Infraciuni prevzute n Legea nr.

143/2000
privind combaterea traficului i consumului
ilicit de droguri
 Cuprins

Introducere........................................................................................................................................3

CAPITOLUL I....................................................................................................................................4

EVOLUTIA LUPTEI iMPOTRIVA TRAFICULUI SI CONSUMULUI ILIClT DE DROGURI PE

PLAN INTERNATIONAL SI INTERN.............................................................................................4

CAPITOLUL II...................................................................................................................................6

PRINCIPALELE CATEGORII DE DROGURI...............................................................................6

CAPITOLUL III.................................................................................................................................7

ASPECTE JURIDICO - PENALE ALE INFRACTIUNILOR PREVAZUTE................................7

DE LEGEA NR. 143/2000...............................................................................................................7

3.1. Obiectul ocrotirii penale........................................................................... 7

3.2. Subiectii infractiunii................................................................................. 8
3.3. Latura obiectiva...................................................................................... 8
3.4. Latura subiectiva.................................................................................... 8
3.4. Forme. Modalitati. Sanctiuni.....................................................................9
CAPITOLUL IV..................................................................................................... 12
ASPECTE DE PRACTICA JUDICIARA....................................................................12
 Introducere

Termenul drog are mai multe accepiuni. n sens larg desemneaz orice substan (natural sau
artificial) care prin natura sa chimic determin alterarea func ionrii unui organ. n sens restrns
se refer la substane care provoac toleran i dependen . n limbaj uzual, acest termen se
refer la substane psihoactive, mai ales cele ilegale. Cu alte cuvinte, drogul este o substan
solid, lichid sau gazoas, a crei folosin se transform n obicei i care afecteaz direct creierul
i sistemul nervos, schimb sentimentele, dispoziia i gndirea, percep ia i/sau starea de
contien, modificnd imaginea asupra realitii nconjurtoare.
Traficul de droguri, pentru societatea noastra, constituie un pericol grav, cu repercusiuni
dramatice in plan economic si social, ce incepe prin a distruge celula de baza a societatii - familia, si
sfarseste prin a distruge o natiune.
Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Rmane, drogul este o substanta de origine vegetala,
animala sau minerala, care se intrebuinteaza la prepararea unor medicamente; asadar remarcam
proprietatile curative ale drogurilor, insa acestea, desi folosite pentru vindecare, pot avea si efecte
nocive asupra organismului uman. Prin drog se mai intelege si substanta stupefianta sau toxica,
interzisa de legislatiile nationale si internationale.
La randul ei, Organizatia Mondiala a Sanatatii include in categoria drogurilor orice substanta
chimica absorbita de organism, ce prin efectul sau produce schimbari ale starii emotionale.
Cunoasterea si consumul drogurilor nu sunt probleme ce au aparut in epoca contemporana, care sa
fi aparut brusc si sa fi avut o evolutie de-a dreptul exploziva. Consumul de droguri a aparut odata cu
existenta omului ca fiinta rationala. Desi aceste substante prezinta inca un punct de atractie pentru
cercetatori din punct de vedere stiiintific, ele reclama si o schema de masuri pentru combaterea
traficului lor ilicit, masuri care nu-si ating scopul urmarit decat intr-o mica masura. 1
Din dorinta omului de a cunoaste lumea inconjuratoare si de a se cunoaste pe sine - lucru care a
permis evolutia cunostintei fiintei umane - acesta a ajuns sa cunoasca proprietatile si efectele
drogurilor si a substantelor toxice extrase din plante si minerale.

1 A. Boroi, N. Norel, V. Radu - Sultanescu, Infractiuni prevazute de legea nr. 143/2000 privind combaterea
traficului si consumului ilicit de droguri, Ed. Rosetti, Bucuresti, 2001, p. 9
 CAPITOLUL I
EVOLUTIA LUPTEI iMPOTRIVA TRAFICULUI SI CONSUMULUI
ILIClT DE DROGURI PE PLAN INTERNATIONAL SI INTERN

Oamenii au consumat droguri din vremuri imemoriale. Fie ca erau utilizate in cadrul practicilor
magice, ori in cel al ritualurilor religioase, fie in scopuri terapeutice, drogurile au insotit civilizatia
umana pana in zilele noastre, devenind cancerul ce ameninta toate natiunile. 2
De-a lungul istoriei, fenomenul drogurilor a avut o evolutie ascendenta, de la simpla folosire in
scopuri medicale si terapeutice, de catre vindecatori, in perioada antica, pana la cultivarea,
producerea si comericalizarea acestora de catre retelele infractionale apartinand crimei organizate,
in perioada contemporana.3
Pentru combaterea tuturor activitatilor ilegale de cultivare, producere, fabricare, experimentare,
extragere, preparare, transformare, oferire, punere in vanzare, vanzare, distribuire, livrare cu orice
titlu, trimitere, transport, procurare, cumparare, detinere ori alte operatiuni privind circulatia
drogurilor de risc, presupun, in mod normal si firesc elaborarea de acte normative pentru
combaterea si reprimarea acestui fenomen, o reactie absolut normala de aparare a societatii atat de
puternic clatinata de acest fenomen ce mai devreme sau mai tarziu se transforma in moartea alba
a omenirii. Ca urmare, atat pe plan international, cat si pe plan intern au fost edictate legi si norme
ce isi propun sa combata acest fenomen.
Pe plan international, au fost existat numeroase reglementari in domeniu, statele participante
canalizandu-si eforturile pentru combaterea acestui flagel.
inca din anul 1912, un numar de 12 state, printre care Germania, Olanda, Italia, Rusia, Marea
Britanie, s-au intrunit la Haga, unde au adoptat Conventia internationala a opiului, convenind
intrarea acesteia in vigoare pana la 31 decembrie 1914. Prevederile Conventiei se refereau la faptul
ca producerea si comercializarea opiului brut trebuia sa se supuna controlului national ce urma a se
efectua prin elaborarea de acte normative in acest sens de catre statele semnatare ale Conventiei.
Ca urmare, fabricarea, vanzarea si consumul substabtelor si produselor cu continut stupefiant
(morfina, cocaina, alte opiacee) trebuiau destinate exclusiv scopurilor medicale ori alte intrebunintari
legale, iar procesele de fabricare si comercializare trebuiau supuse unui sistem de inregistrare si
licentiere. Datorita inceperii Primului Razboi Mondial, intrarea in vigoare a Conventiei nu s-a mai
realizat, statele semnatare avand acum atentia indreptata in alte directii. La incheierea razboiului,
prin Tratatul de la Versailles este ratificata Conventia de la Haga si din acest moment se considera
intrata in vigoare.
in februarie 1925 se semneaza la Geneva Conventia internationala a opiului, sfera sa de
aplicabilitate fiind extinsa si asupra frunzelor de coca si a canepii indiene, utilizarea acestora in alte
scopuri decat cele medicale sau stiintifice fiind strict interzisa.
Conventia de le Geneva din iulie 1931 urmareste limitarea fabricarii si importarii peste cantitatile
maximale a substantelor si produselor stupefiante fixate dupa evaluarea necesarului intern de
droguri al fiecarui stat.
Conventia pentru pedepsirea traficului ilicit de droguri daunatoare, adoptata la Geneva in iunie
1936, adopta comisii rogatorii, ca instrumente de lupta impotriva persoanelor fizice implicate in
traficul ilicit de droguri.
In noiembrie 1948 se semneaza Protocolul de la Paris, prin care Organizatia Mondiala a Sanatatii
este autorizata sa propuna supunerea unui control intemational a oricarui tip de dorg nou obtinut

2V. Berchesan, C. Pletea, Drogurile si traficantii de droguri, Ed. Paralela 45, Pitesti, 1998, p. 142

3A. Boroi, N. Norel, V. Radu - Sultanescu, op. cit., p. 18

care poate crea dependenta fizica sau psihica.
In ianuarie 1961 se adopta Conventia unica asupra stupefiantelor ce prevede lnfiintarea unei
institutii pentru coordonarea pe plan intemational a luptei impotriva traficului ilicit de produse si
substante stupefiante, astfel, ia nastere Organul International de Control al Stupefiantelor.
Masuri restrictive cu referire la anumite substante cu proprietati halucinogene, stimulente ce
afecteaza sistemul nervos central, substante care nu erau incluse in lista prevazuta in Conventia
unica asupra stupefiantelor din 1961, sunt acum cuprinse in Conventia privind substantele
psihotrope din 1971 adoptata la Viena, ca urmare a intrunirii a 77 de state si cu participarea
Organizatiei Mondiale a Sanatatii, organului International de Control al Stupefiantelor si Organizatiei
Internationale de Politie Criminala.
Ca urmare a declaratiei privind lupta impotriva traficului si consumului ilicit de droguri, adoptata de
Adunarea generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 14 decembrie 1984, in care se mentiona
necesitatea unei noi reglementari in domeniu, s-a desfasurat Conferinta Internationala de la Viena,
in cadrul careia s-a adoptat Conventia Natiunilor Unite impotriva traficului ilicit de stupefiante si de
substante psihotrope. Statele semnatare ale Conventiei se angajeaza sa reduca sau sa elimine, in
masura posibilitatilor, cererea ilicita de stupefiante si substante psihotrope, precum si sa
armonizeze legislatiile nationale cu prevederile Conventiei.
In Romania, apar documente privind circulatia ilicita de droguri inca din anul 1646, documente ce
stabilesc produsele care vor fi comercializate in farmacii, cantitatile si persoanele ce vor putea
comercializa astfel de substante. In 1912, Romania adera la Conventia internationala privind
stupefiantele semnata la Haga. In 1921 se infiinteaza Ministerul Sanatatii si Ocrotirii Sociale, care
preia de la Ministerul de Interne atributiile de control si organizarea medicala si farmaceutica, iar in
aprilie 1921 apare regulamentul drogurilor si vanzarii substantelor medicamentoase brute.
In mai 1928 Romania ratifica Conventia internationala privind opiul din februarie 1925. Aceasta lege
prevedea ca fiind substante stupefiante opiul si preparatele sale sub orice forma, morfina, cocaina,
codeina si altele. Tot prin acest act normativ esra interzis importul, debitarea si comertul cu astfel de
substante. Consumul in public, inlesnirea folosirii si oferirea de stupefiante, prin acest act normativ,
este interzis si constituie infractiune, precum si inlesnirea intrarii frauduloase in tara a unor astfel de
substante.
In iulie 1933 a intrat in vigoare Regulamentul monopolului de stat al stupefiantelor prin care era
prevazut faptul ca fabricarea, importarea, depozitarea, comercializarea, punerea in circulatie in
intreaga tara a tuturor produselor si substantelor stupefiante sunt un drept exclusiv al statului.
In noiembrie 1960 Romania ratifica Protocolul incheiat la Paris in 1948, in decembrie 1973 adera la
Conventia unica asupra stupefiantelor si la Protocolul privind modificarea acestei conventii.
Prin Decretul nr. 476 din 1979, privind regimul produselor si substantelor toxice se face o distinctie
clara intre substantele toxice si stupefiante.
Romania, prin Legea nr. 118/1992, adera la Conventia asupra substantelor psihotrope din 1971 si la
Conventia Natiunilor Unite contra traficului ilicit de stupefiante si substante psihotrope din 1988.
In anul 2000, apare Legea nr. 143 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, ce
reprezinta reglementarea in vigoare in materie.
 CAPITOLUL II
PRINCIPALELE CATEGORII DE DROGURI

Drogurile, asa cum sunt ele definite in lege, reprezinta substante naturale, sintetice sau
semisintetice, care consumate fara prescriptie medicala si in exces, conduc indubitabil la
dependenta individului fata de aceste substante. Vazand tabelele anexate Legii nr. 143/2000,
constatam faptul ca gama acestor substante este una foarte larga, insa cele mai cunoscute si
utilizate sunt: opiul, morfina, cocaina, cannabisul, heroina.
Papaver somiferum este o planta de cultura care cunoaste mai multe varietati. Fructele sunt
denumite capete de mac; cele imature, prin incizare secreta la exterior un suc alb si lipicios (latex)
care in contact cu aerul isi schimba culoarea si devine o substanta maronie. Obtinerea opiului se
realizeaza prin segmentarea capsulelor de mac ajunse la dimensiunea maxima, dar inca verzi.
Latexul alb se coaguleaza in contact cu aerul. A doua zi perlele de latex se razuiesc de pe suprafata
capsulelor, se aglomereaza manual si se lasa sa se usuce la soare pentru cateva zile. Se obtine
opiul brut de culoare bruna, cu miros caracteristic si gust amar. Acesta este prelucrat prin incalzire,
coacere si fermentare pentru a obtine "opiul-preparat" (denumit "chandu").
Pentru a putea fi utilizat in scopuri medicale, opiul este prelucrat, pentru a se obtine opiul medicinal
cu un continut standard in alcaloizi (in special morfina).
Ca drog, opiul poate fi fumat sau poate fi ingerat in pilule. De la consumul experimantal se ajunge la
consumul regulat apoi la dependenta, dependenta psihica - ceea ce ii confera calitatea de drog. Din
momentul in care consumatorul devine dependent, acesta ajunge in stadiul in care nu poate
intreprinde nicio actiune zilnica fara a consuma acest drog.
Consumul de opiu produce la inceput obisnuinta, dupa care toxicomanie. Intoxicatia cronica se
produce prin fumat sau prin ingerare. Obiceiul de a fuma opiu se intalneste in tari din Asia, unde
drogurl se amesteca cu alte ingrediente, preparandu-se o masa vascoasa, care se introduce in pipe
speciale dupa care se aprinde ca tutunul obisnuit. La inceput primele pipe sunt neplacute intrucat
provoaca cefalee, ameteli si greturi. Organismul se obisnuieste, insa destul de repede, fumatorul
simtind o senzatie de euforie, de odihna, viseaza frumos. 4
Potrivit unui raport ONU se pare ca in Afganistan in anul 2013 s-au cultivat 209.000 ha de opiu,
depasind recordul inregistrat in 2007.

Cele mai populare droguri pentru utilizarea de agrement din ntreaga lume sunt:
- cofeina (din cafea, ceai, i alte surse de plante) legal n toate pr ile lumii, dar care nu sunt
consumate de ctre membrii unor religii.
- canabis (cunoscut sub numele de marijuana, conine canabinoizi,
chimic tetrahidrocanabinol (THC)) - ilegal n cele mai multe pri ale lumii i consumate de ctre
membrii unor religii.
- etanol (denumit n mod obinuit (etil) alcool, produs prin fermentare de drojdie n buturi alcoolice,
cum ar fi vinul i berea) - legal dar reglementat n cele mai multe pr i ale lumii, i ilegal n multe ri
musulmane, cum ar fi Libia, Sudan i Arabia Saudit, care nu sunt consumate de ctre membrii
unor religii.
- tutun (conine peste 4700 de chimicale printre care alcaloizi i nicotin) legal, dar reglementat n
cele mai multe pri ale lumii i care nu sunt consumate de ctre membrii unor religii.
- opiacee i opioide legal n general numai prin prescripie medicala, pentru alinarea durerii.
Aceste droguri includ hidrocodon, oxicodon, morfin, i altele; anumite opiacee sunt ilegale n
unele ri, dar folosite n scopuri medicale n altele, cum ar fi diacetilmorfina (heroina).
- cocaina - un stimulent derivat din planta de coca n America de Sud. Utilizarea frunzei de coca
pentru stimulare, dar nu cocaina, este legal n Peru i Bolivia. Cocaina este ilegal n cele mai multe

4A. Boroi, N. Norel, V. Radu - Sultanescu, op. cit., p. 30

pri ale lumii, dar derivate cum ar fi lidocaina i novacaina, utilizate n medicin i stomatologie
pentru anestezie local.

CAPITOLUL III
ASPECTE JURIDICO - PENALE ALE INFRACTIUNILOR PREVAZUTE
DE LEGEA NR. 143/2000

3.1. Obiectul ocrotirii penale

Obiectul juridic special al tuturor infractiunilor reglementate de Legea nr.143/2000 este constituit din
anumite relatii sociale privind sanatatea publica, respectiv din acele relatii care sunt afectate prin
producerea, detinerea, circulatia drogurilor.
Obiectul material este diferit, in raport cu feluritele infractiuni prevazute de lege. Constituie, astfel,
obiect material al infractiunii:
- drogurile de risc sau de mare risc - in cazul infractiunilor prevazute de art. 2-5;
- reteta medicului prin care se prescrie, fara a fi necesara din punct de vedere medical,
administrarea de droguri - la infractiunea prevazuta de art. 6;
- corpul persoanei asupra careia s-a experimentat ilicit un drog, sau al persoanei careia i s- au
administrat, in afara conditiilor legale, droguri de mare risc - in unele variante ale infractiunilor
prevazute de art. 1 si art. 4, respectiv art. 7;
- produsele furnizate minorului care contin inhalanti chimici toxici - la art. 8;
- va constitui, dupa caz, obiectul material al infractiunii la care a participat finantatorul (droguri,
precursori, etc) - la art.10.
Infractiunea prevazuta de art. 11 este lipsita de obiect material.

3.2. Subiectii infractiunii

9 9

Ca regula generala, subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunilor reglementate de Legea nr.
143/2000 este necircumstantiat de text, cu exceptia infractiunii prevazute de art. 6, la care subiectul
activ are calitatea de medic - in alin. (1) si de farmacist - in alin. (2).
Participatia la savarsirea infractiunilor este posibila in toate formele acesteia - coautorat, instigare,
complicitate.
Subiectul pasiv principal este statul, ca reprezentant al societatii interesata in pastrarea sanatatii
tuturor membrilor sai. Subiectul pasiv poate fi, in subsidiar, persoana asupra careia se rasfrange
actiunea ilicita, adica persoana a carei sanatate a fost pusa in pericol. Pentru a avea aceasta
calitate, textele nu cer ca prin actiunea faptuitorului sa se produca, efectiv, vatamarea sanatatii unei
persoane.

3.3. Latura obiectiva

Elementul material al infractiunilor se exprima printr-o pluralitate de actiuni, specifice variatelor

modalitati normative, si doar prin exceptie in inactiuni, astfel:
cultivare, producere, fabricare, experimentare, extragere, preparare, transformare, oferire, punere
in vanzare, vanzare, distribuire, livrare, trimitere, transport, procurare, cumparare, detinere si alte
operatiuni privind circulatia drogurilor de risc - art. 2, alin. (1), respectiv droguri de mare risc - art. 2
alin. (2); introducere sau scoaterea din tara, import ori export de droguri de risc - art. 3 alin.(1),
respectiv droguri de mare risc - art. 3 alin. (2); punere la dispozitie cu stiinta a unui loc amenajat
pentru consumul ilicit de droguri - art. 5;
prescriere de catre medic, a drogurilor de mare risc - art. 6 alin.(1);
eliberarea de droguri de mare risc pe baza unei retete medicale prescrise in conditiile
alineatului precedent - art. 6 alin. (2);
administrare de droguri de mare risc unei persoane - art. 7;
furnizare de inhalanti chimici toxici unui minor - art. 8;
indemnarela consumul ilicit de droguri - art. 11.
La infractiunea prevazuta de art. 5, elementul material consta si intr-o inactiune, anume tolerarea
consumului ilicit de droguri intr-un loc amenajat.
Urmarea imediata a oricareia dintre actiunile mentionate consta in crearea unei stari primejdioase
pentru sanatatea publica.
Producerea starii de pericol este inerenta in oricare din ipostazele normative, astfel ca legatura de
cauzalitate dintre actiune si consecinta rezulta ex re.
Infractiunile prevazute de art. 2 si 3 au reglementate modalitatile normative tip (simpla) in alineatele
(1), iar modalitatile agravate in alineatele (2), agravarea fiind motivata de natura obiectului material
al acelor infractiuni - droguri de mare risc.
De asemenea, legea instituie o modalitate agravata comuna infractiunilor prevazute de art. 2, 6-8 si
11 in cazul cand faptele acolo incriminate au avut ca urmare moartea victimei - art.12.

3.4. Latura subiectiva

Infractiunile reglementate de legea analizata se savarsesc, fara exceptie, cu intentie - directa sau
indirecta. Asadar, participandi la savarsirea infractiunilor trebuie sa realizeze ca faptele lor sunt
contrare regimului legal al drogurilor si sa urmareasca, dupa caz, sa accepte producere acestui
rezultat.
La infractiunea prevazuta de art. 5 (punerea la dispozitie a unei locuinte), intentia este intotdeauna
directa. Savarsirea din culpa a infractiunilor prevazute de art. 2 alin. (1) si art. 4 - ambele in
modalitatea detinere de droguri - este exclusa. In cazul agravantei prevazute in art. 12 pentru
infractiunile reglementate in art. 2, 6-8 si 11, forma de vinovatie este praeterintentia, deoarece
rezultatul mai grav - decesul victimei - este datorat culpei faptuitorului.
Pentru realizarea infractiunilor legea nu pretinde existenta unui anumit scop ori a unui anumit mobil.

3.4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

9 9

Actele preparatorii. Unele acte de pregatire a infractiunilor - producerea sau procurarea mijloacelor
ori instrumentelor, precum si luarea de masuri in vederea comiterii infractiunilor prevazute la art. 2-7
si art. 10 - au fost ridicate la rangul si regimul juridic al tentativei si incriminate potrivit art. 13 alin.
(2).
Tentativa infractiunilor prevazute la art. 2-7 si art. 10 se pedepseste in conformitate cu dispozitiile
art. 13 alin. (1).
Consumarea infractiunilor survine la momentul executarii complete a actiunilor incriminate
(fabricarea, importul, vanzarea de droguri, inmanarea prescriptiei medicale, etc).
Traficul ilicit de droguri prezinta mai multe modalitati normative descrise de norma de incriminare
atat in varianta tip (cultivare, producere, fabricare, experimentare, extragere, preparare,
transformare, oferire, punere in vanzare, vanzare, distributie, livrare cu orice titlu, trimitere,
transport, procurare, cumparare, detinere), cat si in variantele calificate sau asimilate prevazute de
lege. Acestor modalitati normative pot sa le corespunda multiple si variate modalitati de fapt
determinate de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de mijloacele de savarsire folosite, de
calitatea faptuitorului, locul savarsirii faptei, timpul comiterii acesteia etc.
Infractiunile prevazute de Legea nr. 143/2000 sunt sanctionate cu pedeapsa inchisorii, unele
sanctiuni, pentru formele agravate, avand maximul de 20 de ani. La unele infractiuni, dintre cele cu
gradul cel mai ridicat de pericol social - art. 2, 3, 5 si 12 - alaturi de pedeapsa principala este
prevazuta si pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi.
Deosebit dispozitiilor curprinse in art. 75 din Codul penal, s-a instituit, pentru infractiunile cuprinse in
prezenta lege, un regim propriu de agravare a raspunderii penale, fiind considerate circumstante
agravante, potrivit art. 14, urmatoarele imprejurari:
a) persoana care a comis infractiunea indeplinea o functie ce implica exercitiul autoritatii
publice, iar fapta a fost comisa in exercitarea acestei functii;
b) fapta a fost comisa de un cadru medical sau de o persoana care are, potrivit legii, atributii
in lupta impotriva drogurilor;
c) drogurile au fost trimise si livrate, distribuite sau oferite unui minor, unui bolnav psihic, unei
persoane aflate intr-un program terapeutic ori s-au efectuat alte asemenea activitati interzise de
lege cu privire la una dintre aceste persoane ori daca fapta a fost comisa intr-o institutie sau unitate
medicala, de invatamant, militara, loc de detentie, centre de asistenta sociala, de reeducare sau
institutie medical-educativa, locuri in care elevii, studentii si tinerii desfasoara activitati educative,
sportive, sociale orin in apropierea acestora;
d) folosirea minorilor in savarsirea faptelor prevazute la art. 2-11;
e) drogurile au fost amestecate cu alte substante care le-au marit pericolul pentru viata si
integritatea persoanelor.
In cazul circumstantei agravante prevazute la lit. c), referitoare la savarsirea faptelor intr-o institutie
de invatamant ori in locuri in care elevii, studentii si tinerii desfasoara activitati educative, sportive,
sociale sau in apropierea acestora, la maximul special prevazut de lege se poate adauga un spor
care nu poate depasi 5 ani, in cazul inchisorii sau maximul general, in cazul amenzii.
S-a prevazut si masura de siguranta a confiscarii speciale a drogurilor si a altor bunuri care au facut
obiectul infractiunilor prevazute la art. 2 - 1 0 , sau obligarea condamnatului la plata echivalentului
in lei in ipoteza in care acestea nu se mai gasesc. De asemenea, sunt supuse confiscarii: banii,
valorile sau oricare alte bunuri dobandite prin valorificarea drogurilor - art.17.
Legea introduce o cauza de nepedepsire si o cauza de reducere a pedepsei.
Prima cauza - stabilita prin art. 15 - opereaza atunci cand persoana care, mai inainte de a fi
inceputa urmarirea penala, denunta autoritatilor competente participarea sa la o asociatie sau
intelegere in vederea comiterii uneia dintre infractiunile prevazute la art. 2-10, permitand, astfel,
identificarea si tragerea la raspundere penala a celorlalti participanti.
Beneficiaza de reducerea la jumatate a limitelor pedepsei prevazute de lege - in conformitate cu
dispozitiile art. 16 - persoana care a comis una dintre infractiunile prevazute la art. 2-10, iar in timpul
urmaririi penale denunta si faciliteaza identificarea si tragerea la raspundere penala a altor
persoane care au savarsit infractiuni legate de droguri.
Depistarea traficantilor presupune o activitate complexa, organizata minutios si uneori de lunga
durata, in care investigabile si verificarile au o mare importanta.
Pentru depistarea traficului de stupefiante se efectueaza supravegheri si verificari, verificari de
registre, corespondente si evidente financiar contabile, inclusiv cele pe suport informatic, care ar
putea avea legatura directa sau indirecta cu bunurile importate, exportate sau tranzitate pe teritoriul
national. De asemenea, se efectueaza supravegherea si verificarea operativa a cladirilor,
depozitelor, terenurilor, unde ar putea sa se gaseasca stupefiante sau precursori (substante utilizate
frecvent in fabricarea drogurilor).
Pentru depistarea stupefiantelor sunt folosite dispozitive cu raze X, mai ales pentru controlul
bagajelor si a locurilor greu accesibile, ca si aparatura de examinare neutronica.
Pentru interceptarea transporturilor clandestine, autoritatile folosesc tehnica ultrasofisticata, cum ar
fi nave rapide, aparatura de control (radare), avioane AWACS (radar cu raza foarte mare de
scanare) si sateliti.
Pentru identificarea toxicomanilor in mod operativ, pana la efectuarea unei investigatii medico-
legale, trebuie stiut ca:
a) cand se apropie momentul injectarii sau ingerarii, deci nevoia de drog, la toxicomani
apar simptome ca lacrimari, curgeri nazale, dureri, mancarimi, cascaturi, stari de teama, transpiratii,
frisoane, dilatarea pupilelor, irascibilitate, agitatie, nervozitate;
b) toxicomanii aflati sub influenta stupefiantelor sunt somnolenti, apatici, putin
comunicativi, privesc in gol si se izoleaza pentru a gusta placerea stupefiantului.
Activitatea de documentare presupune obtinerea unor informatii, date referitoare la fapta savarsita
si autorul ei pentru ca, pe baza acestora, organele competente sa decida daca este sau nu cazul sa
dispuna inceperea urmaririi penale.
Pentru descoperirea si ridicarea mijloacelor materiale de proba, un rol important il are cercetarea la
locul savarsirii infractiunii.
In cercetarea la fata locului se vor folosi:
truse cu reactivi pentru testarea stupefiantelor;
sonda de control (periscop) pentru verificarea locurilor greu accesibile din
autovehicule;
aparatura necesara radiografierii unor obiecte in care sunt ascunse stupefiante.
In faza statica a cercetarii la fata locului se vor avea in vedere urmatoarelor aspecte: luarea
masurilor de prevenire a intoxicatiilor cu stupefiante si de salvare a eventualelor victime;
fotografierea sau filmarea stupefiantelor, a locurilor unde au fost ascunse; descoperirea obiectelor
corp delict si a urmelor vizibile; efectuarea perchezitiei corporale asupra persoanelor implicate etc.
In faza dinamica a cercetarii la fata locului, trebuie avute in vedere urmatoarele: examinarea
amanuntita de catre medic a persoanelor suspecte ca sunt sub influenta stupefiantelor, in vederea
recoltarii probelor de sange si urina si a luarii masurilor medicale ce se impun; precum si
examinarea imbracamintei, a bagajelor etc.
Pregatirea constatarii infractiunii flagrante. Printre activitatile preliminare constatarii infractiunii
flagrante se inscriu:
a) Stabilirea oportunitatii si necesitatii constatarii infractiunii flagrante,
b) Obtinerea de date referitoare la faptuitor si activitatea sa infractionala;
c) Pregatirea mijloacelor tehnice criminalistice;
d) Stabilirea momentului si a modului de actiune.
Realizarea efectiva a_prinderii in_ flagrant presupune:

a) Identificarea martorilor oculari;

b) Stabilirea activitatii ilicite desfasurate in momentul constatarii;
c) Declinarea calitatii organului judiciar si luarea masurilor pentru intreruperea activitatii
ilicite;
d) Acordarea primului ajutor persoanelor intoxicate;
e) Identificarea faptuitorului.
In anchetarea traficului de stupefiante, printre primele acte de urmarire penala efectuate se afla
perchezitia, alta decat cea realizata in cazul flagrantului.
In asemenea situatii, perchezitia trebuie efectuata cu operativitate, realizandu-se elementul
surpriza, fara insa a se neglija problemele de detaliu.
Momentul efectuarii perchezitiilor trebuie ales cu multa grija, acestea efectuandu-se, de regula,
atunci cand cercetarile ajung in stadiul in care exista convingerea ca se vor putea obtine maximum
de probe.
Examinarea inscrisurilor. Cu ocazia efectuarii perchezitiei, pot fi ridicate si anumite inscrisuri care au
legatura cu fapta cercetata. O problema care trebuie clarificata in acest caz este determinarea
exacta a criteriilor dupa care se stabileste legatura cu fapta, astfel incat sa nu fie intarziate
cercetarile.
Dispunerea de constatari tehnico-stiintifice si expertize. Constatarile tehnico- stiintifice sau
expertizele sunt absolut necesare in cauzele penale referitoare la traficul de stupefiante, ele
constituind principalele modalitati stiintifice de dovedire a existentei stupefiantului.
Ascultarea persoanelor implicate in traficul de droguri. Din perspectiva tacticii criminalistice
ascultarea se va face in functie de situatia concreta a fiecarei persoane implicate. In interogarea
traficantilor sau consumatorilor de stupefiante trebuie sa se stabileasca legaturile dintre sursele de
aprovizionare si destinatia stupefiantelor, urmarindu-se evaluarea volumului traficului ilicit de pe
raza unei regiuni sau zone geografice. Miscarea stupefiantelor presupune deplasarea lor de la locul
de origine sau de producere, spre consumator. Deoarece consumatorii sunt raspanditi in toata
lumea, rezulta ca aria de miscare a stupefiantelor este foarte mare.

CAPITOLUL IV
ASPECTE DE PRACTICA JUDICIARA

I. C.C.J., Secjia penala, decizia nr. 334 din 17 ianuarie 2005

Prin sentinja nr. 784 din 11 iunie 2004, Tribunalul Bucureti, secjia a II-a penala, a condamnat pe
inculpapi D.A., S.C., L.T. i D.B. pentru savarirea infracpunii de trafic de droguri de mare risc
prevazuta in art. 2 alin. (1) i (2) din Legea nr. 143/2000.
Instanda a repnut ca, la 17 septembrie 2003, F.P. a formulat un autodenunj prin care a aratat ca
este consumator de heroina de circa 4 luni, heroina fiind procurata la prejul de 200.000 de lei doza
de la D.A. i asociapi acestuia. In baza autodenunjului, in seara zilei de 17 septembrie 2003,
organele de polipe au pus la dispozijia denun^atorului suma de 8 milioane de lei in bancnote
identificate prin serie, in vederea cumpararii de catre acesta a 5 g de heroina de la inculpatul D.A.
Denunjatorul a contactat telefonic pe inculpatul D.A., care i-a comunicat ca ii poate oferi 40 de doze
de heroina, la prejul total de 8 milioane de lei, oferta acceptata de denunjator. La ora stabilita, la
locul intalnirii au venit inculpapi D.A., D.B. i L.T., iar ulterior i inculpatul S.C., acesta din urma
avand asupra sa cele 40 de doze de heroina, primite anterior de la inculpatul D.A., caruia i le-a
inmanat, acesta la randul sau inmanandu-le inculpatului L.T. In momentul in care inculpatul L.T. se
pregatea sa inmaneze dozele de heroina denun^atorului i sa primeasca banii, organele de polipe
i procurorul au intervenit in vederea imobilizarii inculpaplor.
Prin decizia nr. 572 din 3 august 2004, Curtea de Apel Bucureti, secjia a II-a penala a respins
apelurile inculpaplor cu privire la individualizarea pedepselor. Apelul declarat de procuror, de
asemenea, cu privire la individualizarea pedepselor a fost soluponat separat prin decizia nr. 876 din
18 noiembrie 2004 a Curtii de Apel Bucureti, secjia a II-a penala, fiind respins.
Recursurile declarat de inculpari, intre altele, cu privire la greita incadrare juridica data faptelor,
sunt nefondate.
Din examinarea probelor administrate rezulta ca inculpapi au conlucrat pentru imparprea cantitari
de 5 g de heroina achiziponate in scopul revanzarii, confecponand mai multe doze, iar ulterior i-au
imparpt rolurile in vederea realizarii tranzacpei. Astfel, drogurile au fost transportate la locul intalnirii
de catre inculpatul S.C., care s-a deplasat cu o bicicleta, in scopul de a supraveghea zona, ceilalp
inculpari venind separat cu un autoturism. Inculpatul S.C. a inmanat pachetul cu droguri inculpatului
D.A., care, la randul sau, le-a predat inculpatului L.T., acesta din urma fiind desemnat sa le remita
cumparatorului.
Prin urmare, inculpapi au savarit infracpunea de trafic de droguri de mare risc prevazuta in art. 2
alin. (1) i (2) din Legea nr. 143/2000 in forma coautoratului.
Totodata, apararea in sensul ca neprimind banii, tranzacpa nu a fost finalizata i, ca atare, fapta a
ramas in faza de tentativa, nu poate fi repnuta, intrucat art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000
incrimineaza, intre altele, punerea in vanzare, distribuirea, livrarea cu orice titlu, transportul sau
depnerea drogurilor de risc, modalitap alternative in care se incadreaza faptele savarite de
inculpari.
In consecin^a, recursurile inculpaplor au fost respinse. 5
Fapta inculpatior de a oferi spre vanzare unei persoane mai multe doze de heroina i de a le
transporta ia locul tranzacpei intrunete elementele constitutive ale infrac^iunii de trafic de droguri
de mare risc in forma consumata, iar nu ale tentativei la aceasta infrac^iune, chiar daca tranzacpa
nu a avut loc datorita intervenpei organelor de polipe i a procurorului, intrucat art. 2 alin. (1) i (2)
din Legea nr. 143/2000 incrimineaza, ca modalitat alternative de savarire a infractiunii, i punerea
in vanzare, distribuirea, livrarea cu orice titlu, transportul sau depnerea drogurilor de mare risc.
Infractiunea de trafic de droguri se poate savarsi prin oricare dintre modalitatile alternative ale
elementului material prevazut de art. 2 din legea 143/2000. Aceste modalitati avand caracter
alternativ, este suficient, pentru retinerea savarsirii infractiunii, comiterea oricareia dintre modalitatile
precizate.
Legea nr. 143/2000 nu opereaza cu denumiri marginale de definire a infractiunilor, asa cum
procedeaza legiuitorul in cazul Codului penal. Articolul 2 din lege este considerat de doctrina si
practica a reprezenta infractiunea de trafic de droguri. Totusi, putem constata ca elementul material
indicat de legiuitor nu cuprinde doar acte de comert ilicit cu stupefiante. Ceea ce a atras aceasta
definire implicita a articolului este scopul care intregeste latura obiectiva - acela de a comercializa
substante psihotrope.6
Concluzionam ca, pentru a savarsi infractiunea prevazuta de art. 2 din Legea nr. 143/2000 - in
oricare dintre variantele sale - nu este necesar sa fie executat vreunul din actele materiale ce
presupun exercitarea actelor de comert. Asadar, se considera ca infractiunea este in faza formei
consumate, chiar daca faptuitorii sunt descoperiti detinand droguri in vederea comercializarii, fara
ca tranzactia sa se fi efectuat inca. S-ar putea afirma ca fata de elementul material ce consta in
vanzarea de produse stupefiante, fapta inculpatilor a fost doar o tentativa, fata de celelalte elemente
materiale ca detinerea in vederea comercializarii, insa, de fapt suntem in prezenta unor acte de
executare neechivoce, cu consecinta retinerii infractiunii ca fapt consumat.

5 www.scj.ro

6 R. Mocanu, Infractiuni legate de droguri. Practica judiciara, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2007
 Bibliografie

1. V. Berchesan, C. Pletea, Drogurile si traficantii de droguri, Ed. Paralela 45, Pitesti, 1998

2. A. Boroi, N. Norel, V. Radu - Sultanescu, Infractiuni prevazute de legea nr. 143/2000

privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, Ed. Rosetti, Bucuresti, 2001

3. Ungureanu A., Ciopraga A., Dispoziii penale n legi speciale, vol. I-VII, Editura Lumina
Lex, Bucureti
4. Traian Dima, Traficul i consumul ilicit de stupefiante. Combaterea prin mijloace de
drept penal, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2001