\ REVISTA FACULTATILOR DE TEOLOGIE DIN PATRIARHIA ROMANA > Revistd fondat in anu! 1929 de catre 4 Prof, dr. Teodor M. Popescu ‘ 4 SERIA AIIFA, ANUL VI, NR. 2, APRILIEH BUCURESTI; S¢Teol 2/2010, pp. 31-65 Pr. Constantin PREDA Facultatea de Tedlogie Ortodoxa - Bucuresti »SAUL — CARE SE NUMESTE SI PAVEL’— APOSTOLUL, EVREU AL NE-EVREILOR “ b. Keywords: Patil of Tarsus, Paul the Apostle, Saul of Tarsus, Saoul Saulos, Paulos, Paulus, Paulus. Abstract a Studiul de fafd incearca. si reconstituie Tnlr-o manier& eredibili, prin interogarea javoarelor documentare, profilul uman gi erestin al Sfantului Pavel, luerarea Tui de misio- nar itinerant, precum s{ mesajul siu teologie si spiritual. Tzvoarele documentare Materialul de care dispunem pentru a descrie un cadru al vietii si teologiet ‘sfantului Pavel este cel pe care ni La transmis Noul Testament: epistolele atribu- ite apostolului si Faptele Apostolilor scrise de Sfantul Luca, primul siu biograf ‘7 ‘Acestea constituie ceea'ce numim izvoarele directe sau izvoarele crestine canoni- ce. Pe lang’ acestea, trebuie s& mentiondm si izvoarele indirecte crestine apocr’” fe gi necrestine. Intre cele cresline apocrife putem aminti: Fapiele lui Pavel sf _Teela — jumatatea sec. al T-lea d.Hr., unde Sfantul’Pavel este protagonistul pri- “hulu ,roman’erestin, Apocatipsa lui Pavel dataté tn secolele HEV Hr, Mar firiul lui Pavel ~ sec. IV-V d.Hir. Datele pe care le oferd aceste scrieri apocrife depind in mod substantial de scrierile canonice. Acelasi lucru se poate spune _ despre cele ce sunt redale in Omilile atribyite Sfantului Clement Romanul, funoscute sub numele de Pseudo-clementine,iscriere anonima din primele seco- 4) Ye crestine. Toate aceste iavoare confirma impactul pe'care [-a avut personalitatea Sfantului Pavel asupra primelor generatii crestine, dupa cum reiese si din cule gerea 4 interpretarea controversata a epistolelor sale, despre care vorbeste epis- fola a Tea a Sfantului Petru (2 Pir 3, 15-16), Un ecou al personalitatii de excep- fe a Sfantului Pavel il constituie si corespondenfa apocrifa dintre Sfantul Pavel 41 Seneca, care cuprinde 14 scrieri, dintre care opt epistole trimise de Seneca si 2 raspunsuri scurte ale Sfantului Pavel, ceea ce reflect preocupésile apologetice gin mediul lor de origine (sec, IV d Hr). La fel si Rugdciunea Sfantulué Pavel, + descoperité in Egipt, in Biblioteca gnostica de la Nag Hammadi, resimte influenta \ gnosticd a ereticului Valentin. Toate aceste scrieri si intreaga documentatie de texte ale scriitorilor crestini din primele secole ‘sunt ulile pentru a reconstitui istoria interpretirit personalitatii Sfantului Pavel in mediul crestin. 31 yw aPr, CONSTANTIN PREDA STUDII In sfargit, pentru a intelege contextul istoric, cultural gi religios al vietii si activitatii Sfantului Pavel, trebuie tinut seama si de izvoarele lilerare, episgrafice, papirologice si arheologice. intre acestea merita semnalate operele lui Flavius Josephus, Filon din Alexandria, scrierile de la Qumran, apocrife precum 1-2 Enoh si 4 Ezdva, care ne ajuti si kimurim anumite aspecte specifice teologiei pauline, ca morala sa, sau legate de Adam si de ,pacatul originar” (im 5, 12-21). Fatii de acest tip de invoare este necesar, oricum, s4 nu cédem in pericolul »paralelomaniei”, pentru care este de ajuns un simplu element in comun cu ser erie eseniene de la Qumran pentru al considera pe Sfantul Pavel un esenian. Mai degraba, izvoarele indirecte pot numai s& recuinoasci folosirea acelorasi cirdmizi pentru construirea unor edificii diferite care, in alcatuirea lor final, pot s nu aibé nimic in comun intre ele. La aceasta documentatie literaré trebuie adaugate inscriptiile gisite in ce- tatile antice, in particular cele care se refera la misiunea paulina’, Impreund cu resturile atheologice si documeniele gisite, toate acestea ne oferi informatii legate de conditiile economice, viata sociala, culturalé, religioasa si despre struc- tura administrativa a cetitilor din Orientul Apropiat, din Asia Mica si Grecia, Analiza si comparatia acestor izvoare diferite ne permit si reconstituim intr-o maniera credibila profilul uman si crestin al Sf@niului Pavel, lucrarea sa de misi- onar itinérant, precum si mesajul sau teologie si spiritual, Repere ale cronologiei pauline Perioada cea mai sigur a vietii sale este cea cuprinsa intre momentul sconvertirii” sale si sosirea la Roma ca intemnitat pentru Hristos. Raman intre- bari Ja care nu putem da un réspuns definitiv cum ar fi: Cum a fost viafa sa ina- inte de convertire? Ce s-a intimplat dupa cei doi ani petrecuti la Roma? Vom incerca in cele ce urmeaza si semnalim punctele fixe, gi in acelasi timp, contro- versale, care ne permit sé sustinem structura biografiei Apostolului, fara a avea pretenfia descrierii exhaustive a ,vietii lui Pavel” (exist de altfel numeroase studii i carti?), iar apoi vom incerea sa trasim un profil biografic al Apostolului insusi. A se vedea in acest'sens, M. ADINOLE, Da Antiohia a Roma, Con Paolo nef mondo greco- romano, San Paolo, Milano, 1996; L. BorFo, Iscrizion greche e latine per to studio della Dibbia, Paidela, Brescia, 1994. * Dintre biografille cele mai cunoscute azi merit amintite urmétoarele: Marie-Frangoise Bastez, Saint Paul, Fayard, Paris, 1991 (trac. rom. Sfintud Pavel, Ed. Compania, Bucuresti 2001); J. BreKeR, Paulus, Der Apostel der Vélker, Mobe, Tébingen, 1989, #1992 (trad, eng Paul. Apostle of the Gentiles, Westminster John Knox, Louisville, 1993; trad. fr Paul lapotre des nations, Médiaspaul/Cerf, Paris/Montréal, 1995; trad. it: Paolo. Lapostolo det popoli, coll, Biblioteca biblica 20, Queriniana, Brescia, 1996); Giinther BornKavn, Paulus, coll Urban Biicher 119, Kohlhammer, Stuttgarty/1969, "1993 (trad. engl: Paul: Paulus, Harper & Row, New York, 1971; trad. fr Pau, Apatre dle Jésus-Christ, Labor et Fides, Geneve; 1971; trad. it: Paulo apostolo di Gesic Cristo. Vita e pensier alfa luce della critica storica, coll. 52 AA AO OmSAUL— CARE SE NUMESTE $1 PAVEL, sTUDIIF Datele cronologice prezente In cartea Faptele Apostolilor si Epistolele pauline nu ne permil sa elabordm o cronologie absolut, complet gi sigurd. De aceea suntem constransi Ja o serie de ipoteze adeseori contrastante, Potrivit stadiului actual al cercetarilor, punctul de vedere traditional, in ceea ce priveste cronologia paulind, intruneste consensul cel mai ampli in randul specialistilor. Punctele de referinté cele mai bine documentabile, dar si disputate, pentru o biografie paulina sunt urmatoarele®: L. , Inscriptia proconsulului Gallion” Faptul cel mai sigur este dat de aducerea lui Pavel inaintea proconsululué Callion la Corint (F418, 12-17). Dintr-o scrisoare a imparatului Claudiu (41-54 Hr) descoperita la Delfi in 1905, coroborati cu un text din Corpus inscriptionum latinarum (CIL 1256) si cu informatiile lui Dio Cassius LX 17, 3, se poate deduce, cu o posibilé dar improbabila eroare de un an, c& Gallion, frate- Nuovi studi teofagici, Claudiana, Trine, 1982; trad. span.: Pablo di Tarso; col. Biblioteca de 4oBsludios Biblicos 24, Sigueme, Salamanca, 1982); F-F. Bruce, Paul. Apastle of the Free Spi- sri, Patemester, Exeter, 1977; A. Decatx, L’avorton de Dieu. Une vie de Saint Paul, Bd. Pervin/Desclée de Brouwer, Paris, 2003 (trad. rom. Viafa Sfantului Pavel, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2007); R. PABRIS, Paolo. L'Apostolo delle genti, Milano, 1997; Martin Hencet, The Pre-Christian Paul, SCM/Trinity Press international, London/Philadelphia, 1991 (trad. its Jd Paolo precristiano, coll. Studi biblici 100, Paideia, Brescia, 1992); J. Holzer, Paulus, Herder, Freiburg in Breisgau, 1964 (trad, rom: Paul din Jars, Ed. Sapientia, lagi, 2002); Simon Litcasse, Paul Apdtre. Essai de biographie critique, Cerf, Paris, 1991; Gerd LODEMANN, gaPaul, the Founder of Christianity, Prometheus, Amherst, 2002; J. McRav, Paul. His Life and feaching, Baker Academic, Grand Rapids, MI, 2003; B.1. Matta, JH, NeyREy, Portraits of: sSPaul An Archaeology of Ancient Personality, Westminster/John Knox Press, Louisville, KY, 1996; D. MaKGueRAT, Paul de Tarse. Un home aux prises avec Diew, Editions du Moutin, Poliez-le-Grand, 1999 (trad. it: Paolo di Tarso. Un uomo alle prese con Dio, Chaudiana, ‘Torino, 2004); Wayne A. MeeKs, The First Urban Christians. The Social World of the Apostle Paul, Yale University Press, New Haven, #2003 (trad. it: 1 Cristiani det primi secoli. I! mondo sociale dell'apostolo Paolo, Callezione di testi e di studi. Storiografia, 11 Mulino, Bologna, 3992); Jerome MurPHv-O'CoNNor, Paul. A Critical Life, Clarendon, New York, 1996 (trad. ils’ Vita di Paolo, Brescia, 2003); J. MURPHY-O'CoNNoR, Histoire de Paul de Tars. Le Voyageur du Christ, Cerf, Paris, 2004; 5. Mureiv-O'ConNor, Jesus and Paul. Parallel Lives, Liturgical Press, Collegeville, Minnesota, 2007 (trad. it: Gest ¢ Paolo. Vile parattele, Milano, 2008); R. Penna, Paolo di Tarso. Un cristianesimo possibile, Milano, 1992; R. Pensa, L’apostolo Paolo Studi di esegesi @ teologia, Cinisello Baisaino, San Paolo, 1991, *1994 (trad, engl: Paul the “Apostle, Liturgical Press, Collegeville, MN, 1996); E.P. SANDERS, Paul, Oxford University Press, Oxford, 1991 (trad. it: San Paolo, {I melangolo, Genova, 1997); Udo Scuneiix, Paulus. Leben und Denken, W. de Gruyter, Berlin/New York, 2003 (trad. engl: Apostle Paul, His Life and ‘Theology, Baker, Grand Rapids, 2005); Etienne Trocut, Saint Paul, Presses Universitaires de France, Paris, 2003 (trad. it: San Paolo, Queriniana, Brescia, 2005); Liapotre Paul Personnalite, style et conception du minisfere, A. Vannove (ed.), coll. Bibliotheca ephemeridum theologicarum lovaniensiam 73, University Press/Peeters, Leuven, 1986. 2A se vedea JA Firznver, ,Paul", in The New Jeronve Biblical Commentary, Prentice Hall, Englewood Cliffs, 1990, 79; 4-13. 33 OoronmPR, CONSTANTIN PREDA. STUDIIL le cunoscutului filosof Seneca, a fost ,proconsul (anthypatos)” al Ahaiei intre luna mai a anului SI d.Hr. si luna mai a anului 52', Agadar, in cursul acestui fan, Pavel a fogt cu siguranta la Corint, Nu este sigur dact aceasta prezenta a lui Pavel corespunde cu prima vizitd facuta de ef cetatii Corint, atunci cand a inte- meiat comunitatea crestind (acesta este punctul de vedere traditional), sau se refera la o prezentd succesiva, 2. ,Edictul impdratului Claudiu” Cel de al doilea reper cronologic este edictul iui Claudiu, care ta expul- zat pe evreii din Roma®: «Dupa acestea Pavel plecdnd de Ja Atena, a venit la Co- tint. Si gisind pe un iudeu, cu numele Acvila, de neam din Pont, venit de curand din Italia, si pe Priscila, femeia lui, pentru cA poruncise Claudiu ca (ofi iudeii sa plece din Roma, a venit la eiv (A 18, 1-2). Scriitorul crestin din sec. al Vlea d.Hr. Orosius® dateaz faptul in cel de al IX-lea an al lui Claudiu, adicd tn 49 d.Hr.; in acest caz sosirea sofilor Acvila si Priscila la Corint (prosfétos, «de cue vind» cf FA 18, 2) ar coincide cu prima vizité a lui Pavel in acel oras, potrivit: parerii comune. Totusi existi unele probleme: despre acest edict nu vorbese nici Tacitus, nici Josephus Flavius (care este citat de Orosius); dupi cum si ceafalta sur documentara, Dio Cassius LX 6, 6, care ins nu vorbeste de expulzare, chiar 0 neagai si sustine ci a fost numai o restrangere a dreptului de a se aduna laolalta si, mai miult decat atat, pare si plaseze acest fapt in anul 41, Daca se dé credit lui Dio Cassius, prima vizit a lui Pavel la Corint este-datata citre anul 41, Oricum, iu este usoard optarea pentru o datare sau alla 3. ,Fuga lui Pavel de la Damasc in timpul regelui Areta” Un al treilea reper pentru a stabili un sincronism intre evenimentele trdite de Pavel si cele ale istoriei profane este oferit de Epistola a Il-a catre Corinteni, scrisd citre jumatatea anului 50 si confirmata de Faptele Apostolilor. Scrie Pavel: «Daca trebuie si ma laud, mi voi lauda cu cele ale stabiciunii mele! Dum- nereu si Tatil Domnului nostra Tisus, Cel ce este binecuvantat in veci, stie cA nu mint! in Damase, dregatorul regelui Areta pizea cetatea Damascu- lui, ca s& ma prindé, si printy-o fereastré am fost lsat in jos, peste zid, intr-un cos, si am scpat din mainile luis (2 Co 11, 30-33). * Pentru textul inscriptici a se vedea R. Panwa, Liambiente storico culturale delle origini cristiane, Bologna, 2000, nr. 134, pp. 251-253, * Cf Suston, De Vito Caesarum, Vila Claudii, 26: Judeos impulsore Chresto assidue tumultuantes Roma expulit. * CE Onoswus, Historia adversus paganos, VII, 6, Bae avaonronm miSAUL,— CARE SH NUMI y STUDII Relatarea ui Luca din Fapte este mai pufin precisa, Este vorba de un complot organizat de iudei pentru al ucide pe Pavel si de masurile luate de ucenicii sai pentru at scdpa de acest pericol. «Si ei (iudeii) pazeau portile si ziua si noaptea, ca sé-l cid’, Si luandu ucenicii lui noaptea, Lau coborat peste 2id, lasindi+] inteun cos» (FA 9, 24-25). Menfionarea lui Areta, care are un guverna- tor al siu — ethnarches — la Damasc, ne permite s datam episodul fugii lui Pavel de fa Damasc inainte de anul 39 d.Hr, deoarece in anul acela regele Nabateilor, Areta al !V-lea, a murit. Probabil ne aflam in anul 37 la trei ani dupa. convertirea sa, datati cu mare probabilitate in 34 d.Hr. 4, ,Intemnitarea lui Pavel la Cezareea Maritima” {fn ultimul rand trebuie stabilit anul in care a avut loc schimbarea din post @ procuratorilor romani ai Judeei, intye Antoniu Felix si Porcius Festus. ‘Aceasti schimbare din post a avut loc dupa arestarea lui Pavel la Terusalim la sfargitul celei de a treia calatorii misionare. In timp ce parerea traditionala datea- 2a'schimbarea celor doi procuratori citre anul 60 d.Hr., se pare c& trebuie accep- tat’ca fiind mult mai probabil anul 55”, in baza urmatoarelor izvoare: ~ Josephus Flavius (Antichitafi XX, 182) relateazd ci Felix fa Roma fiind, dupa destituirea din functie, a fost salvat datorits protectiei fratelui siu Pallas, ministrul de finante al lui Claudius gi apoi al lui Nero (ajuns impérat in 54 d.Hr); ~ Tacitus (Anale XII, 54) precizeazd ci Pallas a cAzut in dizgratie spre sféysitul anului 55 d.Hr., cu putin inainte de uciderea lui Britannicus (ful lui Claudiu si Messalina si posibil rival al lui Nero); = Suetoniu (Vita Claudii 27, corelat cu 7 si 14) ne spune ca Britannicus a “fost otrvit cu putin inaintea celei de a patrusprezecea aniversari, care trebuia sé cada pe 13 februarie 56 Potrivit acestor date, procuratorul Antoni Felix a fost destituit in anul 55, succedandu-l in acelasi an Porcius Festus. De aceea, informatia din FA 24, 27 («cand s-au implinit 2 aniv) ar trebui si se refere nu la cei doi ani de temnnita ai lui Pavel, care a durat de fant cfteva luni, ci la mandatul Iui Antoniu Felix. In acest caz, cAlitoria hii Pavel de la Cezareea la Roma s-a desfagurat intre toamna anului 55 d.Hr, si primavara lui 86 (cf FA 27, 12-28, 11), iar cei doi ani petrecuti la Roma (FA 28, 30) ar fi datati intre 56-58". Pe baza acestor date pot fi propuse doua ipoteze pentru o sistematizare cronologicd a evenimentelor®: Cronologia traditionald plaseazi converlirea Sfantului Pavel in 34-35 Hrs prima calatorie misionard impreuna cu Barnaba (care a mers.sé-l aduci de la Tars la Antiohia) a avut urmatorul itinerarit: Antiohia Siriei, Seleucia, Cipru, Perga Pamfilici, Pisidia (Antiohia si Iconiu), Licaonia (Listra si Derbe) si intoarce! 7 De aceeasi parere este si M.-F, Basiez, Sfantul Pavel, pp. 209-210. "Ch si RONIM, De iris illustribus 7, 2: relatarea lui Luca ajunge usque ad quartum Neronis annum; pind in ce! de al patrulea an al hui Nero” (58 d.Htr) CER. PENNA, Paolo di Tarso..., pp. 19-22. oO L oO G r ec EPR, CONSTANTIN PREDA SU Dad tea pe aceeasi cale trecind prin portul Attalia, intre' anié 45-49 (ck FA 13-14); Sinodul apostolic de la Ierusalim in 48-49 (cf PA 15, 1-38); cea de a doua célato- tie misionard il are ca protagonist pe Pavel cu urmatorul itinerariu: plecarea din Antiohia Siriei impreuna cu Sila, trece prin Listra, unde il coopteaz pe Timotei, apoi prin Prigia, Galatia, Misia pana la Troade pe tarmul Marii Egee; de aici se imbarca pentru Europa ajungind in Samotracia, Neapoli, Filipi, Anfipoli, Apolonia, ‘Tesalonic, Bereea, Atena, Corint (unde a rimas un an si jumatate) si reintoarcerea trecand prin Chencreas, Efes, Cezareea Maritima, Ierusalim, in anif 50-82 d.Hr. (ch FA 16, 1-18, 22); cea de @ treia caldtorie a urmat acest itinerariu: Antiohia Siriei, Galatia, Frigia, Efes (unde a rimas mai bine de doi ani), Macedonia, Grecia (probabil Corinf) si intoarcerea pe aceeasi cale pan fa Troade pentru a continua apoi prin Asos, Mitilene, Hios, Samos, Milet, Hos, Rodi, Patara, Tir, Cezareea Mari- tima pana la lerusalim, intre 53-57/98 (cl. FA 18, 23-21, 36); arestarea la Terusa- lim si ceé doi ani de inchisoare la Cezareea Maritima intre anii 57-59 sau 58-60 (in acesti doi ani are loc schimbarea procuatorului Felix cu Festus); fa Cezareea Pavel face apel la judecata Cezarului (Nero) este transferat la Roma, sosirea in capitala imperiului in 60-61 si cei doi ani de detentie sau inchisoare la domiciliu fr anif-61~ 63 d.Hir. (cf FA 21, 37-28, 31); calatoria in Spania si intoarcerea in Rasarit;’in zona Matii Egee (Bfes, Colose, Creta, Nicopoli in Epir, Troade); cea de a doua arestare si martiriul la Roma intre 64 si 68. Potrivit acestei cronologti, epistolele pauline sunt datate intre anii 51-67 d.Hr. ntre multele propuneri facute de exegeti in ultima vreme"® cea mai inte- resanti mi se pare cea propusa de G. Liidemann", care se bazeaza pe Ga 1, 6-2, 1d si pe criteriul colectelcr pentru siracii din Terusalim, G. Lidemann structu- reaza viata lui Pavel nu dupa cétitoritle misionare, ci dupa vizitele facute la Teru- salim (toate cu o eroare de trei ani, in functie de data adoptata pentru moartea lui Tisus; el prefer anu! 27; noi alegem anul 30 impartisit de cei mai multi cé~ cetitori). Potrivit epistolelor pauline sunt mentionate trei asemenea vizite: Aven urmatoarea cronologie: convertirea lui Pavel in 33 d.Hr; prima viaita la Ierusa- lim (widere Petrums, cf Ca 1, 18,-la trei ani dupa convertire) in anul 36; calito ia impreuna cu Barnaba in Siria-Cilicia (si Galatia de Sud: cf FA 13-14), plus cilatoria misionara autonomé la Filipi, Tesalonic, Atena, Corint intre ani 37-41; concomitent intemeierea comunitatilor galatice; cea de a doua vizita la Ierusa- iim pentru Sinodu! apostolic in anul 59; la Bfes th anul 51 d.Hr.; ,vizita interme- diara” la Corint in 52 (si infStisarea inaintea lui Gallion); Efes-Macedonia-Corint intre anii 53-35 dir; cea de a Ireia vizité la Terusalim pentru ducerea colecte~ lor in anul 55; in acest an are loc schimbarea procuratorului; sosirea la Roma in " Cf LCA, ALexanper, ,Cronologia di Paolo", In: Dictionary of Paul and His Letters, Gerald F. Hawthorne et al. (eds), InterVarsity Press, Downers Grove, Leicester, 1993; tr. it Dizionario di Paolo e delle sue lettere, Ciniselio Balsamo, San Paolo, 1999, pp. 408-421, NCE G. LODEMANN, Paul, Apostle to the Gentiles: Studies in Chronology, Fortress Press, Philadephia, 1984, pp. 21-29. awoaOoron =SAUL- CARE SE NUMESTE $1 PAVEL, sTUDI? anul 56 si cei doi ani de temnita pana in 58. Potrivit acestei cronologii, epistolele (aumai sapte autentice) sunt databile intre 41 Potrivit lusDockx”, intre 58 si 67 este plasatd cilatoria lui Pavel in Spania (cf Rm 15, 28; J Clem 5, 7) si o noua calatorie in Rasarit cu itinerariul Creta — Efes — Macedonia — Nicopolis — Efes — Troade, documentata de epistolele pastora- le. Potrivit opiniei traditionale, aceste ultime calatorii sunt plasate intre 63 si 67. Multi cercetatori considera insd cd Pavel a suferit moarte martiricd imediat dupa incheierea celor doi ani de inchisoare la Roma (fie pentru ci relatarea din Fapte se incheie brusc, fie pentru ca socotesc neautentice epistolele pastorale). Cronologia traditionald se foloseste mai ales de relatarea din Faptele Apostolilor pe care o completeazd cu date oferite de epistolele pauline. Redam mai jos céteva date aproximative si orientative din viata Sfantului Pavel potrivit cronologiei traditionale: 5/10 d.Hr. nasterea lui Pavel la Tars; 34/35 experienta de langi Damasc; 35/37 sederea in Arabia (trei ani de retragere in meditatie si pregatire pentru misiune); i», 37 intAlnirea cu Petru; prima calitorie la lerusalim (FA 9, 26; Ga 1, 19}; 37/42 sederea la Tars (0 periondé obscura de 4-5 ani); 42 sosivea in Antiohia, adus de Barnaba si prezentat comunitatii care va deveni baza misiunilor viitoare; 44a doua célatorie a Jui Pavel la lerusalim in timpul foametei cu prilejul ducer aju- toarelor (FA 11, 28-30: 2 coincis cu moartea lui frod Agripa I in 44, dHr. cf FA 12, 20-28}; ~ 45/49 prima cilétorie misionara (FA 13-14); y° 48/49sinodul apostolic de la lerusalim (FA 15); 50-52 a doua cdlatorie misionara (4 15, 36-18, 22). in timpul sederii de 18 luni la Corint (4 18, 11), Pavel scrie Epistolele LMI Tesalonceni; 53-57 a treia célitorie misionard (FA 18, 23-20, 4); in timpul sederii la Efes de aproape 3 ani, Pavel scrie Bpistola cdtre Galateni si 1 Corinteni. In Macedonia (74 20, 1) serie Il Corinteni iar la Corint scrie Epistola c&tre Romani; 57 sosirea lui Pavel ai lerusalim: aducerea colectei (F4 21); 57-59 Pavel este intemnifat la Cezareea (FA 23, 33-26, 23); 59-60 Pavel este transferat la Roma (FA 27, 1-28, 16); 60-62 prima intemnitare a lui Pavel la Roma (FA 28, 30-31); aici scrie epistolele zise ,ale captivitati, citre Coloseni, Efeseni, Filipeni si Filimon; 63-65 cdlitoria lui Pavel in Spania gi in Rasérit; a doua intemnitare la Roma: scrie epistolele citre Timotei si Tit; 66/67martiriul Sfantului Pavel la Roma, Cf 8, Doci, ,Chronologie de saint Paul demuis sa conversion jusqu’é son séjour & Rome", in; Novum Testamentum, XII (1971), 4, pp. 261-204; vezi si G. RmaLo}, ,Procurator Felix. Note prosopografiche in margine ad una rilettura di At 24", in: Riviste Biblica Haliana, XXXIX (199%), pp. 423-468. 37 ar aord iPR, CONSTANTIN PREDA sTUDII Un profil biogratic Pavel s-a nascut la inceputul erei crestine in Tars. Data nasterii sale se poate stabili ite anii-5-10 d.Hr. Majoritatea cercetatorilor se opresc la o data intermediara, anul 8 d.Hr'*, Sfantul Pavel nu ne oferi nici o informatie precisa despre propria cetate de origine; numai Sfantul Luca, primul siu biograf, in cartea Faptele Apostolilor indica Tarsul Ciliciei ca fiind celatea sa de nastere: eeu sunt birbat iudeu, nascut in Tarsul Ciliciei..» (FA 22, 3). Nu exist niciun motiv ca sii ne indoin de acest element anagrafic oferit de Sfantul Luca". Pavel insugi, intr-una din cuvantatile atribuite de Luca, defineste orasul stiu natal ca fiind «iu fara importanta» (FA 21, 39): de fapt aga si era atat din punct de vedere economic cat si cultural, Tarsul se bucura de o pozitie favorabilé din punct de vedere comercial intre Rasdrit si Apus, era o cetate autohtond a Ciliciei, in actua- la Turcie sud-orientala, la poalele muntilor Taurus, fiind legata de Mediterana prin intermediul raului Cydnos. in partea de nord era Jegata prin \,Portile Ciliciei” de marile artere care legaui Efesul de {armul Marii Egee. »Tarsul, una din plécile turnante ale comerfului international, se situa la in- tretaierea-schimburilor dintre lumea semitd, podisul anatolian, orasele gee- cesti si insule, iar de acolo mai departe, cdtre Europa sau Egipt. Portia ora~ sului extrem de favorabila: aproape de minele de fier din Taurus gi de regiu~ nile producitoare de lang, el constituia si o etapa a stravechii axe care lega Efesul de Siria prin porfile Ciliciei, precum gi capatul céii maritime pentru raul si inul egiptean, cici cordbiile urcau ugor in amonte raul Cydnos, apa > care strabatea Tarsul, In epoca romana, artizanatul textil cdpdtase 0 mare amploare, ca si comertul eu tesaturi de land si de in. Dar trafieul de parfu- *¥8 Se poate deduce cu aproximatie data nasterii dupa urmatoarele indicti; Luca spune in Fapte cd aun tandr (neanias) pe nume Saul» pizea hainele Sfantului Stefan in timp ce era ucis (pe la jumatatea anului 30 d.tfr,); iar in Epistola catre Filimon (scrisi in anul 63 d.Hir) se prezinté ca fiind shatréne (v. 9: presbytes). Pentru medicul Hipocrate un presbyfes putea avea intre 50-56 de ani, iar un near ani, iar in timpul scrierii Epistolei nasterii Iui trebuie agezati in prima deca intre 20 si 28 de ani, Dacd Pavel in anul 30 d.Hr. avea intre 25-30 de Filimon intre 85-60 de ani, atunci rezulta cd data a secolului 1 intre § si 10 dr, Agadar Pavel ar fi fost mai tandr cu 10 ani decat Mantuitorul, Exista inst gi alli cercetatori precum J. MuRPHY- O'ConvoR, Vita di Paolo, care dateazd Epistola citre Filimon in annul 53 d.lit. si aseaza naste- rea lui Pavel in ulimit ani ai secolului Ii. inixe 6-5 i.Hr, cam tn aceeasi perioad& eu nagte- rea Mantuitorului, M-P. Basie, Sféntul Pavel, p. 16, dateazd nagterea lui Pavel in jurul anului 15 dr, adicé avea vreo 20 de ani in momentul convertirii, petrecuta in anul 34 <.Hr. ¥ Vezi si J. Murriy-O'Cowwor, Vila di Paolo, pp. 55-57, care considera insi ci Pavel s-a niscut in Galleea, dar a erescut la ‘Tars, dupé cum Tisus s-a niscut in Betleem si a crescut la Nazaret si a rdmas cunoscut in istorie ca lisus din Nazaret, iar Pavel ca Saul din Tars, El dé credit mai mare informatiilor oferite de Rer. leroniin decét celor oferite de Luca. Vezi si 0.1. MaRCU, Saul din Tars, Sibiu, 1939, pp. 5-8 38‘% ‘lui Cicero, ins SAUL,~ CARE SE NUMESTE SI PAVEL STUDII ‘ ‘muri gi de mirodenti tsi avea si el importanta lu, la fel ca si cel de vin, 0 alta specialitate ciliciand. Unii evrei s-2u consacrat acestui domeniu™, Tarsul a dat nastere unor personalititi ale antichitétii precum filosoful stoic Atenodor, invatatorul lui Octavian Augustus, Crispus gi Nestor, invatatorul mai ales pe Hermoghene, unul dintre cei mai importanti maestri de retorica. Nu este exclus ca, tocmai fa Tars, Sfantul Pavel si fi intrat in legitu- ri cu principalele scoli filosofice si retorice, precum si cu ideile gi curentele reli- gioase ale timpului siu. Potrivit marturiei retoruluéfilosof Dion din Prusa (Bilinia, : 40-c. 120 diHry cf Oratio 33, 47), la Tars era venerat zeul local Sandam”®, asimilat cu Heracles, potrivit formelor de cult specifice religiilor de mistere (moartea- renasterea vegelatie: Intr-o cetate precum Tars, deschisi schimburilor comerciale si diferitelor curente culturale, s-a format o colonie iudaicd, in care traia gi familia lui Pavel. Josephus Flavius ne spune cd Antioh al Iil-lea, la inceputul sec. al IFea LHr., a favorizat asezarea in zonele Lidiei si Frigiei a dou’ mii de familii de evrei prove- nifi din diaspora babiloniand. Cicero in lucrarea sa Pro Flacco contesta dreptul evreilor din acele zone de a strange bani pentru templul din Ierusalim. La randul si, autorul Faptelor Apostolilor menfioneaz intre sinagogile evreilor elenisli din lerusalim si pe cea a iudeilor din Cilicia (cf FA 6, 9). In acest context se poate afirma ca familia lui Pavel faicea parte din una dintre multele comunitati iudaice diseminate prin cetatile grecesti ale imperiului roman care alcituiau aga- zisa ,diaspora iudaica"””. + Potrivit traditiei reproduse de Fericitul leronim, familia Sfantului Pavel arifi fost originar’ din Giscala, o cetate din Galileea de Nord, de unde au emigrat in Tarsul Ciliciei, constrangi de romani: «Apostolul Pavel, numit inainte Saul (FA 9, 4), aflat in afara numérului celor doisprezece Apostoli, era din tribul lui Beniamin si din cetatea Giscalis a ludeei, din care — dupa ce a fost cucerita de romani — a trecut in Tarsul Ciliciei impreund cu parintii sii (FA 22, 3)»"*, Palestina a intrat sub stépanirea romana in anul 63 1H. in urma inter- venfiei Iui Pompei si a reorganizarii Asiei Mici. In afara de aceasta dat&.in care evreii au fost obligati s8 emigreze au mai fost si alte ocazii in anii 61, 55, 52, 4 illr. si 6 d.Hr, in care evreii din diferite tinuturi ale regiunii au’ fost redugi la i starea de robie si imbareali ca sclavi. Multi au fost eliberati si au devenit liberti, in urma adoptirii de catre stipanii lor dobandind astfel cetdfenia romand. Ex- plicatia dobandirii cetiteniei romane de catre Pavel reiese din FA 22, 27-28, in 'S CE MR. Bastixz, Sfantul Pavel, p. 22, 7 © CE G.T. Marcu, Seu! din Tars, p. 15. 1 Csi R. FapRls, Paolo, L'Apostolo delle genti, pp. 22-23. 1 Ch SANTO, [ERONIM, Despre hérbati? ilustri si alte scrieri, V, introduceri, traduceri si note de Dan Negrescu, Paidela, 1997, pp. 22-23. . 39 nO 4 A On OmPR. CONSTANTIN PREDA 7 STUDI! are se aratd cd parintit sai au fost cumparati de un cetdfean roman din Tars care a eliberat, acestia capatand automat cetdjenia romana". Conditia de cetatean roman, desi agceptat in general de cercetitori, a fost totusi pusd la indoiala, Problema poate fi usor de transat daci {inem seama de faptul c& transferarea lui Pavel ca definut de la Cezareea la Roma ar fi greu de explicat daci apostolul nit 1, s-ar fi bucurat de un astfel de privilegiu. Cea de a doua informatie despre originile Sfantului Pavel pe care nea © transmis-o Luca, si pe care nu o intalnim in epistolele pauline, consté in mentio- G narea celor doud nume ale sale; Sawlos, grecizarea numelui ebraic Shaul (scel dority) si Paulos (Paulus este forma contrasa de la paululus = «pufin, netnsem- nats), nume de origine romana atat de réspandit in sec. I dHr. Daca in epistolele © pauline se intlneste numai numele roman (Rm 1, 1; J Co 1, 1; 2 Co 10, 1; Ga 1, 1), in cartea Faptelor se intaineste si numele ebraic (FA 7, 58; 8, 1-3; FA9, 1-8), chiar dacd cu 0 frecventé mai mica fata de cel roman (FA 13, 9; 13, 13-16; 14, 9). Sfantul Pavel primise numele personajului celui mai important al tribului Siu, Saul, primul rege al lui Israel. La nastere a primit 0 stare civilé romana completa, cuprinzand tria nomina: praenomen, nomen si cognomen®. in ‘@hagrafele complete ale unui ,civis romanus” erau inscrise toate aceste date, “Paulus ar fi fost cel de al treilea nume zis cognomen. Despre copilaria sa nu avem informatii precise. Un fapt este sigur: Saul nu era singur fa parinti. Capitolul final al Epistolei catre Romani ne oferd cateva in- formatii despre cei de «un neam cu el» (syggeneis mou), Intre cele peste doudzeci de nume de persoane pe care Pavel le salut aminteste de cuplul «Andronic gi Tiias, cei de un neam cu mine si impreund inchisi cu miner (Rm 16, 7). $i “~rodion, cel de un neath cu mine» (fim 16, 11). Dintre crestinii din Corint care -étfimit salutiri impreuna cu Pavel comunitatii din Roma el mentioneaza pe «L,uti, Iason si Sosipatru, cei de un neam cu mine» (Rm 16, 21). Un caz aparte este cel al Jui Rufus (ebr. Ruben), un wales intra Domnuls pe care Pavel il salut’ deoarece «mama lui este si a mea» (Rm 16, 13). Dacd aceasti exprimare se considera realist alunci ar fi vorba de mama lui Pavel, care dupa moartea sofului s-a recisitorit la Roma, unde s-a convertit la crestinism. In acest caz Rufus este fratele natural al lui Pavel. Astfel mama lui Rufus ba ajutat pe Pavel in Roma, i-a purtat de griié astfel incat este amintité in calitatea sa de amama care este gi a meav, nt »Prin unmare, nu se poate exclude ipoteza ci Pavel sa-si fi pierdut tatal destul de curind — oricutn, inainte de tnceputul vietii sale publice, ceea ce ar putea explica tacerea din Faple cu privire la tata — lar mama sé se fi recasitorit in acelagi mediu de evrei romanizati, tar apoi sa se fl convertit si ea precum fiul néscut din cea de a doua casatorie, Manga care si-ar i sfarsit zilele"*, Cf J. MurPHy-O'Convor, Vita dé Paalo, p. 59; Veri si M. Hen ” Veri si M-P. Basixz, Sfantul Pavel, p. 16 CL MP. Basiex, Sfantul Pavel, p, 40 ILPaolo precristiano, p. 89,SAUL~ CARE yUMBSTE st PAVED sTUDII Faptele Apostolilor vorbese despre rudele apropiate ale lui Pavel. Fiul uneia dintre surorile lui va instiinta autoritétile romane din Terusalim despre comploturile urzite impotriva lui Pavel si se va duce in inchisoare sé-si vada unchiul (cf FA 23, 16-35). Ca nepot de cetdtean roman, tandrul nu a Intampinat nici o dificultate pentru a obtine o audient’ la sutasii ce rispundeau de Pavel. in Epistola catre Filipeni, in polemica cu misionarii judeo-crestini care se liudau cu originea lor iudaicd, Pavel face.o lista de sapte titluri prin care eviden- fiazi radacinile istorice si anagratice ale personalitafii sale 1. circumeis a opta 2i; 2, din neamul lui Isra 3. din semintia lui Veniamin; 4, evreu din evrei; 5, dupa lege fariseu; 6. in cea ce priveste ravna, prigonitor al Bisericii; 7. in ceea ce priveste dreptatea cea din Lege, fara de prihand (cf Flp 3, 5-6). ‘Asemenea tuturor evreilor de parte barbateasca, el a fost circumcis dupa 8 zile (Plp 3, 5). Apartenenta la tribul lui Veniamin, pe care 0 mérturiseste Sfantul ‘Pavel insusi in Flp 3, 5 si in Rm 11, 1, este confirmata gi de Luca. La originea sa iudaicd se referd Sfantul Pavel insusi prin intermediul formulel «evreu din evrein din Pip 3, 5 (cf 2 Co 11, 22), pe care o repel cu insistenta; astfel de subliniere evidentiazdt nu atit apartenenta la poporul ebraic, ci mai curdnd la limba ebr sau aramaicd care erau folosite in mod normal in casa sa. Pavel a primit educafia sa elementara religioasa si laicd acasa, in familie sila sinagog’, iar pe cea filosofica gi retoricd la una din scolile enumite ale “Tarsului. A primit o formatie laica elementara corespunzéitoare celor doud nive~ furi care cuprindeau: primul, scrisul, cititul, gimnastica si muzica, iar cel de al doilea: gramatica, retorica, dialectica si matematica, Filosofia si retorica erau discipline de nivel universitar in vremea lui, iar Tarsul era orgolios ca putea rivaliza cu scoli din Atena sau Alexandria Egiptului. Pavel a gandit si a scris th limba greacs, limba cultuvii interna{ionale de atunci, ins cunostea de asemenea ebraica si aramaica pe cate le vorbea din familie, precuin si latina, limba oficial a administratiei romane™. in ceea ce priveste formafia sa superioard, poltivil pericope autobiografice din Fp 3, 2-6, Pavel se defineste «fariseu dupa Leges, iar th textul paralel din Ga 1, 12 fine sa sublinieze sravna sau zelul siu pentru traditiler pirinfilor. Aceste dowd informafii pretioase, confirmate si de biografia pe care i-0 face Luca (ch. A 26, 9- 11), se referd atat la originea lui fariseicd, dar ila eredinta sa, nu numai tn ,Legea serisa”, ci sin ,Legea oral”, transmisa mai ales prin intermediul tradifiei sinagogit judaice, Student fiind Ia Terusalim, Saul a fost atras de curental cel mai influent vandul populatiei, si cel mai deschis noilor adepti, si anume cel al fariseilor. Preot nu putea deveni, deoarece era descendentul semintiei lui Veniamin (Fip 3, 4), preo- * Pentru mai multe detalii a se vedea Mot , ottantud Pavel, pp. 32-36, 41 oO i oO G I aPR. CONSTANTIN PREDA STUDITII fia fiind ereditara si rezervati celor’din seminfia lui Levi. Ar fi putut si se alature saducheilor, dar acestia erau recrutati din aristocratia sacerdotala si din familiile patriciene; un tandr evreu necunoscul nu avea nici o sansa sa se alature lor, Ins fariseii acceptab: cu plicere noi simpatizanti®. La Terusalim Saul fécea parte din minoritatea evreilor elenisti, emigranti reveniti in patrie, care cunosteau si limba greacd fiind astfel racordati la cultura ingernationala. Sederea la Terusalim coincidea cu principala perioada de invatamant a marelui invatator de Lege fariseu, Gamaliel, renumit pentru spiritul sau liberal (cé FA 5, 34). In mod normal, un tanar entuziast ca Pavel ar fi trebuit sii cerce- teze invatiturile si nu putea decdt s& ia in serios principiul fariseic conform caru- ia un ignorant nu putea deveni sfant™, Faptele Apostolilor fac si depind& forma~ fia fariseicd a fui Pavel in mod direct de Gamaliel 1, la randul sau ucenicul fui Hillel: «Eu sunt barbat iudeu, nascut in Tarsul Ciliciei, si crescut in cetatea aceas- ‘a (lerusalim), format (invaténd) la picioarele lui Gamaliel in chip amanuntit (pepaideuménos kati akribeian tou patrou nomou) Legea pirinteasci... » (FA 22, 3). Aceast informatie, daca este istoricd, inclind mai curand spre originea hilelita a Sfantului Pavel decat spre cea samaita. Totusi, este dificil sa stabilim,in termeni mai precisi, daca Pavel dinainte de a deveni crestin ar fi aparfinut curen- tului fariseic al lui Hillel sau al lui Shamai. Pati de aceste dowd curente fariseice fundamentale din secolul 1 d.Hy. este necesar s& amintim oricum cA delirnitarile nete, potrivit cdrora scoala lui Hillel era ,progresista”, in timp ce a lui Shamai era ,conservatoare”, erau' mai pufin evidente si generice decit s-ar prea. Aga~ dar, nu este suficient sa stabilesti orientarea moralei pauline pentru a recunoaste apoi cdrui curent i-ar fi apartinut Sfantul Pavel. Urmand practica-fariseilor, a invafat si exercite 0 muncd manual, cares “consta in fabricarea de corturi sau invelitori, paturi, precum si tot felul de prelu- erari in piele si in domeniul textil (cf FA 18, 3: skenopoios). O ipotezi care se bucurad de un anumit consens in traditia biografici paulind este cea legataé de munca manual a lui Pavel ca activitate textila specifica Ciliciei si indeosebi de fabricarea tesditurilor aspre din pay de caprd, care au Iuat numele zonei: célécium. Faptul c& Saul s-a nascut intro familie care lucra in domeniul textil constituie ipoteza cea mai verosimila’, acest lucru explica si relatille pe care Pavel le va stabili in cdlatoriile sale misionare cu persoane precum Acvila si Priscila, Lidia elc., care faceatt comert cu produse din domeniul textil si pielarie, Cine-si putea permite si cdldtoreasci cu propriul cort era considerat un privilegiat, deoarece evita hanurile, cel mai adesea napadite de insecte**. Si ca apostol, el nu a dorit sd ® C£ J. MuRPHy-O'Convor, Histoire de Pau! de Tars..., p. 22 2 CE J. MunPey-O’Convon, Histoire de Paul de Fars... p. 22 ® CE M.-P. Baster, Sfintul Pavel, pp. 22-23. % Despre piala vanzérii de corturi gi feluritele lor intrebuintiri: in célatori, pe puntea vaselor, cu prilejul pelerinajelor religioase, a jocurilor sportive, pentru taberele militare eic., se vedea J. Muniy-O'Connon, Histoire de Paul de Tars.., pp. 41-42. 42, ~AOnOm maSAUL ~ CARE SE NUMES'E SI PAVEL, fie 0 povara pentru comunitatile intemeiate, a lucrat cu propriile maini pentru a si asigura cele necesare vietii de zi cu zi (cf PA 20, 34; J Co 4, 12; 9, 7-15; 2 Co 12, 13). Faptul ci Pavel agrea sit lucreze cu mainile, ne dezviluie si conditia sa sociald, Acest fapt ne arata un om care apartinea celor pe care astazi fi catalogam ca ficind parte din ,clasa de mijloc”. Clasele sociale din antichitate nu cores- pund celor de astazi, totusi categoria ,clasa de mijloc” este cea mai apropiaté pentru a reflecta conditia socialé a familiei Sfantului Pavel. Zelul si acrivia sa fata de Lege nu depindeat: numai de propria formatie, ci se explicé si prin afitudinea fat2 de noua grupare, ,secti” (hairesis ton nazoraion; FA 24, 5; cf 24, 14 si 28, 22) care se forma in interiorul iudaismutui, adicd insusi ,crestinismul”, Att in Ga 1, 18, cat si in Fip 3, 6, Sfantul Pavel subliniaza, cu orgoliu, atitudinea ostild pe care 0 nutrea faji de cei pe care dupa convertirea sa fi va recunoaste ca formand sBiserica lui Dumnezew». Descrierea acestui moment particular din formarea lui Pavel, la care se referd in J Tim 1, 13, in baza cdruia Pavel se recunoaste ca «iind hulitor, prigonitor si violents, resimte © anumitd ,moralizare” a imaginii precrestine a lui Pavel, care contras- teazi, intr-un anumit sens, cu datele propriu-zis pauline. Dimpotrivi, persecuta-1 rea: eresului nazoreilor” reprezenta o expresie concreta a adeziunii sale la iuda~ ismul fariseie, si nu 2 conditiei unui om cu o vial imoral. Pe de alté parte, in i STUDITI acelasi text din J Tim 1, 13, se recuncaste ignovanta in care Pavel trata, fats de 5 cei pe care mai apoi fi ve-numi A se vedea si G-T. Marcu, Saul din Tar, p. 60 5. * Cf O. Hortus, ,Syzygos", in: Dizionario Esegetica del Nuovo Testamento, vol. Il, Brescia, 1998, col 1440, 46 in una din epistolele lwat-o cu el, cas nu alba greutli in asca, II, 30, 1 AH+A0HOs mSAUL CARE SE NUME} "ES! PAVEL, STUDIT elevat si perfect bilingy, intre su-zugos, si zugoth, cu sensul de ,dragul meu egal"®®. Dar daci avea in minte o femeie, ar fi scris gnésia. Dincolo de toate aceste ipoteze se cuvine sA respectim tacerea Sfintului Pavel in legitura cu acest subiect. Este probabil ca ticerea sa si ascunda un eveniment atat de traumatic, cum ar fi spre pilda un accident sau 0 moarte in momentul aducerii pe lume a unui prune, astfel incl, amintirea ar fi fost prea dureroasa pentru a fi consemnatd si prea sfanta pentru a fi deavaluitd altora. Chemarea de eatre Dumnezeu si descoperirea Jui lisus Hristos Intr-un context al afirmarii personale in interiorul iudaismului fariseic se plaseazé evenimentul care a bulversat existenta personala a Sfantului Pavel si pe care Luca il aseazi pe drumul in apropiere de Damase (cf, FA 9, 1-19; 22, 1-21; 26, 9-23), intr-adevar, Sfantul Pavel nu vorbeste prea des de acest eveniment care, prin complexitatea sa, riméne dificil de catalogat™; se face aluzie in I Co 15, 3-9 si in Ga 1, 13-17. A avut loc o convertire sau este vorba de o chemare din partea lui Dumnezeu si o revelatie a lui lisus Hristos? Sau este vorba de ‘ambele realitd{i? O interpretare care se Indeparteaza de analiza atent& a izvoare- lor asimileazd evenimentul de pe drumul Damascului categoriei generale a ,.con- vertirii”; Sfantul Pavel ar fi fost asadar un convertit asemenea Fericitului Augus- tin, Mariei Egipteanca sau Luther. De fapt, un prim element sigur de care trebuie sa tinem seama in cerceta- rea noastra se referd la faplul c& Sfantul Pavel, desi cunoscator al vocabularului specific convertirii, exprimat prin termeni precum metanoia, metanoien, épistrophe, epistrephein (cf 2 Co 7, 9-10), nu-{ foloseste niciodaté pentru a ‘Sdescrie modul in care el l-a cunoscut pe Hristos. In schimb un astfel de vocabu- far este folosit pentru a prezenta convertirea paganilor, de la idolatrie la cunoas- terea lui Dumnezeut «V-afi intors la Dumnezeu de a idoli, ca si slujiti Dumne- zeului celui viu si adevarate (cf 1 Tes 1, 9; veri si Ga 4, 9). Acelasi lucru se poate spune despre relativile cu caracter biogra¥ din FA 9, 1-19; 22, 6-16 si 26, 12- 18: Sfantul Luca nu defineste niciodaté cea cx s-a petrecut pe drumul din apro- piere de Damase ca o converlire. Luca a construit imaginea unui Pavel fulgerat deo luming, aruncat la pamant intr-o stare de orbire si astfel condus la Damase, apoi vindecat si botezat de Anania, un om al Bisericii care-i confer mediere si legitimitate bisericeasca. Iar in aceasta invaluire de lumind aude un glas care-i nice: «Saule, Saule, de ce Ma prigonesti?..Greu 7fi este si lovesti cu piciortl in tepusin, adic& este invtil si opui rezistent& unei puteri mai mari decét tine. O chemare din partea Iui Dumnezeu care este personali, insistentd, realizata prin 38 Cf M-P, BASLEZ, Sfiintul Pavel, p. 123; a se vedea si G.T. MARCU, Saul din Tars, pp. 61- 62 20" se vedea in acest. sens C. Vahl, ,Vocazione di Paolo 0 conversione?” in: Aété del 1 Simposio di Tarsu sw 8. Pooto apostoio, i, Paclovese (ed), Roma, 1993, pp. 47-63. AZ maATQAOrOnPr. CONSTANTIN PREDA STUDII repetarea numelui celui ales, Luca a dorit si emfatizeze o experient’ buia si fie cunoscuta si pusd in circulatie deja din vremea apostolului. Pavel este mult mai sobru cénd se refe schimbat viata: «ar [a urma tuturor, ca unui nascut inainte de vreme, mi s-a ardtat si mie. Cdci eu sunt cel mai mic dintre Apostoli, care nu sunt vrednic si mi numesc apostol, pentru cd am prigonit Biserica lui Dumnezeu. Dar prin harul fui Dumnezeu sunt ceea ce sunt» (1 Co 15, 8-10). Jar in alta parte afirma: «Nu sunt eu apostol? N-am vazut eu pe lisus, Domnul nostrur (F Co 9, 1). Cand Pavel vorbeste despre cea ce el a vazut, ageazd experienta sa pe acelasi plan cu cea a ucenicilor cdrora lisus li s-a ardtat dupa invierea Sa din morti; din acest punct de vedere nu este nicio diferenta intre ei si el (cf 1 Co 15, 8-10). Totusi, pe bund dreptate, se poate observa c& absenta vocabularului nu implica, ipso facto, ci nu se vrea sa se vorbeasca de acea realitate: nu este nevoie deci si numeascd ,convertire” evenimentul istoric al trecerii lui Pavel de fa iuda- ism la crestinism. Ins& tocmai in acest cadru, aparent liniar si simplificat, nu-si saseste corespondenta prima intalnire a !ui Pavel cu Hristos cel inviat. In tentativa de a contura diferitele modele de convertire, despre Sfantul Pavel nu se poate spune cé el a fost convertit din punct de vedere religios, in sensul cd a trecut de la o religie, iudaismut, la alta, crestinismul. Un element fundamental de care trebuie finut seama pentru a nu deforma nu numai viata ci si gindirea lui Pavel, este cel care se refera la madelul de religie ales: crestinis- mul secolului 1 d.Hr. nu reprezinta o religie autonoma, iesita din nimic (ex nihilo), fata de iudaism, Dimpotriva in secolul I d.Hr. crestinismul este prezentat cu numele simbolic walear (cf FA 9, 2; 19, 9, 23; 24, 22) si apartine iudaismului .fata de care nu numai ca se socoteste a fi forma cea mai elevaté, ci si expresia'sat definitivs, chiar ,apocaliptica”, Pentru acest motiv, crestinismul dintai este plasat in contextul unui iudaism multiform, alaturi de curentul fariseic, saducheic, esenian, zelot — expresiile contemporane ale identitstii religioase generale pe care 6 numim iudaism. Prin aceasta nu se infelege in nici un caz minimizarea fenomenului crestin, din punct de vedere istoric si teologic, ci de a4 situa in propriul context pentru a-i intelege originile si perspectivele, Pavel nu neagi specificul credintei si doctrine! sale in interiorul iudaismului, dar ef 0 prezinti intr-un cadru si intro perspectivi admisibile pentru grecii si romanii din vremea zceea, Respinge pentru ai sil cvlificativul de ,frairesis”, cea ce pentru contem- poranii sii insemna ,factiune” si utilizeazd cuvantul ,hodos", ,cale” , impus de cilre filosofia clasica®. Saul a fost jJuminat de Dumnezeu i a descoperit’,Calea” care este Hristos Tisus (cf FA 9, 2) tocmai in momentul in care a pus la cale persecutarea crestinilor. Aceast& precizare necesaré despre raportul dintre iuda~ ism si crestinism implicd faptul cd nu se poate concepe ,convertirea” ui Pavel in sensul ci el a trecut de la o religie ta alta Pavel nu_a-avut nevoie-sitreacd. la. care tre~ @ la acest eveniment care ia Ch MAP Bas * CE MoT, Basi 43 . araoron =SAUL ~ CARE SE NUMESTE-SI PAVEL, ie UDIT wcrestinism” pentru ar recunoaste pe Tisus ca Mesia: el ba recuntoscut in cadrul firese al iudaismului insusi sau, mai bine spus, i s-a revelat in acest context. Un al doitea model de convertire aplicat lui Pavel este de natura ,axio- Pavel ar fi trecut de la eroarea reprezentata de increderea in Legea i in faptele sale fa credinfa in ,adevirul Evangheliei”, care este Hristos. logica’ mozaicé Aceasta paradigma, destul de raspandita ca $i prima, este de fapt la fel de nein- temeiata deoarece nu fine seama ci Dumnezeu insusi l-a trimis wa plinirea vre- mii» pe lisus Hristos si a daruit Legea lui Moise; nu trebuia in mod necesar abro- gal Legea iudaicd pentru a-L recunoaste sau mérturisi pe Hristos. Din acest punct de vedere este semnificativa prezenta expresitlor precum «Legea lui Eris tos» (Ga 6, 2), sau esfarsitul Legii este Hristos» (Rm 10, 4) care pun in discutie 0 concepfie care considera legea ca falsitate si pe Hristos ca adevar. Un ultim model de convertive folosit pentru Sfantul Pavel reflect concep~ tia cea mai rispandita, de natura ,morala”: de la o viajé de pacat si disolutie Pavel ar fi irecut la 0 viatd duhovniceasca si de credin{a in Hristos. Aceastd pa~ radigmd, draga mai ales culturii si constiinlei occidentale, nu-si gaseste motivatia -invizvoarele neotestamentare, Pavel nu simte nevoia sa-si denigreze propritil wtrecut pentru a exalla noua adeziune fafa de Hristos, Dimpotriva, in textele citate din Ga 1, 13-14 si Flp 3, 4-5, nu exita sa se defineasca fard greseala, neprihanit fata de Lege. Asadar, se pare ci Pavel nu avea aprecieri negative despre propria existent, inainte de intalnirea cu Hristos, dupa cum suntem obignuiti si avem noi. Dintr-o astfel de perspectiva se poate spune ci Pavel nu era Luther inainte de Luther, ta care putem adauga c& nu era nici macar Augustin inainte de Augustin sau Maria Egipteanca inainte de a fi Maria Egipteanca, "Cred ci este nevoie sa reinterpretém evenimentul central al Damascului plecdnd de la modelul convertirii, recunoscand ca Pavel, ca si noi toli, avea nevo- ie oricum sa se converteascé, insd intr-un astfel de caz evenimentul descris pe drumul spre Damasc nu ar reprezenta un eveniment atat de central al vietii Sfan- tului Pavel ca si constituie si centrul teologiei sale. In drum spre Damase, Pavel a cdzut ,de sus". Nu de pe calul sau, din pictura lui Caravaggio ~ in Fapte nici nu se vorbeste de vreun cal — ci ,de sus”, de la indlfimea convingerilor sale, putem spune ci Dumnezeu La convertit pe Saul, i-a rdsturnat intreg sistemul de valori, i-a schimbat viata pe care a trebuit sa si- refacd intr-un mod diferit"”. Recunosednd importanta centralé a acestui eveniment si voind si respec tim, pe cét este cu putin{a, izvoarele de care dispunem, trebuie si ne indreptam alentia supra vocabularului ,chemarii-revelatiel”, care in cea mai mare parte respect caracteristicile acestui gen literar. In uma experientei el insistd asupra conditiei sale de aposfol din initiativa lui Dumnezeu (cf Ga 1, 1; Rm 1, 1; EF, 1; Col 1, 1; 2 Tim 1,1; Tit 1,1), «chemats (kletos) «ales» (aphorismenos} «eonsacrat» (hagiezein) din pantecele mamei sale, dupa cum Durnezeu a binevoit: Care m-a ales din pantecele mamei mele si m-a chemat prin harul Siu, sé descopere pe Fiul Cf D. Marcue in, Paolo di Tarso.., pp. 1-21 49 aoron maPR. CONSTANTIN PREDA. sSTUDII Sau intru mines (Ga 1, 15-16). in Ga 1, 15 ef afirma in mod clar: War cand a bine- voit Dumnezeu, Care m-a ales (ho aphorisas me) din pantecele mamei mele si ma chemat (kalesgs) prin harul Sau, si descopere (qpokalypsai) pe Fiul Siu intru mine... Primul eveniment al intalnirii cu Hristos inviat este descris de Sfantul Pavel in primul and cu ajutorul limbajului ,apocaliptic”, revelator (cf si J Co 15, *8); este vorba de o revelatie, i 4 trebuie si fim atenti si nu cddem in interpretari intimistice, care se bazeazd pe o psihologizare religioasd a faptului*. Cea ce Luca istoriseste ci a avut loc pe drumul Damascului a fost 0 revelatie istoricd care a schimbat in mod radical existenta si gandirea Sfantului Pavel. De acest context apocaliptic sau revelator depinde alegerea vocabularului vocational: Pavel se site chemat din pantecele mamei sale, precum marii profeti ai Vechiului Testament, Jeremia si Isaia; din acest motiv in istorisirea din Ga 1, 15-26 se intrevede, in filigcan, modelul profetic al chemarii din Ir 1, 5-10 si Is 49, 1-7. Aceasta inseamna c& dup cum chemerea lui Isaia si leremia nu este niciodaté descrisi in termenii convertirii, tot asa nu trebuie si folosim acest _limbaj pentru evenimentul central al existentei lui Pavel. Ins& aceasta nu trebuie sa ne induced si minimizim trasaturile acestui fapt: primul eveniment al intalnirii cu Hristos nu este asemandtor cu experientele nmnistice’, relatate de Sfintul Pavel insusi in 2 Co 12, 1-13: «Cunose un om in Hristos, care acum paisprezece ani — fie in trup nu stiu; fie in afara de trup, nu stiu, Dumnezeu stie — a fost rapit unul ca acesta pind la al treilea cer» (v. 2). Relatarea din Ga 1, 15-16 este diferita de cea din 2 Co 12, 1-13, chiar daca este vorba, oricum, de experiente personale ale lui Hristo: Aplicarea vocabularului «anistic la textul din Ga 1, 15-16 prezinta riscul de a asimila, incd o data, acest -aveniment la ceva intimistic si putin verificabil, cand atat pentru Pavel si pentru Luca, chiar in diversitatea narafiunilor, a fast vorba de ceva mai mult decal cea ce chiar gi cei mai mari sfinti pot sa experieze in viziunile lor mistice. Unicitatea acestei prime intalniri cu Hristos este raportati nu numai la »chemarea” sau revelatia Sfantului,Pavel ci gi la misiunea sa printre neamuri. Din acest punct de vedere, Ga 1, 16 se gaseste in concordanta mai ales cu cea de-a treia naratiune biograficd prezentata de Luca (FA 26, 17-18), in care, nu intamplator, este folosit modelul vocafiei profetice. S{antul Pavel este chemat de Dumnezeu pentru aL vesti pe Hristos la neamuri» (Ga 1, 16), spentru a le des- chide ochii, ca si se intoarcd de la intuneric la lumina si de la stipanirea lui satan la Dumnezeu... » (FA 26, 17-18). In aceasta complexitate de date este nece- sari interpretarea primei intalniri a lui Pavel cu Hristos inviat: ca 0 revelatie gi 0 chemare in mod direct relationate cu misiunca istoricé, printre neamuri, care poate fi verificata, Sfantul Luca in Faptele Apostolilor prezinta toate momentele cele mai dramatice ale vietii sale, alegerile decisive pentru misiunea sa ca fiind precedate de o stare de vedenie duhovniceascd, de intalnire cu Hristos preaslivit In acest sens a se vedea interpretarea lui G, GaLacr Damascului’, 1 i: Studif Teologice, SIL (1951), 7-8, p. 395 ga. SO ela *Mormantul Gols, la porfile OrOnm manaSAUL CARE SE NUMESTE $1 PAVEL, sTUDLI prin Inviere. AStfel la Terusalim in inchisoare solicit judecata imparatului in uma unei vedenii (cf FA 22, 17-18), la Troade mainte de a trece din Asia in Europa (cf. FA 16, 9), la Corint dupa primele insuccese (FA 18, 9), in timpul naufragiului pe mare spre Roma (FA 27, 23). Misiunea printre neamuri Despre perioada care a urmat imediat dupa chemarea lui Pavel de catre Damnezeu si a descoperirii Mantuitorului Hristos preaslavit nu stim aproape nimic, ci numai cd a inceput s& propovaduiascd la Damasc (cf Ga 1, 17; FA 9, 19-22) in sinagogile iudaice. Aceasti prima experienté de propovaduire a fost foarte duri pentru el, dac ucenicii au fost mevoiti si-l salveze, noaptea, intr-un cos (FA 9, 25) pe care Lau coborat peste zid, Daca textul autobiografie din 2 Co 11, 33 se refer’ la acelasi episod, Areta era etnarhul care guverna la Damasc in acel timp. Unii cercetdtori cred cd in aceasti perioada Pavel ar fi avut principale- le contacte cu comunitatea eseniand de la Qumran. Din epistolele sale, de fapt, reies diferite conexiuni cu comunitatea de la Qumran: dacé ne gandim la anti- nomia dintre eluminz-intunerics (fem 13, 12), dintre wvicii si virtuti» (Am 1, 29-31; 2 Co 6, 6-7) sau la efaptele Legiis (Ga 2, 6), care-si gisesc corespondentul lor in textul esenian 4QMMT. Ipoteza este sugestiva insd nu-si gaseste corespondenté in date, si nu este nevoie s4 preupunem o permanenta a lui Pavel la Quinran pentru a recunoaste contactele de netgaduit dintre Pavel si esenieni, in acest punct al vietii lui Pavel, un rol important |-a avut Barnaba care, nu numai-in Biserica din Antiohia, dar si in cea din lerusalim, se bucura de 0 stima deosebit’ si detinea exact rolul unui mistagog™: este el cel care La prezen- tat pe Pavel apostolilor din Ierusalim (FA 9, 27) gi s-a dus sit readucd dupa 0 junga perioada de ticere, la Tars, unde se retrisese la o viala privald (FA 11, 25). Perspectiva misiunii printre pagani si originea unei comunitati mixte, aledituita din iudeo-crestini si crestini proveniti din paganism, au constituit cele doud ele- mente principale care au stat la baza adeziunii ecleziale a lui Pavel la comunita- tea din Antiohia (FA 13, 1), unde, potrivit celor consemnate de Sfintul Luca, pentru prima data ucenicii lui Tisus s-au numit ecrestinix (FA 11, 26). Din aceeasi comunitate a Antiobiei, Barnaba si Pavel au fost alesi pentru prima tor caléitorie misionara (FA 13, 3), care s-a realizat intve 45 si 48 dilir: tovardgul de drum a fost Ioan, numit si Marcu, pe care traditia crestind L-a identificat cu autorul celei de-a doua Evanghelii. Etapele principale ale acestei cdldtorii au fost: imbarcarey in portul din Seleucia Siriei cu destinatia insula Cipru, unde viziteaad cetatile Salamina si Pafos. La Pafos il convertesc la erestinism pe guvernatorul insulei, Sergius Paulus, tree apoi prin sudul Galatiei, mai exact prin Perga in Pamfilia, © CLR. Pannts, Paolo. L'Apostolo delle genti, pp. 118-120; vest gi MP. Baste, Séntul Pavel, p. 7A. 48.02 MoP, Basiitt, Skantal Pavel, p. 71 / / 51 es aoron iPR. CONSTANTIN PREDA STUDI? unde Barnaba si Pavel s-au déspartit de Joan-Marcu, Antiohia Pisidiei, Iconiu, Listra si Derbe, pentru a se intoarce apoi la Atalia, de unde s-au imbareat pentru a se intoarce Ja Antiobia Siriei. A fost 0 calatorie de aproximativ 2.250 de kilo- metri care se poate si fi durat in jur de optsprezece luni, Convertirea unui numar tot mai mare de pagani si pitrunderea lor in sericd a ridicat probleme serioase privind atitudinea lor fatd de legea si obiceiuri- le iudaice. Unii dintre iudeo-crestinii din Antiohia au insistat ca cei proveniti dintre pagani sd fie circumcigi si s& respecte Legea lui Moise, daca voiau si fie primiti dimpreuna cu iudeii in comunitatea crestina. Evenimentele din Antiohia ‘au dat naslere la prima crizd teologica a Bisericii, Daca, pe de o parte, unii judeo-crestini, precum Pavel si Barnaba, nu pretindeau de la p&gini si se supu- nd legii mozaice si in particular circumeiziei, pe de alté parte, mai ales cei care erau sub indrumarea lui Jacob pretindeau circumcizia ca 0 conditie pentru a intra si pentru a rdmane in comunitatea crestind, Potrivit relatarii lui Luca, nein- telegerea s-a incheiat in urma unei intalniei oficiale in Cetatea Sfanta a delegatii- lor Bisericii din Antiohia si Terusalim, intélnire calificaté poate cu o oarecare emfaza ca fiind primul sinod al Bisericii sau sinodul apostolic (48/49 4.Hr, ch p6a 2, 1-10; FA 15, 1-35). Totusi criza nu a fost rezolvata imediat, dup& cum las sa se inteleaga ‘Sfantul Luca. Incidentul din Antiohia demonstreaza divergentele de opinii care existau intre Pavel si Petru si cei din tabara lui Jacob, dar si cu Barnaba insusi (Ga 2, 11-14), Disensiunile, neinfelegerile au lovit insisi comunitatile pauline din Galatia de Nord si din Corint, atestate in respectivele epistole; acest fapt demon- streazd ci acordul de la Terusalim a fost putin convingator. ¢. in ciuda situatiei de solitudine in care Pavel s-a aflat chiar si fal Barnaba si Marcu, care apoi se despartisera de el pentru o misiune proprie, Pa- vel s-a hotaral sa intreprinda 0 a doua cdlatorie misionara (50-52 d.Hr.), care va fi importanta pentru intemeierea comunitatilor créstine in Grecia. In aceasti. cdlatorie, relatata din nou de Luca (FA 15, 36-18, 22), Pavel si Sila, noul siu insofitor, au vizitat mai intai principalele comunitati din Siria si din Cilicia, inte- neiate in timpul primei célatorii, Cand au ajuns in Listra gi Iconiu celor doi s-a alaturat Timotei, pe care Pavel, chiar avandu-t alituri, bz determinat si se c= cumcida (FA 16, 1-3). inainte de a ajunge fa T neprevazule, Pavel a fost constrans sa mez gat in podis sa oprit cu Timotei 5i Sila, Aceastd oprire neprevazut’, la care se refer Sffntul Pavel in Ga 4, 12-15 gi despre cure cartea Paptelor nu vorbeste, a dat nastere comunititilor crestine din Galatia de Nord. Desi afectat de boali, Pavel nu a fost impiedicat in propovaduirea sa, iar Calatenii nu au tinut seama de conditiile sale fizice si -au primit cu multa dragoste si pspitalitate, ca «pe un inger al lui Dum- nezeu, ca pe lisus Hristos» (cf. Ga 4, 14) Probabil cé Luca a fost prea atras de misiumea in Grecia, de nu a amintit incidentul de drum care I-a condus pe Pavel in Galatia de Nord; din cauza aceas- ta, potrivil relatarii lucane, caldtoria s-a reluat de la Troade. in urma unei vedenii poate din cauza unei boli sul Galatiet de Nord, unde 5, de«SAUL~ CARE SE NUM . in care i s-a arétat un macedonean, in timpul noptii (cf FA 16, 9), misionari au fost determinali si mearga in Samotracia, Neapolis si sd poposeasc’ in colonia romana din Filipi, unde au pus bazele unei comunitati care se va descoperi mai apoi a fi una dintre cele mai fidele evanghelici si apostolatului paulin. Au urmat apoi alle etape ale cilitoriei misionare precum Anfipoli, Tesalonic, Bereea, Ale- na, Corint si Efes, cu intemeierea de comunitati mai mult sau mai putin nume- Yoase ca numar de ucenici. De fa Efes, asadar, s-au imbarcat direct pentru Cezareea Palestinei, reintorcdndu-se apoi in comunitatea din Antiohia, O calato- rie care a insumat peste 4.500 de kilometri si a durat mai bine de doi ani, Imediat dupa aceasta calatorie, Pavel a intreprins cea de a treia célatorie misionard (53-57 d.lHr; cf FA 18, 23-20, 38) care se va dovedi in mod particular importanté pentru redactarea principalelor sale epistole (Corinteni, Galateni, Romani, Filipeni, Filimon). In general, cea de-a treia cdlatorie misionara se poate caracteriaa ca fiind una de recunoastere. Sfantul Pavel a simtit nevoia si conso- lideze relatiile cu comunitatile intemeiate in cilatoriile precedente, de aceea a vizitat comunitatile din Galatia si Frigia, apoi si-a continuat activitatea pe coasta Marii Egee cu un sejur de aproape doi ani si jumatate la Efes. Cetitile in care a zAbovit mai mult timp au fost deci Efesul si apoi Corintul, La intoarcerea din Macedonia, fara si ajungi pana la Efes, la Milet, Pavel i-a convocat pe preotii din Bfes pentru un migcdtor rémas bun, relatat cu atata pathos in FA 20, 21-35, inainte de a se indrepla spre Ierusalim pentru a duce colecta stransi in comun titile intemeiate de el. Aceasta calatorie, lunga de aproximativ 4.350 kilometri, trebuie si fi durat cel putin trei ani si jumatate, dacd nu chiar patru sau cinci Ultima calatorie a lui Pavel, realizaté in urma colectei pe care 2 facut-o in:mod personal in beneficiul saracilor din Biserica lerusalimului (cf FA 21, 15; 1Go 16, 1-4; 2 Co 9; Rm 15, 25-32), este cea care-l va purta, ca cetéfean roman intemnitat, in asteptarea judecatii tmparatului, de la Cezareea Maritima la Roma, Aceasta ultima faz& a vietii sale este datata cu aproximatie, potrivit cronologi ‘traditionale intre anii 58-63 d.Hr: cartea Faptele Apostolilor se incheie cu mar- turia despre evanghelizarea paulind, cu domiciliul fortat, pe ling& o familie ro- mana: sar Pavel a ramas doi ani intregi in asa hiata de el cu chirie, si primea pe tofi care veneay fa el, propovaduind imparatia lui Dumnezeu..» (ch FA 28, 30- 31). Nici o sursd neotestamentard nu aminteste In mod explicit vreo cilatorie a Sfantului Pavel in Spania sau de revizitarea comunititilor din risérit, din estul Mediteranei, desi Pavel insusi, in concluzia epistolei cite Romani, dorinfa de a ajunge in Spania (fm 15, 24-28). Dacé cilatoria in Spania, atestatd de Clement Romanul (1 Clement 5, 5- 7), de Canonul Muratori (170 d.Hir.) si de scrierea apocrifa Faplele tui Petru aprox. 200 dHr.), are o baza istorica, ea ar fi trebuit si fi avut loc intre 63-67 aH. Oricum, traditia cresting dateazd moartea Sfantului Pavel in jural anului 67 dH. in timpul imparatului Nero, Din punct de vedere istoric, diferite elemente care reies din epistolele pauline nu se reflecta in Faptele Apostolilor si viceversa, numai dacé ne gindim STE $1 PAVEL, f STUDIT 53sie 3. ‘laud. in pericopa din 2 Co 11, 22. PR. CONSTANTIN PREDA sSTUDITI Ja bolile sau la prigonirile care reies din epistolele pauline, dar care sunt trecute sub tacere de Faple. In unele cazuri chiar Faptele Apostolilor si epistolele pauline par s& difere, cum este de exemplu in cazul sinodului de la lerusalim: pe de o parte, Faptele Apostolilor nu amintesc nimic despre necesitatea unei colecte pentru saraci, la care se referd Ga 2, 9-10, pe de altd parte, Pavel nu citeazd niciodata hotararile sinodului apostolic de la Jerusalim privind conditiile minime cerule paginilor pentru a ramine in poporul Legaméntului, care constau in abfinerea de la cfrnurile jertfite idolilor, de ta sange, de la animalele sufocate si de la necuratie (FA 15, 29): Aceste exemplificiri de taceri narative, ca si nu le spun neconcordante, demonstreaza ci atét Faptele Apostostolilor, cat si epistolele, nu vor si prezinte un rezumat al vietii si propovaduirii pauline, Cele doud surse documentare tre- buie folosite respectind intenfia teologica a fiectreia. Dacd Luca il prezinti pe Pavel ca propovaduitor al evangheliei pana-n apus, chemat si parcurga din nou calea patimirilor lui Hristos, dup& cum reiese incepand cu descrierile din FA 22; ‘Sfantul Pavel in epistolele sale, cand se refera la trecutul sau, 0 face mai ales ‘pentru edificarea comunititilor sale si pentru apologia evangheliei sale in fata Lliferitilor denigratori proveniti in mod particular din comunitatile iudeo-crestine. Constitutia fizicd, ,ghimpele in trup” si reprezentarea iconograficsi Din epistolele Sfantului Pavel putem si ne facem o idee despre conditia psiho-fizicd a Sfantului Pavel sia intensei sale activitifi, Se calculeaza ca, In-15 ‘ini de cildtorii Sfantul Pavel a parcurs aproape 10.000 km, trecand prin Podigul ~Bnatolic, de fa o altitudine de 1000 m, si ajungénd pe coastele Marit Egee in regiunile Asiei, din Macedonia pand in Grecia si Roma sau chiar Spania. Este vorba de calitorii facute pe uscat si pe mare sau cu ajutorul unor mijloace ale vremii ~ caravane de comercianti, nave. Pavel insusi face 0 prezentare dramaticd a »peripetillor” sale ca apostol, pe care le calificd drept enebuniae cu care se 3 apostolul enumera in primul rand trei calitdji-care se bazeaza pe originea sa etnico-religioast: evreu, israelian si din semintia lui Avram. Deci trece in revistd 24 de situatfi si experiente care consti- tuie semnul statutului séu de slujitor (diakonos) al lui Hristos, in comparatie cu alli contracandidali ai misiunii sale, pe care-i numeste ironic esuperapostoli», care se liadau cu acest titlu de sfuyjélor al lui Hristos pen tru activitatea lor misionard, Sfantul Pavel aduce dovezile care-I calificd ca slujie tor al lui Hristos cu mult mai rult decat ei: (1) in osteneli mai mult, (2) in inchi- sori mai mult, (8) in batai peste masurd, (4) in pericole de moarte adeseori, (5) de inci ori biciuit de iudei cu 39 de lovituri fiecare, (6) de trei ori batut cu vergi, (7) © dati bitut cu pietre, (8) de trei ori a naufragiat (s-a sfaramat corabia), (9) 0 noapte gi o zi a petrecut in largul mari, (10) in calatorii nenum: ‘ate, (11) in primejdii de rauri, (12) in primejdii de talhari, (13) in primefdit de la conationalii Sa E ° E ° G I is mSAU, CARE SE NUMESTE SI PAVE STUDIL sii, (14) in primejdii de la pagni, (15) in primejdii ia cetili, (16) in primejdii in pustie, (17) in primejdii pe inare, (18) in primejdii din partea fratilor mincinosi, (19) in osteneala, (20) in trud§, (21) in primejdii fra numér, (22) in foame, (23) in sete, (24) in posturi de mulie ori, (25) in frig, (26) in lipsi de haine. $i pe lan- #8 toate acestea marturiseste grija Jui fat de toate Bisericile. Sfantul Pavel vorbeste de paradoxul existentei umane si-1 exemplified prin stilul si conditiile de viata al propovaduitorilor evanghelici: «Gi avem comoara aceasta in vase de lut, cx si se invedereze ci puterea covirsitoare este a Lui Dumnezeu si nu de ta noi, (1) fn toate patimind necaz, dar nefiind striviti, (2) lipsifi find, dar nu deznadajduiti, (3) prigo- nif fiind, dar nu parasiti, (4) doborati, dar nu nimicifi, (5) purtind totdea- una in trup omoriirea lui lisus, pentru ca si viafa lui Tisus s& se arate In trupul nostru. (6) Caici pururea noi cei vii, suntem spre moarte din cauza lui Tisus, ca si viafa tui Tisus s se arate in trupul nostra cel muritor. (7) Astfel cd in noi Iucreazé moartea, iar in voi viatas (2 Co 4, 7-12). / »Ghimpele din trup” In 2 Co 12, 7, Sfantul Pavel afirma: «datu-mi-s-a mie un ghimpe in trup ; (skélops #2 sarki), un inger al satanei, si ma bat peste obraz, ca sd nu ma trufesce, Aceasti declaratie a sa se gisesle in contextul viziunilor si revelatiilor a sale despre care el vorbeste la persoana a Ill-a, ca si cum ar fi fost vorba de alt- cineva. «Pentru acest alt om, zice Pavel, ma voi Lauda; iar pentru mine insumi nu mi:voi Lauda decat numai in stibiciunile mele» (2 Co 12, 5). $i imediat adauga cas antidot impotriva riscului de a-si pierde capul din cauza experientelor extatice — vipirea pana la al treilea cer sau in rai — i sa dat un ghimpe in trup». «Ghimpele in trup» se refera la o suferinfa sau la o supdrare permanent pe care Sfantul Pavel o atribuie unei hotirari divine. El precizeazé cf instrumen- tul acestei conditii dureroase si umilitoare este «un trimis (angelos) al satanei In traditia biblicd si iudaica, bolile fizice si nenorocirile sunt atribuite Jucravii celui potrivnic, Satanei, chiar dacé Satana, dupa cum reiese din cazul lui Tov, actioneazd numai cu ingaduinta lui Dumnezeu. Sfintul Pavel afirma cd s-a rugat cu insistent’ Domnului ca sa} elibereze. insi Domnul in rugiciune ii descopera lui Pavel insemnatatea paradoxala al acestei situatii, El formuleazd raspunsul Domnului la rugaciunea sa in acesti termeni: siti este de ajuns harul Meu, cdci puterea Mea se desdvarseste in slabiciune» (2 Co 12, 9). Atunci Sfantul Pavel conclude: «Deci, foarte bucuros, ma voi fauda mai ales intru slabiciunile mele, ca si locuiasca in mine puterea lui H De aceea ma bucur in slibiciuni, in defaimari, in nevoi, in prigoniri, in stramlordri pentru Hristos, cdci cand sunt slab, atunei sunt tare” (2 Co 12, 9-10). Aluzia sa la un singer al Satanei se referd Ja o causa externa si personala a suferintei; anterior ii definise pe adversarii sai de [a Corint ca fiind «slujitori ai Sataneix (2 Co 11, 14-15), in Vechiul Testament 55 we aoroOm riPR, CONSTANTIN PREDA STUDITII eghimpii, spinii, maracinii» sunt 0 metafora pentru a-i descrie pe dusmanii lui Israel, interni (Vm 33, 35) si externi (Jz 28, 24). Din context reiese cd expresia metaforied «ghimpele in trup» nu poate fi identificata cu ,ispitiri" in sensul de seduceri, pofte'camale sau atractii ale raului atribuite Jui Satanal, Este vorba deci de 0 boala cronica care-t chinuia si-i crea stari de neplacere. Despre o ,boala” a sa Siantului Pavel vorbeste si in epistola catre Galateni. Tocmai datoriti unei ,boli trupesti” apostolul a propovaduit pentru prima data in Galatia Si precizeaza War sliti c& din cauza unei slabiciuni a trupului, am binevestit vou mai intdi, si voi niu afi dispretuit incercarea mea, ce era in trupul meu, nici nu v-ati scarbit, ci m-ati primit ca pe un inger al lui Dum- nezeu, ca pe Hristos lisus» (Ga 4, 13-14). Dacd este vorba de aceeasi boali, de care se vorbeste in cea de a doua epistolé citre Corinteni, atunci ar fi evident contrastul dintre singerul satanei» si «ingerul [ui Dumnezew». fn logica crucii, potrivit cireia, puterea Jui Dumnezeu se descopera in slabiciune, Calatenii au .putut recunoaste in Sfantul Pavel pe trimisul lui Hristos Tisus tocmai in conditia de ,slabiciune sau infirmitate", Daca acest fapt este adevarat, de ce boali a sulerit Sfantul Pavel? Este di- ‘fitil si facem un diagnostic credibil ,de la distanta” in baza unor texte succinte, ‘Din perioada patristicd si pana astizi ampla varietate a interpretirilor sunt mar- turia creativitatii inepuizabile a spiritului uman'*. Bolile fizice care par a fi mai bine intemeiate in texte ar fi: epilepsia (Pavel a c&zut la piméint in timpul conver- firii sale, FA 9, 4), 0 inflamare a ochilor si deci o vedere slabi (dorea oct galatenilor: ev-ati fi scos ochiii vostri si mi i-ati fi dat mies, Ga 4, 15), un defect de worbire (la primul contact facea 0 impresie proast’, Ga 4, 13 s.u,, si vorbea rau, 2 Co 10, 10; 11, 6),.febre malarice frecvente, febra palustré, cefalee sau otite:Cea inal mare parte a acestor propuneri depind de interpretari gratuite sau fortate ale textelor. Rimane, de aceea, necunoseuts boala cronicd a lui Pavel, in care vedea o piedica pusa de potrivnic lucrarii sale apostolice. Cu toati aceasta nepu- tint& sau «slbiciunes, cum numesie, Pavel demonstreazd o mare capacitate de munca tn infruntarea oboselii si stresului psiho-fizic. Pentru a face ceea ce a facut, Pavel trebuia si aibé o sindtate bund si o constitutie fizicd robusta. Singura ipotezd care poate fi avansata si intemeiata se raferd la faptul ci Pavel prin «ghimpele in trup» vrea si descrie apozitia manifestaté fatd de slujirea sa sub toate formele. Pe de alta parte, o cauzd permanent a durerii apostolului era si faplul ci bisericile intemeiate de el nu se ridicau la nivelul asteptirilor sale. Exista in fiecare comunitate ceva care paraliza unitatea organicd si vie a Bisericii pe care si-o dorea Pavel, cum erau spre pilda gruparile de la Corint, © Traducerea lating ‘Vulgata redi expresia greacd skélops 1é sarki prin slimulus carnis. De aici gi unele interpretiri peiorative, in sensul ci Pavel ar fi fost muncit de polte trupest CE J. MURPHY-O'CoNNOR, Vita di Pavio, pp. 360-361; vezi si R. Fapris, Paolo. L'Apastoto delle genti, pp. 50-55; G.T. Manco, Sauf din Tars, p. 64 su “8 CF si G.I. Marco, Saul din Tars, pp. 71-12, 56 OrOm aSAUL— CARE SE NUMESTE $1 PAVEL STUDI ~indolenta de la ‘Tesalonic, neintelegerile de fa Filipi, resentimentele de la Efes, amisticii» de la Colose etc. Aspectul fizic si reprezentarea icofiografica Comunitatile crestine care au adunat si transmis epistolele apostolului au conservat si 0 amintire a aspectulul siufizic!"? Crestinii comunitatilor pauline + au intalnit pe Sfantul Pave! de mai multe ori, In particular colaboratorii sai 5 prietenii care au trait alaturi de apostol au putut conserva si o amintire vie a aspectului siu fizic, Este sugestivi si emotionanta scena de ramas-bun a Sfantu- lui Pavel de la preotii din Asia Micd pe care-i convocase la Milet. Intr-un anumit moment al cuvantirii de ramas-bun, reconstituit de autorul Faptelor Apostolilor, Sfantul Pavel zice: lati acum stiu cA nu veti mai vedea chipul meu, voi tofi cei printre care am petrecut vestind tmparatia lui Dumnezeu» (JA 20, 25). In incheierea cuvantarii, cind Sfantul Pavel a ingenuncheat si s-a rugat impreund cu ei, toti au izbucnit in plans si au cdzut pe umarul lui Pavel, sil sarutau, imbratigau, cuprinsi de jale, mai ales pentru cuvantul pe care 1l spusese c& nau si mai vadd fafa lui (FA 20, 36-38). Expresia «a vedea fata, chipul luis se refer la intélnivea, comunicarea personal pe care Sfantul Pavel adesea dorea si © alba cut crestinit si, Epistolele sale sunt un fel de prelungire sau inlocuire a prezentei sale fizice a vederii xfetei sau chipuluir sau, Ins cum arata chipul Sfantului Pavel? Care era aspectul fizic al persoanei sale? Sfantul Pavel insusi se refera la o fraza care circula pe seama sa in meditle de la Corint: «cd scrisorile lui, zie ei, sunt grele gi tari, dar infaitisarea trupului este slaba si cuvantul lui este dispretuit» (cf 2 Co 10, 10). Chiar daca propagala. de adversarii sai, aceasta imagine a Sfantului Pavel nu poate fi intru totul inven- taté. El nu contesta faptul de a fi ,slab” din punct de vedere fizic sau al aspectu- lui exterior. E] revendica in schimb forta si autoritatea sa duhovniceasca. Si toc mai acest contrast intre aspectul fizic sirman, smerit al apostolului gi fascinafia duhovniceascd pe care exercita el sunt redate in unicul portret creionat al Sintului Pavel, care a ajuns pand la noi, datovitd unei scrieri apocrife crestine din sec, al IHea d.Hr. intitulata Faptele lui Pavel si Tecla, Un crestin din Iconiu, Onisifor, iese in intampinarea lui Pavel pe strada regal (Via Regia), care ducea de la Efes la Listra. Aici el observa in mod atent trec&torii pentru a-l recunoaste pe Pavel. De fapt el nu il cunoaste ,in mod fizic, ci numai duhovniceste”, In cele din urma il zareste pe Pavel sil recunoaste datorité descrieril pe care i-o facuse Tit: «era un om maruntel, chel, cu picioare strambe, cu sprancenele imbinate, cu nasul usor coroiat, un om plin de har, uneori insd avea infatigare de om, alteor! infatisarea unui ingers (Faptele fut Pavel si Tecla, 2-3 Acest portret al Sfintului Pavel depinde de combinatia unor elemente di- ferite. ,Statura mica” atribuita Sfantului Pavel pare a fi ecoul textului din 2 Co © Ase vedea Gt. Marcu, Saul din Tars, pp, 52-55. 57* cu nimic suspiciunile si ostilitatea iudeilor, In calitate de c PR. CONSTANTIN PREDA STUDTI 10, 10, mai sus citat. Referirea la’ ,capul chel” ar putea fi si o interpretare putin curioasa, ca sd nu zic contradictorie, a faptului ci Pavel isi taie pirul pentru a dealega votul de naziveat (ch FA 18, 18). alte elemente ale portretului apocrif al Sfantului Pavel sunt inspirate din modelul traditional al filosofilor gi personajelor ilustre. ,Picioarele strambe” si ,sprancenele tmbinate” sunt trisituri fizice dis- tincte atribuite tn antichitate si lui Socrate si lui Augustus. Alte elemente pot fi gasite in stereotipia omului oriental, in orice caz, deja catre sec. al IV-lea dH. s- a impus imaginea Sfantului Pavel care a inspira iconografia succesiva: capul in mare parte chel; pérul negru pe tample, nasul acvilin, barba lung’ si ascutita, fata in forma unei pere rasturnate cu capui gros; obrajii scobiti si mari, barbia ascutita. Arestarea la Jerusalim, procesul la Cezareea Maritima si moartea Sfantului Pavel la Roma Sfantul Luca, autorul Faptelor Apostolilor, reconstituie istoria ultimilor , api din activitatea Sfantiului Pavel, relateaza intamplarile dramatice ale arestarii vgale in piafa din fata templului din Jerusalim. Tribunul roman cu greu a reusit sil sustraga linsajului pregatit de mullimea iudeilor intératata care strigau: «A. profanat locul sfént». Il suspectau pe Pavel cA ar fi introdus, in zona sfnti re- ‘zervat iudeilor, un pagan. La sfatul Sfantului Tacov gi-a asumat public participa- rea la riturile de purificare de la temnplu $i s& acopere financiar din propriul bu- 2unar implinirea votului de nazireat din partea a patru birbati iudeo-crestini, iudeii practicanti avea scopul sa risipeasca zvonurile calomnioase pe-seama. sa ‘Gare circulau printre iudeii intransigenti. Luca reproduce cuvintele adresate de Tacov lui Pavel in timpul ultimei lor intalniri la Jerusalim: *Veai frate, cate mii de iudei aw creaut si tofi sunt plini de ravnd pentru lege. $i ei au auzit despre tine c& invefi pe toti iudeii, care triiese printre neamuri, sa se lepede de Moise, spundndu-le s4 nu-si taie imprejur copii, nici s& umble dup datini, Ce este deci? Faré indoiala, trebuie si se adune multime, cici vor auzi cd ai venit. FS, deci, ceea ce ifi spunem.. (FA 21, 20-23a). Gestul d bunavointd sivarsit de Pavel nu ia fost de folos si nu a atenuat fean roman a putut conta insa pe protectia oferita de legislatia imperiala, De aceea a fost scos de sub jurisdictia legilor iudaice, A-fost transferat de la Terusalim Ia Cezareea, unde igi avea resedinta prefectul roman al ludeci, si pus in fala iudeilor car care nu au reugit pind la urma si-si probeze acuz acuzau si le, Thaintea autoritatilor romane acestea se reduceau in esenta la un singur capat de acuzare: Pavel tulburd ordinea publicd deoarece este impotriva legii si institufillor poporului séu (FA 24, 5.6) 58 Aceasta dovada publica de respectare a prescriptiilor Legii si a solidaritatii cu - maAaHaoOrOomSAUL Ci SE NUMESTE St PAVEL, Sr UD TE \ Procesul s-a prefungit si din cauza schimbirii prefectului Antoniu Felix cu Porcius Festus. In cele din urmé, pentru a scapa de presiunile adversarilor sii iudei, Pavel face apel la judecata imparatului. Astfe! ajunge sa fie trimis intemnitat la Roma, In capitala imperiului incearca si le explice conationalilor sai motivul arestarii sale. Acest fapt fi oferd incd 0 data autorului Faptelor Apostolilor prilejul ca sa reafirme nevinovatia lui Pavel si si prezinte ultima sa mérturisire a credintei in capitala imperiului. Relatarea Sfantului Luca de fant se incheie cu aceasti imagine despre Sfantul Pavel. Apostolul, desi in stare de detentie, timp de doi ani a continuat sa «propovaduiascd imparatia lui Dumnezeu si sa invete cele despre Domnul lisus Hristos, cu toati indrazneala gi fara nici o piedic’y (FA 28, 31). In rest diferitele infatisari din timpul procesului la Ierusalim inaintea sine~ driului si apoi in fata prefectului roman la Cezareea ii folosesc autorului Faptelor ca si se refere la ultima mérturisire a lui Hristos de catre Sfantul Pavel. Diferite- le infatisari ale Sfantului Pavel inaintea unui auditoriu din ce in ce mai autoriza poporutl iudeu Ja Terusalim (F4 22, 1-21), a tribunului Claudiu Lisias, a sinedriu- lui, a Saducheilor, a procuratorilor Felix si Festus si a regelui Agripa vor s& sub- linieze faptul ca propovaduirea evangheliei si marturisirea ei s-a concretizat gi in + dimensiunea ei publica si politica, Asemenea Mantuitorului apostolul Pavel mu poate fi incriminat pentru nimic care sé-l facd vrednic de moarte. Nuiiai ostilitatea si incrancenarea iudei- Joy Law tarat inaintea tribunalului roman, unde insi de mai multe ori este decla- rat nevinovat (ch FA 25, 25; 26, 31-32). Apostolul insusi in apararea sa inaintea prefectului Antoni Felix respinge capetele de acuzare sustinute de iudei: «nam gresit cu nimic, nici fata de legea iudeilor, nici fata de templu, nict fata de Ceza- rub (cf FA 25, 8). Ca homo religiosus Pavel este intemnitat epentru nadejdea lui Israels, dupa-cum el insugi afirma in faja iudeilor din Roma, deoarece potrivit nadejdii iudaice el vesteste ca lisus a inviat din morti (FA 28, 20; cf 26, 6-7). Prima marturie despre moartea lui Pavel la Roma o avem din epistola scrisi de Clement Romanu! la sfarsitul secolului I (96-98 d.Hr.), Unii cercetéitori if identifica pe Clement Romanul cu un colaborator al Sfantului Pavel menfionat in Flp 4, 3. Acesta a scris Bisericii din Corint pentru ai tndemna pe crestinii acelei comunitati si puna capat dezbinatilor interne provocate in urma destituirit unor preoti in varstd de catre un grup de tineri, Dupa ce enumera o serie de exemple din Vechiul Testamente si evidentiazd efectele negative ale invidiei gi geloziei (zélos) introduce unele exemple din istoria recent: »Dar si punem capat exemplelor vechi si-si venim la alletit [credingei] foarte aproape de noi, Sé Iudm exemplele nobile din generatia noastra, Din gelozie si invidie [ala zélon kai phidnon| au fost prigonifi cei mal mari si cel mai drep(i stélpl ai Bisericll (Ga 2, 9) si au luptat in aceasta tn~ trecere pand la moarte. Si-i punem inaintea ochilor nostri pe bunii apos- toli: pe Petru, care, din pricina une gelozii nedrepte, n-a suferit-una, nici dowd, ci mai multe chinuri; si dupa ce a dat astfel marturie [de martir], a 39 o i mann OoPR CONSTANTIN PREDA si schematic, a pastrat citeva informafii despre biografia paulind. Cele ce i ‘evidenta sunt diferitele incerciri gi suferinte pe care le-a indurat ca propovadu STUDII plecat la locul de slavé datorat lui. Din pricina unei gelozil sia unel sfadiri [dia zélon kai érin}, a primit si Pavel premiul rabdarii, purtind de sapte ori lanturi, fugar si lovit cu pietre (2 Co 11, 24-25), ajungand un erainic atat in Msfrit, cat 51m apus, a primit faima nobil& a credinfel Iu invatandl dreptatea in toatd tumea Jocuita si ajungand pana la marginile apusului, a dat marturie in fata guvernatorilor (FA 24-26). $i aga s-a eliberat de lumea aceasta si-s-a dus in locul cel sfant, facandu-se o foarte mare pild’ de rab- dare» (J Clement 5, 1-7)". Enumerarea Sfantului Clement continua cu referirea la multimea valesi- Jom — martiri — care au fost victimele geloziei (zélos) si care au dat exemplu de rabdare in tot felul de chinuri si suferinte. Textul epistolei lui Clement merita sa fie luat in considerare din dowd motive. In primul rand, este un document al Bisericii romane, in care, la distanta de o generatie, se pastra inca vie amintirea morfii celor doi ebuni apostolix Petru si Pavel, ecei mai mari si cei mai drepti stalpi ai Bisericii». In al doilea rand, epistola lui Clement, desi intr-un stil omiletic in ‘tbr al evangheliei in toata lumea, in Rasarit si in Apus, Sfarsitul -a fost harazit dupa ce a au ajuns «marginile Apusuluin si dupa ce «a dat marturie in fata guver- natorilor» (marlyrésas epi f6n egouménon), Cum trebuie interpretate aceste referinte aduse de Clement Romanul? A. ajuns Pavel pang in Spania? Cand trebuie datata aceasta cdlitorie pana la «umar- ginile Apusului»? Dupa primul proces? Pentru a putea raspunde la aceste intre- {D&ti informatiile istorice sunt pufine. Traditia, care incepand cu sec. al Ik-lea id:Hr. vorbeste deschis despre martiriul tui Pavel la Roma, trebuie evaluata ou Srija, insd fara prejudecati”. Tertulian, un scriitor crestin din Cartagina (Tunisia de azi), spre sfarsitul sec. al Il-lea d.Hr. in lucrarea De praescriptione haereticorum, referindu-se la dreptul Bisericii de a detine si interpreta Scripturile, vorbeste de intiietatea Bi- fsericii din Roma pentru faptul ci trei dintre apostoli Petru, Pavel si loan, au invatat acolo, iar primii doi au murit ca martiri™. Intr-o alta lucrare intitulata _Scorpiace — medicina aplicata impotriva intepaturii scorpionului, adica impotriva exeziei gnostice -, scrisé in prima decada a sec. al M-lea, Tertulian precizeazd ca Pavel, wnascut cetijean roman, s-a nascut a dowa oar la Roma datorita nobletei martiriuluis (Scorpiace 1 ), Informatiile oferite de Tertulian concorda cu relatarea ymarliriului aposto- Alutui Pavel” din scrierea apocrifi cunoscutd sub numele de Faptele lui Pavel, in aceasti lucrare, scrisd de un preot din Frigia spre sfisitul sec. al H-lea dHr, au " Cf traducerea textului din 11. IeA jr, Canonul Ortodoxiei, Canonul apostolic al primelor secole, Deisis/Stavropoleos, Sibiu, 2008, p. 397, © CER. Banas, Paolo, L'Apostolo delle genti, p. 493, % OF Terninsan, De praeseriptione haerelicorum, 36, 6OSAUL~ CARE SE NUMESTE SI PAVEL s'ruUDTII ‘ fost reelaborate date din scrierile cnonice si addugate alte materiale legendare pentru a idealiza figura Jui Pavel. Potrivit acestei scrieri, apostolul la Roma se apard cu indrézneal in fata imparatului Nero, fi converteste pe temniceri gi chiar pe unii dintre membrii familici imperiale, in cele din urma, potrivit legislatiei romane, fiind condamnat la moarte prin decapitare. Pentru a verifica greutatea istorici a acestei imagini despre Pavel, oferita de documente relativ tarzii, trebuie si ne intoarcem la relatarea Sfantului Luca din Faptele Apostolilor. Autorul Fapteloy stie cd Sfantul Pavel a murit la Roma prin interventia autoritatilor romane, insd nu ne spune nimic legat de aceasta condamnare romana a ui Pavel. Transferarea sa la Roma depinde numai de solicitarea sa de a fi judecat de tribunalul imperial. Aceasta presupune o con- damnare precedenta din partea guvernatorului Porcius Festus la Cezareea. Gi in aceasta privinta autorul Faptelor pastreazi tacerea. Documentarea legata de proces precum si condamnarea romana a lui Pavel nu intra in perspectiva teclo- gicd a Faptelor. Ca propovéduitor al evangheliei lui Hristos, Pavel trebuia si mearga fa Roma pentru a da marturia suprema despre lisus (cf FA 19, 21; 23, LL; 27, 24). Sosirea lui Pavel la Roma si propovaduirea evangheliei in capitala imperiului marcheazd pentru Luca implinirea programului trasat de Mantuitorul inviat ucenicilor Sai, de a fi martorii invierii Sale pnd la marginile pamantului (cf. FA 1, 8) si incheierea intr-o astfel de perspectiva a celui de al doilea volum al operei sale. Martiriu! Sfantului Pavel la Roma este presupus de autoru! Faptelor si de epistolele traditie! pauline. Asadar, ultimele pagini din cartea Faptele Apos- tolilor nu ne permit sd reconstituim ultimele evenimente din viata Sfantului Pa- vel si cu atét mai putin ne permit s& intrevedem care a fost rezultatul apelului sitrde a fi judecat de Cezar. jn acest punct periru a reconstitui cauzele si imprejuririle morfii lui Pa- vel la Roma suntem constrangi la ipoteze. Prima ipotezd ar fi c& Pavel dupa cei doi ani de detentie la Roma, a fost condamnat la moarte si executat prin decapi- tare, potrivit legislatici yomane. in acest caz moartea apostolului trebuie plasata in primii ani ai deceniului al ViF-lea (62-63 ¢.Hr.). © a doua ipotezd presupune c& Pavel a fost eliberat deoarece acuzatorii sai de la Ierusalim nu s-au prezentat Ja Roma pentru a reformula acuzatiile Jor inaintea tribunalului imparatului, Ua edict (edictum) care prevedea durata acuzarii mentiona pentru acuzele capitale o prelungire de un an si jumatate cand una din parti lecuia in afara Htaliei™. Aga dar, Pavel, dupa incheierea termenului de punere sub pazd militard (custodia miliécris), in asteptarea sentintei de apel, a fost eliberat. In aceasta situatie a preferat si pardseascd Roma gi si se indrepte spre Spania sau si-si continue mai departe lucrarea misionard in rasarit la Efes (Timotei) gi Creta (Tit), Pavel a por- nit catre Asia, fie din Spania, fie de la Roma, In Spania ar fi desfasurat 0 scurta activitate misionara in cetatea-Tarragona (Tarraconense), coloni¢ romana la var 5 CL PLint, Lpistole 10, 56, vorbeste de doi ani ca limite de timp pentre pracesul de apel; Tuan, In Flaccum, 128, indies dot ani 6L aoronm at mPR, CONSTANTIN PRu STUDII sarea raului Ebro in Mediterand. fh sprijinul acestei ipoteze despre misiunea lui Pavel in Spania unii exegeli interpreteaza in sens geografic expresia lui Clement Romanul: ajupgand pana la marginile apusuluiy. Pentru Clement care serie din Roma, marginile Apusului nu sunt decat Spania® Reintors in Roma Pavel ar fi fost arestat din initiativa iudeilor din capital, dar si.cu complicitatea iudeo-crestinilor din Biserica romana. M. F.-Baslez susti- ne ca Pavel a fost arestat in Asia Mica la Efes din cauza invidiei si luptei dintre sruparile crestine rivale si transferat la Roma pe uscat. In aceasta ultima calato- rie a facut experienfa singurdtafii si a sdrdciei absolute™. La Roma iudeii si iudeo-crestinii nu vedeau cu ochi buni activitatea sa misionard care punea accen- tul pe libertatea fata de legea mozaica si evident succest! siu in randurile proze- litilor si simpatizantilor pagani. in orice caz prezenta lui Pavel la Roma a creat probleme atat iudeilor din capitald, cat si iudeo-crestinilor. De aceea nu este exclusé implicarea celor dowd grupari in arestarea lui, Putem intelege astfel mai bine afirmatiile [ui Clement: «din pricina unei gefozii si a unei sfadini... s-a dus in locul cel sfanty. *s In epistola lui Clement se spune ca Pavel «a dat marturie in fata guverna- stérilor (martyrésas epi t6n egouménon)», o terminologie care indica functionarii “8 magistratii deosebiti ai autoritatii imperiale. In'cazul Sfantului Pavel ar pritea fivorba de prefectul Romei, delegat si judece cazutile care nu erau rezervate imparatului. Inaintea acestui tribunal Pavel ar fi fost acuzat de delictul de lezma- i jestate, in baza legii referitoare ta ,maiestas” repusa in vigoare de Nero in anul 62 dupa moartea lui Burrus si a lui Seneca®. Pavel ca propoviduitor al lui lisus Hristos a dat un now impuls crestinilor care formau grupuri in afara comunitii ‘braice protejate de legea privind collegia. Aceasta activitate a lui Pavel a deve- nit suspecta si acuzata cd s-ar opune ideologiei oficiale si cultului imperial legat de imparatul-dumnezeu. Era o acuzatie cr caracter juridico-religios care com- porta condamnarea si execularea sumara. Pentru un cetfean roman pedeapsa prevazuta era decapitarea (decapitatio). insotit de o mica escorta in afara cetatii, pe Via Ostia, intr-un loc numit Aguae Salviae, Pavel a fost decapitat de soldatul insarcinat cu execufiile capitale, numit speculator. Data acestei executit trebuie cdutata intr-un an apropiat, daca nu anterior, incendievii cartierelor populare ale Romei de catre Nero si a persecutiei violente ® Misiumea Sfantului Pavel in Spania este gnoscuta si de Cononul Muratori din secolul IL Hr. de origine romani, randurile 38-39, de Fapiele fui Petru, o seriere apocrifa din secolul Tl; despre ea vorbesc gi scritori bisericesti de limba latina si greac& din secolele IV-V: Rericitul Teronim, Sf Atanasie al Alexandriei, Chiril al lerusalimului, Ioan Elrisostom, Epifanie de Salamina. Cf MP. Baste, Sfantul Pavel, pp. 241-242. Autorul celei de a doua Epistole cdtre Tumotel, chiar daci cunoaste numai o detentie romana a lui Pavel, se face purtatorul de cuvant al acestor tensiuni. Se vorbeste de parasir, dezertiri, tradati ale unora dintre colaboratori lui Pavel, 2 Tim 4, 9, 14-15, 16. #5 CE si M.-F. Baste, Sfintul Pavel, p, 242, 62 maAaHNOH OmSAUL~ CARE ST PAVEL STUDII dedlinjuite impotriva crestinilor, pentru a distrage atentia, dupa marturia lui Tacitus™, Incendiul a izbucnit pe 19 julie 64 si a finut sase zile. In primavara anului 65 d.Hr. Nero a inceput acfiunile represive impotriva celor pe care popo- rul invafase sé-i deosebeascd de iudei sii numeau acrestinin, Activitatea misiona- 74 a lui Pavel precum gi tensiunile cu comunitatile iudaice au favorizat identifica- rea grupurilor créstine si denuntarea lor politiei imperiale. Asadar condamnarea la moarte a lui Pavel ar fi putut avea loc in anul 63 d.Hr(?). Eusebiu de Cezareea in Cronica sa, in care asociazd moartea tui Pavel cu cea a lui Petru in contextul persecutiilor lui Nero, fixeaz moartea in anul 68 Hr, Insa episcopul istoriograf din sec. al IV-lea schimba data spre sfargitul domniei lui Nero (care s-a sinucis pe 9 iunie 68), deoarece moartea celor doi apostoli, Petru prin rastignire si Pavel prin decapitare, reprezenta punctul cule minant al delictelor imparatului roman", Acelasi Eusebiu ved si marturia cea mai veche despre inmorméntarea lui Pavel pe Via Ostia nu departe de cursul ‘Tibrului, in locul unde se ridicd azi Basilica San Paulo fuori le mura. Bl reprodu- ce ceea ce serie un preot roman pe nume Gaius care a trait la sfarsitul sec, al I lea si inceputul celui de al ML-lea: «in ce ma priveste, eu va pot arata unde se: Basesc aceste trofee ale apostolilor. Dac& ai vrea sa urci pe Vatican ori pe via Ostia, atunci vei gasi trofeele celor care au intemeiat Biserica aceastax™. Agadar Ja sférsitul sec, al Tllea exista la Roma un frophaeum care amintea moartea Ii Pavel. De aceea este probabil ca trupul sau sé fi fost depus din initiativa prieteni- lor si ucenicilor sai intr-un columbarium in apropierea locului executiei. Aici ca urmare a acestui fapt a fost construit un mic monument funerar care a devenit loc de rugiciune si pelerinaj pentru crestinii din Roma. In data de 29 iunie 258, in timpul imparatului Valerian (253-260), trupul Sfantului Pavel a fost mutat din locul unde fusese Inmormantat de crestini in apropierea Romei, acolo unde astizi se ridied celebra bazilicd San Paolo fuori le mura, in Catacombele Sfantului Sebastian, impreuna cu trupul Sfantului Petru, pentru a Je feri de posibile profandri. Sfantul Silvestru, episcopul Romei (314- 335), aproape un secol mai tirzitt a readus trupul Sfantului Pavel il locul in care a fost ingropat initial. Cu acest prilej, imparatul Constantin cel Mare (306-337) a construit prima hisericé deasupra mormantului care va fi inlocuité mai tarziu, dupi distrugerea ei in urma unui incendiu, de actuala Bisericd Sar Paolo fuori Te mura. Locul traditional al decapitarit nu a fost uitat de crestini, aici find vidi- cati o méndstire trapisté numila Tre Fontane, de la cele trei izvoare pe care sa ridicat biserica, izvoare care potrivit tradijiei au rasarit din pémfnt in urma atin- gerii capului Sfantului Pavel. Sarbatorirea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel-pe 29 § Ch Tacttus, Anale Xl * Cf Euseeiu pr CezaReEa, Istoria Bisericeascd, 2, 22, 8; 25, 5; vezi si Per. leRONIM, De viris iilustribus, Vi CEJ. MURPHY-O'CoNNOR, Vita di Paolo, pp. 410-413; LA Frratver, ,Paul", 795 5054, ed SuSHIMU bE CEraRkEA, Istoria Bisericeased, 2, 25,7. 63 = ° L fo)PR CONSTANTIN PREDA STUDII iunie este foarte veche. Ea nu ‘cOmemoreazi data-morfii celor doi apostoli, care ne este necunoscuti, ci transferarea sfintelor moaste ale celor doi in Catacombe- le Sfantului Sebastian in 29 iunie 258 Cand Pavel a murit la Roma avea in jur 60 de ani. Jumatate din viata sa, dupa experienta din apropierea Damascului, a trdit-o ca pelerin in slujba evan. gheliei, trecdnd dintr-o provincie in alta @ imperiului, din Siria in Galatia, din Macedonia in Ahaia si Asia. A parcuts ctiva zeci de mii de kilometri pe uscat i pe mare. A dorit si a asteptat sd ajunga la Roma pentru a pune bazele misiunii in Apus. A ajuns ca prizonier pentru evanghelie, iar prin decapitarea sa a pecetluit marturia sa. Pavel mi a intemeiat Biserica din Roma, insa prin maytiriul séu ia marcat pentru toldeauna istoria. Primul sau biograi, Sfantul Luca, a intuit di- mensiunea istorica si simbolicd a marturiei sale. Moartea lui Pave! la Roma re- prezinté implinirea misiunii incredinfate de Hristos inviat ucenicilor sai, deoarece din acest centru al lumii, marturia lor s@ ajunga pana la marginile pamantului. “Summary: “Saul ~ also known as Paul” - the Jewish apostle to ia the Gentiles ‘The present study aims to provide a biographic profile of St. Paul as described in the New Testament, especially the two canonical sources, the Apostle's Epistles and the Acts of Aposttes, written by St. Luke; his first biographer. Exegetic scholarship of the last decade has reconsidered a number of sources and focused more on the information prow vided by the Acts of Apostles, for a Jong time unjustly deemed to be x secondary source. ic Phe importance of this treid is due to the rediscovery of the relationship between ‘biography and autobiography in classical literature, Literary canons peculiar to these genres used to be less different than they are in contemporary literature, The persuasive function, especially the exemplary one, was proper to both autobiography and biography, therefore the former should not be considered more objective and historically accurate than the fatter. ‘Thus neo-lestamentary sources concerning St. Paul must be granted equal au- thority, as dependent on the particular circumstances of the communities addressed, avoiding the misconception that autobiography is more historically accurate than biogra. phy, and we must acknowledge that from the methodalogical point of view, autobiogra- phy should be given precedence over biography. After having established the documentary sources available and the main points of Pauline chronology, I outlined a biographical portrait of the “apostle to the Gentiles” (Romans 11, 13) starting from the rather scarce biographical information contained by St. Paul's epistles, corroborated with the information provided by the Acts of Apostles, in order to obtain a coherent synthesis of St. Paul's life, in keeping with the contemporary trends in the research dedicated to the apostle. Chronological data provided by the Acts of Apostles and St. Paul’s Epistles do not enable us to establish @ complete and certain chronology. Therefore we must resort to hypotheses, often at variance with each other. In the present stage of research, the tradi. 64SAUL ~ CARE SE NUMESTE SL-PAVEL STUDI . tional perspective on Pauline chronology has gained ample consensus of experts. In order to draft St. Paul's curriculum vitae, we must start from certain events mentioned in his, Bpistles and the Acts of Aposites, wivich can be located in time with a high degree of cerli= tude, These are four events: “the inscription of proconsul Gallion”, “the edict of emperor Claudius”, “St. Paul’s fleeing Damascus under king Arelas", “St. Paul’s imprisonment in Cassarea”, Starting from these events, one can obtain a biographical profile of St. Paul. However, certain aspects of his life cannot be clarified. The date of his birth and death remain hypothetical. What happened to him, after his arrival in Rome? According to some researchers, after two years' imprisonment, the apostle was beheaded; others consider that, at the end of these two years, he was released and went (o visit the communities of Asia Minor; yet others do not rule out his journey to Spain, before his return to Asia ‘The few chronological landmarks, although credible, only allow us to draw a hy- pothetical outline of St. Paul’s life, which fails to gain the consensus of all experts, and permits endless debates. Due to these chronological landmarks, we can cover approx- imately thirty years in St. Paul's life, For the period before his revelation on the road to Damascus, and that following his two years’ Roman imprisonment, I could not establish a certain chronology, but only presented the hypotheses put forth by the most authorita- tive experts, What we can say, concerning St. Paul's life, is that around 56- 60 A.D. he considered himself to be “old”, which suggests he was born in early 1* century. As re- gards the time of his martyrdom in Rome, we can certainly place it between the year 62 AD, when the account in the Acts of Aposfles stops, and 68 A.D, when ended the reign of Nero, the persecuting emperor. When St. Paul died in Rome, he was about sixty years old. Half of his life, after his conversion on the road to Damascus, was spent preaching the Gospel, travelling from ‘one province of the empire to another, from Syria to Galatia, from Macedonia to Asia. He travelled tens of thousands of kilometers, both on sea and on land, He wanted to reach Romé, in order to lay the grounds for missionary activity in the Occident, He was impri- soned for the sake of the Gospel, and sealed his confession of faith through his behead- ing, St. Paul did not establish the Roman church, but marked its history through his martyrdom, His first biographer, Luke, intuited the historic and symbolic dimension of his testimony. St. Paul's death in Rome is the fulfillment of the mission assigned by the Resurrected Christ to His disciples, as from this center of the world their testimony reached the ends of earth. 65; awraogron mtCapitolul I n Epistolele lui Pavel gi traditia epistolara paulina Cronologic vorbind, literatura crestind incepe pentru noi cu epistolele Apostolului Pavel. in acestea sint incluse, cu sigurant&, elemente preexis- tente, care pot fi definite cu ugurinta drept ,forme preliterare” (Ph. Vielhauer): e vorba de scurte mArturii de credinga in moartea $i invierea lui Cristos (de exemplu 7 Tes. 4, 14) sau d {utile de tip analog destinate probabil traditia despre moartea si invierea lui Isus, pe care Apostolul Pavel declaré c& a primit-o gi a transmis-o la rindul siu (J Cor. 18, 3-5). Alte formule aveau probabil o anumita functie in context Iiturgiz, cum sint i i care unii au crezut cA le-au descoperit in Bpistola cdtre Filipeni sau in I Timotei 3, 16. Pe de alt parte ins este extrem de dificil s& li se determineicu exactitate forma originara ; in plus, cu greu se poate vorbi in aceste caziiri de fenomene literareVormulele de credin{§ care pot fi con- siderate documente in sine si producti individuale vor aparea abia spre sfirgitul secolului al [[I-lea; ne vom referi la ele cind vom vorbi despre autorii lor, Iar ca enunfuri oficiale, vor aparea si mai tirziu. 1. Genul epistolar Cele mai vechi documente crestine conservate intr-o forma independenté sint epistolele Apostolului Pavel. Intr-o epoc& in care transmiterea orald a mesajului crestin era predominanta(/scrisoaréa inlocuia comunicaréa™ orala atunci cind expeditorul si destinatariil erav la distanta unul de celalalt Primele scrisori crestine n-au fost scrise pentru posteritate, ci pentru a servi unor exigente de moment. Una singura, ce dateazti de la ince puturile crestinismului, este adresat& de cdtre o persoand alteia: epistola a treiaa Apostolului Joan; urmatoarea, pastrat pind azi, este aceea a lui Ignatiu de Antiohia, adresat& lui Policarp. Una dintre epistolele autentice ale Apostolului Pavel este adresata atit unei persoane (lui Filimon), cit si bisericii care se reuneste in casa lui; celelalte sint destinate unor biserici sau unor grupuri de biserici, cum ¢ si cazul epistolelor caitre Coloseni si Efeseni, al 3 Corinteni, 2 Joan, ca si al celor gase sorise de Ignatiu si al epistolei lui Policarp din Smirna. Wpistolele tre Timotei gi Tit par sa RELL AT MEN UNTER STETMTT16 ISTORIA LITERATURII CRESTINE VECHI GRECESTI SI LATINE. 1 fie scrise de o persoand (Pavel) gi trimise alteia, dar acest cadru e fictiv, Prima epistolé a lui Clement este trimis& in realitate de cdtre o biserick alteia. Alte ,epistole”,de la inceputurile cregtinismului sint mai degraba tratate ce contirruncle elemente formale ale epistolei si vizeazé mai multi destinatari (Burei, Jacov, 1 Petru si 2 Petru, Juda, Barnaba ;2 Clement este 0 omilie care nu are nimic dintr-o epistola). In Apocalipsa lui Ioan se gAsesc sapte scrisori adresate comunitafii crestine din Asia Mica (cap. 2-3), dar acestea sinit in realitate mesaje profetice ; Apocalipsa are mai degrabé un cadru epistolar (1,4-6 ; 22, 21) corelat probabil cu intentia de a fi cititA in timp ce se oficia liturghia. fo sfirsit, dowd sorisori pot fi citite in Faptele Apostolilor (15, 23-29 ; 23, 26-30: E Aceasta varietate de forme si functii corespunde celei pe care_o 2 serisoarea in lumea elenisticd. A. Deissmann face o distinctie intre scri- sorile propriv=zige, destinate comunic&rii imediate si avind un caracter privat, siepistolejin care forma epistolard este doar un artificiu si servegte ca suport pentru tratarea unui subiect destinat unui public larg; el intro- duce in prima categorie epistolele lui Pavel si 2 Joan si 3 oan, iar in cea de-a doua Pastoralele, Epistola céitre Evrei, epistolele lui Iacoy si Iuda, 1 Petru si 2 Petru, Aceasté clasificare a avut 0 mare influenta (eventual modificata : scrisoare propriu-zisa — scrisoare literara), dar ast&zie socotita prea rigidi. In prezent sint preferate clasificéri mai articulate, care tin cont si de véchile tratate de epistolografie (in manualele din epoca ele- nisticd erau mentionate 21 de tipuri distincte de scrisori, mai tirziu 41) gi care evita opozitia dintre doua mari categorii in favoarea unui spectru de posibilitati. W. Doty, de pild&, pune la baza clasificarii sale distinctia intre scrisori ,mai persdnale” (in cadrul unui raport imediat intre autor si adresant) si »mai pujin personale” (ce presupun un raport mai formal si maj distant), imparindu-le apoi si pe ultimele in mai multe categorii, D.E. Aune distingé intre scrisori private sau documentare (menite si mentin& contactul cu familia sau cu prietenii, si comunice informatii, s4 formuleze cereri) ; scrisori oficiale (scrise de un guvernator ori de un reprezentant al sau, aflafi in exercitiul functiunii) gi literare (conservate si transmise prin canale literare, cum ar fi epistolarele). De altfel, aproape orice gen de seriere putea fi turnat intr-o fi istolara. nei Prin urmare, elementelé formale | ¢ pot conferi aspect epistolar unor serieri foarte diverse ; dupa cum am vazut, aga se Intimplaé in mod freevent in cregtinismul antic, SA facem o scurta analizd a acestor elemente: ele sint formule fixe care permit un spectru limitat de variatiuni si care se gasesc mai cu seam la inceput si la sfirsit. Scrisoarea Meepea cu un prescript (praescripium), format din trei elemente: numele expeditorului ‘superseriptio), cel al destinatarului (adscriptio) si un sulut (eadutatio), exprimat de obicei prin infinitivul chairein (subintelegindu-sé legei), la care se poate adduga o urare de sinatate (formula valetudinis). O form& alternativa de prescript este: de la A catre B, fara salutari. Aceste trei elemente putean fi amplificate adiugind la cele doud nume indical rudenie, de exemplu, sau titluri, iar salutului nis de e adverbe. La sfirgitulEPISTOLELE LUI PAVEL $1 TRADITIA EPISTOLARA PAULINA 17 scrisorii apdrea o fraza de incheiere, dé genul ,ai grija de tine ca s& fii ferit de necazuri”, substituita mai tirziu’de o formulA prin care se transmiteau salutarile altora si/sau se cerea adresantului s& salute niste cunostinte comune; la final se gisea deseori erréso/errdsthé (si fii/sa fifi sindtogi), urmat freevent de data. Textul scrisorii era ritmat de formule care intro- duceau diverse tipuri de comunicari, de pild’ ,am primit scrisoarea ta”, .afl4ca”, ,dupa cum fi-am seris”, ,ma minunez”, ,te rog” si aga mai departe. Pavel, creatorul epistolei apostélicé, model _penti tolele crestine antiée ulteridarep ado pth odificd aceste conventii. La el,’salutatio are flundamentala ,har voud si pace”, in’care 1a tradifionalul Salut ebraic shalom se adauga cavintul grec charis, cu o semnificatie teologica (trimite la lucrarea lui Cristos). Forma simpl& se gaseste in J Tesaloniceni 1, 1; in celelalte epistole ea este amplificata prin cuvintele ,de la Dumnezeu Tatal (Nostru) gi de la Domnul Isus Cristos”. Pavel amplificA mentionarea pro- priului nume ca expeditor prin titlul de apostol, care poate fi ulterior dezvoltat prin referiri la originea gi la seminificatia sa (Rom. 1, 1-6), si, eventual, prin nume de colaboratori asociati la expediere (I Cor. 1, 1 Sostene; 2 Cor. 1, 1: Timotei; 2 Tes. 1, 1: Silvan si Timotei). Chiar gi menfionarea destinatarilor poate fi dezvoltaté (I Con 1, 2; Rom. 1, 7). Urmeaza un preambaN prin care se aduc multumiri pentru starea comu- nit&fii destinatarilor (Rom. 1, 8-17; 1 Cor. 1, 4-9; in mod semnificativ, acesta lipsegte in Epistola cdtre Galateni, pentru ci ¢ o scrisoare de dojana), care se deschide cu ,Multumese lui Dumnezeu” sau cu ,Binecuvintat este Dumnezeu" Ciasificarea aceasta este insivrelativa. Personalitifile de mare pros: tigin i se sustrag chiar cind scriuebileten, cumm oste numit8, bundoatt, fia lronle, Eplsiola St. Aposioh Pavel cate Filmen, Excerlic ener atit.mat marcanta sf mai indreptafitd, cind e vorba de scrierile paulfae: Aceasta, din trei motive eo ane ‘al Sf. Apostol Pavel, in intimitate, ca'si it publiey ma” tacé sh fe shitor a lil Hristos. Se sine, daca tefmesal au ast’ considenal epottivit, «propHletaiea» Zui, Congtiinta aceasta’ nv-l pAriseste. nici ind. A cBpBtat-o ch prilejuY convertiii, s-= transfovmat in’ convingete Spent ei, cf spent gensraile crstin ds todsaura, este o coe {itudine, Cind iomina ‘diving’l-a lovit cu trupeascit orbire fn ceasul de Fisernce al Intfniri sale cu Hristos cel faviat s1 preamtit, a’ com cehtrat in intrebaroa : «Ca vojast{ s¥ fac: Doane 7 (Fante 1X.) iot rol itl were. Pia terme ft Annie a Demere emul ina indicat programmul i vVel ff Lut (Hristos) marhitie ia’ 1of vedésc uimitoarele sale ostencli misicnare. O afirmé, en’ crostineascd smerenie, ptoprile sale declaretii: vM-am ristignlt titpreuni ‘eu tos; far de acum mu rial triicss du, cl Htisios trlieste fhtra min (Gal, I, 20), Ceva mal thoiu, aceeasi mirturisire 18su = eredincioslor din «celates cea dintll e Macedonlelu cf. ante XVI, 12 {nlrunii Jaolaltd ca s& asculls mesajul de bucurie, proasptt primi. de Ja el: eMie a viefuiesie Hristos» (Filip, L 21). $f una fac: uitind tele dinenol si tinzind Ja cele dinainte, sieig ia fill, spre 1epiata, shemiril cele da sus a lai Dumaezeu, ja Hrlstos Tisuss (Filip Hl, 19-14) Cit de sever este concoptia £2 despre aparionenta creslinvlul la F tos, s2 vede, printre altele, din recomenderes pe cere 0 face corin- lenilor : «Fie cd mincafi, fie! ck bafi, Hie cé altceve’iaéeli, toate «pn miritea Ini Demnezéu si le facetie (/ Cor. X. 31). Bate de presupie tai tlt: éste cert ~° ck posto, care &supus Il Bndstesiocte do. lalile vielli sale publice'si particulare, a premeis ca exemplut tu aceasté privin{#, Indemmul amintit are carecter dé exclusivitetor Cat = studs Nout Testamenta = stop, KouLo vesresmtr “p spisrOneRE PAULINE “2 bt _ elopoate fi dategit 18 a desfigura citsi de putin gindires 28%. ant Jal ou. precizaze interpretativd-de eal folos-in chestiuned: care reocupl feed sci un ebilein; spre sav Tal Dumneteu 520 7 Fe eer mberen se. preamiregte, prin cvenitacinstire, Je tele Sno tof cet ce urmeen4 Lu, rezulth cH orice indercaro de Sncadrare For paullne in emitiiele cetezoril de cesificare epistologralick serra: Admitem ¢& lui Filimon din Colose fa adresat o scrisoare ree selovaiul fagar Onisim: Dar aceastl scrisoare este 0: epis- eentra eX toate cazurile smilare, dup invajatura crestia§ $6 Yor Pivorin anelogje cy cel sclafionat acl. Adavarurle permenehl Ye sare Ts soll imparts! ator, chiar far s& Bl scoplat um satel 36.15 sre, si pe aceast8 cole, agi adresindu-te ocezional, und prefen. in ordial& care se obisnuiesie intre prieten Se mst 2 dB y), Nici, Filion, .ce s8 (ugtrém tot, ce el'si acest aspect al proble- Satimpinat cu ette simtéminte’ «iletuly pe care personald pe, care scat Tibi si, Onisim. Dincolo; 2 satisiactia ‘aut mesa} din. partea. apostolului, fad de care seg odator.cu el insusin {cl lim, 19}, tatruct Si, Pavel le rascum- és, Filimon trebule 8 se fi ridicat 1a constiina xe re 0 jachidea demersal in cauzt Fata de conce, sat Anciegtinafl, clpd zones vorbe, despre aceasta, Filimon at el palin azupra feptule: fa primi o, serisoare de ia Si vce ve ar fi pylt trece dzent_o, elunecare tp, orgoTin, ol mal asupra a,ceea ce: i putea i abn chestiowea ‘c= Aposto] Pavel ne fnvet’..r =) In sfirgit; schimbul ‘e seris si Laodicosa (vex! Col. $V, 16} davedeste c& apostotal Insust ve, nemlrturisipy rol de’ eplstol8 ciréulard corespondentet Sale per feo. pricinvia primirea jeresa si-pe el ¢ caré-l-propune crestinilor, dia 4, rier a Sfrtase at 4, sfirsesd Iaveriabil fh deplin favorable episioleldr pauline. Els pa au pereche in regen, Lipslté de orice preocupBtstlistice litera, c2.t0L ce kachfick vialé, ele ay fost elcdtuite fn, hinclie de mecesithtt-mo- sane. unele de extrem’ urgent, dar siminind e¢tuele,-peste veacisi fintete, Discutiile pe dceastil tein ‘yy, [ntreaga crest 2:Numéral epistolelor pauline, —-Nuibtcul: real. el. enisiclelor pouliie’ depiseste pecele pistrate. in canonel :Noului Testament. Se * ties sigur cl ‘corespondenta disitre:St. Apostol Pavel: cu crestiniii din Corint si Bisericile Ahaiei 2 consiat mu din dowd; ct' vel ‘pufin din ‘wet epiéioler Prods, téxtul- dit Cor, V,Q! «V-aur scristn pistol s8r-m vi amiesiecafi cu Gesfrinajii. Zadarnic am: céuia, in‘textul, precede! a epistolei‘ceva care “s& corespundaacestul indenin. Epistola ‘le. tare se“referé aici. s‘a-pierduts.Cronologic, @ fost anterisarti celor a epistole pistrete, Iucru care se Snjelege de la sine din verbul fntrebuin~ fat lartrernttiges ae koh" ang . yard as este-exclus ‘@pol ce, crestinilor din Filip! s& le mai ff scr!s si alte epistole. Presupunerea aceasia pleacd dela iextul cin Fil i {Ep de ino manure a Sf Polcep al Snirsel.Fpstle ae Giceeni, amintita in Col, IV, 16, n-a fost altceva decit-o copie a Ep: tolei canonice zist «titre Efesenin “ pe Fragmenit] Murator! ne informeacd de-existenfa unei episiole, ting paulind, «cltre Alexandrinin. Autentiitaten ei -o rocuncestem si nicl pe acces a Eplstolel zisé «cBtic Leodl fe amestece’inisron cx fiereas, spune autorul Fr upt'ce ia freza precedent afirm% cli aceste’sctieri pseudo-pauline = fost fabyicate &pre @ sprijini erezia lui Marcion. pote pau se cuvine omentulut Muratoni, 3, lpartirea epistoleloc panline, — Cele 14 episioie pauline’ se im pest in fref gripe! a} Bpistolete marl {Romani f si Il Corinte by} Epistilele’teptivitatif (Efeseni; Filipeni, Col Spastorale (7st It {arl, ele se grupeazt astfal ! a) Eyistoiele adresate und? Bideriéi locale (Roidni, I Corihtent seni, Filipeni, Coloseni, I $1.1 Tesaloniceni} geu je (ti Corin teni, Galeténi i Evel) sf 7 b) Eoistol Filion}! ees Autoral Fregmeitiiiai Apostolul si Eveinghelis Tit adzeseie uuor persoane enumite {I si | Timotel furatori ‘observ cB Sti Pew al! inApocelips4 (vézl cep.I4 1, casi Sf Joan TH, 29), a en i iB i } ¢ € 532 sTomiol NoULDY sESZAAnIE adresat epistole 1a sapte Biserici: Corint, Efes,. Fipi, Colose; Galatla, Tesalonic gi Roma (in tnsiruiree agreatdé de el), dup§ care urmeazk cele destinate unor persoane singuratice. Numérul simbolic de sapte: este, pentra autora] Fragmentulut in chestiune, 0 mirturle elocventi's ca ractenilui Jor ecumenic: si SE Toan si St. Pavel se adreseazé tn ullima instanfd introgii Bisetici crestine. .* acy ms de Sto, ‘Acestel clasificiti ‘nu # se poste objecta mimic: se céléuzeste de acclasi criteria si inglobeazt toate epistolele pauline. In plus, are avan- 1 deva fi cum mu se poate mai simple. Deosebit de utili pentru scopuri didactice este imp poate face dapé caracterele doctritars ale epistolelor pauline: a} Hristologice : Eiipeni(Colosepksi Evrei? infirea care se be). 3) Sesacee Reman altel 3, <¢) Eclesiolagice :.Efesent.. tla 46) Eshatologice : Hf Tesalowicent (st T Cor. XV)- i. ore ae 8 $+ e} Pastorale s JI Timotef, Tit (si eventual Filion). i...» gf Disciplinare: I Gorinteni-4s) 6 ss 4 1.» g} Apologetice : 1-Corintent bee at spuizeaa’ toate ‘caracte- Imparfirea aceasta are dezavantejul c& nu ¢} sele doctrinate ale flecirei epistole. : "AIA impiire, orfentat’ Supt ordiuea lor cronologict); ar fi urm&- foarea: 2) Epis ‘Teselonicent, (50-53). : Epistolele redactate in cu ), Filipeni (36), 1 Corintent (54), 1 Corintent (57 olele redactate fn cursul cal&totiei’e doua misionate : I~it 0] ckléioriel a treia misionare : Gale- ) si Romant (57 ) Epistolele Filimon si Efeseni (anul 63} ea emai fojele redactate dup eliboratea’ din. prima captivitate, ro- meni : Evrei (63), I Timotet (64—65) st Tit (6469). ¢} Epistcla redectetS in cursul celei de @ dona. captivithti rom: UI Timotei (68). Ac Jn canonul Noului Testament, epistolele’ pauline sinf insirade estfe]= 1, Rowiani 2 1 Corinteni ; 3. I Corinteni; 4. Galatent; 5,, Biesen! 6, Filipeni; % Coloseni ;,8. 1 Tesaloniceni;, 9.11 Tesalonicent j, 10-1 Tt, Tredactate ia. cursul primei captlvitati romane : Colo- ane. = o- sPISTOLene PAULINE a motel; 11.11 Timotei; 12 Tit 13. Filimon;.14. Evrei, In uncle me muscrise, Bpistola citre Evrei-este thecut& le Jocul al 10-lea, incheind sirul celor adresat comunititilc? bisericesti si precedind epistolele des- nate pertoanclor singuratice: «i. BP a tbat Insiruited’ epistolelor' fn canon’ este fBcut dup& insemnéitstes Bise- sicilor, respectiv a'persoanelor c&rora Je sint adresete, * In majoritated Codicilor $4 traduceritor, epistolele pauline defin lo- cal al treiléa in ingiruirea pe grupe @ cArfilor Noului Testament. Uxeor ale sint asezate in locul al doilea, Sndaté dup4 Sfintele Evanghelii sf Stalite de Faplele Apostolilor, sau Jn locul al patrulea, dup’ Fapte st epistolele sobornicesti . £ Limba sf slilal épistolelor pauline, — Todte épistoléle pauli Jost redactate i limba greact a epodii clenistice, cunoscutti ¢i vorbiti in sec. T-al érei noasire in intrag Imperie! ‘Toman, inclusi de resedin{& a cezarilor. ‘ ele ‘celorlalle scrigri Aoutestaméntaré, limba ot itisme si latinisme,iar pre sil, pe Care 0! exercit& ele. 2 a Ca Sites epistolelor pauline confine inele 5 innoitoare de sens a cuviniclor vechi gré montul crestin, se resimts peste lot, in ce privesie puriteiea limbii grecesti, epistolele pauline dejin 1o- ‘ail al treilen intre Cérfile Nouiul Testament, in inyate situindu-se limba Epistolei, cdire Eyrei, urmaté in locul al 2-lea de aceea a scrierilor. Si Luce (Evanghelia a H-a gi Fapiele Apostolilor, Stilul epistolelor pauline este acela a! unui misionar st condu: crestin, care a devenit scriitor in mod cu otal Intimplslor. Gxij tsi cizele fraza pare st fi fost absent in preocupiije gale. Serle asa cum vorbeste,; si dacd pe glocuri stilicarea last de doril, explicatia te- buie ciutati in rapiditatea. cu care redactat ces’ mai’ mare parte & scrierilor sale, ca si; mai ales, in nepuiinje slovei de a fine pas c efluyille ensrgiel personele, si ale gindirii sale pitrunzitosre. Unele plrfi ale epistolelor, gale Jas& Jmpresie, c& ar fi conversajie Insufie- {it8, yeprodust Grd a mal fi fost, corectats, dupa notele mui, stenogra (A. Bressac, ‘Manuel biblique IV: Nouveou Testament, Ba. 13, Pai 1911, :p. 477). Fraza’sa, este adeseori inchrcata de paranteze si, digre- stunt {cl Rom. 4,17 ;,VH.A say);-pe elocurl ramine neterminaléim, STUDIDL ‘NOULT TESTAMENT (Rom, VIN 12; 1 Con-Vi 49 Gel H 4j-Bies, yt). Dupa ce @ feut © parantez¥ seu o.digresiune; revine bruscle alte idei, #8r& nici @ pre. | gitize. prealabiié.:Astfe] de.anacolule. apar.déstel de des in scrierile praline (comp. Gal. I, 6; 11 Cor. VIl, 5; Coll, 2: Rom, XVI 25-27} Dupa cum observii Robertson (Grammar, p.- 1437, citat, de Roventa : imbe $f stital St. Apostol Pavel, in «Studi Feologicen, Bucuresti,.1929, st, f, p. 234), tocmal Ia scrlitorli cu cea mai pronunjati activitate min. agerime-de spirit fntiinim cele mai multe cezuri de .anacolut, explicabil, deci,-c8 un om de vioiclunea Sf. Apostol,se abate iu chip firese de Ja regullle formale de, constructie 2 unel sentinje. -AKe: oct suprima confumcfiile care ar fi trebuit si lege. fntreotalt& membrele ‘staf fraze, Romant XII, 9 oferé o astfel de astntetl: «Dragostea st fle raul, alipiti-vé de bine». 7 a trebule 58 ne agteptin s8 gisim In, epistolele pauline , stilul salm gj liniar al Evangheliilor. «Si Pavel au este un narator, ca_ Sf, 2, nici un coniemplativ ce Sf Joan, ci un predicator, un apologet, ex polemist, Ceea ce domininJe el este atdoarea, emotia, viatan (Bras- 0p. cil, p. 177):'Scrierile Sale’ confinind int tolnl dictosul cups «slilul ¢ omuls, Ce $i fa eli autori, iaspirati seu nu, ‘stilul pautin 2 in funcfie de subjectul tratat, de imprejurarile in care a Tost férmi- Jat of de sijuatia cititorilor céfora Je ests ‘adresat, FY evclueazt deodatt cu Vissla si cu prescuparile aiddorulal. Episidlele pauline, aii junct dé sthisti,‘selast’ drapete astiel! III Tesalonicent 'Geleteni, til ede peni, IM Corinteni si Romani; Breséhi, Coloséni si Filimon imotei, Tit; Evel 7 ack pe alotiri foimularch togreunsdz4 intelegétea ‘spisclof Bala, 9, cltitonul de ast8zi, i ttebuie st se uite c¥, pentru contemporaiil te locuri dificile eu putut's& fie eft se poate de’ clare sia? e We injeles. Conétalatéa Sf. Apostol Petri (IJ Petru UIE JS-<18) nil mal aveastd ‘obsérvatie, Texiele pauliite, Ja ‘cate Se relerd Sf. Pe- confin’«unéie lnerisi'ei euievoié Ge infeles,'ne care cei néstintort sf nefntlri|i Ie réstdlmcede, ca gi pe celelelfe Scripturi, spre a lor pier? zenler, din’ pricita profiisimii 16: doctrinate; si nicidecuim’ din aceee ravuldril stingace sau inconaplete. . 3 sonalitatea covirsitoaré'e Sf. Apiostel’ Pavel si-€ creat wn ‘stl propriu, Epistolele sale, cu rare. (si nesigure) éxceptil, el le-s‘dictat erISTOLEE PAULINE Tt 185 cite unui tahigraf (ca“Tertius, Roth: XVI, 22), pe ‘caret a¥éé"la inde! mink. Fapt este cé medita adinc ceea ce astemea pe foile de papyrus (sau pergament) ele scrierilor’sele. De aceea, impresia pe care o face orice fragment paulin,— fie,.cXautorul formuleaz’ o rugiminie sau o mustrare, fie c& limureste unerticol de credisté seu isi apéré-demnic cu elan irezistibil dragostea intee 58° epostledse’, "fle: cH breamér crostiheasca sau a& satanei, pe. neleciuifii incorigibiii, fie c& musir& ca jrouie-usturdtoare sau,cu esprime de judecdtor impartial abateriie ¢ a credin{§, morale si disciplina ‘bisericeescll — este extraordinar di patémicd, Insisi cuiticti cei mai fnversunati au recumoscut aceasté ces lilate a stilului-Si. Apostol Pavel (of. II Cor. X, 10) §. Forma (siructura) ‘epistolelor, pauline. — St. Pevel sia dic. let epistoleie, Acest Iucra e sigur penta Epistole cétre Romant (ci XVI, 22) si @ probabil pentru multe altele, Sostene, autorului in I Corinteni (2, 1}, ca sf Silvan sl Thmolel in IIE Tesalo- niceni (I, 1), apoi Timotei singar.(ia I Cor., Col, Filip. si Filim.), mu esle exclus sit fi feat, pelitra epistolele respective, ofloiul de sécre- jamai Epistolele c&tre Gelaieni, Eieseni, III Timotel si Tit na 3H in, sensul cB si ele ar fi fost dictate cuive, dictarea scrisorflor era in obi- lat tari. oferd nici o ‘ndicetie prec! ceea ce totusi mu este excius, deoare ceiul vremii. Verbul «a dicten (Gictare), ca insemnare, erg sinonim cu a Series (scribere). Tertius, se recomandi, in Rom. & othe — ecate am setisy.{aotist. part), [rk ca aceasta s4 insemneze, fireste, c& el ar fi autorul Epistolei (cf. Steinmann, Die Briefe an die Thes. und Gat, 1935, p. 8) toa ® Forma epistolelor peulité este-de eserienea in ‘concordant tolografia vremli.’ Faptele Aposiolilor XXIII," 25-30 ne ingidule o axiaperetis. E vorbide"bixisoaton’pe cars fribunul Cladus isis, co: mandaniul geinizoaiiel tomene din Teruselim, a trimis-o procuralorului Antonius Felix, la Cezareea Palestingi, in. chestiunea confliciulu! Si Apostol Pavel cu.iudeti. Confruntatt cu Epistola citre Filimon, cared cea mai personal scriere a Sf, Pavel, asemiinarea lor erhitectonic’ se wdeste cu usurintd: : nents ison aga seat ee ‘1 sripp: Nouv caster ¢ wIsToLete Atm i Fapte XXUL,.26 suas. s¢2 ". Zpistola ‘chive Filimon 1+] amthdoud au de la site, ti de la Get ce este ievoru) a toaté darea cea viet ce ee pal age oe co ea 4 und sl a fot datal desivirsit. Formula aceaste, in cele trei epistole : pastorale, epere amplificat’ cu emiléy (cf, 1 Tim. 1, 2; 1 Tim. 1 2) eat tse, Pevel pus th injure ut Hii ith Saad te ae meee tates ad = 3 Tit. J, 4). E sarcina- exegezei-st ofere explicetiile trebnincioase asupra aj Flimen, jubitul si ajuiitoral nostro, si juble| surori, Apia sf Tul Athip, tova rigal nostra de pli, sb Biserict din — Har yout sf pace’ de-Je Dumnezeu Tatil i 7 nastry si de Ja Dommal ngs Iisus Hes ‘ . tos tv. 12}, ” Mutjunese Tui Dumneret si te pomenesc toldeauns i rugdciualle-mele..(v. A=) 1B Prea'putenniculul procerator Feliz, pistolet: 72 mi (2) i = Boog. if oP at ‘Te Smbrijiseazsé Epatras’ cel tnchis. im. preuuk cu mine in Hristes Hsus, Marc Asistarh, Dimas, Luce, tovarksii mel de cru, a 7 Harul Domnulet nostra Tsus Hristos. te ‘au duba) véstru. Amin (v. 2-25): siaker (v.30) Cumn 8 péate’ védéa din acéast prezentare sinopticé, scrisoarea- aulicd const& din trei parfi: ‘prologal seu partea iniroductiv’ ; cazpul serisorii (tretaréa) si épilogul (sau partes'finala). Prologul cuprindea trei elemente: {, numele autoruluj, ci saw 187% alte indicatii (cum ar fi funcjia ce o exercite etc) ; 2.mumele destine- {eruiui si 3. o salutare. Numele trimijatoruin si saluterea, pe care. zl Je pserlim la sfrsit, col vechi le puneau la ioceput. Sf, Payel sha,lnsusit forma de redactere a yremil sale, dat a, i restinat-o! Lucralacesta este vizibil mai. ales dec’ comparim. Cele douf fonmale de selutare, Cleudius Lisies if wtee2i superiorului si jererhc sindtate si voie bun (verbul grecese are ambele insemniri, adica tocmai ceea'ce un fnalt dreditor ce Felix, ‘cere my ducka,arija ailef de maine, si probabil nici de ei au se:preocupe, trebuie sf prejait ca budul cet wiaf'Ge seaind, $1. Pavel doreste lui Filimon si ‘celorlelfi frantast coloseni adevirata si unica vistierie har st pace, ivestei deosebiri, é 2 > Prologuiuf epistolelor' noutestamentare { se mai spuaé, in pume- tase Tucrdsi de specialilate, wadrest ‘si salutares. Aceastt -denumirp: desi intratf in uz, mu este prea potrivitd, Adrese fice parte integranté din-textul scrisorii, in’ antichitate, Ea se caligralia si pe invelitoares sau pariea din afer’ a scriscrii, dup ce aceasta se’ snuruia, si eventual, se sigila, Uneoti cra tot atit de dezvoltaté'ca “si astizi, adic surprindea toate amfatintele necesaro pentra a nu-si gresi des: tinatia. Exista si atinci un servicin postal oficial, dar acesta, pntre corespondenja privat," era inaccesibil. De el se putead servi numet autoritétilé. Perticularli isi. transmiteau scrisorile pri curieri. Ep tola cltre Romani a fost dus Ja cestinatie de diacénifa Fibi din portal corintean Chenbrea(cf. Rom. XVI, 12), TI Corinteni, de Tit (cf, VI 46 $n], Filipeni, de Epafrodit (cf. i, 25-30), Coloseni, de. Tihic- (ef TV; 7), pe cate] insotea (ci. TV, 9} Onisim. Acesta din urmd.duces; desigur, Epistola catre Filimon. Tot Tibic a puriat de griji si de Epis- tola. zis acitre Bfesent>, ca s& ajungé le destinatie (cf. ies, Vi 21) Curlerii fiind perfect instruiti asupra misiunii ior, adresa scrisorii pute si fie étt de suman Corpul unel scrisori ‘entice ia epistolele pauline, dup% partea introductiva mmeazd de obicel © rugiciune de mulfumitd cétTe Dumnezeu, pentru cfedinja pe.care a insuflat-o cltitoriior (cf. Rom. 1, 8-9; 1 Cor. 1, 4-9 4.2), combinatt uneorl cv o nugécinne de cerere (cf. Rom. J, 18 5.2) : me Dupé aceasta ummearé tralarec propriu-zist, care "= cum @ remat= tat’ St Joan Hrisostom in Comentariu! Ja: Epistola cdtre Gafateni — consté din doud pirti: una dedicat invététurii de credin§, iar cee Jala inydtdtutif inorale. In cea dintii (pertee dogmaticé), Sf. Pavel ex pune unul sau mai mulle aspecte ale operel de mintuire, iar tn ‘cea Init (partea pavenetic&], cititorii sint povdtuiti st-si indremeze con- @uita’ dup conceptla de vief% crestin8. Altfel spus, parlea Fa dl ix az obiectul comunicSrii,oy STUDIDL, NOULUT TESTAMENT ‘Hseez8 pe lists Hristos, Fiul Jui Dumbezeu, ca Mintuitor; lar.cealaltt co Madel de vietuire in. lume, conform voit lai Dumnezeu. : Impiiirea aceasta su consttuie 0 regul&. Dack Romani, Eleseu st Eolowal omrmenzh intotmal, mu se-podte'spane cl ea ar {T'respectalt | {otalifatea epistolelor pauline : 1 Tesalonicehi inverseazi ¢éle:douk timente, Filipeni Je impleteste, Galefen! si, I Corinteni.adaugt 2 intercaleari apologli le demalta{il apostolie’. SI. Pavel. Se poate vorbi, prin urmare, de.un tip al epistolelor pauline, dar subiofeleginy of acesta este, in realitate, deosebit de elastic. ce Epitogul consti de obicei din insemmiri personale si dintr-o doxo- Je. Cele. dinfli-cuprind fie referinfe asupra. corierului epistolei, fie util si imbrafighel crestinesti de la alii din preajma Sf. Pavel cite smiti frafi din obsiea ciraie Hi este destinala epistola, fie:proiecte re pentru viitor, cite une sau mai multe din ele pentra.fiecare | ‘tol8, in Eplstola cunoscai® sub mumele de «cBire Beseni, sata: | 2 de le frati la frali lipsese cu destvirsire. p ciclogi, care corespuade formal seuidit finale din sersonile pro 1 ale vremil, este specific crestixd In sillizere si in -confinut: Coa dezvollati doxologie se afl& in Rotana (XVI, 427), iar cea mad sible hi Colosent (IVs 18c], If Timotet (IV, 22° ebarul fie ce. vol si Timotet [VI 21: eharul s8 fle cu tine."Amins). Caracte- 4 este doxologia din 1 Corinieni XU, 13: «Harul Domaalul nos- us Hristos si dragostea lui Dummezeut 1 tmpérlasirea Sf. Dubs He cu voi cu tof, Amin», care 2 intrat inlegral in texlul, Si. Liturabi 6, Citate din Vechiul Testament sin Iiteratura profani in piste ‘ele’ pauline, — Dupa'cum se stie, Slo Pavel-« fost iudeu si celajean ni."Ca inden,’ aperfinea taymol fartsellor; Cunostin{ele biblice do- fm familie si inagogelé din Tersul Ciliciel 1é-a com fat si aprofundat Ja scoala lerusaiimiteant « marelui rabin Gamaliel ceideen roman cunoscltor el, mediniui elenizat din cetatea sa de | | ditereture profen’, oricit de putin ciléu- scoala obitsle, nu pyies ignora nic st sim{liminiele.ce le nutrea in privinja valorii i, yu) osirditcerei, sale eciivittti misionare intre eneammurie, indolta zestre mostenili dim_vremea indepirttril sale de SPISTOLELE PAULINE 1 ee lume pe.cea mozaici,; raride tot si fn mod, cu, tofu), Iniimplitor pe.cea elineasct, abstrectie, fcind —\bine Anfeles — de, limba groachys sv: tnShe Apostol Pavel recurge:frecvent lv. Vechiul, Testament -peatra demonstrarea, pe baz de citete biblice, 2 unela Sau alteia din temole predilecte ale’ epistolelot: sale, Exista studi speciale.care idemtific& 5 analizeaza aceste citale {Hans Volimer, Die alttestamentlichen, Cligie ei'Paulus... nebst einem: Anhang ueber das Verhiliniss :des -Apostels zu Philo, Freiburg im Breisgau, Lelpzig, Mohr,.1895, si O. Michel, Pau: » Jus und seine Bibel, Giltersloh, Bertelsmann, 1929). Din cle reaulté cf Sf, Pavel slipineste Intr-o astfel de msurt yersiunes greveascé @ V chiuloi Testament (LX), incit isi poate permite s-o citeze atit textual, cit si prin acomodare, parafrezindu-i cuvintele ‘ Citetele din Vechiul Testament, inglabate $n textu) epistolaior pave line, sit utllizale fn sens ? @) literal, b) Hpic gi ¢), egom 4) Sensul itera) rezult& din. uliizarea cielelor im insemnares Jor proprie sau metaforicl. Acest sens este mai des inizebuinial de Si, “Apostol Pavel. Catena de ciate din Romani JM, 10 gu. unde oe ee | Ge vinovali ineintes hii Dumnezedi ce si ier de ulilizere a teitelor Vechiului Testament in tnteles titre. b) Sehsiltipic regult ou din cuvinis, of din idedle exprtina auvintele respective. Mintaitoiu) sf ceilelfisfinii autor! ai cértiler Inj Testament se folosesc adesee de aceasté métoda de interpr Pejira’ St. Apodtol Pavel, Adem, primul om,-este tipul Int Hist Cal ed avea SH vind gi @ venit Tcl, Rom. V, 147 1 Cor. XV, 49), iar meue puire istoric& @ Stintei Eubaristii (cl, 1 invoc’ insist miftisla Scripfuril pei iin astreac aceast Gintre Hristos si Biseric#, prefigurata ard (comp. Ef. V, 32/cu Fac. HL 24). o) Alteorl, Sf. Pavel exprim’ c din Vechiul Testament) citindu-1 sau facind eluzie Ta el, fins Intelesul originel, Un exemplu fac si risune mirirea lui Dumnezeu pind ia mei Pavel] aplicd (Rom. X, 18) 1a propovaduites epostolifor, 2 ce gindeste cu ejuto ces tcineenh £fe, 7 Hor CCitatéve pe" caré St" Apostol Pavel Ie face din: autoril. profant ‘se j= Tedue Ja trei, intre'care dou’ apa Im epistolele sale (I:Con XV, 33°5i TH I, 12), lar. cefalt'se aflM In. textul- discursalai rostit tn areopagal in Atens (Fapte XVM, 28). + a) Dicioauls-dnsottile rele sticdobiceiuile ads (Cor. XV, 33} ® uh sel Imprumute fie din opera Thais a poetului comic Menandra (Sec. HTS @Hr); He, mal curing, din oicioful vremii, el constituidd-un proverb popitlar foarte raspindityi. 1 3 1 _)) De la Epimenidés (De oracilis), poet éretan’din'sec. Hl,’ a'tmpra hulal acted earactetivareusturdtoare ¢ Compairofilor sil? «Cretan sint pufured mincinosi, flare rele, pintece lenesen: : ¢) Sentinfa din Fapte XVIE 28! «Din heamul’ Ini Dumnezeu sivteni SU" noti, 8 fost idéntificala’ la Ardtus (gcritot ‘cllician din "set"E 1 Hr}, Ta Motofut siote Cleantés (sec. Il 4. d. He), discipolul tui Zendn, = i enfdsinijie ~ a Finder, corfu postr nit grée (14a ta A Consiceienle de tact midioiar —"9r ui vido Goblinga d@ nedé Miu doiermtnat/ desigut, pe St Pavel si recurgd, in imprejuratile respective, ja cliglelé amintite. Namal cel din Fapte XViL, 28 prezinit Insemnttete, docirinarg, $n sensul sl pghul.Juminali aveau const infg cbirsie!,comune a neamului omenese {amtnunte le Grigorie May- gm, Saul din Tars, Sibiu, 1999, p.115). | j Pretenfa, acestor!cilele in. discursuslle sf eplstolele, pauline, consti: prefioes’ asupra pregitiyit cirturdresit pe care SE. Pe. dobindise tnainte de.convertine 2. cy at Curecteristic? Gentny toate epistolele. pailine,-este ostydie- auto; : \ fe Bee ob « @} 8 prezenta:pe Hisus Hristos, #iul Ini Duimnezeti, ca Minthitor...a} futucor osimenilor si ca model de compottere: conforma ca voig -lul }'& combete’be-edverseri Bisericil iu Hiistos (fie acesia inde indatzenil, eretich de provenienf& Mozofic gilosticd saui falshictestini} _STUbIUy ‘mown estas seisTorunn PAULINE a “ Din toate se desprinde,conyingerea c¥ starea dle-crestin include dou {| gemente de baz: recunoasterea Tul lisus Hristos, Mintuitorul Iomif, ca Fiwal Jui Dummezeu si wrmaréa Lui tn cuvint si faptites 2% yOri de “tie ‘ori aud citiidutse din; epistolele St’ Apostol Pavel... nik simt ca si cind Lay’ vedea pis “Apostol patsoulfical‘hialitea’ sea, — absorbit in. convorbiren, | marturisesta SE Toari Hrisostom, ia Antepe tal Comeniatjului la Episiola cdtre Romani... -; oa ‘Agadat, nunamat crestinii din Galatia au avut norpeul ssi] aud’ pe ‘co atite gh Pavel, in oud rindurl, zugr’vindu-L pe Hristos cel r&stigr fncit parci, ei insisi s-ar. fi aflat 1a picioarele, Grucii,de pe ardon Golgota (cf, Gat, 1) Privilegiul dcesig se oférd fr precupeliré tufuror lor Yektelor pauline, oo ce stingasca astride. ak * ed con se apleact esup: piantoGRAFis © *°) Rs 183) .B. Amlot, U8s izes’ moitresser de 3. Beeutais, Saint Pall, 1625 C. Brides, EB, Allo, Paul, apate de Jésus-Chei Poul, 1955; F. Baumatii, Saint Paul, 19 Un che! d'iglise; Saint Poul, 1996; ‘A. Bruaol, Saint Paul et ‘son: messuge, 1959; N. Caserta I! Dottore delle Genti, 1638 ; Th, Coghian, St. Poul, his Life, Work and S 1924, W. Davies, Paul ond Robbie J A ales, ine kul ism, 1095; A. Delssmenn, Lund fellgionspeschtohitiche Sidzze, 1925 ; E Dobschite, Der Aposiel Paulus, €—, 1825, 3928; ¢. Fouard,-Sulnt Paul, sex missions, 1825; © Foust, Salit Paut. Ses dei ‘années, 1625, E, Hemandez, & Poblo, Ln personalidad del gran ApSstol, 1991 j.J. He santa ie lin Heldenlben for Dinate Christ 1037; 1. Maaet, From Jee 10 Paul, 1914; CL fi Wor 2985 Seint Paul 1924) C. Mei Kilt anf Si: PaulSaiay J. Mance, Put! end the Stvelign'ot Mankind, L Murlo, Poulas et Paull serie, 1226) C. Mitton, The Fovplfon of. #hg Poulne “ronoiegig paulina, seurag, 1912 ;"A. Nock, ior 1961; 4 Pests de Urbel, San Pablo, eposiol te Paul, 193; Fret, Le Théologie de Sein! Poul, tI. Cornus of Lotter, Saint Paul, 1988; A. Pea fos gbntes, 1940 7. Prat, 182%; G. Rieciott, Soint Paul pase omen Ciissn, 1260} B. Riganx, Saint Foul et ses Zetirs, 198: Le of Paul, 1958; D, Raps, Saint Pau! conquérant ats Christ, 1 tianity aecorging %0-St, Poui, 1958} A, Salvin, S. Paolo apostolo; 194 Paulus:bie Theslogie des zAposiels im'Liehte der fldischen Religionsges CoSpick, Paul and Christan Living, 1964, A. Steinmann, Zum-Werdengang des 128; C. Thils, Pour mleuix comprondre saint Poul 2902; A. Tricot, Saint Paul, Apdir dee Genii, 1428; 5. Waltz, Sant Pauls, 1—V, 1806; A, Windisth, Palas uaé doe Judentum; 1935.! : i ‘ HLL. Schosps,ft Shor Epistola inti citre Tesaloniceni (I Tes) Menta} Dr, Conf Dr. Constantin Preda ‘Tesalonicul si nagterea comunitifii crestine * Bpistola intéi cdtre Tesaloniceni a Sféntului Pavel este cea mai veche dintre epistolele pauline, care au ajuns pénd la noi si totodaté este scrierea cca mai veche din Noul Testament pe care © putem data cu oarecare aproximajie, : Misiunea in Macedonia reprezinté o faz intermediar’ in activitatea Sfintului Pavel. ‘Trecuserti aproape cincisprezece ani de la experienja sa de pe drurmul Damascului, care i-a marcat si schimbat viaja in mod radical, si mai rimaseserl inc’ atéfia pana la apropierea ,vremii despirticii” sale (2 Tim 4, 6) de lumea aceasta, Apostoltl dobindise in tofi acesti ani o bogat experienja misionari. Dupa criza antiohiana si sinodul apostolic de Ja lerusalim (cf. FA 15, 1-31; Gal 2, 1-10), insotit de Silvan (FA 15, 40) si de Timotei (PA. 16, 3), apostolul Pavel si-a reluat activitatea in lumea pigdné, punénd pentru prima data piciorul pe pimantul european. Cotifile grecesti nu erau diferite de cele din Asia Micd, pe care apostolul le cunostea, si in care propovaduise evanghelia lui Hristos, ins in mod inevitabil aveau tradifii culturale gi reflectau situafii sociale diverse. Filipi, Tesalonic, Berea sunt primele etape parcurse in Grecia de apostotul neamurilor, Dintre ele, cea mai important a fost Tesalonicul, capitala Macedoniei, din cauza pozifiei sirategice si a portului, fiind una dintre cele mai mari cetifi mediteraneene, punet de intdlnire intre orient gi occident. Asezat pe Via Egnatia, era legatti de marea arterat comercial care ajungea de Ia Roma pana fn Asia Mick. Potrivit lui Strabon, cetatea fusese intemeiat’ in anul 315 4, Hr. de catre Casandra, generalul Jui Alexandru cel Mare, care-i diduse numele sofiei sale, Tesalonike, fiica lui Filip al H-lea, niscuti chiar in ziua victoriei macedonenilor asupra tesalilor, Sub stipanirea romana a ajums la maxima ei inflorize, devenind o cetate libera si capiti i a provineiel romane a Macedoniei (146 ¢. Hr.) fiind legatii de Roma prin cultul adus zeijei Roma si divinului Augusius (ef, FA 17, 7 acuzafia de a-l proclama pe lisus rege). Avea o adunare populari (ekklesia), un corp senatorial (boulé), iar magistrafii sti se numeau oficial politarhi (cf. FA 17, 8) in aceasta cetate exista o sinagog’, iar propovaduirea Sfantului Pavel a avut un mare succes atti réindurile evreilor cat gi ale pagdnilor. Activitatca Sfintului Pavel la Tesalonic este descrisi in Faptele Apostolilor 17, 1-10. Pavel a propovidyit de cAiteva ori tn zile de sabat in sinago; s apoi, ca urn: ¢ a opovified iudeilor, inten cast particulard. HI i-a c gal pentn evanghelia lui Hristos pe. unii dintre iudei, si pe mumerosi greci ,temAtori de Dumnezeu", intre care si pe unele femei din nobilimea oragului, Tudeii s-au simfit izitagi de vestirea cuvantului evangheliei, si din invidie, au provocat o rlizmeri} De aceea, Pavel a fost obligat st paraseasca fn grabi cetatea, Tmpreuni cu Iinsofitorli ski, continuandu-si cAlitoria spre Atena, Unele referinfe deduse din epistol’ integreazt foarte bine aceste informafii oferite de Faptele Apostolilor. in urma unei sederi de eateva luni, Pavel a reugit s& intemeieze la Tesalonic 0 comunitate cresting stabild (ef. 1 Tes 1, 2-9; 2, 13), care, la rindul ei, a devenit o comunitate misionara (1 Tes 1, 7). Aceast comunitate era alcituita din in cea mai mare parte din crestini de otigine pigéna (cf. 1 Tes 1, 9; 2, 14). Efortul misionar a fost imens, apostolul dorind si 4 cAstige existenta in urma muncii sale cu mainile, pentru a nu fi 0 povar’ pentru nimeni (cf. 1 Tes 2, 9). A suferit inst de lipsa mijloacelor necesare desfagurdrit muncii sale apostolice ji de aceea a fost recunoseator pentru susfineteg, primith din partea comunitaii erestine din Filipi (ef. Flp 4, 16). \ Locul si data serierii Pentru ci Pavel, dupa ce a parisit Tesalonicul, nu a putut vizita personal comunitatea crestini did cetate, dupa cum gi-ar fi dorit, a trimis de la Atena; unde ajunsese in periplul siu, pe Timotei la Tesalonic, iar dupa intoarcerea acestuia, cu vesti, a scris epistola intai eftre Tesaloniceni (cf. 1 Tes 3, 16), Scriind aceasta epistola, Pavel a putut astfel sii menfioneze succesele misionare din Ahaia (1 Tes 1, 7 5... Epistola trebuie si fi fost redactata la Corint, capitala Ahaei, unde Pavel ajunsese plecdnd de la Atena, gi unde a rimas si lucreze aproape un an gi jumBtate (cf. FA 18, 11). Expeditorii epistolei impreund cu Pavel sunt Silvan gi Timotei (ef. 1 Tes 1, 1), pottivit PA 18, 5 ei au rimas cu apostolul la Corint. Din aceste date rezulta cf intiia epistol& etitre Tesafoniceni a fost scrisé in jurul anului 50d, Hr, si de aceea este consideratii cea mai veche epistolti a SPintului Pavel pastralé in Noul Testament si probabil cea mai veche scriere neotestamentara in absolut. Scopul Nu este usor si determintim ce intenjii a avut Sffintul Pavel atunci ciind a scris aceasté epistold. Parerile exegetilor sunt diferite, deourece lipseste o indicatie explicita, Unil exegeti cred ¢8 ar fi fost serisi cu scopul de a-i forma pe cei convert I credinja creslina, {indnd scama de dificultajile tntélnite si de modul in care puteau fi depiigite cu susfinerea apastolului, Pentru Schweiz ar putea fi desivargirea invilfiueit de ceeding pentm a acoperi lipsurile” (4ahyster@mata) acestora, despre care vorbeste textul din 1 Tes 3, 10. Un alt exeget a sustinut c& apostolul Pavel vrea s& se prezinte pe sine insusi ca model pentru ai indemna staruitor pe tesaloniceni si se comporte la fel; sau c&i vrea sii asigure de grija sa constant’, chiar dacti nu a mai ‘ putut st-i viziteze dup’ intemeierea biserici Prpbabil cf nu este departe de adevar nici cine crede ci epistola a fost serisé pentru ai intari pe crestinii din Tesalonic pe calea pe care porniseri. Amintindu-le modul in care au ajuns Ja oredinfé, le aratd c vocatia lor este de la Dumnezeu, pentru a le da incredere ci Dumnezeu Insusi va desivarsi lucrarea pe care a inceput-o, cu toate incercatile gi suferinfele pe care vor trebui si le suporte, De aceea apostohul fi inviti la sfinfenic (4, 1-8) si la edificarea reciproca in viaja conminitari (5, 12-22), scopul este agadar acela de a intari biserica i n identitatea ei gi de a raspunde gi la cele trei intrebiri care probabil fusesera puse de tesaloniceni (4, 9-12; 4, 13-1 5, 1-11), Doua dintre ele se refer in mod direct la Parusia Domnului: care va fi soarta celor adormi{i? (1Tes 4, 13) si cind va veni Parusia (of. | Tes 5, 13.u.)?. Critica literari Asemenea gi celorlalte epistole pauline, si 1 Tesaloniceni a ridicat semne de indoiala tn randul criticilor in ceea ce priveste forma sa originard gi unitatea epistolei. Sunt cercetiitori, precum H,,M. Schenke, K. M. Fischer, E. Fuchs, K. G. Eckert, W, Schmithals, R. Pesch, care au avansat ipoteza ca in actuala formé a epistolei 1 Tesaloniceni s-ar conserva 0 mai ampli coresponden{& pe care Pavel a intrefinut-o cu Biserica din Tesalonic. Epistola prezint& unele indicii care au creat impresia criticilor cd 1 Tes 1, 2-10 si 2, 13 ar fi dowd introducer epistolare distincte, La fel, eitind ITes 3, 11-13 § 23-28 se creeazii impresia’c& ne aflam in fata a dou concluzii, Ar fi existat, asadar, dou2i — sau chiar patru — epistole adresate tesalonicenilor, care mai apoi ar fi fost integrate de un redactor intr-o singuri epistoli, Aceste observa(ii critice nu sunt totusi suficiente, potrivit aprecierilor predominante in réndul exegetilor, pentru a subscrie unor astfe! de ipoteze care vad epistola 7 Tesaloniceni ca fiind 0 compositio partium eterogent. O alti ipotezi, care a avut, in orice caz, un anumit succes, se referd la textul din 1 Tes 2, 14- 16, considerat 0 glosi, sau mai bine zis o interpolare post-paulind in epistolf. Cei care propun ipoteza interpolarii se bazeazii pe contradicfia sau ruptura existent in gndirea paulind intre ceea ce apostolul afirma despre ,,judei” in 1 Tes 2, 14-16 si mares stima pe care o demonsizeazi fut de ei in Rom 9-11, inclusiv afirmafiile legate de mAntuirea lor viitoare (Rom 1, 26) c considera ci polemica din | Tes 2, 13-16 se datoreazti unei situalié particulare, tensionate i agitate, dupa cum reiese gi din 2 Cor 11, 24, unde Pavel vorbeste de ast ea ,iudeilor” capersecutori, iar in polemica cu ei stie si folosease’ termeni hiperbolici. Daca inainte de sosirea iui Pavel la Tesalonic, iuxleii rigoristi, care implineau Legea cu strictefe, atrasesera de partea lor diferifi PEganT tematori de Dumnezeu”, gi pe unele femei din réndurile aristoorafiei (ef. FA 17, 4), era firesc ca acestia sii se infurie vitzdnd cum convertifii lor treceau de partea lui Pavel, care-L vestea pe Mesia gi nu le impunea respectarea riguroasé a Legii lui Moise - Caracterul literar gi structura Textul primei Epistole catre Tesaloniceni cuprinde cinci capitole si este Imparfit de obicei tn dou’ parti: Introducere (1 Tes 1, 1); Partea I (1 Tes’1, 2~ Coneluzie (1 Tes 5, 25-28). , 13); Partea a-TI-a (1 Tes 4, 1-5, 24); ‘Aceasti implirjire generala fine seama de patru elemente stilistice evidente: 1 Tes 1, 1 Introducerea epistolat’; 1 Tes 1, 2: edyapistotpev (ewharisioumen, ,mulfumim”), Inceputul unei rugtciuni de mulfumire care este reluati in 1 Tes 2, 13 prin acelasi ewharistoumen, si continu cu fraza din 1 Tes 3, 9: rive yap edxapiotiay BuvéyueOu wh Bed (tina gar euharistian dyndmetha 16 The, ,si ce muljumire putem si dim in schimb loi Dumnezeu”), gi se incheie cu rugtciunea apostolului pentru tesaloniceni din 1 Tes 3, 11-13. Asadar aceasta parte se prezint& ca o multumire prelungita adus& lui Dumnezeu pentru ceea ce a stivargit pentru credinciosii Bisericii din Tesalonic, Cu 1 Tes 4, 1 incepe o parte introdus’ de napaxchoduey (parakaloumen, ,,v8 indemnéim”), care se dezvolt& prin abordarea unor probleme specifice introduse de epi 88 (per! dé, ,despre”, ,in cea ce priveste”): in 1 Tes 4, 9 despre inbirea frijeascH, 1 Tes 4, 13 despre cei ce au adormit, 1 Tes 5, 1 despre venirea Domnului, Aceastii parte este de obicei considerat parenetica sau exortativa. 1Tes 5, 26-28 constituie concluzia fireascd a epistolei Aceasta impitire a epistolei este cea mai rispandita gi de aceea este bine s& se find seama de ea deoarece se regiiseste in majoritatea introducerilor si a comentariilor la aceast epistolé. Totusi trebuie spns c& scopul ei este pur gi simplu didactic, un ajutor pentru a fixa in memorie principalele p&rfi, insd structura textului este mult mai complex decat cca prezentatd mai sus. Mulfi exege{i incearci si aplice epistolelor pauline schemele retoricii tradifiohale, iar cercetarea lor nu pare a fi zadamic&, de yreme ce contribujii serioase si importante ca cele ale lui Hughes si Donfiied ne pot ofeci un instrument auxiliar valid, in demersul foarte complex al cercettrii exegetic chiar dac& nu exist inca un consens in acest sens tntre bibligti, Mulfi interprefi (R, Jewett; P, J. Brady) sunt de acord asupra unei imparfiri a epistolei 7 Tesalonicent in patru parti principale: 1, 1-10; 2,1 - 3,135 4,1 = 5,225 5, 221 . Dezhaterea logatti de structura Epistolei J Tesaloniceni ramine deschisa si neces 4 continwi de aprofundare din partea cercetiitorilor,Bpistolele pauline au multe caracteristici in comun eu epistolele greco-romane gi semite din secolul I, Ele defin patru elemente formale: formula de deschidere (praeseriplum eae prezinti trei clemente: superscriptio / titulatio; adseriptio si salusatio), muljumirile epistolere, corpus-ul epistolar / mesajul si postscriptum care prezinti 0 sub-scriptio si 0 salutatio, Schema epistolar’ prezent& in 1 Tesaloniceni este, potrivit ui R. Brown, urmitoarea: 1, Praeseriptum / formula de deschidere: 1 Tes 1, 1 2, Muljumitile epistolare: 1 Tes 1, 2-10 3. Corpusul epistolar: Indicativul paulin (relafia cu tesalopicenii): 1 Tes 2, 1-3, 13 Imperativul paulin (invapaturi, exoriafii): | Tes 4, 1 ~ 4, Postscriptum /formula de incheiere: | Tes 5, 23-28, in corpus-ul epistolei, dup% cum este caracteristic unei scrieri pauline intélnim secfiuni narative, doctrinare si. parenetice. Toomai pentru ci narafiunea, invajaturile dogmatice si indemnurile urmeaz’ o astfe] de ordine in epistolele pauline, este ugor si recunoagtem in epistolele pauline dematoarea schema: exordiul, naraflunea, argumentarea si peroratia specifice canoanelor retoricii clasice, «Este o tristituré particularii a primei epistole citre Tesaloniceni ci rugiciunea de mulfumire este-repetata de dou ori (1 Tes 1, 2 si 2, 13). Pot fi considerate secvente narative pericopele 2, 1-12 si 2, 17-3, 10 despre starea comunitifil; au un caracter evident doctrinar diferitele ingtiimtari despre vettirea Domnului (4, 13 - 5, 11), dar gi pericopa precedent (4, 9-12); exortafia o intAlnim in special in secfiunea finala (5, 12-22), dar si in pericopa 4, 1-8. Pe lang concluzia propriv-zisi (5, 23-28), ‘un anumit caracter ,conclusiv” dobandeste gi pericopa 3, 11-13. fn baza celor mai sus expuse putem enumera diferitele sectiuni care alcdtuiesc epistola J _ Tesaloniceni astfel: 1, Adrest si salutare (1, 1) Primul exordiu (1, 2-10): Realitatea comunitatii Prima narajiune (2, 1-12); Propoviduirea Jui Pavel la Tesalonic ARR Al doilea exordiu (2, 13-16): Suferinjele tesalonicenilor A doua narajiune (2, 17 —3, 10); Evenimentele care au precedat scrierea epistolei Prima coneluzie a epistolei (3, 1 -13): Rugiciunes apostolului pentru ei Prima exortajie (4, 1-8): Voia lui Dumnezeu este sfintirea lor Prima invafitura (4, 9-12): Despre iubirea frtyeasca penrays A doua invajatura (4, 13-18): Despre cei ce au adormit 10.A treia invajiturs (5, 1-11): Despre a doua venire a lui Hristos11, Adoua exortatie (5, 12-22): Despre viata cour {iti gi responsabilii ei 12, A doua concluzie a epistolei (5, 23-28): Binecuviintarea finala si stirutarea sfanti Din aceasta structura reiese complexitaten epistolei, care se vede of este constituits dintr-o prima parte, eminamente narativa, care se incheie fit mod solemn in 3, 13, si dintr-o a doua parte, mai argumentativa, in care invajaiturile dogmatice se impletese cu indemnurile morale. Continutul epistolei 1. Adresa gi salutare (1, 1) fn salutul inifial Sfintul Pavel nu-si atribuie nici un titl propriu, ci numai fi prezinta pe “insofitorii sii, Silvan gi Timotei (ef. 2 Cor 1, 19). Destinatarii sunt celificafi ea fiind ,Biserica tesalonicenilor in Dumnezeu Tatél si in Domnul Tisus Hristos”, modificind formula , Biserica lui Dumnezeu intru Hristos lisus" (2, 14). Asadar Pavel se adreseaza ,,Bisericii tesalonicenilor (care fiinfeaz4, exist) in Dumnezen Tatil si in Domnul Tisus Hristos”. El se foloseste de termenul éaOnota (ekklesia), un cuvant compus din prepozifia ek, .din”, gi din verbul kaléo, .,a chema”, pentrs a se referi la adunarea persoanelor convocate de Cuvéntul lui Dumnezeu. Dup& cum fusese constituitd deja adunarea lui Israel in pustie, gahal ‘Adonai, tot astfel este constituiti gi biserica Tui Damnezeu: numai Cuvantul este izvorul existenjei sale si al intrunirii la un loc (conventire in unum) amembrilor sai. In consecin{a, numai prin locuirea intru Cuvant, crestinii din Tesalonic pot rimane credinciogi chemérii sau vocafici Jor de @ fi in Dumnezeu Tatél si in Dommul. Tisus Hristos”. ‘Asupra comunititii apostolul invoca ,harul si pacea’, adic’ darul iubirii gratuite, al carei izvor este numai Dumnezeu (hdris) si pe cal al picii (shalom), al plinavagii vietii, al picii si fericisii. .Har 91 pace” este un binom, care rezumé in sine jntreaga experienti a méntuirii, care deschide calea communicarii credintei adresati unei adunéri dispuse sii o primeased gi sf asculte. 2. Primul exordin: Realitatca comunitifii (1, 2-10) Dupi ce le-a amintit ci ,tofi” tesalonicenii sunt pomenifi in rugiciunile sale (v. 2), Pavel subliniaza faptul c& ei tntrupeazt idealul erestin: deoarece credinja lor este una activa, lucritoare, dinamicd, 2 Epyov cfjg xiotews (6 érgon 12s pisteos); iubirea este una jertfelnica, ,Jintru osteneals”, 6b veémog eiig éryiams (ho képos (2s agdpes), tar néidejddec lor este lenace, stéruitoare, ¥ bouovn cfg Anis (he hypomoné ts elpidos). intélnim aici pentru prima dati in Noul Testament triadaaoredinja, nidejdea si dragostea” (ef. si 1 Cor 13, 13, ete), care vor deveni o refering comuna si constanti in catcheza crestina, pana vor fi definite ca fiind cele trei virtuti teologice, In primul rand, Pavel le aminteste de ,|ucrarea credinjei”; credinfa crestin& este autenticé in misura in care este Jucritoare, concreti si nu intelectual, ideali, cénd ea modeleazt viata crestinului ca si implineasca lucrarea Ini Dumnezeu (In 6, 29). Apostolul vorbeste apoi de ,osteneala inbirii”, expresie care rezuma tnts-un mod minunat exercifiul cotidian al viefit crestine: iubirea (agdpe) este un dar al lui Dumnezeu (ef. 1 Cor 12, 31), este scopul credinfei, dar in acelagi timp este gi efortul omuhui, Tubirea orestin& nu este numai o dorin{{, un sentiment: este 0 iubire manifestaté prin gesturi concrete, fara a pretinde reciprocitatea, o iubire care merge pant la jertfirea propriei viefi, chiar si pentru dusmani, o iubire care este insofita totdeauna de exercitiul libertafii proprii gi a celuilalt, agadar o ostenes in sfrgit Pavel aminteste de ,,stéruin{a nfdejdii in Domnul nostru lisus Hristos”, 0 expresie care are o dubla insemnitate. Staruinga este de fapt generata de n&dejde, inst la rindul ei staruinja {ntdreste nidejdea. Nadejdea este arta rSbditii in fafa neimplinirilor pe care le vedem La noi gi-in—— juryl nostra; este capacitatea de a-fi concentra efortul propriu pentru a tri singura agteptare intr- adeviir necesard: cea a venirii Domnului lisus (cf. si 1 Tes 1, 10), care va fi plinirea a ceea ce noi aici pe pamant putem doar incepe. {n ultima instan{ este totodatt n&dejdea fn inviere si in viata vesnic’. : Toate acestea constituie motivele pentru care Pavel fi mulfumeste lui Dumnezeu (v. 2). Apostolul isi leaga propria existen{a de cea a comunitt{ii, declarfind c& fyi aduce aminte de ei neincetat, ,inaintea lui Dumnezeu, Tat’l nostra” Euxpootey roo Oe06 Kai woxpag TuGv), adick coram Deo escatologico (cf. si 1 Tes 2, 19; 3, 9, 13). Cine-si intemeiazi existenta proprie pe credinga in Dumnezen, stie c& triieste ,inaintea sau in faja lui Dumnezeu” si asteapti ziua judecttii, care penfru crestin este ziua mantuitii. Pavel ne propune 0 conceptie antropologicé determinatéi de petsonalismul intilnirii dintre Dumnezeu si om, un om constient de a fi responsabil in fata lui Dumnezeu, instanfa moral supremi. Adauga, apoi, propoviiduirea evangheliei se datoreaz tn primul rand alegerii for, civ Exhoyiiy spGv (/én eklogen) de catre Dumnezeu (v. 4), care ia chemat Ja credinfi prin Iuerarea Duhului Sint. Puterea evangheliei nu const in mai iia cuvantului sity, oi in puterea Duhului Sfiint, év Suvdiuet (en dyncmei), 1 in deplina ineredintare sau persuasiune interioard, in profunda convingere, Wxpogoplg. (plérophoria) a celor ce I-au ascultat (v. 5) si au devenit urmitorii lui Pavel gi ai Domnului (v. 6), Astfel tesalonicenii au primit cuvantul eu bucuria Duhului Sfant” (v 6), bucurie care se poate experimenta gi atunci céind te afli in ni azuri mari, in mod firese nimeni mu ge poate hucura tn necazuri gi suferinte, desi Dubul int ne poate dirai in aceste condifii bucuriaSa. A nu fi capabili de aceast& bucurie incercata inseamna a cunoagte numai bucuria camala, fizict. Bucuria duhovniceasca, dimpotriva, este interioara si poate fi perceput ca for{t atunei cfind sé sufera in incerciirile la care ne supune Vrajmagul si vrijmagii. fn alte, cuvinte, a spune cu Sfantul Pavel, cf ,,imparajia lui Dumne: este bucurie in Dubul SPaint” (Rom 14, 17), inseamnd a mérturisi ok Evanghelia poate fi traitt in orice situatie datorita puterii Duhului Sfint, c& totul poate fi trait fn mod evanghelic, cX nimeni si nimic, in afard de noi insine, nu ne va putea impiedica s&.0 facem, Din acest motiv credinta tesalonicenilor a devenit ,pilda”, mode! - vinog (bipos) pentru thtreaga regiune si yecou”, ,risunet™ al cuvéintului Dommului in tot locul”, ei aliturindu-se, astfel, activitayii apostolului (vv.7-8). j Secjiumea se incheie cu un rezumat al kerygmei apostolice, specific unor destinatari pagan: sau intors (éxsotpéyare) la Dumnezen, de Ia idoli, ca st slujeasc’ Dumnezcului celui vin si adevirat, si s& astepte pe Fiul Siu din ceruti, pe care L-a inviat din morfi, pe lisus, eel care ne ibiveste de mania cea viitoare (de wig Spyfis wig Epzonéns)” (wy. 9-10). Rezultatul primirii cuvantului evangheliet il constituie convertitea tesalonicenilor, exprimaté prin verbul epi — strépho, care indicd in mod plastic abandonarea unei realitati, cea a idolilor, pentru a se intoarce cdtre o alt realitate, cea a lui Dumnezeu, Persoani vie si de viafi datitoare. intoarcerea sau convertirea ~ spune Sfantul Pavel — nu este o experien{é impliniti o dati pentru totdeauna, ci o hot&rare care trebuie feinnoité zilnic printrun exercijiu de slaruinjé sau perseveren{S pentsu ,.a sluji Dumnezeului celui vin si adevirat si a agtepta pe Piul Sau din ceruri, pe Care L-a inviat din morfi, pe Tisus” (wv. 9-10). Asluj lui Dumnezeu zi de zi inseamni pentru crestini nimic altceva decat a arita prin modul lor de vietuire cd ei asteapti Parusia, venires intru slava a Domnului nostru Lisus Hristos. Rezumatul propoviduirii evangheliei intre pagani, agadar, punea accentul pe doud aspecte: ‘monoteismul, sau credinfa intr-un singur Dumnezeu, si pe dumnezeirea lui Hristos, Fiul Sau pe care Lea inviat din mor[i si care se va inloarce intru slavi pentru judecata viitoare, Mania viitoare” se refer la pedeapsa tezervatii celor rai in Ziua Judecd{ii atunei ednd se ya manifesta dreptatea tui Dumnezeu cate résplateste fiecaruia dupa faptele sale, Hristos a murit si a fnviat ca sii ne izbiveascd de moartea vegnicé, ariténdu-ne o dati pentru totdeauna c& ,,Dumnezeu voieste ca tofi oamenii si se méntuiaset” (ef, 1 Tim 2, 3-4). 3, Prima narajiune: Propoviduirea hui Pavel la Tesalonic (2, 1-12) in 1 Tes 2, 1-12 apostolul aminteste cititorilor Ai modul in care el s-a comportat cand le-a propovaiduit evanghelia la Tesalonic. ,,Venirea” (elooboc) Iui ma fost zadamici (2, 1) iar suferinjele 9 ddenle ban tnt, dindu-i certitudinea el indrizneala de a propovéidui este de laDumnezeu Enoppnotaosusb &v vh Bal); v, 2). Yndrizneala (parrhésia) se refer’ la libertatea, la curajul de a propovidui evanghelia lui Dumnezeu (xd sdtryéhov to S208) intro situatie perieuloasd, cu multd Iuptt (6 1022 dvi). Motival »Iuptei” de idei era cunoscut mai ales in contextul dezbaterilor filosofice dintre filosofii cinici si stoici in antichitate, Spre deosebire de motivatiile sofigtitor (,ganduri necurate, ingeldciune, ciutarea plicesti oamenilor, lingusize, posniri ascunse, licomie; w. 3-5), propoviduirea evanghelici de etre el era 0 activitate incredinjats de Dumnezeu printr-un mandat divin, si care se ficea eu constiinja c& se afla permanent in prezenta Lui (v4), Nua fost 0 ,povare” pentru tesaloniceni demnitatea sa de apostol, ci asemenea uni doici” sau a unei mame, care-si ereste copiii, apostolul si misionarit au fost wdelicali, blanzi” Gimot; alte manuscrise citese virmor= ,prunci") in mijlocul tesalonicenilor si s-au diruit pe sine din jubire (vv. 7-8), lucrind cu propriile mfini ziua si noaptea, subliniind astfel gratuitatea propoviduirii evanghelici (v. 9), Imaginea mamei care-si imbrijiseazi cu dragoste (gr. Oxo) proprii copii, sugereazt iden nasterii duhovnicesti a neofitilor,legatura profund8, personalé care-L lega.pe apostol de eredinciosii din Tesalonic, Modelele sale eran inspirate din viafa ,dreptului” din ‘Vechiul Testament (v. 10) si a parintelui de fami cate folosindu-se de toate drepturile sale a cutat s8 transiifé tainele sale fiecdruia (v. 11). in fumea antick mama avea grija de copii in prima perioadi a viet, iar tal avea datoria mai trai s& se ocupe de educafia lor. Pavel igi asumd aceast indatorire sfainta printr-o serie de verbe (a incuraja”, ,a indemna”, ,,a da marturie”), care vor si sublinieze singurul obiectiv pe care I-a avut, si anume ca ei sii se poarte cu vrednicie (ef. els to apinarsiv), potrivit vocafiei lor (v. 12). Alegerea (ef. 1 Tes 1, 4) si chemarea dumnezsiasea la credin{é (of, 5, 24) a avut drept scop ,,imparaia lui Dumnezeu”, in sens eshatologic $i ,slava sa”, {nfeleasd ca patticipare la starea preaslavité a Méntuitorului Hristos inviat 4, Al doilea exordiu aferin{ele tesalonicenilor (2, 13-16) fn aceast’ pericopa Pavel reia mulfumirea adusi lui Dumnezeu din 1, 2 gi 1, 5-6 despre pulerea care a lucral prin el pentru a propoviigui tesalonicenilor gi pentru ca ei si creada (2, 13). Deci explicd 1, 6 afirmand ci au devenit urmatorii sai si ai Domnului deourece au primit envéntal pentru cere au suferit persecufii, chiar de Ta conafionalii lor (2, 14), dupa eum s-a intémplat si eu Bisericile din Iudeea (v. 14), Domnului (v. 15) si lui Pavel insugi: .si pe noi ne-au prigonit”; v. 16 “ane oprese sii vorbim neamurilor", care sunt persecutate de judei si pe care ia ajuns ménia lui Dumnezeu (v. 16). Critica aspri. adusé iudeilor in 2, 14-16 tidied o problema teologi 7 particular’: cum se raporteazi acest atac la pirerea teologict exprimath de Pavel mai tdrziu in Rom 9-11? Pavel compact situatia tesalonicenifor cu cen a iudeo-crestinilor din Indeea: si unit si alli mu swferit din: 10 cauza conafjonalilor for. Judeilor li se adue mai multe invinuiri: [-au ueis pe Tisus gi pe profefi, i-ww persecutat pe apostoli, nu sunt plicui lui Dumnezen si sunt potrivnici tuturor oamenilor, si vor st-i Impiedice pe pgdni s& se méntuiascl, Sunt reunite aici dout motive. Prinmul este cel legat de moartea hui lisus care trebuie injeleast in cadrul logicii necredinfei lui Israel, al impiettirii poporului care a ajuns si-gi ucid profetii ca raspuns la iniiativele lui Dumnezeu de mantuire, Al doilea motiv este cel al antisemitismului elitelor romane care le rgprosau iudeilor particularismul si. sectarismul lor, adica odium humani generis (of. Tacitus, Hist. V, si Ann, XV, 44). Pavel le reprogeazi, de exemplu, ch sunt xtiow évOpdnors évavtiov (paisin anthropois enantion ,v. 15), ceea ce corespunde afirmatici lui Tacitus. Este evident c& Pavel reia locurile comune ale vechii polemici anti-iudaice. ‘Acest Joc comun este reluat in 1 Tes 2, 16 cu o insemnitate foarte precisa, si in strans& legitura cu problema crestina. a deschiderii misionare fifa de paigani: iudeii se opun misiunii universale a crestinismului propoviduit de Pavel. Nu este eazul si ne gindim fa un antisemitism motivat teologic. ; 5, A doua narafiune: Evenimentele care au precedat scrierea epistolei (2, 17~3, 10) Pavel subliniazé preocuparea sa profimda fat de comunitatea din Tesalonic. Prin dowd fraze echivalente exprima dorinfa sa putemic’ de a-i veden (vv. 17-18) iar prin alte doud ceea ce ef inseamni pentru cl (vv. 19-20). Usmeazi agadar alle dou fraze despre trimiterea lui Timotei (3, 1 515), intercalate de o parantezi, si ea iterativi, despre scopul c&latori a nimeni sa nu se clatine in. aceste necazuri, ca sf stifi c& in lume necazuri veji avea, 4 v-am spus de mai inainte, precum s-a si intamplat gi stiti prea bine (vv. 3-5). Potrivit textului din 1 Tes 3, 3 existenta crestin’ este o coxistenfi (rita sub semnul persecute: ,ctlci pentru aceasta suntem randuiti”. Din acest motiv Pavel se simfea foarte legat de biserica din Teselonic, Dar in mod paradoxel, potrivit apostolului, necazurile gi persecuriile sunt un semn al viefii in Duhul-Sfint, al bucuriel duhovnicesti. Bxistenia omului credincios titi in necazuri si persecufie este in acelasi timp o existent pnevmatics, in Dubul Sfant. Alte dou& fraze (vv. 7-8) subliniaza imangiierea pe care a simtit-o apostolul cind a aflat vegtile aduse de Timotei (v. 6), mai sles de faptul eX plistreaza o bund amintire despre Iuerarea ‘Sfintului Pavel la ci, In ultimele dowd versete Pavel reia ultimele dowd pericope: multumeste Tul _.-Dumnezeu pentru perseveren(a lor (v. 9), si igi exprima dorinja arzAtoare de a-i vedea pentra a implini ,lipsurile credinfei lor” (18. boveprpacce. Hg wloteas dpdv) (v. 10). 6, Prima concluzie a epistolei: Rugiiciunea apostolului pentru ei (3, 11-13)u Apostolul se roag lui Dumnezen ca tesalonicenii s prisoseasca in iubire unii fafa de alfi, gi fl roag’ in mod deosebit s& le intireascé inimile in sfinjenie: ,,Spre intirirea inimilor voastre, ca si. fifi fr de prihan’ intru‘sfinfenie (cig 7 ompiEar duGv wig KapSlag dpspurrovg Ev dpwosvy), jnaintea lui Durnnezeu, Tatil nostra (Eupoodev to Oeo8 rei marpdg HyWGv), Ja venirea Domnului nostru lisus Hristos (6y ti} mapovoig toi xvpiov Hav Inco), cu tofi sfinfii Sai" (v. 13). Expresia jintitirea in sfinjenic” se regaseste gi in cuprinsul Sfintei Liturghii, in momentul in care dupi impirtasirea credinciosilor se rosteste rugatciunea: ,,SA se umple gurile noastre de lauda Ta Doamne, ca sh lauddim slava Ta; ok ne-ai invrednicit pe noi si ne impartagim cu Sfintele, Preacuratele, Nemuritoarele gi de Via& ficdtoarele Tale Taine. intéreste-ne pe noi intru sfinjenia Ta. ‘Aceasti ragiciune de mijlocire anticipeazii cele trei teme, care vor fi dezvoltate mai apoi in cadrul epistolei: iubirea fifeascd (cf. 4, 9-12); sfinfenia vielii (ef. 4, 1-8) si agteptarea veghetoare a Parusiei Domnului (cf.4, 13-5, 10). Referirea la Parusia iminenta, la perspectiva de a se afla inaintea lui Dumnezen, are in vedere in acelasi timp si apropiata judecatai a lui Dumnezeu. In momentul judecatii universale crestinul se va afla fafa in fay cu Dumnezeu si cu Hristos Domnul (Eympoodey 108 Oc08). \ 7., Prima exortatie: Voia lui Dumnezeu este sfintirea lor (4, 1-8) ‘Aceastti pericopa incepe cu dot fraze pe care se intemeiazt exortafia sa: traditiile primite (v. 1) si poruncile date ,,din partea Domnului Tisus” (v. 2). ,Voia lui Dumnezeu” (v. 3: OAnpa 108 Oeov, thélema tou Theou) este ,sfinjirea”, 6 dymopdc dpOv (ho hagiasmos) tesalonicenilor. Sfinfenia viefii crestine implica, tn primul rand, curigirea de patimi si mai ales ferirea de desfranare, ‘opvela (porneia), de orice fel de dezordine de natura sexuala, orice satisfacere nelegitima in afara viefii conjugale consfinjita prin césatorie. Fiecare dintre ci sa-si stiipaneasca trupul sfiu, ,,vasul”, oKebog (skeuos) in sfinfenie si cinste, Scopul vietii duhovnicesti este agadar sfintirea trupului prin dobandirea 5 de sine, a ascezei viefii in procesul de méntuire sinergic. Nimeni si nu inireacd masura gi sii nu nedreptajeasca pe fratele stiu, in aceasta privingd, év 1 mparypart (en 10 prégmati) cici Domnul este razbunator, Exdixog (ekdltkos)” (v. 6). presia en (6 prgmati, poate fi tradus& in efaceri” sau ,in aceasti privin(s”. in primul caz este condamnat insusirea bunurilor matetiale ale unei alte persoane; iar in cel de al doilea caz, se refer la fidelitatea matrimonial: lezarea drepturilor matrimoniale este de usemenea un act de nedreptate. Este vorha, agadar, in acest caz de condamnarea ferma a adulterului, prin apelarea la insési razbunarea diving (v. 6). Este prezentata apoi o alli fajeti a medaliei: neaseuttaren este echivalentt cu refuzarea lui Dumnezeu gi a2 Dubului Sau cel Sfint: cel ce se leaptida de acestea, nu de un om se leapida, ci de Dumnezeu, Care vi L-a dat voua pe Dubul Sau cel Sfaint” (v. 8). Versetul 8 ne oferti definijia a ces ce este un erestin. Este cel care a primit de la Dumnezeu pe Duhul Sau cel Sfint cé tri 4.0 viaf’i dubovaiceasca intru asteptarea Parusiei Domoului. In analiza sa asupra existentei, filosoful german Martin Heidegyer, in Viinfa si timp, § 29, a aratat cum, din perspectiva filosofici existenfialiste, foptul de a fi aici pe pamdnt este determinat in principal de o ,situare afeetiva”, emotiva, adicd noi ,ne aflim” existential gi coneret totdeauna pe un fundament existenfial intr-o anumita ,,stare sufleteasca”. In acest sens ,,starea sufleteased” dominant in J Tesaloniceni este caracteristic’ celui care trfieste in pragul agteptérii apropiate a sfirgitului lumii si a celei de a doua veniri a lui Hristos, este un exemplu clasic al contextulut ontologic fundamental al existentialului situarii afective. Bpistola J Tesaloniceni de aceea poate fi consideraté ca flind expresia genuind a asteptarii apropiate a Parusiei Domnului, o agteptare care determina fntreaga existenta crestin’ si provoaci o ,,slare sufleteascd” eshatologica, 8. Prima invatétura: Despre iubirea frajeasck (4, 9-12) Voia lui Dumnezeu agadar implica sfintirea personal’ (4, 2), curtifire de patimi (4, 3-8), iubire frileasct”, qvadchoia (philadelphia: 4, 9-10) dar si 0 viaya taitA, pe de o parte, tn isihie, jovyétew (Zsyhdzein), iar pe de alta, si fie activ gi s& lucreze, épyiCeaan (ergdzestha’) pentru a nu avea trebuingi de nimic (4, 11-12). Aceasta pericopa o putem intitula: Tlept 58 xg orkadedpiag (peri dé 12s philadelphia; De caritate fraternitatis). Vubire frajeasc’ (philadelphia) care in greect defineste dragostea pentru fratele gi sora de sénge, in Nou! Testament este folosit pentru a defini dragostea fags de fratele si sora care impartagese acceasi eredinja crestina (ef Rom 12, 10; Evr 13, 1; 1 Pir J, 22; 2 Pur 1, 7). fn pericopa noastri este imediat explicatt ca fiind 1 ayamtiv Gddtfoug (agapan allélous, v. 9). lubirea este darul pe care Dumnezeu Ia diruit din abunden(& credineiosilor din Tesalonic (1, 333, 6 si 12), Termenul &behpog (adelphos), .frate” se intalneste de paisprezece ori in prima epistold si de sapte ori in cea de a dous, Termenul ficen parte deja din vocabularul erestin, din limbajul liturgiec si omiletic care si-e gésit aplicatea in comunitate# macedoneana, Credinciosii sunt frafi deoarece sunt uniji de aceeagi iubire a lui Dumnezeu, care-i adund si-i leagd intr-o singuré familie. ,,Voi insiva sunteti invajali de Dumnezeu, OeoBidaxvot (theodlidaktol) ca s& va iubiji unul pe altul® (v. 9; cf, In 13, 34). Dumnezeu igi face simfitt vocea Sa in congtiinfele celor ce o asculta, iar ca fi determina se iuhease’ unii pe alfii, lubirea frtjeased face 9& creased biserica, comuniunea1B fintre frafii de acceasi credinfa. Invitatia de a lucta cu méinile pentru a nu fi povara pentru alffi vrea sf atragi aten{ia crestinilor de a nu deveni exemple negative pentru cei din afara biser ‘ 9. A doua invagatura: Despre cei ce au adormit (4, 13-18) Tithul acestei pericope noi ar putea fi: nepl tv KopORsvav (perl dn koimOméndn, De dormientibus), adic despre cei adonmiti, decedafi. Termenul gree corespunziitor (koimdrnéndre cei care dorm?), a fost adoptat de Biserica timpurie, dupa exemplul Mantuitorului (ef. Mt 9, 24; In 11, 11) pentru a sublinia insemnaitatea cresting a morfii: nu este un sférgit ci un somn, care mai devreme sau mai tirziu va fi urmat de redesteptarea la o noua viaf’, cu sigurant, ins’, dup cum reiese din context (4, 16) nu este vorba de morfii in general, ci de ,.morfii in Hristos” oi vexpot év XpoxG (nekroi en Hrista), agadar de crestinii decedaji. Intentia apostolului este aceea de a le imbogai cunostinfele teologice, si de a-i consola cu privite Ja erestinii decedaji in comunitatea de Ia Tesalonic, pentru amu deznid ijdui asemenea pAginilor care nu au cunoscut invierea lui Hristos din morti, .Diferenfa dintre credinciosi si necredinciosi consti in aceea c& acestia din urma nu au ndejde (Pig) in viafa adus& cle invierea lui Hristos, Pentru Sf, Pavel nidejdee reprezinté o virtute esenfiald care le da crestinilor increderea necesarii ca st triiasc’ greutifile si provoctrile prezentului cu ribdare, seninatate si bucurie, Tema abordati de apostol nu se refer direct Ja parusie, ci la relatia dintre cei decedati’ si ceilalji membrii ai comunittii (communio sanctorum) in vederea vietit veynice Solufia dati de apostol provine din kerygma Bisericii primare: dact ,Hristos a murit gi a finviat” pentru noi (Onép iwiov; of. 1 Tes 5, 10; 1 Cor 15, 3), inseamna of cei care deja au mutit, fiind mori impreun’ cu Heistos prin botez, (61% 108 ‘Toot = mijlocitea Jui Hristos) vor avea aceeagi soarti ca Hristos (abv onbed = unirea cu Hrisios) (v. 14). Acesta este articolul fundamental al crezului crestin: moartea gi invierea Domnului a marcat destinul tuturor credinciosilor. Daca Tisus a murit, si crestinul trebuie s& moar; insi dup’ éum Tisus a inviat, in acelagi fel gi cei adormifi intru Tisus vor invia, lisus in calitatea Sa de ,intdiul miscut din mori” este si cauza invierit celor credinciosi. Credinciosii care au murit cu credin{a in invierea lui Hristos vor fi Seufi partagi de ~elitre Dumnezeu la invierea Fiului Sa »Dumnezeu ii va aduce impreunii eu El” (v. 14), Mai concret, exist un ,cuvant al Dommului”, probabil un agraphon, un cuvant ,nescris”, pastrat in tradifia oral, potrivit ciruia cei rimasi in viafA nu o vor lua inaintea celor adormifi (v. 15): va fio porunc®, la glasul arhanghelului gi la trambifa ui Dumnezeu, Domnul ,,se va pogori din cer” (v. 16; ef. M124, 30 si 1 Cor 15, 5 = $2), Ia auzirea acestei porunci cosmice, vor invia mai Intdi i morti (v. 16), iar noi, ei vii, ne vom uni cu prupul celor inviafi (v. 17). in strains’ legatura ou14 y textul nostru se afld afirmatia din 1 Cor 15, 51-52: att, ini V8 spun vou’: Nu tofi vom muri, dar tofi ne vom schimba, deodati, intr-o clipeal& de ochi la teambife cea de apoi. Ciei trimbifa va suna si mortii vor invia nestricdciogi, iar noi ne vom schimba”, La aceast& afirmajic corespund versetele (16-17). Domnul (Kyrios) se va pogort din cer iar cei morfi ,,in Hristos” vor invia primii, (of vexpol ty Xpot avacnjsovta xpdrov). .A fi in Hristos” (en Hristé einai) potrivit Sfantului Pavel se referd le incorporarea credinciosului prin botez in Bisericd, incorporare care in baza credinjei fi garanteazi invierea. Cei vii potrivit textelor din 1 Cor 15, 53 gat. si Pip 3, 21 vor fi ,,schimbati, transformati, transfigurati”, trupurile lor vor deveni trupuri pnevmatice, preaskivite, Cei vii, .dup& aceea” si ,impreunii cu cei inviafi", adica simultan, vor fi rapiti in nori ca s& fie impreund cu Domnul, care prin definific este Invierea gi Vinfa (cf. In 14, 6). Norii si vazduhul simbolizeazd .spafiul” transcendenjei care va fi traversat de Domnul in pogorarea Sa. Cei vii si cet morfi vor fi Iuafi din Jumea aceasta, primi{i in dimensiun ui Dumnezen care Se pogoara, vor fi atragi in sfera Dommului care coboara s i in mpine. Tofi credinciosii vii sau adormii, la parusie fl vor intélni pe Domnul pentru ca ,totdeauna si fie cu Bl, (ndytote aby wupl éo6u.0803 v. 17)", O garanteazi aceasta un cuvént al Domnului. Pereat contristatio ubi tanta este consolatio (Fer. Augustin, Sermo 173,3; PL 38, 939). Se poate: asadar contempla cu seninitate eventualitaiea mortii, dupa ce Apostolul, prin aceste cuvinte despre soarla celor adormifi, sperii si le fi adus méngfiere: napaxarstte Gddovg (v. 18). 10. A treia invatiturd: Desr-e a doua venire a lui Hristos (5, 1-11) Clarificatile despre soarta celor decedati din rindurile comuni ii fac referire la o a doua tema, care a fost disentatd la Tesalonic (cf. gi 2 Tes cap. 2) si pe care Sfaintul Pavel o indici imediat * prin cuvintele introductive ale capitolului 5,1: Tlepi 68 vv ypovev Kui tv Karpirv, peri dé an hrdndn kai tn kairén, ,despre ani gi despre vyemi" (De femporibus et momentis). Axgumental pe care-I dezwolta, agadar, in primele 11 ve sete se referd la ani si vremi”, adicd la data exact a Zilei Domnului. Expresia inifialt determinatti de articole subliniazi c& este vorba de o problemi cunoscutd, asteptati, obiectul dezbaterilor si printre tesuloniceni. Expresia ,,Ziua Domnului” ar putea fi o variantiia ,,Parusiei Domnului” (cf. 1 ‘Veg 1, 10; 2, 195 3, 13). ‘Apostolul reia invaitura de credin{a comund, folosind aproape aceleasi cuvinte pe care ‘evanghelistii le atribuie Domnului lisus, cand vorbesc despre aceste lucruri in Mt 24, 42-44 si in Le 12, 39-40, reludnd imagini si motive deja folos w de profeti pentru a vesti venirea Zilei Domnului, fuépa wupion (rémera kyriow). Este vorba de o invayiturl care pare superfludt (v. 1); tesalonicen gliu bine c& Ziua Domnului va veni ea un far noaptea (¥. 2), intr-wn mod neasteptat,, imprevizibil1 15 surprinzitor, care necesit# veghe neincetata. Preacuparca principali a apostolului este una pastoral: el le sugereazi cum sa depiseasca pericolele din apropierea momentului final. Atunei cAnd oamenii in general, mai ales cei pacatogi, nu vor mai avea preocupiri legate de Dumnezeu, cfind vor zice apace $i siguran{a”, e@nd se vor amigi cu o perioada lipsits de tulburari, si se vor bucura de duhul lumii, atunci va veni peste ei S2c0p0¢ (dlethros), ,pieirea”, inst crestini , oameni de credinga, mu vor fi luafi prin surprindere. Bi traiesc deja in Jumina lui Hristos, nu apartin celor care sunt destinaji pici fpépag (hyo? photos kai hyot héméras). Crestinii nu vor fi surpringi in ,ziua aceea”, care nu este 0 , deoarece prin botez au devenit ,fli ai luminii si fii ai zilei”, Spets vioi pots éote xai viot zica toate celelalte. Ei de fapt traiesc deja in lumina ei. Cei ce aparfin intunericului si nopfii triiese fn necunoagterea sau ignorarea Jui Dumnezen, in orbire duhovniceascd datorita pacatului. fntunericul exprima statea pacStoasa a lumii, care nu-l cunoaste pe Dummezeu, si nu implineste voia Lui, Diavolul este stipénul intunericului (cf. Ef 6, 12). Este vorba de intunericul spiritual. in faja incertitudinii manifestirii Zilei Domnului, fiii luminii trebuie si privegheze si fic treji, ‘ypnyopduey wai vi@opEY (grégordmen kai nophomen: v, 6). Imaginea vrea si indice eX ei tebuie si aibi unalt mod de viatii, diferit de al paganilor, un comportament moral cave si-i conduc’ pe calea izbavitii de judecata la care i-a chemat Dumnezeu, Verbele grégorein gi néphein se referd la existenja crestind (ef, 1 Ptr 5, 8). Verbul grégorein = ,a veghea, a priveghea, a fi vigilent” implica in cazul de fafa urmitoarele aspecte: 1. Constientizarea venirit Dommului ca Judecdtor; 2. Veghea intru agteptare; 3. Neoboseala intru asteptare, deoarece intArzierea face parte din imprevizibifitatea acelui eveniment; 4. Hottirérea de a-| intimpina pe Domoul urmiand un anume stil de viaté; 5. Cel care vegheazi infelege aceste indatorisi ca find mostenite de le Domnul, care va veni pentru cd a plecat, iar punctul culminant al privegherii sale il constittie rugaciunea ca forma supremi a vegherii intru asteptare. Verbul néphein = .,a fi treaz, sobru, temperat” in contextul vieffi crestine se refers Ta iriirea eshatologit a cxistenfei, o viaf& nipticd care implicé un realism de tip superior, realismul unei existente deschise fafa cle orice situajie, in speranja ck Domnul este cel ce poate si le rezolve pe toate gi eel ce ne izbaveste, Ea este de fap! trezvia unei existente pline de Duhul Sfant (ef. EF 5, 18), ,,aprinsi de Dubul” (© 1 Tes 5, 19). Ea este ebria sobrietas (,betie treazi”) dar gi sobria ebrietas (,trezvie beata”). Sunt formule paradoxale folosite de Périnji ca Grigorie de Nissa pentru a exprima starea de luciditate entuziasti, sau de entuziasm lucid, pe are o oferd cuiva cumoasterea lui Dumnezeu, constiinfa dragosiei lui Dumnezeu fafi de el, cu: indemmul de a propoviidui gi allora fericirea de a crede. Aceasti stare de veghe si de trezvie pe care erestinul este indemnat sA 0 traiasca este descrist prin aseménrile off ite de experienja vietii de zi cu zi (ef. v. 7), noaptea se doarme gi noaplea se imbati, ‘Tocmai aceast ii experien{ comund este pentru Pavel o referire care pentru inult mai cregtini teebuie st aiba uns ofan: acestia ne npartin nopfii dispersuii si amagirii, efsluminii™:,Dar noi fad ai ditt s fim trl” (vf), pentra ob am devenitprtasi mani side aceea trebuie st luptim pentru 2 0 dobéndi, Accasti lupt duovniceasca este sugerati cle imaginile aplatosei” gi a ,coifului” pe care suntem invitafi s& le imbriicdm, ,Platoga” care ne aparsi este credinja gi dragostes iar ,,coiful” este nidejdea méntuirii, Crestinul este definit astfel ca un ,milites Christi”, Trezvia viefii crestine agadar se intemeiaz’ pe orediné, dragoste gi midejcle, iar lupta duhovniceaset are drept scop s& ,dobéndim méntuitea prin Tisus Hristos Domnul nostru” (v. 9). El este Mantuitorul, singurul care poate oferi omului mantuirea, deoarece a murit si a inviat pentru noi (v. 10). De aceea fie c& veghem, fie od dormim (in moarte), cu El fmpreun’ si viefuim (v. 10b), st agadar multe motive pentru a ne consola (cf. 4, 18) si s8 ne zidim duhovniceste unii pe alfti (v.11). 11, A doua exortatie: Despre viata comunitajii gi responsabilii ei (S, 12-22) Dupa ce a raspuns la problemele ridicate de, crestinii din Tesalonic, Pavel face cAteva remarci legate de mersul general al Bisericii, 5i alinge diferite aspecte ale viesli comunitare, Sunt fraze scurte, uneori numai exclamafii pline de entuziasm, articulate in sensul 8 vv.12-13 Se refera Ja comportamentul membrilor comunitfii fay de superiori; vv. 14-15 vorbesc despre convietuirea frajease’, iar vv. 16. despre viafa duhovniceascé. Nu putem sti daca a fost Sf. Pavel insusi col care a instituit conducttorii Bisericii din Tesalonic, inainte de a parasi pe fugi cetalea (cf. FA 14, 23), sau au fost hirotonisi de Timotei din incredinfarea Sfintului Pavel. Ceea ce este sigur, jf lumina textului din 1Tes 5, 12-13, comunitatea crestini din Tesalonic reiese find structuraté ierarbic. in scopul unei conviefuiri pagnice in interioral Bisericii (cf. v. 13), Pavel ti tndeamns mu numai pe conducatorii ei, aepotocaytévons (proistémenows), ci gi pe tofi membrii, AbeApoi, ,frafi” (ef. v. 14) si aiba grija de unele categorii problematice de credinciogi: ype cei find de rainduiala”, sau indisciplinati, rov¢ defcrous, (dtaktous), ype cei stabi la suflet”, wodg Skryoyrizous, (oligopsychous), pe cei neputinciosi”, wv dodevdw (asthenon), Conducatorii Biserieii Quroistdmenci) ttebuie si fie ,cinstii” si eonsiderati _vrednici de dragoste prisositoare” pentrn activitatea lor apostolicd, care este de cele mai multe ori 0 munci ostenitoare (kopidn). Cinstea pe care mai-mari Bisericii trebuie si 0 primeascd pentru osteneata lor este cea a iubirii, eare implineste si desivairgeste orice forma de respect. Proistémenol sunt acei crestini cm in alte serieri ale Noului Testament sunt definiti 15, 2; 1 Tim 5, 17, 19; Tit 1, 5; Tac 5, 145 1 Ptr 5, 1-5 ete.), agotimeni (cf. Eve 13, 7, 17 $i 24), episcopoi (ef. FA 20, 28; Flp 1, 15 1 Tim 3, 2; Tit 1, 7). Sunt -umiri ale slujitilor icrarhice din eomunitiile apostolice care dupa secolul T se yor structura presbyteroi (cf, FA 11, 30; 14,7 {in cele trei trepte ale ierarhiei bisericesti sacramentale sau ha Jce, pe care le cunoastem pani ast ose ingrijese de”, j,administreaza” Biserica (cf. Tit 3, 8 si 14; 1 Tim 3, 4-5 si 125 5, 17) ,in Domnul”, Ev ropiep (en . gi amume: diacon, preot si episcop. Pe lang faptul o& proistémenoi se ocupa! Jprid), ei o si povajuiese”, vovderodveac (nouthetoinias), adie& se ocupt de educarea gi formarea credinciogilor prin invajarea credinjei, povajuirea dubovnicesscd, instruirea, incurajarea si mustrarea lor, etc. (cf. Col 1, 28; 3, 16). Pavel incheie indemnurile sale adresate ,celor ce se ostenesc” in folosul comunitatii cu invitafia: ,Fifi indelung rabdttori, paxpodvpetce (mak othymeiie) fai de cofi” (v. 14). Nu numai cei slabi, dar si cei putemici au nevoie de o inima rabditoare si marinimoasé din partea celor care sunt pugi sii conduct. Makrothymia si makrothymein sunt termenii favoriti ai SPintului Pavel. Rabdarea si mirinimia sau indelunga rabdare sunt calitati esenfiale ale Ini Dumnezeu (ef. Rom 2,4 gi 9, 22). ‘Makrothymia este si un dar al Duhului Sffnt, o virtute harismatict (ef, Gal 5, 22). De aceea fiecare crestin trebui si caute si o dobéndeasca (cf. Col 1, 11; 3, 125 2 Cor 6, 6; 2 Tim 4, 2), deoarece este 0 insugire fundamentala a dragostei crestine (ef. 1 ° 13, 4). in mod coneret se manifest: prin suportared cu rabdare si blandeje @ aproapelui, suportare care izvoriste din iubire (cf. Ef 4, 2). ‘Viafa comunitara poate fi tulburati de nedreptate; si in aceste iimprejuréri erestinii trebuie si niménd credinciogi legit iubirii, suporldnd fird s& se razbune: ,,s4 nu rispliteasc® cineva cuiva riul cu riu” (v. 15), Aceast# atitudine non violenta trebuie asumatd de citre fiecare fafi de tofi membrii comunitifii. ‘Tututor crestinilor Je sunt adresate cele opt indemnuti spirituale scurte, din care reiese ceea ce apostolul Pavel erede c& este bine pentru viafy comunitatit, Primele trei indemnuri st&iruitoare sau exortafii (vv, 16-18a): ,Bucuragi-va pururi”; ,Rugagi~ neincetat”; Dati mulfumire pentru toate” aratit apostolul infelege viata cregtin& ca o viag in Dubul Sfént, A fi crestin inseamnéi a te bucura pururea (pdntote) 11 Domnul”. ins’ aceasta bucurie o primesc numai cei ce se roaga neincetat ca si devina persoane euharistice” (cf. Col 3, 15: ewchéristot inesthe), capabili si aduci mulfumire lui Dumnezeu pentru toate (ef. v. 18: em panti echivalent cu hypér pantén din Ef 5, 20) in orice moment al vieii, ,.Bucuria”, ,,cugdciunea neincetatd”, ,,onulfumirea” sunt cerinje ale implinirii Voinfei lui Dumnezeu de sfinjite a omului in Tisus Hristos (of. 1 ‘Tes 4, 3). Cine gi-ar putea imagina un om sfant ra acesiea? Convins de toate acestea, Pavel ti indeami sttiuitor pe crestinii din Tesalonic si nu sting& Dubul si st nu disprejuiasca profetiile (vv. 19-20), Probabil cd situafia acestei Biseriei, abia nscuta nu era inch una ,fierbinte in Dubul” (cf. Rom 12, 11), era diferita gi de cea a comunititilor din Corint, a citor vitalitate harismatica Pavel va ebti si o reglementeze in J Corintent spre folosul comun gi edifieat comunitafii (ef. 1 Cov 12, 7;'14, 12 i 40). In 1 Tes 5, 20 apostolul vrea ca