Infectiile tractului urinar

Infectiile tractului urinar sunt definite prin colonizarea si multiplicarea

bacteriilor la nivelul tractului urinar.
Infectiile tractului urinar pot fi clasificate in functie de localizare in infectii
urinare joase (cistite, uretrite, prostatite) siinfectii urinare inalte (pielonefrite); in
functie de simptomatologie in simptomatice si asimptomatice si in functie de caracterul
infectiei in complicate si necomplicate.
Infectiile tractului urinar sunt provocate de: enterobacterii (escherichia coli,
klebsiella, proteus, enterobacter, pseudomonas), enterococi, germeni anaerobi, chlamydia
trachomatis, ureaplasma urealyticum, virusuri, fungi (candida albicans), bacil Koch.
Factori de risc:
- sexul feminin,
- varsta,
- diabetul zaharat,
- sarcina,
- adenomul de prostata,
- litiaza renala

Simptomele de infectie a tractului urinar

Infectiile tractului urinar pot fi asimptomatice, iar cele mai frecvente

simptome, in functie de localizarea infectiei sunt: disurie (usturimi la urinat), polakiurie
(urinari frecvente, in cantitate redusa), febra, frisoane, durere suprapubiana (in cistita) sau
durere lombara (in pielonefrita).Aceste simptome specifice se pot asocia cu simptome
digestive (greturi, varsaturi).
Examenul clinic al pacientului poate fi normal, dar pacientul se poate
prezenta febril, cu durere la palparea regiunii suprapubiene, sau cu durere la percutia
lombelor.

Investigatii radioimagistice si de laborator

Investigatiile de laborator care pun diagnosticul de infectie urinara sunt:

sumarul de urina si urocultura.
Asociat se pot efectua: hemoleucograma, VSH, creatinina. Ca si investigatii
imagistice se recomanda ecografia abdominala pentru a decela prezenta litiazei renale sau
vezicale, a adenomului de prostata sau a altor factori obstructivi vizibili ecografic.
Se mai pot efectua, la nevoie, urografie sau urotomografie si cistoscopie.
Evolutie: este de cele mai multe ori favorabila, dar dependenta de
localizarea infectiei urinare si de caracterul complicat sau necomplicat si mai ales de
terapia aplicata.
Complicatii: cele mai frecvente sunt: cronicizarea, supuratii renale si
perirenale, septicemie, insuficienta renala acuta si cronica.