Plumb- tema i viziunea despre lume

Poezia prin excelenta simbolista "Plumb", publicata in volumul cu acelasi nume,

in anul 1916, marcheaza debutul in lumea literara a celui mai original poet roman, culme
a simbolismul romanesc. Desi este bine cunoscut statutul de simbolist al artistului
Bacovia, se poate afirma despre acesta ca este si un modernist ingenuu, inovator, prezenta
fiind ambiguitatea, vagul, multiplele semnificatii ale termenilor si nu in ultimul rand,
sincronizarea ori inspiratia din operele simbolistilor europeni.
Arta poetica: Textul poetic "Plumb" este o ars poetica pentru ca poetul isi exprima
opinia cu privire la statutul sau si al artei sale in lume, sugerata fiind conditia sa intr-o
lume meschina, superficiala, incapabila de a-l intelege, astfel incat eul liric prefera
solititudinea.
Poezia "Plumb" este una simbolista, prezente fiind simbolurile ( "Plumbul ars e
galben. Sufletul ars e galben" -G. Bacovia), muzicalitatea redata prin repetitia excesiva a
termenului "plumb"(acesta repetandu-se de apte ori reprezentand nevroza, isteria,
monotonia) si ipostaza tragica a eului liric insingurat.
Titul: este un substantiv comun ce coincide cu laitmotivul poeziei. Artistul Bacovia
priveste plumbul ca fiind galben, iar galbenul in lirica bacoviana exprima o tristete
profunda, suflet parasit si insingurat, planset, nevroza, isterie. Sub aspect fonetic, titlul
este alctuit din patru consoane i vocala nchis u, sonoriti surde, sugernd
captivitate, nchidere n sine, toxicitate i monotonie implacabil.
Tema :poeziei bacoviene o constituie conditia eului poetic intr-o lume ostila,
meschina ce este incapabil de intelegere, acesta alegand singuratea in detrimentul
societatii ce-i provoaca tristete, lume dominata de obiecte, ce nu permite posibilitatea
evadarii. Forma nearticulat a substantivului are sonoritatea unei sentine, nelsnd
posibilitatea vreunei evadri, marc a generalizrii unei definiii a existenei menite
melancoliei copleitoare.
Acestei teme specifice liricii bacoviene i se subordoneaza tema singuratatii, a mortii
sugerata de termenii "scrie", "cavou", "coaroane", "vestmant", "dormeau".moartea
interioar, cderea spiritului anihilat de neputina creaiei i a iubirii.
Viziunea despre lume a poetului se construiete pe dimensiunea inert a planului
exterior, atins de spectrul morii inevitabile care induce
Imaginarul poetic bacovian se circumscrie temei cderii, disoluiei i morii
iminente, colapsul fiind exterior i interior, deoportiv. Imaginea cimitirului (cavou,
sicriu, florile moarte) prefigureaz golul interior (singur, frig, amorul ntors),
neputina ieirii la liman, inutilitatea revoltei.
Se remarc prezena cmpului semantic al morii, extins la nivelul ntregului poem -
verbe (dorm), adjective (funerar) i substantive (plumb, sicriele, mort). Majoritatea
verbelor apar la imperfectul creator de lumi imaginare, dnd senzaia de comar. Teritoriul
bacovian se nscrie sub semnul limitei, al cercului nchis: Stam singur lng mort i era
vnt... Un efect paradoxal este de observat nc de la nceput, n imaginea Dormeau adnc
sicriele de plumb. Somnul este, oricum, un simbol al morii. Termenul adnc funcioneaz
ca epitet i ntrete aceast impresie, dar ideea c nsi moartea i doarme somnul de veci
este cutremurtoare.
Din punct de vedere compoziional, poezia este alctuit din dou catrene, compunnd o
atmosfer sumbr, funerar, de o melancolie incurabil, tragic confesiune a unui sufelt chinuit
de angoase. Prima strof surprinde lumea exterioar mpietrit: Dormeau adnc sicriele de
plumb,/Si flori de plumb si funerar vestmnt. Somnul nu este regenerator, germinativ, ci
simbol al morii, al infernului. Totul este marcat de greutatea plumbului apasator, iar florile,
altdat semn al fecunditii, apar drept marc a vitalitii refuzate, imposibile i inutile.
Singurtatea, tem simbolist i bacovian, este exprimat explicit prin afirmaiaStam
singur..., imperfectul fiind sugestiv pentru conturarea continuitii, a unei eternizri a
solitudinii. Sonoritile sunt stranii (scriau, vnt) i realizeaz sinestezia mpreun cu
cromatica plumbului, conturnd o lume contaminat de metalul greu, dens i toxic, ca o boal
incurabil, mortal. Spaiul descris seamn cu un cerc, spaiu limitativ, claustrant care
prefigureaz nu doar declinul, ci moartea, prin lexemele sicriu, cavou. Metafora cderii, ca
dat existenial, este sugerat de asumarea unei condiii precare, a fiinei deja prabuite, lipsind
orice elan salvator, ascensional.
Cea de-a doua strof, marcheaz o ntoarcere spre sine, mai intens dect prima strof:
dormea ntors amorul meu de plumb.... versul bacovian are o dubl semnificaie: a iubirii
imposibile, a sufletului anchilozat de angoase, dar i a scrisului, a artei care nu-i ami
realizeaz misiunea catarctic. Intr-un dialog cu Ioana Prvulescu, Nicolae Manolescu a firm
c plumb ar putea trimite, denotativ, la literele ntorase ale tiparului, fcute chiar din metalul
amintit. Aadar, litera prin care sufletul poetului capt voce, este ntoars, deci ostil,
astfel nct creaia, scrisul nu mai sunt vindectoare. Aa se explic i strigtul disperat (i-am
nceput s strig), striden la fel de intens ca i scritul din prima strof. Ambiguitatea se
accentueaz n aceast strof prin metafora ingerului, nenumit. amorul ...czut i aripile
invocate amintesc de starea de graie pierdut, de izgonirea fatal, fr putin de revenire.
Sub aspect stilistic, poezia lui Bacovia reunete metafore i simboluri (cavou, sicriu,
plumb), elemente de lexic familiar (era frig, stam singur etc.). Sinestezia de tip simbolist
este, de asemenea, prezent, regsindu-se elemente ale vizualului (cavou), auditive (vnt),
tactile (era frig), element care susine factura simbolist a poeziei bacoviene, ilustrnd relaia
eului poetic cu lumea exterioar. Simetria se remarcn text, ambele strofe ncepnd cu verbul
a dormi, ambele evoc simbolul florii, iar substantivul plumb reapare nchiznd sfera care
sugereaz captivitatea. n plan fonetic, consoanele labiale m, b, i p, repetate obsedant, creeaz
o melodie trist, nbuit Rima masculin meninut pe tot parcursul poeziei, marcheaz
puternic prin accent finalul fiecrui vers. Toate vocalele din rim (u, i i) sunt nchise, crend
sugestia de vibraie surd, de limitare.