Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BUDISMUL
Nume:
Sptaru
Prenume:
Diana Elena
Clasa: a XI-a
D
Sursa:
www.Wikipedia.org
Budismul
Sila este educaia cea mai moral, stilul de via ascetic, simplist, abinerea
de la comiterea faptelor nepotrivite. "Sila" conine trei izvoare:
Rencarnarea
Dac n religiile prebudiste ale Indiei sufletul (atman) constituia elementul
trecerii de la o via la alta prin rencarnare, pentru budism acest element
este nsi "setea" (tanha) omului de pe patul de moarte. Neexistnd un
suflet etern, conexiunea ntre un individ actual i unul dintr-o via
preexistent nu este una de ordin fizic sau spiritual, ci una moral, pur
karmic. Karma unui om este rezultatul faptei la fel ca n hinduism i se
bazeaz pe stricta lege a condiionismului (Pratitya-samutpada) conform
creia din orice fenomen trebuie s rezulte un altul. Consecina unei fapte
comise n aceast via nu se materializeaz neaprat n viaa imediat
urmtoare, ea putnd s se manifeste chiar n aceeai via sau n existene
mult mai ndeprtate. Cu toate acestea, nu fapta n sine determin karma, ci
mai degrab intenia de a o svri i atitudinea celui care o comite. De
exemplu, dac un om are intenia s fac o anumit fapt, dar este
mpiedicat, aceast intenie va influena karma acelei persoane, cu toate c
fapta n sine nu a modificat cu nimic mediul nconjurtor.
Calea de mijloc
"Calea de mijloc" este principiul care st la baza tehnicilor budiste i a fost
descoperit de Buddha nainte de iluminarea sa. Ea poate fi enunat n
moduri diferite:
1. este deseori descris ca un model pentru practicile non-extremiste, o
cale moderat care nu accept nici extrema josnic, vulgar a
"indulgenei n plcerea simurilor" (kamasukhallikanuyoga) nici extrema
dureroas a propriei mortificri.
2. este uneori descris ca o mediere ntre viziunile din domeniul
metafizicii: de exemplu, lucrurile exist i nu exist n acelai timp.
3. o explicaie a condiiei Nirvanei, unde toate dualitile se contopesc i
nceteaz s existe ca entiti separate.
Principalele tradiii
Cel mai comun mod de a mpri colile budiste este prin studierea limbilor
canoanelor existente (majoritatea scrise n pali, tibetan, mongolez sau
chinez, dei exist i texte arhaice scrise n sanscrit i sanscrit budist
hibrid). Aceast diviziune este util pentru scopurile practice, dar nu
corespunde n totalitate cu mprirea filozofic sau doctrinar a budismului.
n ciuda numeroaselor diferene, ramurile budiste au i puncte comune: