ATOLOGIA CARIOASA A MOLARULUI DE 6 ANI

1. DATE EPIDEMIOLOGICE

DEFINITIE: Boala carioasa este o maladie bacteriana nespecificata, demineralizarea

smaltului de catre acizii organici rezultati prin degradarea hidratilor de carbon facandu-se sub
actiunea florei microbiene: bacteriile cariogene fiind in principal streptococi (mitans),
lactobacili si actinomicete (8).

1.1. PREVALENTA

Afectarea de procesul carios (graficul nr.1). Datele sunt variabile dupa autorul si locul
unde s-a facut studiul, in toate cazurile este foarte ridicata, de exemplu:

1. Smart si Wals (cit. de 14), arata ca afectarea molarului 1 permanent este de la 7 ani de
25% la molarul inferior si de 12% la cel superior, la 9 ani de 50 % la cel inferior si de
35 % la cel superior, iar la 12 ani de 70% la cel inferior si de 52 % la cel superior.
2. Hata (30) arata ca prevalenta cariei molarului 1 permanent in Japonia ajunge la
aporoximarea 50% la 5 ani de la eruptie.
3. Elvira Cocarla (15), pe baza unui studiu efectuat in Cluj arata ca la varsta de 6 ani
47,6% din copii prezinta carii ale molarului 1 permanent, pentru ca la 12 ani procentul
sa se ridice la 85,23%.
4. Grivub (27), efectuand o cercetare epidemiologica asupra molarului 1 permanent pe 2
loturi de copii, observa ca la 5 ani de la eruptie,la dintii fara igienizare o prevalenta de
84,57% cu frecventa cea mai mare a cariilor ocluzare, iar molarul 1 permanent inferior
este de 2 ori mai mare a cariilor ocluzare, iar molarul 1 permanent inferior este de 2 ori
mai afectat decat cel superior. Lotul igienizat a prezentat o prevalenta de 43,50%.
5. Dintr-un studiu efectuat de Badziar- Kobos si Pankiewicz (cit. de 27), pe un grup de
copii cu molarul 1 permanent in eruptie inca necariat reiese evolutia rapida a cariei
ocluzale astfel: dupa prima exminare nu exista carii, la 6 luni au aparut cu o frecventa
de 42%, la 1an de 66%, la 1 an si 6 luni de 69%, iar la 2ani de la eruptie (8 ani de la
nastere) cu o frecventa de 72%.

Graficul 1. Carioactivitatea moalrului 1 permanent dupa diferiti autori.

 Studiul efectuat intre 1974 si 1979 pe copii din SUA cu varste cuprinse intre 5 si 17
ani a demonstrat ca 83 % din carii sunt plasate pe suprafata ocluzala si in santurile
vestibulare sau orale (34).

Rezultatele raportate la de Ripa, Sposato (cit. de 34) pe elevi ce utilizeaza apa de gura
cu fluor observa ca 94% din suprafetele cariate sau restaurate cuprind santuri si fosete.

50% din toate leziunile carioase la personale de peste 20 de ani sunt pe suprafete
ocluzale. Considerind faptul ca suprafetele ocluzale constitue doar 12% din totalul
suprafetelor inseamna ca santurile si fosetel sunt aporximativ de 8 ori mai vulnerabile
decat suprafetele netede.

Observatii:

1. Raspandirea cariei se face simetric (Adler, Hradecky cit. de 21), leziunile

aparute pe o hemiarcada sunt urmate de aparitia unora simultane pe cealalta
hemiarcada.

2. Varst posteruptiva: primele carii apar precoce aproape deodata cu eruptia

molarului 1 permanent (molarii sunt cariosensibili imediat posteruptivi,
premolarii la aproximativ 2 ani de la eruptie iar dintii frontali superiori dupa o
preioada mai lunga).

3. Sexul femini este mai afectat si varful aparitiei cariei pe fiecare suprafata este
mai rapida la acest sex (30).

4. In decursul perioadei de crestere la fiecare copil este remarcata succesiunea

ritmica a perioadei de cariorezistenta si carioactivitate si de obicei o perioada
de vulnerabilitate este urmata de una de rezistenta si invers, dar in general, cea
mai vulnerabila perioada atat pentru fete cat si pentru baieti pare legata de
perioada pubertatii (21).

5. Comportarea la carie a celor doua dentatii este independenta, totusi este

remarcata o oarecare corelatie intre gradul de lezare a molarilor temporari si
frecventa cariei la molarul 1 permanent.

6. Fisurile vestibulare ale molarului 1 permanent inferior si cele ocluzale arata o

inalta prevalenta a cariei (39).

7. Cariile aparute si in pubertate au o evolutie rapida fata de cele ale adultilor si

varstnicilor (ce au o evolutie lenta) (2).

8. Dintii permanenti prezinta destul de rar o singura leziune, dar molarul 1

permanent prezinta cel mai frecvent carii pe suprafata ocluzala (2).
EPIDEMIOLOGIE (26)

1. Ereditatea. Factorii cariogeni nu se transmit ereditar dar se pot transmite diferite

caracteristici structurale si functionale care sa favorizeze actiunea cariogena a unor
factori castigati in timpul vietii ca:
a. forma dintilor: globulosi cu santuri si fisuri adinci;

b. dispozitia dinsilor pe arcade: dinti inghesuiti in malpozitie ce ingreuneaza actul

fiziologic de autocuratire si curatirea artificiala.

c. Defectele structurale ale partilor dure dentare (cantitatea mai mare de substante
organice in smalt lamele si fisuri).

2. Microclimatul (conditii de origine sociala, mediul geografic, gradul de civilizatie,

natura alimentelo).

3. Intensitatea:

a. la aceasi perioda de varsta sexul feminin este mai afectat datorita unei pubertati mai
timpurii, deci virful producerii cariei pe fircare suprafata este mai rapid la fete (30);

b. topografie: este legata de ordinea de eruptie indicele COE fiind mai mare la molarul
1 permanent (molarul 1 permanent inferior, apoi cel superior), cel ami adesea pe
suprafata ocluzala.

Exista un mare grad de variabilitate individuala (58), rezultind 3 tendinte de

activitate cariala :

1. carioactivitate intensa (17,3 % din populatie).

Acesti copii au o crestere rapida a indicatorilo de carie: la fete 4 suprafete cariate la 7 ani
si 24,8 la 13 ani; la baieti 3 suprafete la 7 ani si 24,48 la 13 ani.

Particularitati: tendinta de disparitie a diferetelor din gradul afectarii grupurilor

dentare, leziunile sunt caracterizate uneori de cariile acute, debututl cariei este frecvent
anarhic (intereseaza atat zonele vulnerabile cat si zonele imune cum ar fi pantele
cuspizilor sau suprafetele lunguale), timp post eruptiv scurt pana la producerea cariei
dentare.

2. carioactivitatea medie (55,7% din populatie).

Modificarea indicilor de carie: pentru fete 2- 3 suprafete cariate la 7 ani si 9-16 la 13ani,
iar pentru baieti 2 suprafete la 7 ani si 9-15 la 13 ani.

Particularitati: interesarea selectiva a grupelor de dinti, localizarea predominat

aproximala, evolutie moderata.

3. carioactivitatea redusa (25% din populatie).

Modificarea indicilor de carie: 1 suprafata cariata la 7 ani si 4,4 la 13 ani pentru fete;
jumatate la 7 ani si 4,3 la 13 ani pentru baieti.

Particularitati: interesarea foarte selectiva a grupurilor dentare (exclusiv molarul 1

permanent sau si molarul de 12 ani cu localizare predominant ocluzala), evolutie cronica.
EVOLUTIA CARIEI OCLUZALE

Debutul: se produce la nivel orificiului santului prin 2 leziuni bilaterale independente in

smaltul pantelor cuspidiene opuse.

Extinderea: in progresiunea sa procesul urmareste strctura prismatica extinzandu-se. Baza

santului se demineralzeaza dupa ce cele 2 leziuni bilaterale se unesc la baza acestuia
(mecanismul este explicat prin prezenta unui corp organic ce poate tampona metabolitii
acizi ai placii dentare si de asemenea actioneaza ca o bariera de difuziune avand drept
rezultat reducerea atacului acid la baza santului) (34).

Evolutia leziunii poate fi influentata prin prezenta in mod obisnuit la baza santului a
unor cantitati crescute de proteine ale tufelor de smalt, acest tip de proteine asigurand
rezistenta fata de progresia carie, favorizand redepunerea fazei minerale (remineralizarea)
si limitind accesul acizilor produsi de placa bacteriana la cristalele de smalt (Hicks cit. de
34).

In cazul santurilor si fosetelor in forma de V largi si putin adanci, leziunea

debuteaza pe peretii laterali si evolueaza in egala masura spre varful cuspidului si fundul
fisurii.

In cazul santurilor si fosetelor adanci,inchise in forma de ancora, debutul are loc in

zona marginala iar evolutia se face dominant inspre zona bazei (58).