baciu, prin toate mijloacele pe care le-a avut la indemana. A cutreierat
zona in lung si in lat si a facut, in total, peste 60.000 de fotografii in care a
surprins prezenta unor structuri invizibile cu ochiul liber. Apoi, la mijlocul anilor
70, in Cluj s-a format un adevarat colectiv de studiu, condus de profesorul Adrian
Patrut.

La randul lor, acesti specialisti au mai facut inca 15.000 de fotografii, deosebit de
interesante. Alaturi de toate acestea mai exista alte 5.000 de instantanee, facute
de alte persoane aflate intamplator in acea zona. Din pacate, dupa moartea lui
Alexandru Sift, survenita in anul 1993, cea mai mare parte a arhivei sale,
agonisite in decenii de munca asidua, a disparut fara urma, in conditii nu prea
clare.

Zonele active

Cercetarile derulate de clujeni timp de peste trei decenii au demonstrat ca

Padurea Baciu nu este singura zona sensibila. Fenomenul OZN-urilor invizibile
a mai fost detectat si in Padurea Faget, la Gradina Botanica si langa Cimitirul
Central din Cluj. In interiorul Padurii Baciu exista cateva zone pe care cercetatorii
clujeni le considera deosebit de active. Una dintre acestea este asa-zisa
Poiana Rotunda, un luminis de forma circulara aflat aproape in centrul padurii.
Numeroase inregistrari s-au facut si pe Dealul Hoia, in Valea Haitasului si in
punctul Gura Baciului.

In afara acestor puncte intens circulate s-au mai facut inregistrari fotografice cu
OZN-uri invizibile in alte cateva luminisuri din padure, dar si in interiorul ei,
printre copaci. Chiar daca aceste prezente nu pot fi vazute cu ochiul liber,
adeseori in locurile in care s-a reusit inregistrarea lor fotografica cercetarile mai
amanuntite au aratat ca locul respectiv are o radioactivitate mai mare decat cea
naturala, prezenta in mod normal in orice mediu.

Lumi invizibile
Una dintre cele mai remarcabile aparitii ale unui astfel de OZN special este
chiar cea relatata de Alexandru Sift. Si asta din cauza ca este prima descriere a
interactiunii unui astfel de obiect neconventional cu materia vizibila obisnuita
(inclusiv cu mana martorului). In rest, cele mai multe dintre OZN-urile invizibile
detectate in Padurea Baciu apar doar pe fotografii sub forma unor globuri care
iradiaza o luminiscenta laptoasa. In unele cazuri, ele par sa aiba un nucleu mai
dens, inconjurat de un val palpaitor. Alteori sunt mai multe si apar sub forma unor
grupuri care alcatuiesc structuri mai complexe. Chiar si atunci cand pot fi vazute
pentru un timp scurt par sa se iveasca din neant si devin brusc invizibile, lasand
in urma lor un nor rarefiat care dispare si el in scurt timp.

Prezent la Cluj, cercetatorul Florin Gheorghita relateaza urmatoarele aspecte

legate de detectarea unei prezente globulare, invizibile cu ochiul liber. Astfel, in
dimineata zilei de 1 ianuarie 1975 am obtinut o imagine interesanta, fotografiind
liziera Padurii Hoia-Baciu. Ea evidentiaza un glob sferic intunecat deasupra
marginii padurii, ce si-a creat singur campul energetic necesar pentru realizarea
invizibilitatii care a determinat pe fotografie un halo cenusiu.

La randul sau, cercetatorul Casba Borbath relateaza ca, in toamna anului 1974, in
cursul unei excursii de cercetare in Padurea Baciu a facut cateva fotografii, la
intamplare. Desi cu ochiul liber nu vazuse nimic in toata zona, dupa developarea
filmelor expuse a descoperit, pe cateva cadre, mai multe structuri nebuloase,
slab conturate. Pe o alta fotografie, realizata in februarie 1976, apare o structura
aeriana complexa a carei dimensiune, comparata cu reperele vizibile din mediu, a
fost evaluata la cateva sute de metri. Cercetarile desfasurate de-a lungul timpului
au aratat ca aparitiile nu au nici o preferinta pentru un anumit anotimp sau
pentru anumite conditii meteorologice.

Intalnire de gradul III si alte ciudatenii

In lucrarea sa Fenomenele de la Padurea Hoia-Baciu, cercetatorul Adrian Patrut

descrie, pe larg, o intalnire de gradul trei despre care i-au vorbit A.S si V.S., sotia
acestuia. Cei doi i-au povestit ca, aflati intr-o excursie in apropierea Clujului, in
ziua de 20 iulie 1968, se uitau cu un binoclu puternic catre liziera Padurii Hoia,
aflata la o distanta de 250-300 de metri. Acolo au vazut patru fiinte cu aspect
neobisnuit, dar evident humanoid. Raportata la alte obiecte cunoscute, inaltimea
celor patru humanoizi a putut fi estimata la 1,3-1,4 metri.

Dupa aproximativ cinci minute, cei doi soti au observat ca pe cer si-a facut
aparitia un fel de balon stralucitor care, situat la o inaltime de circa 100 de metri,
se deplasa cam cu 30-40 de kilometri pe ora. Ajuns deasupra locului in care se
aflau cei patru humanoizi, ciudatul balon a ejectat una dupa alta si la intervale
foarte scurte cinci sfere mai mici, cu un contur slab luminiscent. La jumatatea
traiectoriei descendente acestea au devenit invizibile, la fel ca si balonul mare
din care proveneau. In acelasi moment, cei patru humanoizi aflati pe sol au fost
invaluiti de niste clopote aproape translucide care in cateva secunde au inceput
sa se ridice in aer, cu tot cu ei, iar la cativa metri deasupra solului au disparut
complet.

Fotografiile multora dintre OZN-urile invizibile le prezinta inconjurate cu un fel

de aura neagra care adeseori se prelungeste din ele sub forma unor filamente de
grosimi variabile. Toate acestea amintesc in mod surprinzator de lumina
neagra, o forma speciala de materie sau energie despre care se spune ca ar fi
fost obtinuta, in ultimii cativa ani, in diverse laboratoare militare ultrasecrete.

Capul fara corp

La fel de ciudate sunt si alte cateva fotografii facute in diverse locuri din Padurea
Baciu. In cateva dintre acestea, facute pe 23 mai 1977, apare cercetatorul Dan
Coman, pozat in carne si oase. Ciudatenia acelor fotografii a aparut abia dupa
developarea lor, cand langa om a aparut o forma luminoasa ciudata,
asemanatoare unei aripi.