SCOLILE DE MANAGEMENT

1. SCOALA CLASICA

Reprezinta o abordare anglo-saxona , preponderent pragmatica , axata

pe metode inductive, promovate de F.W.Taylor, care a pus bazele stiintei
managementului. Abordarea latina apartine francezului Henry Fayol care,
utiliznd metodele deductive , extinde managementul taylorist de la
cercetarea proceselor de munca la ansamblul ntreprinderii , de la
elementele productivitatii individuale la procesele de productie si la
organismele sociale ca factori ai progresului economic.
n afara de Taylor si Fayol, regasim ca reprezentanti de seama ai scolii clasice
pe L.Gulick, J.Moony, L.Allen, E.Brech si multi altii.
Meritul deosebit al acestei scoli consta n faptul ca au pus bazele constituirii
stiintei managementului si a implementa maniera de abordare economica n
management , n strnsa concordanta si dependenta cu finalitatea economica
care sta la baza crearii si dezvoltarii ntreprinderi.
Studiile elaborate de catre reprezentantii scolii clasice , abordeaza ntr-o
maniera analitica , principalele concepte si instrumente ale economiei
ntreprinderii, ca de pilda profitul, rata rentabilitatii , cheltuielile , investitiile
si altele.
O alta caracteristica a acestei scoli consta n modul de tratare a relatiilor
mnageriale , pe care le examineaza n ansamblul lor cu accente pronuntate
asupra laturii de organizare abordate pe doua planuri si anume: la nivelul
ntreprinderii si la nivelul functiei de productie.
Se considera ca orice nerespectare a acestui sistem reprezinta o ncalcare
a starii normale , cu consecinte nefavorabile asupra eficientei activitatii
ntreptinderii.
Structura si procesul de functionare a organizarii era conceputa si nteleasa
n mod mecanicist , ntreprinderea era conceputa si privita ca un sistem
nchis , lipsita de orice legaturi cu mediul exterior.
Caracteristic pentru scoala clasica de management era accentul pus pe
aspectele mecanice ale muncii , pe sporirea productivitatii muncii.
H.Fayol adauga acestei orientari principiile administrarii ntreprinderii ,
respectiv primele principii de management modern: autoritate si
responsabilitate , specializare si diviziune , unitate de comanda, ierarhie,
coordonare , extinderea controlului n management.

2. SCOALA PSIHOLOGICA

Denumita si behaviorista, a relatiilor umane sau comportamentista

,scoala psihosociologica si face aparitia n urma cu patru decenii, ca raspuns
la ideile promovate de scoala clasica care a neglijat factorul uman.
Reprezentantii acestei scoli apartin de regula cercurilor universitare. Cei mai
de seama reprezentanti ai scolii psihosociologice sunt : E.Mayo, M.Weber, G.
Mead si altii. Acestia acorda o importanta deosebita individului , grupurilor de
lucru , comportarii acestora. Ei sustin ca factorul uman influenteaza si
modifica toate punctele de sprijin n organizare , concepute si sustinute de
catre universalisti.
Dezvoltandu-si ideea centrala a necesitatii situarii pe primul plan n procesul
managerial a resurselor umane ale ntreprinderii , reprezentantii scolii
psihosociologice subliniaza faptul ca omul ar putea fi determinat sa
munceasca mai productiv daca i s-ar satisface anumite necesitati psihologice
si sociale E .Mayo a emis teza potrivit careia procesul de productie si ,,
cerintele tehnice pure ,, ce se pun acestuia au o importanta relativ mai mica
n comparatie cu pozitia sociala si psihologica a muncitorului n procesul
muncii.
Reliefand ca munca industriala este o activitate de grup , E. Mayo arata ca :
indivizii care compun un atelier de munca nu sunt pur si simplu un numar de
indivizi, ei formeaza o grupa , n interiorul careia indivizii dezvolta relatii ce
devin obiceiuri , relatii ntre ei si sefii lor, cu munca lor, cu regulamentele
ntreprinderii scoala psihologica a fost dezvoltata si de alte cercetari , unele
tot att de laborioase si prestigioase , dintre care cele mai influente sunt
,,sociometria ,, ,initiata de J.L.Moreno[2] si ,,dinamica grupei ,, elaborata de
Kurt Lewin[3], fiecare cu numerosi adepti din toate partile lumii.

3. SCOALA CANTITATIVA

Aceasta scoala adapteaza instrumentarul matematico-statistic la

cerintele practicii sociale.
 Pe aceasta cale analizele si solutiile manageriale si amplifica substantial
caracterul aplicativ, capatnd un plus de precizie si de rigurozitate.
Are loc nu numai o extindere a folosirii aparatului matematic si statistic ,
dar si o utilizare din ce n ce mai larga a calculatorului electronic.
Se folosesc n mod frecvent teoria cifrelor , teoria firelor de asteptare ,
analiza combinatorie , programarea liniara.
Ele se utilizeaza n principal n tratarea functiilor de previziune si organizare
manageriala.
A fost depasita perioada initiala , cnd studiile organizate de catre
reprezentantii scolii cantitative erau orientate n majoritatea lor pentru
abordarea activitatii de productie.
n ultimii ani se constata ca centrul de greutate al acestor preocupari a fost
deplasat spre studiul problemelor comerciale , din domeniul cercetarii si
dezvoltarii si altor activitati importante din viata ntreprinderii.
Ca reprezentanti de seama ai scolii cantitative retinem pe : A.Kaufman ,
J.Starr , Kornay si altii.
Meritul acestei scoli consta n faptul ca asigura o fundamentare superioara
a deciziilor si actiunilor manageriale si contribuie la scientizarea
managementului microeconomic.
n acelasi timp , trebuie vorbit si despre limitele acestei scoli care abordnd
cu preponderenta aspectele de natura cantitativa mpiedica luarea n
considerare a elementelor calitative si nu ofera posibilitatea tratarii adecvate
a tuturor functiilor manageriale.

4. SCOALA SISTEMATICA

Este cea mai tnara scoala. Ea este o sinteza a precedentelor scoli.

Alaturi de anumite mosteniri , reprezentantii acestei scoli i-au adaugat si
alte trasaturi care i confera complexitate si aplicabilitate.
Este reprezentata de reputatii oameni de stiinta , dintre care mentionam
pe urmatorii : P.Drucker , R.Johnson , F.Kast, H.Simon.
Studiile manageriale efectuate de catre acestia se caracterizeaza prin
urmatoarele trasaturi :
 Se utilizeaza o gama larga de concepte si metode ce provin din alte
stiinte ca analiza economica , sociologie , psihologie , finante ,
statistica , matematica , drept , informatica , logica.
Componentele multidisciplinare de natura conceptuala si metodologica
sunt folosite pentru abordari complexe si echilibrate a relatiilor dintre
cele cinci functii ale managementului respectiv : previziunea ,
organizarea , conducerea , antrenarea si evaluarea.
La randul sau , ntreprinderea este studiata si tratata ca un sistem si
fiecare din cele cinci functiuni ca subsisteme ale sale , mod de
abordare ce asigura realism si dinamism analizelor si rezolvarilor
elaborate.

n conceptia reprezentantilor scolii sistematice , managementul este functia

integratoare si proiectiva a ntreprinderii .
Utilizarea metodei cercetarii prin sisteme ajuta pe manager sa gndeasca si
sa nteleaga ntreprinderea ca pe un ansamblu integrat si complex de
elemente interdependente , actionnd ntre ele si an ansamblu cu mediul
nconjurator.
Conceptul de sistem este atasat definitiei sistemului ca un ansamblu de
elemente aflate n interactiune n vederea realizarii unui scop dinainte
stabilit.
Conceptul de flux are n vedere intrarile , procesul de transformare propriu-
zis si iesirile, precum si principalele categorii de fluxuri din fiecare
ntreprindere.
n concluzie , scoala sistemica , prin abordarea ntreprinderii ntr-o maniera
multidisciplinara integratoare , simultan analitica si sintetica si situand pe
primul plan finalitatea economica a ntreprinderii ntr-o viziune complexa si
previzionala aduce o contributie esentiala n arsenalul modalitatilor de
tratare a problemelor manageriale.

5. SCOALA CONTEXTUALA
Desi multi autori considera contemporana scoala sistemica, un grup de
manageri, consulatanti si cercetatori ai secolului XXI, au fondat scoala
contextuala care are la baza premisa ca nu exista "reteta succesului" n
management, respingnd cu fermitate ideea formularii unor principii, metode
si tehnici de conducere universal valabile.
 Scoala contextuala recomanda fiecaruI manager sa identifice contextul
n care evolueaza firma pe care o conduc si sa aleaga acele metode si
instrumente sau sa respecte acele principii si reguli care sunt adecvate,
compatibile cu situatia respectiva. Cu alte cuvinte, sa alegi solutia potrivita la
momentul potrivit, fara a fi tributar unor reguli stricte pe care le recomanda
stiinta managementului. Chiar daca de exemplu, un stil de management
participativ este recomandat de stiinta managementului n defavoarea unui
stil autoritar, adoptarea sa n orice situatie nu garanteaza succesul. ntr-un
anumit context, un stil de management autoritar poate fi eficient - de
exemplu n conditiile n care angajatii unei firme nu-si asuma responsabilitati,
nu au initiativa, sunt delasatori si sunt antrenati doar de stimulente
materiale.
n concluzie, acelasi stil de management practicat n contexte diferite,
poate avea consecinte diametral opuse.