Despre Liturghie

In cadrul Sfintei Liturghii, credinta este manifestata plenar.

Credinta Bisericii si Liturghia au crescut impreuna.

Liturghia este rezultatul manifestarii credintei in rugaciune.

FA 2,42- temei pentru prima Liturghie.

In veacul al doilea, la Sfantul Iustin Martirul si Filosoful, gasim prima descriere a

Liturghiei.

Luca-24, descriere a Liturghiei.

La impartasirea preotilor- se frange si se imparte cel ce se frange si nu se

desparte- formula preluata in sec V, dup finalizarea Sinodului IV ecumenic.
Astfel invatatura de la acest sinod a devenit formula liturgica.

Dupa sinodul de la Efes, au aparut cantarile si rugaciunile in cinstea MD.

Un imn care nu exprima credinta bisericii, este cel mult folclor bisericesc.

Fericiti cei saraci cu duhul (fericiti cei prosti in traducerea de la 1688) vine din
slavonul PRASTOI, care insemna simplu, nepervertit.

Intru una sfanta soborniceasca si apostoleasca... Acel soborniceasca, a fost numit

inainte catolica, dar din grija de a nu se confunda cu biserica catolica, s-a
transformat in soborniceasca. CATOLICA, vine din CATH si OLOS, care inseamna in
comuniune cu intregul. Rezulta de aici ca biserica catolica nu este de fapt
catolica.

PENTRU LICENTA

In sfanta Liturghie, intre cler si popor trebuie sa fie un dialog continuu,

Liturghia are structura dialogala. Dialogul se stabileste si se savarseste
atunci cand preotul rosteste o anume rugaciune iar poporul raspunde
prin amin. Daca preotul savarseste intreaga Liturghie fara credinciosii
care trebuie sa ii raspunda, acea Liturghie nu este valida. Validitatea
este data de Cuvantul in dialog intocmai preluat dupa DIALOGUL DIVIN
dintre cele 3 Persoane Treimice.

Nu se poate vorbi de Liturghia Sfantului Vasile cel Mare sau a Sfantului

Ioan Gura de Aur, ci acestea sunt anaforale formulate de ei care au
excelat in istorie. In vechime, in primele secole, Episcopii aveau
libertatea de a formula Anaforaua, astfel exista o sumedenie (68 in
lumea siriana). Cele care au excelat prin frumusetea poetica sau
teologica, au rezistat in timp si s-au pastrat. Astfel in ortodoxia
rasariteana s-au pastrat aceste 2 anaforale- a Sfantului Vasile si a
Sfantului Ioan
Atunci cand s-a inceput sa se rosteasca rugaciunile in taina, in special
rugaciunile de la Anafora, oamenii nu mai rosteau formulele de credinta
odata cu slujitorul si astfel a aparut SIMBOLUL DE CREDINTA care pana
azi se rosteste de intreaga comunitate in Liturghie, cler si popor. Astfel
oamenii isi marturiseau credinta. De acest lucru s-au folosit si ereticii
deoarece ei introducand un simbol de credinta eronat prin invatatura
lor, reuseau sa introduca in mintea oamenilor invatatura lor. Din acest
motiv si Biserica Ortodoxa a pastrat rostirea Simbolului adevarat de
credinta, pentru ca oamenii sa nu se abata de la dreapta credinta.

Crezul insa, desi are caracter didactic, nu este asezat in partea introductiva a
liturghiei, in cea a catehumenilor din 2 motive:

Tainele instituirii in biserica primara- inainte de botez cu o saptamana(saptamana

patimilor), in ultima etapa a formarii lor, li se incredinta candidatilor la botez
CREZUL. Nu il invatau papagaliceste ci erau facuti responsabili pentru ceea ce
urmau sa primeasca.

Mai apare o intrebare. De ce crezul este pozitionat in acel loc in Sf liturghie.

Inainte de anafora se rosteste crezul. Potrivit consemnarilor SF. Iustin Martirul,

inainte de rostirea crezului are loc sarutarea pacii.

Dupa crez urmeaza anaforaua.

credinta este in acord cu liturghia, iar liturghia confirma credinta- SF IRINEU.

Dupa anafora- pomenirea episcopului se face din 2 motive.

1. El este in acord cu dreapta credinta, aceea rostita inainte de anafora.

Comunitatea raspunde PRE TOTI SI PRE TOATE.
2. Preotii primesc de 3 ori pe an pastorale. Episcopul nu este pazitorul
ortodoxiei ci SINODUL. Episcopul este pazitorul credintei numai ca extensie
a Sinodului. Pastoralele au legatura cu rugaciunea de inaintea impartasirii
Cred Doamne si marturisesc.. cred ca tu ai venit- intruparea (pastorala la
duminica ortodoxiei si la Craciun), sa mantuiesti, dogma soteriologica
manifestata prin inviere ( pastorala la Pasti).