Zvapaiata
LA NUNTA Olgai Ivanovna venisera toti prietenii si toyi
cunoscufii ei mai apropiati.
— Uitari-va la el: nu-i asa cd are ceva aparte? le spu-
nea ea, aratind spre birbatul ei, de parci voia si gaseascd
© justificare faptului ca se maritase cu un om simplu, un
om obisnuit, care nu se deosebea prin nimic de ceilalti.
Mirele, Osip Stepanici Dimov, era medic, cu gradul de
consilier. Lucra la doua spitale: la unul ca intern extra-
bugetar, la celalalt ca prosector. In fiecare dimineata, de la
noua pina la douasprezece, primea bolnavii si isi vedea de
treburi in salonul lui, iar dupa douasprezece se urca fn
tramvaiul cu cai si se ducea la celalalt spital, unde facea
autopsii. Clientela lui particulara era foarte redusa. Cel
mult daca-i aducea vreo cinii syte de ruble pe an. Cam
asta era tot. Ce s-ar fi putut spune despre el? Pe cind
Olga Ivanovna, prietenii si cunoscusii ei mai apropiati nu
185 erau de loc oameni obisnuigi. Fiecare era cunoscut si oare-
cum renumit prin cite ceva — avea, ca sd zicem asa, un
nume gi trecea drept celebru, iar dack nu era chiar celebru,
macar promitea sa fie. Printre ei se gasea un artist de la
Teatrul de drama si comedie, talent mare, consacrat de
mult, barbat elegant, inteligent si modest, care declama
admirabil si dadea Olgai Ivanovna lectii de dictie, Apoi
un cintarey de opera, unul grdsun si blajin, care cduta
s-o convinga ca ar fi ajuns o cintareaya celebra daca se
tinea serios de studiu si nu se Jasa pe tinjala, pe cind
aga, zicea, oftind, se nenorocea singura. Mai erau si citiva
pictori, fn frunte cu Reabovski, peisagistul, pe care insd
il preocupa si pictura de interior, si de animale — un tindr
de vreo 25 de ani, blond, foarte frumos, ale carui expozitii
aveau succes gsi care-si vinduse ultimul tablow cu cincd
sute de ruble. Reabovski retusa ,studiile* Olgai Ivanovna,
asigurind-o 4 promite. Venea apoi un violoncelist, un vir-
tuoz in miinile caruia violoncelul plingea nu altceva $i care
sustinea cu toat& sinceritatea cd dintre toate femeile pe
care le cunoscuse numai Olga Ivanovna stia si-] acompa-
nieze. Mai era si un literat, tinar, ce e drept, dar deja cu-
noscut, care scria povestiri, piese de teatru si nuvele. Si
cine mai era? Da, mai era si Vasili Vasilici, un adevarat
boier, proprietar de mosii, ilustrator si vinietist diletant,
adine cunoscator al eposului, al vechiului stil rusesc si al
legendelor populare ruse. Desenele pe care le facea pe hirtie,
pe portelan si pe farfurii arse erau adevadrate minuni. In
mijlocul acestei societati aristocratice, libere, rasfayate de
soarta, delicate si, ce e drept, modeste, dar care {si amintea
de existenta doctorilor numai la boala si pentru care numele
lui Dimov era tot atit de necunoscut ca si Sidorov sau
Tarasov, in mijlocul acestei societati Dimov p&rea strain,
de prisos si marunt, desi era fnalt si lat fn umeri. Ai fi zis
c& fracul de pe el era de imprumut, iar barbusa luata de
la un vinzator de pravalie. Dacd ar fi fost scriitor sau
pictor, s-ar fi spus, fara tndoiala, ci barbuya aceea fl facea
sa semene cu Zola.
Artistul fi spunea Olgai Ivanovna ca fn rochia de mi-
Teasi si cu parul ei cinepiu parea un copacel subtirel de
visin, primavara, cind e incarcat cu flori albe si delicate.
186 — Nu, te rog, asculté! fl intrerupea Olga Ivanovna,
apucindu-] de mina. Vrei poate s4 stil cum s-a fntimplar,
aga, pe neasteptate ? Asculta, asculta... Trebuie sa-ti spun
ca tata lucra la acelasi spital cu Dimov. Cind bietul batrin
s-a tmbolnavit, Dimov a stat zile si nopyi de-a rindul la
capatiiul lui. Ce spirit de sacrificiu! Asculta, Reabovski...
Asculta si dumneata, scriitorule, e foarte interesant. Veniti
mai aproape. Ce spirit de sacrificiu, cita omenie! Nici eu
n-am inchis ochii nopyi fn sir si am stat linga tata... Ei bine,
atunci l-am dat gata pe voinicul nostru! Dimov s-a in-
dragostit lulea de mine. Cind te gindesti, ce capricioasa e
uneori soarta! Dup& moartea tatii, Dimov venea din cind
in cind pe la mine, uneori ne intilneam pe strada — si,
intr-o bund zi, mi-a cerut mina... din senin... Am plins
toata noaptea si... m-am {ndragostit si eu de el, nebuneste.
$i_uite, asa am ajuns sofia lui! Dar spuneti, nu-i asa ca e
voinic si puternic ca un urs? In clipa asta sta numai pe
trei sferturi spre noi si e luminat prost, dar cind s-o in-
toarce din faya, si va uitati la fruntea lui. Ce ai de spus de
fruntea asta, Reabovski ?
— Vorbim despre tine, Dimov! fi striga ea, barbatului
ei. Vino fncoace. Intinde-i lui Reabovski mina ta cinstitd...
Asa! De azi inainte, sa figi prieteni.
Cu un zimbet blind si naiv, Dimov fi intinse lui Rea-
bovski mina, zicind :
— Imi face o deosebiti placere. Impreund cu mine a
terminat facultatea un oarecare Reabovski. N-o fi ruda cu
dumneata ?..
nee
Olga Ivanovna avea 22 de ani, iar Dimov 31, si dupa
nunta incepu pentru ei o viata de vis. Olga Ivanovna ‘si
fmpodobi peretii salonului cu tablouri pictate de ea sau
de alti, unele in rame, altele fara, iar fntre pian si fotolii
fyi rezerva un colgisor frumos, gatindu-l cu umbrelute chi-
nezesti, cu sevalete, cu bucati de stofa de felurite culori,
187 cu pumnale, cu citeva busturi minuscule si fotografi.
retii sufrageriei fi umplu cu un adevarat tapet de litografii,
anina ici si colo citeva incalgari din curmei si seceri, rezema
fntr-un colf 0 coasa si o grebla, si c&pata, astfel, o sufragerie
fn stil rusesc. Iar odaia de culcare, ca sa aduc&d a pestera, o
drapa peste tot — si tavanul si peretii — cu stofa de culoare
fnchisa, atirnd deasupra paturilor un felinar venetian §i aseza
Inga usa o statuie cu halebarda... Si toata lumea gasea cd
tinerii cdsdtorizi tsi fScusera un cuib cit se poate de dragur.
In fiecare zi, Olga Ivanovna avea acelasi program : se
dadea jos din pat pe la unsprezece si incepea sd cinte la
pian sau, daci era o zi luminoasa, sa picteze. Apoi, pe la
douasprezece si ceva, pleca la croitoreasa. Cum nici ea si
nici Dimov nu aveau bani decit pentru strictul necesar,
Olga Ivanovna si croitoreasa trebuiau sa Tecurpa | la tot felul
de eeubterfugii ca si dea impresia ca tindra casdtorita avea
mereu alte toalete, care de care mai elegante. De multe ori,
dintr-o rochie veche si vopsiti, sau din citeva_resturi de
matase, catifea, dantela sau tul, care nu mai faceau nici
doui parale, iesea ceva jncintitor — un adevarat vis, nu
rochie! De la croitoreasa, Olga Ivanovna se ducea de obicei
la vreo actrita cunoscuta, sa afle ultimele noutati teatrale
si in acelasi timp sa facd rost de vreun bilet pentru specta-
colul de premiera sau pentru o reprezentagie jubiliara. De
la actriya trecea pe la atelierul vreunui pictor sau pe la
vreo expozitie de pictur si de acolo pe ia vreuna din
celebritagile zilei, fie ca s-o invite la ea, fie sa-i intoarcd
vizita, sau, pur si simplu, sd stea de vorba. Si peste tot
era primita cu placere si prietenie, si toatd lumea ciuta
so asigure ca era buna, c& era draguya si ca avea un suflet
. Cei pe care-i considera celebritati si oameni mari o
primeau ca pe una dintr-a lor, ca pe o egala, si-i_preves-
teau fntr-un glas ca, date fiind talentul, gustul si inteli-
genta ei, o sa ajunga fara indoiala ceva, dacd n-o sd se
tisipeasca... Olga Ivanovna cinta din gura si la pian, picta,
soulpta, juca in spectacole de amatori, si toate le facea cu
talent, nu asa de mintuiald! Fie cd lucra lampioane pentru
vreo serbare, fie ci se gatea sau innoda cuiva cravata, in
toate punea gratie, gust si o desdvirgitd tndeminare artis-
tick. Dar nimic nu scotea mai bine in luming talentul ei
ca priceperea de a lega repede cunostinya cu oamenii ce-
188 lebri. Era destul sd se fac& cineva cunoscut cit de cit si sa
fnceapa a se vorbi despre el, cd Olga Ivanovna se gi gri-
bea sa-l cunoasca, si tot in aceeasi zi se imprietenea cu el
si-l invita acasa. Pentru ea era o adevadrata sarbatoare cind
facea o noua cunostinja: diviniza oamenii celebri, era
mindr& de prietenia lor si-i_ visa in fiecare noapte. Umbla
moarta dupa ei si nu se mai satura niciodata de hazul lor.
Cei vechi plecau si ea fi uita, in locul lor veneau altii, dar
Olga Ivanovna se deprindea repede si cu acestia, sau o
dezamageau, si atunci incepea sa caute alti, fi gasea, fi
uita, si 1arasi o lua de la capat. Si pentru ce ?.
La patru si ceva lua dejunul cu barbatul ei. Simplitatea,
bundtatea si judecata lui sdnatoasd o induiosau si o entu-
ziasmau. Sarea mereu de la focul ei, fi lua capul in braze
gi-l acoperea de sarutari.
— Dimov, tu esti un om inteligent si nobil, ti spunea,
totusi ai un mare cusur: nu te intereseazd arta de loc.
Tagaduiesti si muzica, si pictura.
— Pentru c& nu le ingeleg, fi raspundea el cu blindete.
Toat& viaya mea nu m-am ocupat decit de stiinjele natu-
rale si de medicina, asa c& n-am avut cind sa-mi mai bar
capul si cu arta.
— Bine, Dimov, dar e ingrozitor !
— De ce? Prietenii tai nu se pricep nici la stiingele
naturale si nici la medicina, si totusi nu le scoti ochii cu
asta. Fiecare cu specialitatea lui. Eu nu inteleg muzica de
opera si pictura, dar imi zic asa: din moment ce atitia
oameni inteligenti tsi consacra toata viata lor, iar alti oa-
meni inteligenti plitesc bani grei pentru ele, tnseamna ca-s
necesare. Eu unul nu le fngeleg, dar a nu fnyelege nu fn-
seamna a tagadui.
— D&-mi mina ta cinstita, sa qi-o string!
Dup& dejun, Olga Ivanovna pleca pe la vizite, apoi la
teatru sau la vreun concert $i se intorcea acasa dupa miezul
nopfii. Si tot asa fn fiecare zi.
Miercurea, Olga Ivanovna dadea serate acasi la ea. La
aceste serate, amfitrioana si oaspetii nu jucau carfi, nu dan-
sau, ci se distrau, producindu-se fiecare fn arta lui pre-
ferata. Actorul de la Teatrul de drama si comedie declama,
cintarerul cinta, pictorii pictau fn nenum&ratele albumuri
ale Olgai Ivanovna, violoncelistul concerta, iar stapina casei
189 declama, picta, sculpta, cinta si-i acompania pe ceilalti. fn
pauzele dintre declamatii, muzica instrumentala si cint, se
discuta despre literatura, teatru si picturi. Femei nu ve-
neau, deoarece, afara de actrite si de croitoreasa ei, Olga
Ivanovna le categorisese pe toate ca plictisitoare si banale.
Nu trecea nici o seara fara ca stapina casei sa nu tresara
la fiecare zbirniit de clopoyel si sd nu spund cu un aer
victorios: El e!* ingelegind prin ,el“ noua celebritate pe
care o invitase. Dimoy nu venea la aceste petreceri si ni-
meni nu-si amintea macar de existenta lui. Doar, exact la
unsprezece si jumatate, usa care dadea spre sufragerie se
deschidea si Dimov se ivea in prag, cu zimbetul lui blind
si bun, si zicea frecindu-si miinile :
— Domnilor, poftiti, va rog si gustati cite ceva.
‘Toata lumea trecea in sufragerie, si totdeauna pe masa
se gaseau aceleasi bunatagi : o farfurie mare cu stridii, o
bucata de suncd sau_un jigo de vitel, sardele, brinza, icre,
ciuperci, vodca si doua oe cu vin.
ragul meu maitre d'hdtel! striga Olga Ivanovna,
bitind din palme entuziasmata. Esti fermecator ! Domnilor,
uitati-va la fruntea lui. Dimov, intoarce-te puyin de profil.
Priviti: 0 fafa de tigru bengalez, dar cu o expresie Pinas
si dulce ca un miel. O, ©, dragule!
Oaspetii_ mincau ih uitindu-se la Dimov, isi ziceau:
»intr-adevar, bun baiat!* Dar curind uitau de el si conti-
nau sa vorbeascd despre teatru, despre muzica si pictura.
Tinerii casatoriti erau fericigi si viaga lor conjugala mer-
ea ca pe roate. Numai saptdmina a treia din luna de miere
fe. -a fost umbrita de un mare necaz: Dimov s-a molipsit
de la spital de _crizipel, a stat sase zile in pat si a fost_ne-
voit sa-si tund3 pina la piele parul negru si frumos. Olga
Ivanoyna l-a seas eat si a plins, dar indata ce a vazut ca se
simte mai bine, la Jegat la cap ou o basma alba si s-a
apucat sa-l picteze in chip de beduin, facind mare haz
amindoi. Insa n-au trecut nici trei zile de la vindecare,
Dimov fsi reluase serviciul la spitalele lui, cind li s-a fn-
umplat alt necaz.
= Nu-mi prea merge bine, mama! i-a spus el la masi
Olgai Ivanovna, Am facut azi patru_autopsii si chiar de la
prima m-am taiat la doua degete. Dar n-am observat de-
cit cind am ajuns acasa.
199 Olga Ivanovna s-a speriat. El ins’ a zimbit, asigurtnd-o
ca nu era nimic grav si ca de multe ori i se intimpla sa se
taie la mina in timpul autopsiilor.
— Ma pasioneaza, mam, si atunci nu mai sint atent...
Ingrijorata, Olga Ivanovna se astepta la o septicemie si
se inchina noaptea lui Dumnezeu. Dar totul a trecut cu
dine. Si iarasi a fnceput pentru ea aceeasi viati linistita si
fericita, fara griji si fara necazuri. Prezentul se arata mi-
nunat, iar dupi el venea cu pasi repezi primavara, care-i
zimbea de pe acum din departare, promiyindu-i nenuma-
rate bucurii. $i atunci, fericirea ei n-o s& mai aiba sfirsit!
Aprilie, mai si iunie o sa le petreacd la vila lor de la yara,
departe de oras, unde o asteaptd plimbarile, pictura, pes-
cuitul si privighetorile. Apoi, din iulie si pina fn toamna
excursia pictorilor pe Volga, la care era invitata si ea, in
calitate de membru permanent al societ&yii. In acest scop
tsi si facuse dowd rochii de calatorie, din pinzd de casa,
fsi cumparase vopsele, penele, pinze si o paleta noua. Aproape
fn fiecare zi Reabovski venea sa vada ce progrese a facut.
Cind fi arata picturile, el fsi indesa adine miinile in buzunare,
fsi stringea buzele, incepea sa fosdie pe nas si zicea :
— Da... Norul asta al dumitale e cam sarjat; nu reda
suficient reflexele luminii de seara. Planul din fata e cam
turtit. gi... cum s&-fi spun ?... nu se potriveste... Tar ca-
sufa parca s-a inecat cu ceva si urla a jale... Colgul asta ar
trebuj sa-l faci mai intunecat... Dar, in general, nu-i rau.
Bravo!
$i cu att vorbea mai neinteles, cu atit Olga Ivanovna fl
ingelegea mai bine.
Il
De Rusalii, dupa-amiaza, Dimov cumpari bomboane si
tot felul de gustari si plecd la nevasta-sa, la yara. N-o
vazuse de doud saptimini si-i era dor de ea. Tot timpul
cit stdtuse in vagon si apoi cit umblase cdutind vila prin
dumbrava intinsa, mort de foame si de oboseala, Dimov
191 se gindea cu placere la masa pe care avea s-o ia singur
cu Olga Ivanovna si la somnul care-] astepta dupa aceea.
$i, urmarit de gindul acesta, se uita vesel la pachetul in
care avea icre, brinza si somon.
Cind isi gasi si-si recunoscu fn sfirsit vila, soarele apu-
nea. Servitoarea, o batrina, fi spuse cd doamna nu era
acasi, dar ca trebuie si soseascd din moment fn moment.
Vila, foarte puyin aratoasa, cu tavanele scunde imbracate
$n hirtie de scris si cu podelele crapate, n-avea decit trei
odai. In prima era un pat, in cealaltd, pe scaune si pe fe-
restre stateau fmprastiate pinze, penele, hfrtie” patatd de
grasime, pelerine si palarii barbatesti, iar fn cea din urma,
Dimov dadu peste trei barbai necunoscuti. Doi dintre ei
erau smoliti s1 purtau barbison, iar al treilea, actor pe-
semne, era gras si se purta barbierit. Pe masa sforaia un
samovar.
— Ce doriti? fl intreba pe Dimov actorul, vorbind gros
$i m&surfndu-] cu o privire neprietenoasd. O cautayi pe
Olga Ivanovna? Asteptati o clip’, trebuie s& soseascd nu-
maidecit.
Dimov se lasi pe un scaun gi incepu sa agtepte... Unul
dintre barbagii cei smoliti fl fntreba, privindu-l somnoros
gi fira viaya si turnindu-si ceai :
— Poate doresti si dumneata un pahar ?
Lui Dimov fi era foame gi sete, dar, ca sa nu-si strice
pofta de mincare, refuza. Curind se auzira pasii si risul
cunoscut. Dupa citeva clipe usa se deschise cu zgomot si
tn odaie navali Olga Ivanovna, purtind pe cap o pilarie
cu boruri largi si fn mina o trusd. In urma ei, ducindu-i
umbrela uriasa si scaunul pliant, venea Reabovski, vesel si
cu chipul fmbujorat.
— Dimov! striga Olga Ivanovna si se fnrosi toata de
bucurie. Dimov! repeta ea, sprijinindu-si capul si miinile
amindoua de pieptul lui. Tu esti? De ce n-ai venit de-atita
timp ? De ce ? De ce?
— Cind era s% viu, mama? Sint toata vremea ooupat,
iar cind se intimpla s& fiu liber, parcd-i un facut: nu se
potriveste mersul trenurilor !
— Dac& ai sti ce bine-mi pare cd te vid! Te-am visat
toata noaptea si mi-era frica sa nu te fi fmbolnavit cumva.
Doamne, cit esti de draguy, ce bine ai picat! Esti salvatorul
192 meu! Numai tu m-ai putea scoate din incurcatura ! Mfine
avem aici o nunta foarte originala, urmeaza ea, rizind si in-
nodindu-i cravata. Se insoara un tinar telegrafist de la gara,
un oarecare Cikeldeev. E un baiat frumos, destept, si are
in el ceva puternic, de urs... Ar fi bun de model pentru un
tindr variag. Noi, vileagiaturistii, fl simpatizim si i-am dat
cuvintul de onoare ca o sa ne ducem la nunta lui... E un
baiat sarac, timid, n-are pe nimeni, si bineinyeles cd ar fi
pacat si nu-i dovedim simpatia noastra. Cununia o si se
Oficieze tndati dupa liturghie, pe urma tot alaiul o s-o ia
pe jos pina la casa miresei... Imagineaza-ti : dumbrava, cin-
tece de pasarele, pete de lumina pe iarba, si noi, toti,
pete de toate culorile pe fondul de un verde viu!... Nu-i
asa c& e original ? Ceva in stilul expresionistilor francezi...
Un lucru fnsa, Dimov: cu ce ma duc eu la bisericd ? urma
Olga Ivanovna, lufndu-si un aer nenorocit. Aici n-am ab-
solut nimic! Nici rochie, nici flori, nici manuyi... Trebuie
si ma salvezi! Daca ai venit, inseamna ca insdsi_ provi-
denta ffi ordona si ma salvezi! Ascultd, dragul meu, ia
cheile, te rog, intoarce-te acasi si scoate din garderob rochia
mea cea roz. O sti, e atirnatd chiar tn fata... Dup& aceea,
du-te in camara si, imediat in dreapta, jos, ai sa gasesti
doua cutii de carton. O deschizi pe cea de deasupra, dai
fntii de niste tul, tul, tul, tul, si de felurite cirpusoare,
iar la fund ai s& gasesti florile. Scoate-le toate, dar cu ba-
gare de seama, drdguti, si nu le mototolesti, cd de ales,
le aleg eu aici... Si nu uita si-mi cumperi manusi !
— Bine, i raspunse Dimov. O si plec mfine dimineata
gi O sa-ti trimit tot.
— Cum asta, miine? se mira Olga Ivanovna. Parc ai
timp mfine ? Primul tren pleacd de aici la 9 dimineaga, iar
cununia ¢ la 11! Nu, drayuta, trebuie s& pleci azi, neaparat
azi, Iar daca nu pofi sa vii mifine, trimite-mi lucrurile
cu vreun comisionar. Haide, du-te... Acusi trebuie sa so-
seasca personalul. Vezi s& nu 4ntirzii, dragule !
— Bine.
— Doamne, ce rau fmi pare ca trebuie si te trimit inapoi !
strigi, Olga Ivanovna si ochii i se umplura de lacrimi.
Cine m-a pus, proasta ce-s sa-mi dau cuvintul telegrafistului 2...
193 Dimov bau repede un pahar cu ceai, tsi viri in buzunar
un covrig si, zimbind blajin, plecd spre gard, in timp ce
barbagii cei smoliti si actorul cel gras infulecau icrele, brinza
si somonul.
IV
Intr-o noapte linistita de iulie, cu lun’, Olga Ivanovna
statea pe coverta vaporului si se uita cind la apa Volgai,
cind la malurile ei pitoresti. Linga ea statea Reabovski si-i
spunea ca umbrele intunecate de pe apa nu-s umbre, ci
visuri, iar pentru c& gi undele fermecate, cu sclipirile lor
fantastice, si cerul fara fund, si malurile triste si visatoare
nu vorbesc decit despre desertaciunea vieyii si de existenta
unei lumi mai bune, fericite si vesnice, ar fi mai bine sa uite
de toate si sA moara, sa nu lase tn urma decit o amintire...
Trecutul e banal, searbad, zicea el, viitorul e meschin, iar
noaptea aceea neasemuita, unica in viata lor, se va sfirsi
curind, facindu-se si ea una cu vesnicia.. Si atunci, ce
rost mai are viata ?
Olga Ivanovna asculta si glasul lui Reabovski, si linistea
noptii, si i se parea c& e memuritoare, cd va trai mereu.
Culoarea de peruzea a apei, pe care n-o mai vazuse pind
atunci, cerul, malurile, umbrele negre si fericirea nefnge-
leasa care-i umplea, sufletul, toate fi sopteau ca o sa ajunga
© mare pictorita si cd undeva, dincolo de departari, din-
colo de noaptea cu luna, fn spatiul nemarginit, o asteapta
succesul, gloria, dragostea poporului... Cind se uita, mult
tn zare fara sa clipeascd, se vedea in rochie alba, in jur
multime de oameni, lumini orbitoare, acorduri triumfatoare
de orchestra, strigate de cntuziasm si o ploaie de flori ca-
zind peste ea din toate partile... Isi zicea ci barbatul care
statea Iinga ea, sprijinit cu coatele de balustrada, era un
om jntr-adevar mare, ou geniu, un ales al lui Dumnezeu...
Tot ce crease pint acuma era minunat, nou si original.
Tar ce va crea de aici inainte, cind, o data cu maturitatea,
i se va desavirsi talentul exceptional, va fi cu adevarat ui-
194 mitor si maret, lucru care se vedea pe chipul lui, dup3
felul lui de a se exprima si dupa atitudinea lui fata de
natura, Asa cum vorbea el despre umbre, despre tonurile
amurgului si despre stralucirea lunii, fntr-un fel care nu
era dectt al lui, te ficea sa simyi fara voie farmecul cu care
stapinea natura. Pe linga asta, era un barbat frumos gi ori-
ginal, iar viaya lui libera, lipsita de orice constringere gi
straina de tot ce era banal, aducea cu viata unei pasari.
— Se face cam racoare, zise Olga Ivanovna si se infiora.
Reabovski o inveli cu pelerina lui si-i sopti cu_tristete :
— Mé& simt cu totul fn puterea dumitale. Da, sint robul
dumitale. De ce esti asa de fermecatoare fn noaptea asta?
Reabovski nu-si mai lua ochii de Ja Olga Ivanovna, iar
ochii lui aveau sclipiri care te fnspaimintau. fi era fricd
s& se uite la el.
— Te iubesc ca un nebun... fi soptea, si fi simyea
respiratia pe obraz. Spune-mi un cuvint, numai unul, si-s
in stare si mor, sd ma las de pictura... fi soptea, peste ma-
sura de tulburat. Iubeste-ma, iubeste-mi...
— Nu mai vorbi asa, se rug Olga Ivanovna, inchizind
ochii. E inspaimintator ! $i Dimov ?...
— Ce am eu cu Dimov? Ce amestec are Dimov fn
toate astea? Ce-mi pasa mie de Dimov ? Uite Volga, luna,
frumuseye, dragoste, entuziasmul meu... Si nici un fel de
Dimov, Nu vreau si stiu de nimeni si de nimic... Nu-mi
pasa de trecut si nu-ti cer decit o singura clipa... nu-
mai_ una...
Inima Olgai Ivanovna incepu sa bata cu putere. Ar fi
vrut si se gindeascd la barbatul ei, dar tot trecutul, nunta,
Dimov, seratele de fiecare miercuri i se pareau acum ma-
runte, meschine, nefnsemnate, de prisos si nespus de fn-
dep&rtate... Intr-adevar, ce avea ea cu Dimov? Ce amestec
avea Dimov in toate astea ? Ce-i pasa ei de Dimov ? Si, pe
urma& oare exista el cu adevarat, sau era numai un vis?
»Lui Dtmov, om simplu, obignuit, fericirea pe care a
pina acum i-e prea de ajuns, fsi zicea ea, acoperin-
faya cu mfinile. N-au decit cei de acolo sa ma osin-
deasc&, si ma anatemizeze... eu, ined, o si le fac in ciuda si
o sa cad, si basta!... Omul trebuie si fncerce de toate fn
viaya. Doamne, cit mi-e de frica, si totusi ce bine ma
simt !*
195 — Ei, ce zici? Ce zici? murmura pictorul, imbriti-
sind-o si sarutindu-i cu patima miinile, care fncercau fn
zadar sa-l indeparteze. Ma iubesti ? Da ? Da ?... Doamne, ce
noapte ! Ce noapte minunata !
— O, da, ce noapte! sopti ea, cu ochii tn ochii care
sclipeau de lacrimi.
Apoi se uitd repede imprejur, if imbrarisa si-] sSrutd ap3-
sat pe gura.
— Se apropie Kinesma ! rasuna un glas de cealalta parte
a covertel.
Se auzira pasi grei, Trecea chelnerul de la bufet.
— Ascultd ! fl striga Olga Ivanovna, rfzind si plingind
in acelasi timp de fericire. Adu-ne niste vin.
Palid de emoyie, pictorul se lisa pe o bancd, se uitd
la Olga Ivanovna cu recunostinga si adoragie, tsi acoperi
ochii cu mfna si sopti, zimbind gales :
— Sint obosit...
Si-si sprijini fruntea de balustrada.
Vv
Ziua de doua septembrie era linistita si calda, dar mo-
horitd. Dis-de-dimineata, 0 ceafa usoara_ plutea pe Volga,
iar dupa ora noua incepu sa cada o ploaie marunt3. Si nu
se arata nici un semn ca ar avea de pind sa se fnsenineze.
In timp _ce-si beau ceaiul, Reabovski fi spunea Olgai Iva-
novna ca pictura e€ cea mai plictisitoare dintre arte, ca_el
nu-i pictor, a numai prostii cred a are talent... Si, fara
nici un motiv, lua deodata un cugit, si-si ciopirti cel mai
bun studiu. Dupa ceai, se asezd la fereastra si, ursuz, se
uita la Volga. Iar Volga isi pierduse stralucirea, parea acum
tulbure, fntunecata si rece. Totul, totul prevestea apro-
pierea toamnei triste si mohorite. Ai fi zis cd fnsdsi natura
adunase de pe Volga toate podoabele ei: covoarele verzi,
bogate, de pe maluri, sclipirile de diamant ale razelor ras-
frinte in apa, siniliul transparent al departarilor, si le strin-
sese in cufere pina la primavara viitoare. Numai ciorile se
roteau pe deasupra apei, stirnind-o: ,,Goala! Goala!...“
196 Reabovski le asculta cronc&nitul si ginduri sumbre fi tre-
ceau prin minte: ca s-a rasuflat, cd nu mai are talent,
ci pe lumea asta toate sfnt convensionale, relative si fara
Tost, i ca n-ar fi trebuit sa se incurce cu femeia asta... In-
tr-un cuvint, nu era in apele lui si vedea totul fn negru.
Olga Tvanovna sedea pe patul de dupa paravan si, ras-
firfndu-si cu degetele parul frumos, cfinepiu, se vedea cind
in salonas, cind in odaia de dormit, cind fn biroul barba-
tului ei. Apoi tnchipuirea o purta pe la teatru, pe la croi-
toreasd si pe la prietenii ei celebri. Ce vor fi facind ei
acum ? Jsi mai amintesc oare de ea? A fnceput sezonul si
ar fi timpul s& se gindeasca la seratele ei de miercuri... Dar
Dimov ? Dragugul de el! Cu cit bunatate si duiosie de
copil o ruga in scrisori sa se intoarca mai repede acasa !
li trimitea in fiecare luna cite 75 de ruble, tar cind i-a
scris ea cd a luat cu imprumut de la pictori inci o suta de
ruble, i le-a trimis si pe acelea... Ce suflet bun si nobil!
Excursia o obosise, incepuse a se plictisi si ar fi vrut si
scape mai curind si de miujicii aceia, si de izul de ume-
zeala al Volgai, si de senzatia de murdirie care n-o para-
sise tot timpul cit statuse prin casele yaranesti, ratacind din
sat in sat... Daca Reabovski nu si-ar fi dat cuvintul faya de
ceilalti pictori ci o si rimind cu ei pina la 20 septembrie,
ar putea sa plece chiar astazi. Si ce bine ar fi!
— Doamne, Dumnezeule, gemu Reabovski, oare cind
© sa iasa soarele? Mi-e imposibil sa lucrez un peisaj in-
sorit dacd n-am soare !...
— Bine, dar ai inceput un studiu cu cerul mohorit,
zise Olga Ivanovna, iesind de dupa paravan. Ti-aduci
aminte ? O padure pe planul din dreapta, o cireada de
vaci si citeva giste pe cel din stinga. Ai putea sa-l termini
pe acela. .
— Eh! se fncrunti pictorul. Sa-] termin! fyi fnchipui
c-s atit de dobitoc, incit si nu gstiu ce trebuie sa fac!
— Doamne, cit te-ai schimbat faa de mine! oftd Olga
Ivanovna.
— Bine, bine!
Un tremur trecu peste obrazul Olgai Ivanovna. Se trase
Itnga soba si fncepu sa plinga.
— Numai lacrimile imi mai lipseau! Sfirseste odata !
Eu am mii de motive sa pling, si uite, nu pling.
197 — Mii_de motive? tngaima Olga Ivanovna. Singurul
motiv ar fi ca te-ai plictisit de mine. Da, asa e! urma ea,
izbucnind in hohote. Adevarul adevarat e c& yi-e rusine de
dragostea noastra. Nu stii ce sé mai faci sa nu observe pic-
torit legatura noastra, cu toate cd asa ceva nu se poate
ascunde. $i, pe urma, te asigur ca ei stiu de mult...
— Olga, un singur lucru te rog, si pictorul fsi duse o
mina la inima, un singur lucru: nu ma mai chinui! Atita
dpi cer, nimic mai mult!
— Bine, fns& jura-mi c& tot ma mai iubesti !
— O, dar asta-i adevarata tortur3! zise pictorul prin-
tre dinyi, sarind ca ars. Pina la urma ma arunc in Volga,
ori innebunesc ! Lasd-ma fn pace!
— Atunci ucide-ma, ucide-ma! striga Olga Ivanovna.
Ucide-ma !
$i trecind dupa paravan, izbucni din nou tn hohote de
plins. Pe acoperisul de paie al izbei se auzi fosnetul ploii.
Reabovski se lua cu miinile de cap, m&sura de cfteva ori
odaia in lung si fn lat, apoi cu un aer hotarit, de parca
voia sa demonstreze ceva, isi indes’ sapca pe cap, {si
petrecu pusca pe dupa umir gi iesi. . .
Dupa plecarea lui, Olga Ivanovna ramase culcata - si
plinse mult. La inceput se gindi cd ar fi bine si se otra-
veasca, s-o giseascd Reabovski moart3 cind s-o fntoarce.
Dar gindurile o purtara iarasi acasa, in biroul barbatului ei.
Se vazu stind nemiscata linga Dimov, bucurindu-se de li-
nistea si de curatenia ei trupeasca, apoi seara, la teatru,
ascultindu-I pe Masini... Si-i veni un dor de viaya civili-
zata, de larma oragului si de celebritazile ei, de i se strinse
inima. Usa se deschise. In odaie intra gospodina si, fri
graba, se apuca sa aprinda focul tn soba, ca sa le gateasca
masa. Curind fncaperea se umplu de un miros de ars si
aerul se facu albastru de fum. Dupa aceea fncepura sa
vina pictorii, cu cizmele pline de noroi si cu fetele ude de
ploaie. Isi cercetau studiile si, ca sa se mingtie, isi ziceau
ci Volga, chiar si pe vreme rea, isi are farmecul ei. lar
ceasul ieftin din perete batea fntr-una: tic-tac, tic-tac...
Mustele se adunaseri de frig in colul din dreapta, lingi
icoane, si biztiau acolo, in timp ce pe sub lavita se auzea
cum fosnesc svabii prin mapele groase...
198 Reabovski se intoarse acasi abia cind asfintea soarele.
Isi arunc3 sapca pe masa si, asa cum era, palid, istovit si cu
cizmele murdare, se lisa pe laviya si inchise ochii.
— Sint obosit... zise el, ridicind din sprincene ca sa-si
deschida ochii.
Alintindu-se la el, sa-i arate cd-i trecuse supararea, Olga
Ivanovna se apropie, fl saruta in tacere si-i trecu pieptenele
prin parul balai. fi venise gust s4-1 pieptene.
— Ce-i? tntreba el tresarind si deschizind ochii, de
parca-l atinsese ceva rece. Ce-i? Lasa-ma fn pace, te rog.
O fmpinse cu miinile si se trase mai incolo, iar ei i
se paru cd faya lui era plind de scirba si necaz. Tocmai
atunci gazda se indrepta {ncetisor spre Reabovski, aducindu-i
o farfurie cu ciorb’, pe care o sinea cu amfndoua miinile.
Fara si vrea, Olga Ivanovna o vazu cum {si muiase depetele
mari in zeama, si deodati o cuprinse o scirba cumplita si
de femeia aceea murdara, cu pintecul strins fn sort, si de
ciorba pe care o inghitea cu lacomie Reabovski, si de izba,
si pina si de viaja de acolo, care la fnceput ii placuse prin
simplitatea si harababura ei plind de pitoresc. Se simi dintr-o
data jignita si zise cu raceala :
— Trebuie si ne despartim pentru citva timp... Astfel,
am putea sd ne certim definitiv de-atita plictiseala... Eu una
m-am saturat. Plec chiar astazi.
— Cu ce? Calare pe bay?
— Azi e joi, prin urmare la noua si jumatate vine
vaporul.
— Da, ai dreptate... Bine, pleacd, incuviinga Reabovski
cu blfndeze, stergindu-se la gura cu prosopul, in loc de
gervet. Aici te plictisesti si nici n-ai ce face, as fi un mare
egoist dacd te-as opri... Da, pleacd... O sd ne vedem dupa
louazeci ale lunii.
Olga Ivanovna incepu sa-si fmpacheteze lucrurile, si era
atit de vesela si de fericita, fncit se fnrosise in obraz. Oare
e adevarat, se intreba, cd in curind o sa picteze in salon,
o sk doarm’ fn dormitor si o sé manince pe o faya de
masa? Ti trecuse ciuda si nu mai era suparatd pe pictor.
— Vopselele si penelele ji le las, Reabusa, zise ea.
Dac&-ti mai ramin mi le aduci cind vii... Si vezi sd nu fii
lenes si sd te lasi prada melancoliei cit lipsesc eu. Sa lu-
crezi. Stiu cu ca tu esti baiat bun, Reabusa !
199 La ora zece, Reabovski fsi lua ramas bun de la Olga
Tvanovna acasa, sa n-o sdrute pe vapor de faga cu ccilalti
Pictori, tsi zise ea, apoi o conduse la debarcader. Curind
acosta si vaporul si o lua cu el.
Dup& doua zile si jumatate de drum, Olga Ivanovna
ajunse acasa. Cu palaria pe cap si in haind de ploaie, cu
rasuflarea taiata de emotie, trecu in salon si de acolo in
sufragerie. Dimov statea la masa, fara surtuc, cu vesta des-
cheiata si-si ascuyea cufitul de furculita. In fata lui, pe far-
furie, era o ieruncd fripta. In timp ce intra in casa, Olga
Ivanovna era hotarita si nu marturiseascd nimic barbatului
ei, convins’ ca o s& aibd si puterea, si priceperea nece-
sara, Dar acum, cind fi vazu zimbetul larg, fericit si blind,
si ochii stralucitori de bucurie, inyelese cd a-i ascunde ade-
virul ar fi tot atit de murdar, de scirbos si de imposibil ca
si a calomnia, a fura sau a ucide. $i intr-o clipa se hotari
s4-i spun& tot ce i se fntimplase. Dupa ce fl lasi s-o sa.
Tute si s-o fimbratiseze, cizu in genunchi in faga lui si-si
acoperi fata cu miinile.
— Ce este? Ce este, mama? o intreba el cu duiosie.
Ti-a fost dor de casa, h:
Ea {si ridica obrazul fnrosit de rusine si se uita la el
cu o cautatura vinovata si rugatoare, dar frica gsi sfiala o
impiedicara si-i marturiseascd adevarul.
— Nuv-i nimic... fi raspunse. Mi-a venit, asa...
— Ia sd stam colea, zise el, ridictnd-o si asezind-o
Inga el la masa. Uite-asa... Iei o bucagica de fripturd ? Tre-
bute sa fii flamtnd3, sar3cuta de tine !
Olga Ivanovna respira lacom aerul drag, minca friptura,
iar Dimov se uita la ea cu duiosie si ridea, fericit.
vi
Dar se vede ca pe la mijlocul iernii, Dimov incepu a
banui c& e fnselat. Ca si cind el si nu ea ar fi avut ceva
pe suflet, se ferea acum sa i se uite in ochi, nu-i mai zim-
bea cu voiosie cind o fntilnea si, ca si fie ctt mai putin
200 singuri, tl] aducea de multe ori la masa pe colegul lui, Ko-
rostelev, un omuley marunt, cu capul tuns chilug, cu fata
borita. Cind vorbea cu Olga Ivanovna, {si descheia si-si
fncheia mereu nasturii de la surtuc, tragindu-se cu mina
dreapti de mustaja stinga. In timpul mesei, cei doi dor-
tori vorbeau de-ale lor. Spuneau, de pilda, cd uneori, cind
diafragma e asezata prea sus, provoaca intermitenje car-
diace, c& in ultimul timp s-au constatat foarte multe cazuri
de polinevrite, iar Dimov povestea ci, facind ieri autopsia
cadavrului_ unui bolnav cu diagnosticul de ,,anemie perni-
cioasi“, gasise ca in realitate era vorba de un cancer al
pancreasului. $i parea ci amindoi discutau medicina numai
ca sa-i ingiduie Olgai Ivanovna sa taca, cu alte cuvinte, sa
nu spuna minciuni. Dupa masa, Korosteley se aseza la
pian, iar Dimov ofta si-l rug:
— Eh, frate, ce sa mai vorbim! Mai bine cinta ceva
trist...
Atunci, ridicindu-si umerii si desfacindu-si larg degetele,
Korostelev lua citeva acorduri si, cu glas subrirel, fncepea
Sa cinte :
Arata-mi si mie un loc cit de mic,
Un colt doar, ce-o fi nestiut,
In care nu geme al nostru mujic...4
lar Dimov mai ofta o data, isi sprijinea capul fn pumni
si raminea dus pe ginduri.
In vremea din urm&, Olga lvanovna era peste masura
de imprudenta. Se scula de obicei foarte rau dispusd $i
primul ei gind zbura la Reabovski ; isi spunea cd nu-l mai
tubeste gi-1 mulfumea lui Dummezeu ca s-a_ sfirgit totul.
Dar dupa ce fsi bea cafeaua, fi venea iardsi in minte_ace-
lasi Reabovski si, gindindu-se la el, tsi dadea seama ca, |a
drept vorbind, Reabovski o indepartase de barbatul ei, iar
acum ramasese si fara Reabovski, si far’ barbat! Isi amin-
tea apoi de zvonul care circula printre cunostintele lor
cum ci Reabovski pregatea pentru expozitie ceva extra-
ordinar, o combinatie de peisaj cu interior, ceva in genul
1 Din poezia Ginduri-naintea_unei intrari principale de Nekrasov ;
in romaneste de Miron Radu Paraschivescu.
2c1 lui Polenov, si c& toati lumea care trecuse pe la atelierul
lui ramase entuziasmata. Bine, dar opera aceasta i-o da-
tora ei, isi zicea, si, in general, numai datorita ei facuse
aceste progrese remarcabile! Influenza ei fusese atit de te-
ricita si de substangiala, incit, dacd s-ar intimpla sa-l para-
seasc3, Reabovski ar putea sd $i dispara. Isi mai aminti
apoi ci ultima oar’ cind venise la ea purta o haina cenusie
cu dungi, cd avea cravata noua si cd o tntrebase, cu un zim-
bet alintat: ,Nu-i asa ca-s frumos ?“ Si, intr-adevar, ele-
gant, cu ochii albastri si cu parul lung si buclat, era chiar
frumos. (Sau poate c’ numai i se paruse ?) Si ce draguy se
purtase cu ea!
Adudindu-si aminte de toate acestea gi cintarindu-le,
Olga Ivanovna se imbrica si, foarte emotionata, pleca la ate-
lierul lui Reabovski. 11 gasea bine dispus si incintat de ta-
bloul cel nou, care intr-adevar, era extraordinar. Sarea tn-
tr-un picior de bucurie, facea tot felul de nebunii si, la
fntrebarile ei serioase, raspundea cu glume. Tabloul cel nou
fi provoca Olgai Ivanovna un sentiment de ura si de ge-
lozie. Dar, din politete, pastra cfteva clipe de tacere in
fata sevaletului, apoi ofta ca fnaintea unei tcoane, $i soptea,
cu glasul stins :
— Intr-adeviar, niciodati n-ai realizat ceva mai frumos !
Sti, parc& te tnfiori cind il privesti...
Incepea apoi s&-l implore s-o iubeasca, sé n-o para-
seasca, sa-i fie mila de ea, o biatd nenorocita... Si in vre-
mea asta plingea, fi saruta mifinile, fi cerea jure ci o
iubeste si cduta sal convingd ci, fara influenya ei sanatoasa,
s-ar abate din drumul cel drept si ar dispare. Si dupa ce se
umilea si-i strica si lui buna dispozitie, pleca la croitoreasa
sau la vreo actrita cunoscutd sa-i ceara un bilet de teatru.
Daca se intimpla si nu-] gaseascd la atelier, ti lasa citeva
rinduri, fn_care jura c&, daca nu vine astazi pe la ea, se
otraveste. De frica, Reabovski se ducea, ba mai raminea si
la dejun. Fara sa se sfiascd de Dimov, ti spunea necuviinte,
la care si ea fi raspundea tot cu necuviinte. Vedeau bine
amindoi ci se incatusau unul pe altul, ca erau tirani si
dusmani, si asta fi infuria. Si, furiosi, nu-si mai dadeau
seama ca erau aproape indecenti si ci pind si Korostelev cel
tuns chilug ingelegea totul. Indati dupa masa, Reabovski fsi
lua rimas bun fn grab si pleca.
202 — Unde te duci? fl intreba in sala Olga Ivanovna, pri-
vindu-l cu ura.
Incruntindu-se si inchizindu-si ochii pe jum&tate, Rea-
bovski fi arunca numele vreunei femei, cunostinti comuna,
si se vedea bine c&-si bate joc de gelozia ei, cdutind s-o
exaspereze. Umilita, Olga Ivanovna se retragea fn dormi-
tor, se trintea pe pat si izbucnea in hohote de plins. Atunci
Dimov il asa pe Korostelev singur tn salon, venea in dor-
mitor si, jenat s1 descumpénit, fi spunea incet :
— Nu mai plinge, mama, ca te-aude lumea... Parc& asta
foloseste la ceva ? Cautd s& fii mai discreta... Nu-i frumos
s4 arati ca suferi... Ce si-i faci? Mortul de la groapa nu se
mai intoarce.
Nestiind cum s&-si mai potoleasc’ focul geloziei, din
pricina careia fi plesnea capul de durere, si nadajduind ci
ar mai putea sa dreaga cumva lucrurile, Olga Ivanovna se
spala, isi pudra obrajii plinsi si pleca in goana la femeia
cu pricina. Dar, negasindu-] pe Reabovski acolo, se ducea
la alta, pe urma la alta... La inceput, fi era rusine de vizi-
tele acestea facute prin surprindere, dar curind se_obisnui
si uneori, cdutindul pe Reabovski, i se intimpla sa treacd
intr-o singura dup’-amiaza pe la toate cunostintele. $i toate
isi dideau seama despre ce era vorba.
Intr-o zi fi spuse lui Reabovski, vorbind despre bar-
batul ei:
— Omul asta ma striveste cu mariminia lui !
Cuvintele acestea fi placura atit de mult, incit de cite
ori se intilnea cu pictorii, care stiau de legatura ei cu Rea-
bovski, aducea vorba despre barbatul ei si spunea, facind
cu mina un gest hotarit :
— Omul asta ma striveste cu marinimia lui!
Viaya isi urma vechea ei rinduial’, ca si anul trecut. tn
fiecare miercuri dadea obignuitele serate. Actorul declama,
Pictorii pictau, violoncelistul cinta la violoncel, cintaretul
— din gura si, ca si inainte, la ora unsprezece si jumatate
precis se deschidea usa spre sufragerie si in prag se ivea
Dimov care spunea, zimbind :
— Domnilor, poftii, va rog, si gustati cite ceva...
Ca si fnainte, Olga Ivanovna era vesnic in cautarea oa-
menilor celebri, ti descoperea, 0 dezamageau si cauta altii.
Ca §i inainte, iesea in fiecare zi in oras si se intorcea acasa
203 noaptea tirziu. Insi Dimov nu mai dormea, ca anul trecut,
ci st&tea fn biroul lui si lucra. Se culea acum pe la ora trei
si se scula la opt.
Intr-o sear, in timp ce Olga Ivanovna se imbraca sa
se duci la teatru, cum stdtea in fata oglinzii, Dimov intra
tn dormitor in frac si cu cravata alba. Un zimbet blind fi
flutura pe buze si, ca pe vremuri, se uita vesel in ochit
nevestei lui. Faga fi stralucea de fericire.
— Stii, adineauri mi-am sustinut teza de doctorat, o
anunta, lasindu-se pe un scaun $i netezindu-si genunchii cu
palma.
— Chiar ai sustinut-o? fntreba Olga Ivanovna.
— Si incd cum! fi raspunse el, rizind si intinzindu-si
gitul si vada in oglinda fata femeii care stdtea tot cu spa-
tele la el si-si potrivea parul. $i incd cum! repeti el. Stii,
s-ar putea sa ma facd conferengiar universitar si sa mi se
tncredinteze catedra de patologie generala. Cam asa se pare...
Dupa faga lui radioasa era vadit c4 daca Olga Ivanovna
i-ar fi impartasit bucuria si succesul, el i-ar fi iertat si pre-
zentul, si viitorul, si ar fi uitat totul. Dar ea nu stia ce in-
seamn& nici conferentiar universitar, nici patologie generala.
Si afara de asta se temea sd nu intirzie de la teatru, asa cd
nu-i raspunse nimic.
Dimov mai ramase putin, apoi zimbi cu un zimbet vi-
novat $i iesi.
VIL
Ziua aceea a fost una dintre cele mai tulburi.
Dimov nu se simyea bine, avea dureri mari de cap.
Dimineaja nu-si bause ceaiul si nu se dusese la spital, ci
statuse tot timpul culeat pe divanul din birou. Ca de obicei,
Olga Ivanovna plecase pe la doudsprezece si ceva la Rea-
bovski, sa-i arate studiul ei de natura moarta si sa-l intrebe
de ce nu venise la ea cu o zi inainte. Vedea bine ca stu-
diul ei era mizerabil, dar #1 pictase numai ca sa aiba un
pretext sa se ducd la el.
204 Olga Ivanovna intr& fara sa sune si, in timp ce-si scotea
galosii in salita, i se paru cd aude un pas usor, departindu-se
fn grab’, si_un fognet ca de rochie. $i, intr-adevar, cind isi
arunca repede ochii prin atelier, zari_un colt de rochie cafe-
nie fluturind o clips si disparind indaratul unui tablou mare,
acoperit, cu sevalet cu tot, cu o pinza neagra. Nu mai in-
cApea nici 0 indoiala ci acolo se ascunsese o femeie. De
cite ori nu-si gasise si ea adapost ind&ratul acelui tablou !
Incurcat, Reabovski se prefacu mirat de vizita ei, fi intinse
amindou’ miinile si-i zise, zimbind in sila :
— Asal... Sint incintat ci te vad! Ce mai nou ?
Olgai Ivanovna i se umplura | ochii de lacrimi Simyea un
gol amar in suflet, dar fi era rusine, si pentru nimic in lume
n-ar fi primit si vorbeascd de faya cu o femeie straini, o
rivala mincinoasd, care statea acum fndaratul tabloului si,
far indoiala, ridea satisfacuta.
— V-am adus un studiu... zise ea cu glas subtirel si sfios,
si buzele fncepura s3-i tremure. Nature morte.
— Aha... un studiu ?
Pictorul lua pinza si, cercetind-o, trecu asa, ca din in-
timplare, in odaia de alaturi.
Olga Ivanovna fl urma, Tesemnata.
— Nature morte... primul sort, ingaima el, cautind rime,
tort... COrt... port...
in, atelier se auzird pasi grabiti si fognet de rochie.
Asta fi insemna cA ea“ plecase. Olga Ivanovna ar fi vrut s&
fipe, s4-i dea Jui Reabovski cu ceva in cap si sd plece si ea,
Dar lacrimile o impiedicau sé vada si se simyea coplesita
de rusine. In clipa aceea avea impresia cd nu era decit o
biata ginganie si nu Olga Ivanovna, pictorita.
— Sint obosit... zise Reabovski gales, uitindu-se la_ stu-
diu si scuturind din cap ca si-si alunge somnul. E dragur,
incontestabil... dar azi studiu, anul trecut studiu, peste o
tuna tot studiu... Cum de nu te-ai plictisit ? In locul dumitale
as da dracului pictura si m-as apuca serios de muzica sau de
altceva. Dumneata esti muzicanta, nu pictoriya. Daca ai
sti cit stnt de obosit ! M& duc sd spun si ni se aduc& ceaiul
Ce zici?
Reabovski iesi din odaie si Olga Ivanovna il auzi dind
porunci valetului. Ca sa nu fie nevoita sa-si ia ramas bun
gi Ca sa evite orice explicatie, dar mai ales ca sa nu izbuc-
295 neascd in hohote de plins, trecu repede fn silita, tsi puse
galosii si, tnainte de a se fntoarce el, iesi in strad3. Acolo
respira ugurata si se simpi liberati pentru totdeauna si de
Reabovski, si de pictur3, si de rusinea apastoare care o
napadise in atelier.
Fira sd mai stea la ginduri, se duse la croitoreasa, apoi
la Barnai, care sosise abia ieri, de la Barnai la magazinul
de instrumente si note muzicale. Si tot timpul nu se gindea
decit la scrisoarea pe care avea s-o scrie lui Reabovski, o
scrisoare plina de demmitate, rece si severa, si la calitoria
pe care o s-o fac& la primavara sau la vara cu Dimov in
Crimeia, cind o s& se desc&tuseze pentru totdeauna de tre-
cutul ei si o sa inceapa o viata noua.
Dupa ce se fntoarse acasd seara tirziu, trecu de-a dreptul
fn salon si, fara sa se dezbrace, se aseza s& scrie scrisoarea.
Reabovski fi spusese cd nu e pictorita. Drept razbunare, o
sa-i serie ca si el e rasuflat, ca n-o sa dea nimic mai mult
decit ceea ce a dat pina acum, ci fn fiecare an picteaza
aceleasi si aceleasi tablouri si fin fiecare zi repeta unul si
acelasi lucru. Voia sa-i mai scrie cit de mult datoreste el
influentei ei sanatoase si ca, dacd acum a fnceput sa calce
strimb, ¢ numai din pricin’ ca influenta ei e paralizata de
existenta unor persoane {ndoielnice, cum ar fi, de pilda.
aceea care se ascunsese astazi indaratul tabloului... .
— Mami! o strigi atunci Dimov din birou, fara sa des-
chida usa.
— Ce vrei?
— Nu intra, mam’, apropie-te numai de usa. Uite ce
este... alaltaieri, la spital, m-am molipsit de difterie si acum...
acum nu ma simt tocmai bine. Trimite repede dupa Koros-
telev.
Olga Ivanovna obismuia sa-i spunad barbatului ei, ca de
altfel tuturor barbagilor, pe numele de familie si nu pe cel
de botez. Nu-i placea prenumele lui Dimov, Osip, pentrz
ca-i amintea de Osip al lui Gogol si de calamburul : ,Osip,
ohrip, Arhip osip*.! Dar acum fi striga :
— Cum se poate, Osip ?!
1 Joc de cuvinte, bazat pe apropierea fonetics dintre cele douX nume,
Osip st Arhip, si verbele obripnut si osipnur, care amindoud inseamnd
a ragusi.
206 — Trimite! Nu m& simt bine... repetd el de dupa uy3.
apoi fl auzi fntorcindu-se la divan gi culcindu-se. Trimite !
fi mai auzi o data glasul stins.
»Cum se poate una ca asta? fsi zise Olga Ivanovna, fn-
ghetind de spaima. E in primejdie !*
Lua lumfnarea in nestire si trecu in dormitor. Si acolo,
chibzuind ce s& faci, se vazu din intimplare in oglind3. Ima-
ginea ei — faya palidd ji speriat, jacheta cu mineci bu-
‘ante si rochia cu volanase galbene la piept si cu linia dun-
gilor de la fust& peste masuri de bizara — i se p&aru in
acelasi tunp si groaznic&, si respingatoare. Si deodata i se
fcu mila de Dimov, de dragostea lui nemarginita pentru ea,
de tineretea lui si chiar de patul lui pustiu, fn care nu se
mai culcase de-atita timp... I5i aminti apoi zimbetul lui bla-
jin $i resemnat, si lacrimi amare incepura sa-i curga pe
obraji. Se aseza gi-i scrise lui Korostelev 0 scrisoare deznidaj-
duita. Era ora doua dup’ miezul noptii.
VU
La sapte $1 ceva dimineata, cind Olga Ivanovna iesi din
dormitor cu capul buimac de nesomn, nepieptanata, urfitd
si cu un aer de vinovatie pe fata, trecu pe ling’ ea spre
iesire un barbat cu barba neagra, probabil doctorul. Mirosea
a medicamente. Lingd usa care dadea in birou statea Ko-
rostelev, rasucindu-si cu mina dreapta mustaja sting’.
— larta-mia, dar av pot sé te las la Dimov, ii zise el,
ursuz. S-ar putea sa te molipsesti. Si, pe urma, nici nu mai
are rost, $i-a pierdut cunostinta. Aiureaza.
— Are chiar difterie? il intreba Olga Ivanovna tn
soapta.
— Cei care-l cauta pe dracu cu luminarea ar trebui,
pur si simplu, dati in judecata! bombani Korostelev, fara sa
rispunda la intrebarea Olgai Ivanovna. Stii cum s-a molip-
sit ? S-a apucat, marti, si aspire cu un tub membranele dif-
terice din gitul unui baiat bolnav! De ce-o fi facut-o ?...
Mare prostie !... Asa, din sicneala...
8
8 — Sie in primejdie ? intreb3 Olga Ivanovna
— Da, se zice ca are o forma grava. Ar trebuie sa tri-
mitem dupa Srek.
Rind pe rind au venit: intti un barbat marunt, roscovan,
cu nasul lung si cu accent evreiesc, apoi unul inalt, adus din
spate si ciufulit, care semana a protodiacon, dupa aceea
unul tindr, foarte gras, cu fata stacojie si cu ochelari. Erau
medici care faceau de garda la capatiiul confratelui for.
Dupa ce fsi facea orele de garda, Korostelev nu pleca acasa,
raminea acolo, ritacind ca o umbra prin toate incdperile.
Cum fata din casa avea fel de fel de treburi — fie ca pre-
gatea ceaiul pentru medicii care stateau de garda, fie cd o
trimiteau la farmacie — n-avea cine sa fac’ curat prin
casa. Peste tot stdruia o liniste dezolanta.
Olga Ivanovna statea in dormitor si se gindea ca asta
era pedeapsa lui Dumnezeu cd-si inselase barbatul. Fiinta
aceca_neinteleas’, técut’a si resemnata, despersonalizata de
propria ei blindeye si lipsitd de vointa din pricina bunaratii
nemarginite, se chinuia acum undeva, pe un divan, si nu
se plingea de loc. Daca s-ar fi plins, fie si in delir, me-
dicti de garda ar fi aflat cd de vind nu era numai difteria.
Dar ar fi fost de ajuns s-1 intrebe pe Korostelev, ca el stia
tot adevarul. Nu degeaba o urmirea cu nigte ochi, de parcd
ea ar fi fost criminalul principal, iar difteria numai un com-
plice... $i Olga Ivanovna uita si seara cu luna plina de pe
Volga, ¢i declaratiile de dragoste, si zilele pline de poezie
petrecute in izba... Un singur lucru nu-l uitd: 3 dintr-un
simplu capriciu si din prea mult rasfaq, se murdarise toata,
din cap pina in picioare, cu ceva spurcat si viscos, de care
n-o si se mai poata spala niciodata
»Doamne, ce ingrozitor am mintit! isi zise ea, amintin-
du-si de dragostea plina de neliniste pe care o avusese cu
Reabovski. Blestemate sa fie clipele acelea
La ora patru, Olga Ivanovna se aseza la masa cu Koros-
telev. Doctorul nu minca nimic. Statea incruntat si bea vin
rosu. Nici Olga Ivanovna nu minca nimic. Se ruga_ in gind
lui Dumnezeu, fagaduindu-i c& daci Dimov se vindeci, o
sa-l iubeasc iarSsi si o si-i fie o sotie credincioasa. Ay oi.
uitind o clip& de toate, se uita la Korostelev si se intreba
~Oare e cu putinga s& nu te simpi nenorocit cind esti atit
de banal, sters, necunoscut si, pe deasupra, lipsit de ma-
208 niere si cu o fay atit de bozita 2“ Isi zicea apoi cd Dumne-
zeu o s-o pedepseascd pe loc, nimicind-o, pentru ci nu
se dusese niciodata in birou Ja barbatul ci, de frici sa nu
se molipscasc&. Intr-un cuvint, isi simyea sufletul impovarat
si trist, convinsa fiind cd viaya ei era distrusi si cd n-o sa
se mai refaca niciodata.
Curind dup&% masa incepu sa se insereze. Cind Olga Iva-
novna intra in salon, Korostelev adormise pe sofa. Isi pu-
sese sub cap o perinita de matase tivita cu fir auriu si acum
sforaia : ,Khi-pua, khi-pua...“
Doctorii care veneau sd faca de garda, ca si cei care
plecau, nu luau in seama neorinduiala din casa. De altfel,
nimic nu le mai facea nici o impresie, nici ca un strain
dormea fn salon si sfordia, nici picturile de pe perefi, nici
mobila extravagantd si nici macar faptul cd stapina casei
umbla imbracata neingrijit si nepieptanata. La un moment
dat, unul din ei incepu sa rida, nu stiu de
S-ar putea să vă placă și
- Stadializarea FigoDocument1 paginăStadializarea FigoDragos GarofilÎncă nu există evaluări
- Raport de Activitate MS 2018 2Document338 paginiRaport de Activitate MS 2018 2Dragos GarofilÎncă nu există evaluări
- Cnas - Raport Activitate 2016Document219 paginiCnas - Raport Activitate 2016Dragos GarofilÎncă nu există evaluări
- Chestionarul SF 36Document2 paginiChestionarul SF 36Dragos GarofilÎncă nu există evaluări
- HOTARARE Nr. 720 Din 9 Iulie 2008 RepublicataDocument36 paginiHOTARARE Nr. 720 Din 9 Iulie 2008 RepublicataDragos GarofilÎncă nu există evaluări
- Anestezia - ParatiroideDocument23 paginiAnestezia - ParatiroideDragos GarofilÎncă nu există evaluări
- Formular Informare-Uz InternDocument9 paginiFormular Informare-Uz InternDragos GarofilÎncă nu există evaluări
- Colon Os CopieDocument3 paginiColon Os CopieDragos GarofilÎncă nu există evaluări
