Infectiile tractului urinar sunt definite prin colonizarea si multiplicarea
bacteriilor la nivelul tractului urinar. Infectiile tractului urinar pot fi clasificate in functie de localizare in infectii urinare joase (cistite, uretrite, prostatite) siinfectii urinare inalte (pielonefrite); in functie de simptomatologie in simptomatice si asimptomatice si in functie de caracterul infectiei in complicate si necomplicate. Infectiile tractului urinar sunt provocate de: enterobacterii (escherichia coli, klebsiella, proteus, enterobacter, pseudomonas), enterococi, germeni anaerobi, chlamydia trachomatis, ureaplasma urealyticum, virusuri, fungi (candida albicans), bacil Koch. Factori de risc: - sexul feminin, - varsta, - diabetul zaharat, - sarcina, - adenomul de prostata, - litiaza renala
Simptomele de infectie a tractului urinar
Infectiile tractului urinar pot fi asimptomatice, iar cele mai frecvente
simptome, in functie de localizarea infectiei sunt: disurie (usturimi la urinat), polakiurie (urinari frecvente, in cantitate redusa), febra, frisoane, durere suprapubiana (in cistita) sau durere lombara (in pielonefrita).Aceste simptome specifice se pot asocia cu simptome digestive (greturi, varsaturi). Examenul clinic al pacientului poate fi normal, dar pacientul se poate prezenta febril, cu durere la palparea regiunii suprapubiene, sau cu durere la percutia lombelor.
Investigatii radioimagistice si de laborator
Investigatiile de laborator care pun diagnosticul de infectie urinara sunt:
sumarul de urina si urocultura. Asociat se pot efectua: hemoleucograma, VSH, creatinina. Ca si investigatii imagistice se recomanda ecografia abdominala pentru a decela prezenta litiazei renale sau vezicale, a adenomului de prostata sau a altor factori obstructivi vizibili ecografic. Se mai pot efectua, la nevoie, urografie sau urotomografie si cistoscopie. Evolutie: este de cele mai multe ori favorabila, dar dependenta de localizarea infectiei urinare si de caracterul complicat sau necomplicat si mai ales de terapia aplicata. Complicatii: cele mai frecvente sunt: cronicizarea, supuratii renale si perirenale, septicemie, insuficienta renala acuta si cronica.