CREATIE DIN NIMIC (A.P.CEHOV) Résigne-toi, mon coeur, dors ton sommeil de brute. Ch. Baudelaire £ __Cehov a murit, de-acum sintem liberi si vorbim despre el. Caci a vorbi despre un artist inseamna a scoate la lumina, a descoperi «tendinta» ascunsa in operele lui si nu intotdeauna este ingaduita efectuarea unei asemenea operatii asupra unui om viu. Pentru ca trebuie sd fi existat o pricina care I-a indem- Nat sd se ascunda, iar aceasta pricina a fost, fireste, important. ‘Mise pare ca mulfi au simtit acest lucru si probabil ci asa se explica partial absenta unui studiu veritabil dedicat lui Cehov, Analizind operele lui, pina de curind, criticii s-au mérginit la nunfarea unor locuri comune si a unor fraze plate. Desigur. jau ca nu procedeazi cum trebuie. ins oricum era mai bine it daca ar fi smuls adevarul de la un om viu. Numai N.K. ailovski a incercat sd se apropie mai mult de izvorul cre- i lui Cehov si, dupa cum se stie, s-a tras indirat speriat si ar dezgustat. Astfel. criticul plecat dintre noi a putut inca o @ sa-si dea scama de caracterul fantastic al asa-numitei teorli a «artei pentru arta». Fiecare artist are o anumita mi- ‘siune, are de indeplinit 0 cauza a vietii sale, cdreia fi pune laLEV SESTOV dispozitie toate fortele de care dispune. Tendinta este ridicola atunci cind intentioneaza sa inlocuiasca talentul, s4 acopere neinzestrarea si lipsa confinutului, cind este adoptata drept profesiune de credinta extrasa din ideile circulante la un anu- mit moment. «Eu apar idealurile. asa cd toti trebuie sa fie de partea mea» — iata una dintre pretentiile care se enun{a mereu in literatura. Pare-se ca si celebra polemica privitoare la arta liberi s-a bazat doar pe sensul ambiguu al cuvintului «ten- dinté». asa cum a fost utilizat el de catre adversarii de idei Unii voiau s& creada ca nobletea genului literar il salveaz4 pe scriitor, alfii se temeau ca tendinfa ii va aservi unor misiuni straine, Fireste cA ambele parti se agitau in van : niciodata ideile prefabricate nu vor spori talentul unui mediocru si, dimpotriva, un scriitor original se va dedica proprici sale mi- siuni, cu orice pret. Cchov si-a avut propria lui misiune, desi unii critici ]-au prezentat ca flind in serviciul artei pure si chiar l-au asemuit cu o pasaricd zburind fara grija pe sub nori. Ca si-irezum in doua cuvinte tendinta. voi spune despre Cehov ci a fost cintareful disperarii, Tenace, posomorit, monoton, de-a lungul a aproape douazeci si cinci de ani de activitate literara, Cehova avut o singura indeletnicire : cu toate mijloaccle posi- bile, a ucis speran{ele omenesti. Dupa parerea mea, in accasta const esenta creatici sale. Pind acum s-a vorbit foarte putin despre aceasta problema, cci, in limbaj obisnuit, fapta lui Cehov se numeste crima gi trebuie pedepsita cu toata asprimca. Dar cum sa pedepsesti un om atit de talentat ? Nici chiar Mihailovski, care de atitea ori si-a aratat asprimea necru- {atoare, nu a indraznit sa ridice mina asupra lui Cehoy. El si-a tot prevenit cititorii, vorbindu-le de «scintcile ostile» pe care le-a surprins in ochii lui Cehoy. Dar nu a mers mai departe : marele talent al lui Cehov l-a mituit in cele din urma pe severul si rigurosul critic. De altfel, poate ca sentinfa relativ ingadu- itoare rostita de Mihailovski va fi fost influentata gi de propria sa situatie literara. Treizeci de ani in sir tindra gencratic |-a tot 20INCEPUTURI $I SFIRSITURI ascultat, considerind lege cuvintul su. insa mai apoi tofi s-au plictisit sa repete la nesfirsit : Aristid este drept, Aristid are dreptate. Tinara generatie a inceput si doreasca sa traiasca si si vorbeasca in felul ei si, in cele din urma, batrinul magistru a fost ostracizat. In literatura exista acelasi obicei ca si in Tara de Foc : crescind, tinerii fi ucid pe batrini si fi manincd. Miha- jlovski s-a tot straduit sa se apere, dar spre sfirsit nu mai simfea acea tarie a convingerii data de constiinta propriului adevar. jn sinea sa, el pare sa fi simtit cd tinerii au dreptate — firegte, nu in sensul cA tinerii stiau adevarul : ce adevar sa cunoasca uce- nicii materialismului economic ?!, ci in sensul cd erau tineri $i aveau toata viata inainte. Un astru ascendent lumineazi in- totdeauna mai viu decit unul descendent, iar batrinii trebuie si se predea de bunavoie celor tineri care se pregatesc sa-i ma- nince. Mihailoyski, o repet, a simtit acest lucru care, poate, i-a subminat fosta tarie convingatoare a argumentelor. Este ade- varat ca cl, precum mama goctheenei Gretchen, se sfatuia intotdeauna cu duhoynicul inainte de a primi darurile bogate care i se ofereau din intimplare. $i darul primit de la Cehov i 1-a aratat pastorului, care l-a banuit de ceva si s-a dezis de el, jnsa Mihailovski nu a mai avut curajul si mearga impotriva curentului opinici publice. Tinara generatie pretuia la Cehov talentul, marele talent, si era clar cd nu va renunta la el. Ce-i mai raminea de facut lui Mihailovski ? A incercat, cum am mai spus, s4 ne previna. Dar nimeni nu I-a ascultat si Cchov a devenit unul dintre cei mai indragiti scriitori rusi. Insa dreptul Aristid a avut dreptate si de data aceasta, asa cum a avut dreptate prevenindu-ne asupra lui Dostoievski : acum, cind Cchov nu mai este, putem vorbi despre toate aces- tea. Luati povestirile lui Cehov separat sau, mai bine, pe toate la un loc : priviti-l cum lucreazi. Sti mereu in ambuscada lui, pindind si amenintind sperantele omenesti. $i fiti siguri cd nu-i Va scapa nici una, toate-si vor gasi sfirsitul pe care li l-a harazit el. Arta. stiinfa, iubirea. inspiratia, idealurile, viitorul - n-aveti 21LEV SESTOV decit sA treceti in revist{ toate cuvintele cu care omenirea | contemporana sau trecuta s-a consolat si s-a amuzat, deci toate acestea, in clipa in care Cehov se atinge de ele, isi pierd stra. lucirea, se vestejesc si mor. Chiar si Cehov, sub ochii nostri, si-a pierdut stralucirea, s-a vestejit sia murit. vie raminind in — el numai aceastA art uimitoare ca, numai printr-o atingere. printr-o suflare sau printr-o privire, sa poata ucide tot ceca ce Je da oamenilor viafi si mindrie. Mai mult chiar, el gi-a per- fectionat mereu aceasta arta sia ajuns pina la un grad de virtu- ozitate nici macar visat de contemporanii sai din literatura europeana. Fara nici o ezitare. acestia jl pun mai presus de Maupassant. Maupassant a trebuit adescori si faca eforturi pentru ao scoate la capat cu victima sa. Foarte adesea victima reusea si scape de Maupassant, sifonata si schilodita cei drept, dar vic. Ins4 in miinile lui Cehov totul igi gsea moartea. Desi este un lucru cunoscut de toti. trebuie sa amintesc faptul ca Cehov din primele sale opere nu seamana deloc cu acel Cehov cu care ne-am obisnuit in ultimii ani. Tinarul Cchov e vesel, lipsit de griji si chiar cd seamani cu 0 pasdruica zburind pe sub nori. Lucrarile si le tipareste in reviste umoristice. Dar prin 1888-1889. pe cind nu avea mai mult de 27-28 de ani. ii apar doua lucrari : povestirea O istorie uritd si drama Ivanov. care pun deja bazele noii sale opere. Cu siguranta, in fiinta lui s-a produs 0 criza subila si brusca, o crizd care a trecut direct in scricrile lui. Nu avem o biografie temeinica a lui Cehov si. probabil. nici n-o s-o avem vreodata. caci nu exist biografii temeinice (cu, in orice caz, nu pot numi nici una). De regula, in biografii se povestesc atitea lucruri, incit afli orice. in afara de ccea ce este cu adevarat important. Poate ca intr-un tirziu sc 2INCEPUTURI $I SFIRSITURI ‘ya lamuri pina la cele mai mici amanunte la ce croitor isi facea Cehov costumele, dar in mod sigur nu vom afla niciodata ce anume s-a intimplat cu Cehov in intervalul dintre terminarea ovestirii Stepa si aparitia primei sale drame. Jar dacd vrem si aflam, trebuie sane bizuim pe operele sale si pe propria noastra intuitic. Jvanov si O istorie urite mi se par a fi lucrurile cu carac- terul autobiografic cel mai evident. Aproape ficcare rind al lor plinge si este greu de presupus ca un om poate plinge astfel doar privind la durerca altuia. Se vede ca este o durere noua, neasteptata, ca picat4 din cer. Durerea este, va fi totdeauna, $i omul nu stie cum sa scape de ea. in Ivanov personajul principal se asemuieste singur cu un muncitor zdruncinat de truda. Cred ca nu gresim presupunind ca accastA comparatie este valabila si pentru autorul dramei. Cehov ¢ zdruncinat, nu mai incape nici o indoiala. $i nu |-a zdruncinat munca grea, mareafd, nu |-a sleit cine stie ce fapta sublima, mai presus de puterile lui, ci pur si simplu |-a zdrun- cinat un fleac, o intimplare marunta : s-a impiedicat, a alunecat sia cazut. A fost suficienta o intimplare absurda, prosteasca, aproape insesizabila si s-a terminat cu Cehov cel de alta data, yesel si bucuros, s-a terminat cu povestirile comice pentru «Budil’nik», riminind doar un om posac, mohorit, un «cri- minal» ale carui cuvinte fi sperie chiar si pe oamenii care au trecut prin multe la viata lor. Daca dorim. putem scapa usor si de Cehov, si de creatia lui. Limba noastra contine doud cuvinte fermecate : «patolo- gic» si confratele acestuia, «anormal». Adica, daca el, Cehov, a fost zdruncinat, avem dreptul absolut legal, oferit de stiinta side toate traditiile. si nu-i mai acordam nici o atentie, mai ales ca el a murit si nu mai poate fi jignit de lipsa noastra de consideratic. Asta insa numai daca vrem sa scipam de Cehov. Dar daca, din cine stic ce pricina, nu resimtim 0 asemenea dorinta, cuvintele «anormal» si «patologic» nu vor avea nici 23LEV SESTOV un impact asupra noastra. Poate vom merge mai departe $i vom incerca sa aflam in framintarile lui Cehovcriteriul adevarurilor cclor mai ferme gi al premiselor cunoasterii noastre. Alta cale nu avem : ori il respingem pe Cehov, ori ti devenim complici. In O istorie urita eroul este un profesor batrin ; in Ivanov acesta este un tinar mosier. $i totusi ambele opere au acecasi tema. Profesorul a fost zdruncinat de ceva si, prin aceasta, s-a rupt de viata sa din trecut gi de posibilitatea de a actiona in interesul oamenilor : Ivanov a fost si el zdruncinat si a devenit ‘un om inutil, de prisos. Daca viata ar fi astfel construita, incit odata cu pierderea sanatatii si puterilor, ar veni si moartea, batrinul profesor gi tindrul Ivanov nu ar mai fi putut trai nici un ceas. $i un orb ar vedea ca amindoi sint distrusi si nu mai sint buni pentru viata. Dar din pricini neclare pentru noi natura cea inteleapta nu s-a ingrijit de asemenea coincidenfe : mereu omul continua sd traiasca, desi si-a pierdut cu totul capacitatea de a lua de la viata ceea ce ¢ pentru noi esenta si sensul ei. Un fapt si mai uimitor incd : omul zdrobit pierde totul, in afara capacitatii de a-si constientiza si simti propria situatie. Dacia yrefi, in asemenea cazuri, potentele gindirii se rafineazi, se ascut, iau proportii colosale. Adeseori un om mediocru, banal. nimerind in situatia exceptionala a lui Ivanov sau a batrinului profesor, devine de nerecunoscut. Capata semne de inzestrare, de talent, chiar de genialitate. Nietzsche a pus cindva urma- toarca intrebare : oare asinul poate fi tragic ? Nu ne-a dat nici un raspuns la accasta intrebare. insa in locul lui a raspuns contele Tolstoi in Moartea lui Ivan Ilici. Dupa cum se vede din descricrea vietii pe care i-a facut-o Tolstoi, Ivan Ilici este onatura mediocra. obignuita, una dintre acelea care-si parcurg drumul evitind tot ce este greu si problematic. ingrijindu-sc doar de linistea si placerea vietuirii lor pe pamint. Dar iata ca, la simpla adicre de gheata a tragedici. a devenit alt om. Ivan Ilici gi ultimele sale zile ne captiveaza la fel de puternic ca si istoria lui Socrate sau a lui Pascal. 24iNCEPUTURI SI SFIRSITURIL _ Trebuie sé remarc tanta — c4, in opera sa, Cehov s-a aflat sub influenta lui i, mai ales sub cca a ultimelor sale opere. Observatia ‘este important’ in sensul c& astfel o parte din «vina» lui Cehov 5 asupra celui mai mare scriitor al Rusiei. Mi se pare ca, ‘daci nu ar fi existat Moartea lui Ivan Ilici, nu ar fi existat nici 0 istorie uritd, nici Ivanov, dup& cum nu ar fi existat nici multe alte excelente scrieri cehoviene. Totusi, aceasta nu in- amni deloc ca scriitorul Cchov ar fi imprumutat macar un vint de la marele sau inaintas. Cehov a avut suficient mate- rial riu si, in aceasta privinta, nu avea nevoie de ajutor. ins& este destul de putin probabil cd tinarul scriitor ar fi indraz~ nit si ias4 in fata cititorilor, pe riscul sau, cu acele idei care alc&tuiesc continutul Istoriei urite. Cind scria Moartea lui Ivan Ilici, Tolstoi avea in spate Reizboi si pace, Ana Karenina, avea deci reputatia solid de artist de prima marime. Cehov nu era decit un tinar al cdrui bagaj literar se reducea la citeva zeci de povostiri marunte, g4zduite in paginile unor periodice putin cunoscute gi ncinfluente. Dac4 Tolstoi nu i-ar fi deschis dru- mul, daca Tolstoi, prin exemplul sau, nu ar fi demonstrat ci literaturii i se permite si spuna adevarul, s4 spuna orice, pro- babil c& si Cchov ar fi fost nevoit sa ezite indelung inainte dea tisca o spovedanic publica, chiar si sub forma unor povestiri. Dar si dupa Tolstoi ce lupta grea a trebuit Cehov sa ducd impotriva opinici publice ! «La ce bun isi scric povestirile gi dramele lui ingrozitoare ?», sc intrebau cu totii. «De ce seriito~ tul alege in mod sistematic pentru eroii sai asemenea situafii, din care nu exista si nici nu poate exista absolut nici 0 iesire ? Ce-i putem spune batrinului profesor gi fiicei sale adoptive, Katia, ca raspuns la interminabilele lor vaicareli ?» De fapt, exista ceva de spus : din vechime, in literatura este adunata o Tezerva mare si variata de felurite idei comune si conceptii metafizice sau pozitiviste, de care profesorii isi aduc aminte ori de cite ori incep s& se faci auzite glasuri prea exigente si 25J LEV SESTOV ' prea alarmante. Problema este ins ca, in calitate de scriitor gj | om cultivat, Cehov a respins cu anticipatie toate consolirile | posibile, metafizice si pozitive. Nici chiar la Tolstoi (care nici el n-a prea finut la mare pret sistemele filozofice) nu vei intilni atit de explicit dispretul pe care Cehov il arata feluritelor conceptii despre lume. El stie foarte bine ca toate conceptiile se cade a fi'stimate gi pretuite, iar incapacitatea dea se inchina in fata a ceea ce oamenii culfi considera drept lucruri sfinte, insusi Cehov si-o taxcaza drept defect personal, cu care trebuie luptat din toate puterile. $i lupta cu acest defect. insa fara rezultat. Pe masura ce inainteaza in virsta, nu numai ca aceasta lupta nu duce la nimic ci, dimpotriva, autoritatea cuvintelor mari asupra lui scade, in pofida propriei lui ratiuni si vointe constiente. Spre sfirsit se elibereazd cu totul de orice idei sit chiar isi pierde imaginea legaturii care exista intre evenimen- | tele ce se intimpla in viata noastra. In aceasta consté cea mai originala particularitate a creatiei sale. Anticipind pufin. ma voi referi aici la comedia Pescdrusul in care, contrar tuturor principiilor literare, fundamentul actiunii nu este dat de dez- voltarea logica a pasiunilor, nici de legatura inevitabila dintre anterioritate si posterioritate, ci de intimplarea nuda. demon- strativ neacoperita de nimic. Uneori, citind drama, {i se pare cA ai in fata un numar de ziar cu o serie infinita de faits divers, ingramAadite uncle intr-altcle, fara nici o ordine si fara nici un plan chibzuit de la bun inceput. In tot si in toate domneste intimplarea autocrata, care acum, cutezdtoare. igi arunca pro- vocarea spre toate conceptiile despre lume. Spun, deci. ca in aceasta consta cea mai mare originalitate a lui Cehov si -— groaznic ! - aceasta este si sursa calvarului sau. Originalitatea nu a dorit-o. a facut eforturi supraomenesti ca si fic ca toli. dar ce ti-e scris in frunte ti-c pus ! Cifi oameni. citi scriitori mai ales fac tot posibilul ca si nu semene cu nimeni si tot nu pot evita sablonul. iar Cehov. in pofida proprici sale vointe. a devenit original ! Cu siguranta. conditia originalitatii nu este 26INCEPUTURI SI SFIRSITURI disponibilitatea de a enunta, cu orice pret, judecati neplaicute. Chiar si ideea cca mai noua si mai indrazneata poate fi, si adeseori chiar este, triviala si plicticoas4. Ca sa devii original. ‘nu trebuie si nascocesti 0 idee, ci si svirsesti o fapta dificila gi dureroasa. $i intrucit oamenii fug de munca si suferinte, de regula ceca ce este intr-adevar nou in om se naste impotriva ‘voin{ei lui. tl «Nu se poate sa te impaci cu faptul implinit, s4 nu te impaci, jarasi nu se poate. iar cale de mijloc nu exista». in asemenca conditii, este imposibil «de actionat», deci, nu-ti mai ramine ‘decit si cazi la pamint, sd tipi si si te izbesti cu capul de dusumea». Asa vorbeste Cchov despre unul din eroii sai, insa tot asa ar fi putut si ne vorbeasca despre fiecare din ci, fra exceptic. Prin grija autorului, personajele sint puse intr-o ase- menea situafic, incit nu le mai ramine altceva de facut decit s4 se prabuseasca la pamint si si dea cu capul de pereti. Cu o tenacitate ciudati si misterioasa, ei refuzi toate mijloaccle acceptabile de salvare. Nikolai Stepanovici, batrinul profesor (O istorie uritd) ar fi putut incerca sa uite sau sa se consoleze cu amintiri din trecut. Ins amintirile nu fac decit s4-] enerveze. A fost un savant eminent si acum nu mai are nici un spor la lucru. Altadata putea tine auditoriul cu atentia incordata doua ceasuri la rind. acum nu-l mai poate fine nici un sfert de ora. A avut prieteni si camarazi. si-a iubit clevii si secundantii. sotia. copii. acum nu-! mai intereseazA nimeni. Dacd oamenii inca fi mai trezesc oarece sim{aminte, acestea sint numai urd, ciuda si invidie. Trebuie si recunoasca in sinea sa aceste lucruri si o face cu acea sinceritate care, cine stic de ce, si cine stie de unde. a venit si inlocuiasca arta lui de altadata specifica tuturor oamenilor inteligenti si normali, arta de a vedea si spune doar ‘ceea ce contribuie la instaurarea unor relatii buneintre oameni 27LEV SESTOV gia unor stari de spirit sinatoase. Tot ce gindeste el acum, tot ce vede nu face decit s4 otraveasca, lui si altora, acele bucurii mérunte, datorita cérora viata omului ¢ frumoasa. Simte cu acea claritate, pe care n-a atins-o niciodata in cele mai bune zile gi ore ale investigatiilor stiintifice, simte, deci, cd a ajuns criminal fara sa fi infiptuit vreo crima. Tot ce facea inainte era bine, necesar, util. Va povesteste despre trecut si vedeti ci jntotdeauna a avut dreptate si c4 putea s-i permita celui mai nemilos dintre judecatori sa vina la el si ziua si noaptea, ca sa-i verifice nu numai faptele. ci si gindurile. Recunoaste sincer ca ¢ fesut pe de-a-ntregul din invidie si ura. «Cel mai bun si cel mai sfint dintre drepturile pe care le au regii este dreptul de a grafia. Si eu intotdeauna m-am simtit rege, am fost ingaduitor, tot timpul am fost gata sa iert in dreapta si-n stinga... Insi acum nu mai sint rege. In minte mi se intimpla ceva ce li se potriveste doar sclavilor : zi si noapte, prin minte imi ratacesc ginduri crude si-n suflet mi s-au cuibarit sentimente pe care nu Ic-am mai stiut. Urasc, ma indignez, ma revolt si mi-c teama. Sint prea sever, prea aspru, prea iritant, rauvoitor si binuitor... Ce inseamna toate acestea ? Daca schimbarea convingerilor mi-a provocat noi ginduri si sentimente, de unde vine schim- barea aceasta ? Oare lumea s-a inrdit si cu am devenit mai bun, sau poate cA altadata cu cram orb si indiferent ? Insa daca aceasta schimbare sc datoreste degradarii fortelor mele fizice si psihice (caci sint bolnav si zi de zi scad in greutate), atunci sint intr-o situatic vrednica de plins : inseamna ca noile mele ginduri nu sint normale, nu sint sanatoase, inseamna ci trebuie si ma musinez de ele gi si le consider neinsemnate...» Accasta este intrebarea pe care si-o pune batrinul profesor pe patul mortii. iar Cehoy se intreaba si el : Cum e mai bine ? Sa fii rege. sau o «broasca riioasd». invidioasd, rea (cum se autodenumeste profesorul in alt loc) ? Nimic de zis, intrebarca este cit se poate de originald. Din cuvintele citate mai sus 28INCEPUTURI §1 SFIRSITURI simtifi cit l-a costat pe Cehov originalitatea si cit de bucuros ar ‘fi fost ca, in clipa cind si-a lamurit siesi «nou» punct de vedere, sa le facd vint tuturor ideilor sale originale si sa capete in schimb obisnuita, banala insusire a bundvointei. El, profeso- ul, nu mai are nici o indoiald : modul in care gindeste este Jamentabil, respingator, tusinos. Starile sale sufletesti il dez- st, asa cum este dezgustat si de infatisarea pe care gsi-o descrie in felul urmator : «sint un om de 62 de ani, chel, cu -protezé in gura si cu un tic nevindecabil. Pe cit mi-e numele de stralucitor si frumos, pe atit de stearsa si slut e propria-mi -persoana, Capul si miinile imi tremura de slabiciune ; gitul, _precum al unei eroine turghenievene. imi seaman4 cu griful ‘unui contrabas, picptul imi este scofilcit, spinarca ingusta. Cind yorbese sau citesc, gura mi se strimba intr-o parte ; cind zimbese, fata mi-o napadesc zbircituri batrinesti, cadaveric». Arata bine, nu ? $i dispozitia sufleteasca ii e grozava, nu-i asa ? Privind la un asemenea monstru, chiar si omul cel mai bun si mai milos ar fi incercat de o pomire cruda : sd ucida mai iute, si nimiceasca aceasta bestic lamentabila si dezgus- tatoare sau, daca legile in vigoare nu permit masuri atit de radicale, macar si o ascunda undeva departe de ochii lumii. in yreo inchisoare, in vreun spital sau in vreo casi de nebuni (acestea fiind tehnici de lupta permise nu numai de legislatic, ci, dacé nu ma insel, si de morala etema). Insa deodaté va izbiti de o yarianta speciala de rezistenta. Pentru a lupta cu temmnicerii, calaii, sanitarii si moralistii, batrinul profesor nu ‘mai are putere. I-ar putea trinti si un copil. Stic cd nici persua- siunea si rugamintile nu-i vor fi de folos. Asa cd apeleaza la un mijloc disperat : cu voce infricosaitoare, salbatica, sfisietoare. ‘incepe sa-si clameze in gura mare niste drepturi. «Vreau sa ‘Strig cit pot de tare ci. un om celebru ca mine a fost condamnat de destin la pedeapsa cu moartea, ca peste vreo jumatate de an, aici, in amfiteatru, altcineva isi va da aere de stapin, Vreau si ‘tip ci am fost otravit ; ginduri noi, altddata nestiute, mi-au 29LEV SESTOV ottavit ultimele zile din viata si, ca nigte moschite, continua sa-si intepe.creierul. $i-n acest timp, situatia in care ma afly mi se pare atit de ingrozitoare. incit vreau ca toti cei care ma. asculta si se inspdiminte, sa sara de la locurile lor gi sa se repeada spre usa tipind disperati, cuprinsi de panicd». Putin probabil ca argumentele profesorului sa ajunga in inima cuiva ; de altfel ma indoiesc ca in cuvintele citate existé vreun argu- ment. Insi geamatul acesta infiordtor, neomenesc ! Incercati si vizualizati imaginea respectiva : un batrin chel, diform, cu miinile tremurinde, cu gura schimonosita, cu gitul uscat, cu ochii innebuniti de groazi. se tavaleste ca o fiara prin {arin si ne implora, ne implora, ne implora !... Ce vrea ? Viata i-a fost lunga, intercsanta si nu i-a mai rimas decit sa-i puna capat in mod elegant. cit se poate de blind, calm si solemn, luindu-si ramas bun de la existenta sa paminteasca. Insa el tuna si ful- gera. mai cd nu cheamé la judecata intregul univers si se agata convulsiv de ultimele zile care i-au mai ramas. Dar Cehov ? Ce face Cehov ? In loc sa treaca indiferent pe alaturi. ii ia apararea acestei monstruoase creaturi, dedica zeci de pagini «drairilor sufletesti» ale acesteia si, incetul cu incetul, izbuteste s&-l aduca pe cititor intr-o asemenea stare. incit, in locul i mentului firesc si explicabil de indignare, sa simta i simpatii inutile si primejdioase fata de o existenta aflata in pragul descompunerii si putrefactici. Caci fiecare vede cu ochii lui: profesorul nu mai poate fi ajutat. $i daca nu poate fi ajutat, trebuie dat uitarii - iata adevarul cel mai banal cu putinta. Cc folos, ce sens poate avea accasta nesfirsita descriere — (contele Tolstoi ar fi spus «zugravire») aagoniei insuportabile — care, implacabil, va avea moartea drept final ? Daca «noile» ginduri si sentimente ale profesorului ar fi stralucit de frumusete, noblete, abnegatic, atunci ar fi fost cu totul altceva : cititorul ar fi putut invafa ceva. Insi, dupa cum — se poate vedea din povestirea lui Cchov, ginduri de asemenca 30iNCEPUTURI $I SFIRSITURI _OOOOe——ere calitate eroul a avut mai inainte. Acum, odata cu inceputul polii, in sufletul lui si-a facut loc dezgustul invincibil fata de tot ceca ce macar de departe seamani a sentiment superior. Cind fiica adoptiva. Katia, ii cere sfatul, el - mare savant, rictenul lui Pirogov, Kavelin si Nekrasov, care a educat atitea eneratii tinere — nu stic ce sa-i raspunda. Isi plimba prin minte fel de fel de cuvinte frumoase, dar zadamice, cici cuvintelenu mai au sens pentru el. Ce sd-i raspund ?, se intreaba. «E usor de spus : munceste, sau imparte-ti averea sdracilor, sau cu- noaste-te pe tine insati ; insa, tocmai pentru ca toate acestea int usor de spus, iata ca nu stiu ce si-i raspund». Prin grija lui Cchov. Katia, o femeie tinara, sanatoasa si frumoasa, a cazut, ca siprofesorul, intr-o capcana de soareci, din care fortele tale omenesti nu te pot ajuta s& scapi. $i din clipa cind ca isi da seama ca se afla intr-o situatie fara iesire, a si cistigat intreaga simpatie a autorului. Cit timp omul are ceva de facut. cit timp jl mai asteapta ceva in vitor, Cchov nu-i acorda nici o atentie. Daca il descrie, de obicci 0 face in graba si cu ironic neglijenta. insa cind se incurca, da, cind se incurca atit de tare, incit nu mai ai cum sa-l descurci, atunci Cchov incepe sd se invioreze. Atunci da la iveala culori, energie, forte creatoare, inspiratic. Aici igi afl, poate, explicafia secretul indiferentismului sau politic. Cu toata suspiciunea sa fata de proiectele unui viitor mai bun, Cehoy, ca si Dostoievski, nu pare intru totul convins de impotenta reformelor sociale si a stiintei. Oricit ar fi de dificila problema sociala. ea poate fi totusi rezolvata, Poate ca oamenilor le-o fi sortit ca, intr-un tirziu, sa se aseze bine pe pamint, astfel incit sa traiasca gi si moara fara suferinta, poate cA acesta este idealul suprem al omenirii : poate c& autorii de tratate masive privitoare la progres presimt. intuicsc ceva. $i tocmai de aceasta idcile ii sint cu totul straine lui Cchov. Mai intii instinctiv, apoi constient, el s-a simfit atras de problemele irezolvabile in esenta lor, de felul celei zugravite in O istorie urite : sint de fata neputinta, invaliditatea, moartca implacabila ¢ SiLEV SESTOV la citiva pasi si nu exista nici cea mai mica speranfa ca lucruril se vor schimba. Asemenea atractie. indiferent daca este in. stinctiva sau constienta, contrazice in mod evident judecata gj voinfa normal. Insa de la Cehov, de la acest om zdruncinat, nici nu avem a astepta altceva. Fiecare stie sau a auzit cite ceva despre disperare. La tot pasul, sub ochii nostri se petreg tragedii ingrozitoare. insuportabile si daca, dupa exemplul lui Nikolai Stepanovici, fiecare muribund ar face atita caz de propriul sfirsit, viata ne-ar fi un adevarat infer : Nikolai Stepanovici n-ar trebui sa-si strige chinurile in gura mare, ci sa se ingrijeasca de oameni, sa-i tulbure cit mai putin. Iar Cehoy ar fi trebuit si-] ajute in aceasta chestiune de onoare, Parca putine istorii plicticoase sint pe lume ! Nici nu le mai poti da de capat ! $i mai ales istoriile de felul celei pe care ne-o povesteste Cehoy ar trebui ascunse, cu eforturi speciale, cit mai departe de privirile omenesti. Caci avem a face cu descom- punerea unui organism viu. Ce i-am spune unui om care s-ar impotrivi ca trupurile sa fic redate {arinii, care s-ar apuca s4 scormoneasca gi si scoata din pamint cadavrele descompuse si putrede, motivind sau, mai bine zis, pretextind, ca acestea sint cadavrele unor oameni dragi lui. celebri. vestiti, geniali ?! O asemenea ocupatic, intr-un spirit normal $i sandtos. n-ar pro- voca decit dezgust si spaima. In vechime, vrajitorii, samanii, magii, dupa marturia credintelor populare, isi facea de lucru cu morfii si, in accasta ocupatie ingrozitoare, gaseau ceva ce semana sau chiar era o placere veritabila. Insd acestia, de regula, se ascundeau de oameni, se duccau in paduri si in pesteri, in pustiuri si munti, pentru ca. in singuratate, sa sc dedice poftelor lor nefiresti. $i daca aceste practici erau desco- perite din intimplare, oamenii sanatosi ii ardeau pe rug, ti spinzurau, fi schingiuiau. Ccea ce se numeste rau, forma cea mai rea de rau, a provenit intotdeauna de la interesul si atractia pentru lesuri. Omul icrta toate crimele = cruzimea, siluirca, omorul — dar niciodata nu a iertat iubirea dezinteresata a mortii. 32INCEPUTURI $1 SFIRSITURI cdutarea tainei mortii. in aceasta privinta, contemporaneitatea noastra lipsita de prejudecaji nu s-a indepdrtat prea mult de Evul Mediu. Diferenta consta, poate, doar in faptul cA noi, ocupati fiind cu chestiuni practice, am pierdut simtul natural al raului si binelui. Chiar sintem teoretic convinsi ca, intimpul nostru, nu mai exist si nici nu mai pot exista vrajitori si magi. Siguranfa si nepdsarea noastra au ajuns in aceasta directie atit de departe. incit chiar si in Dostoievski nu am vazut decit un artist si un publicist si am polemizat scrios cu el daca poporul tus are nevoie de vergi sau daca trebuic sau nu trebuic sa cucerim Constantinopolul. Numai Mihailovski a banuit vag ceva atunci cind pe autorul Fratilor Karamazov |-a numit cautator de comori. Spun cd a banuit vag, deoarece mi se pare ca raposatul critic a facut accasta observafie cumva alegoric, intr-un ton mai degraba de gluma. ins nici unul dintre criticii lui Dostoicvski nu a rostit, nici din intimplare, vreun cuvint mai potrivit. $i Cchov a fost cAutator de comori, mag. vrajitor, saman. Prin aceasta sc explica pasiunca lui neobisnuité pentru moarte, descompunerc, putrefactie, pentru disperare. Bineinteles, nu numai Cehov si-a ales moartea ca subiect al operelor sale. Insi problema nu este subicctul, ci modul cum este tratat acest subiect. Cehov intelege acest lucru : «In toate gindurile. scntimentele si notiunile. pe care mi le alcatuiesc despre toate — ne povestestc el — nu exista ceva comun, care si loge totul intr-un intreg. Fiecare sentiment si ficcare gind tra- ies separat in mine si in toate parcrile mele asupra stiintei, literaturii, asupra clevilor, chiar in toate tablourile pe care le Zugraveste imaginatia mca, nici analistul cel mai abil nu va asi ceea ce se numeste idee comund, Dumnezeu al unui om iu. $i daca accasta nu cxista, inscamna cA nu exista nimic. In le unci asemenea saracii, ar fi de-ajuns o boala serioasa, 9 spaima de moarte, o influent a circumstantelor sau a oame- nilor pentru ca tot ceca ce altadata luam drept conceptic despre 33LEY SESTOV lume, vizind ii inea sensul si bucuria vietii mele, si se rastoame cu josul in sus si si se transforme in praf si pulbere». in cuvintele de mai sus este exprimata una dintre cele mai «noi idei ale lui Cehov. care ii si defineste toata creatia ulterioara, Este exprimata sub forma modesta a pocaintei : omul igi recu- noaste incapacitatea de a-si subordona gindurile unci idei supe- rioare $i in aceasta incapacitate isi vede slabiciunea. Nici n-ar fi fost nevoic de mai mult pentru ca. macar cit de cit. si mai indepartam de cl tunetele criticii si judecata opiniei publice. CAci ii iertam bucurosi pe pacatosii care se cdiesc ! Dar este vorba de o ingaduin{a absolut gratuita : nu este suficient sa recunosti ca esti vinovat pentru ca sa-ti ispasesti vina. Ce sens are faptul ci. A.P.Cehov si-a turnat cenusa in cap si a recunos- cut public cd este «vinovat», atita timp cit a ramas neschimbat in forul lui interior ? Daca atunci cind ideea comuna a numit-o Dumnezeu (ce-i drept, cu litera mica), nu a facut nimic pentru ea. in vorbe il tamiiazi pe «Dumnezeu», iar cu fapta il bla- meaza. Inainte, pina la boala, «conceptia» ii aducea bucuric, acum s-a ales praful si pulberca din ca ! N-ar fi firesc oare si ne punem intrebarea : i-o fi adus vreodata bucurie «concep- tia» ? Poate ca bucuriile vor fi avut o sursa proprie, autonoma : iar conceptia va fi fost asa. ca un general invitat la nunta. numai de dragul fastului exterior. neavind de fapt nici un rol esential ? Cchov ne povesteste pe indelete ce bucurii ii aduceau lucrarile stiintifice, munca sa cu clevii, familia, un prinz bun si asa mai departe. La toate acestea se adauga $i prezenta con- ceptici dimpreuna cu ideca, care nu numai ca nu-l deranja. ci chiar parca ii infrumuscta viata. Asa cd parca de dragul idcii muncesti, iti faci o familic. prinzesti. Iar acum cind, de dragul ideii, esti nevoit s4 stai degeaba, sa te chinuiesti, sd nu dormi — noptile, sa inghifi cu scirba dumicati dezgustatori, uite csi conceptia a ajuns praf si pulbere ! Prin urmare, conceptia merge cu prinzul, merge si prinzul fara conceptie (nici nu-i nevoie s-o mai demonstram). iar conceptia an und fiir sich 34 |INCEPUTURI $I SFIRSITURI n-are nici un pret... Aceasta este esen{a cuvintelor mai sus citate de Cehov. Recunoaste cu groaza prezenta, in cugetul lui, ‘qunei asemenea «nob» idei. I se pare ci numai el singur este un ‘omatit de slab si de nimic, cd tuturor celorlalti nici mincare nu Je mai trebuic, daca le dai idei si conceptii... Si chiar ca la asemenca concluzii se ajunge cind se da crezare la tot ce poves- tesc oamenii prin carfi... In fel si chip, Cchov se autoflageleaza, se cazneste si se chinuieste, dar cu asta nu schimba nimic. Ba mai rau. Concepiiile si idcile, fafa de care mulfi au o atitudine destul de indiferentd — aceste lucruri nevinovate nemeritind, in esenté, altceva — devin pentru Cehov obiectul unci uri grele, neinduratoare si neinduplecate. Nu stic cum s-ar putea elibera deodata din sclavia ideilor si de aceea incepe o lupta lunga, tenace si inceata, as zice chiar c& duce un razboi de partizani cu tiranii care l-au subjugat. Lupta lui, atit in intregul ci cit si pe parcursul unor episoade disparate, prezinta un interes capti- vant tocmai in virtutea faptului ca pina acum literati cei mai de vaza sint convinsi ca idcile poseda o forta miraculoasa. Cu ce se ocupa majoritatea scriitorilor ? Construiesc conceptii, presupunind ca au o indeletnicire importanta gi sfinta ! Cehov ajignit foarte multi literati. Daca a fost cit de cit crutat, aceasta s-a intimplat. in primul rind, pentru ca el a fost foarte prudent sialuptat cu acrul cd plateste tribut adversarului si, in al doilea tind. pentru ca unui talent i se iarté multe. IV Continutul /storiei urite poate fi deci redus la faptul cd profesorul, impartasindu-ne «noile» sale ginduri, declara in Tealitate c nu vede posibila recunoasterea puterii pe care «ide- a» 0 are asupra lui i nu se considera obligat sa indeplineasca deindata. cu buna credinta, ceca ce oamenii numesc fel su- prem, in slujirea ciruia se vede de obicci misiunea, sfinta misiune a omului. «Dumnezeu n-are decit si ma judece, dar 35LEV SESTOV n-am barbatia sa fac cum imi dicteaza constiinta» — iata singu- tul raspuns pe care Cehov il gaseste in sufletul sau la toate cerintcle «conceptiei. $i aceasta atitudine fata de conceptic devine a doua natura a lui Cehov. Conceptia pretinde. omul recunoaste legitimitatea cerintelor pe care nu le indeplineste in mod sistematic. lar recunoasterea legitimitatii cerin{elor scade treptat. In O istorie urité ideea incd-1 mai judeca pe om si-1 tortureazA cu cruzimea specifica neviului si nespiritualului. Ca un ghimpe infipt intr-un organism viu, strain si wrajmag trupului, ideca nemiloasa isi indeplineste misiunea superioara pina cind in sufletul omului se coace hotirirea de a o smulge din came, oricit de dureroasa si dificil ar fi aceasta operatic. Chiar si in Jvanov rolul ideii se schimb4. De-acum nu ea este cea care il urmarcste pe Cchov. ci scriitorul se afla pe urmcle ci, dispretuind-o si gratulind-o cu batjocurile cele mai selecte. Glasul naturii vii se ridicé deasupra obisnuintelor aluvionare ale culturii. Este adevarat ca lupta inca mai continua sau, daca yreti, inc se mai desfasoara cu succese altemative. Dar fosta resemnare nu mai cxista. Tot mai mult, Cehov se emancipeazi. de prejudecatile de altadata si inainteazi — unde ? E putin probabil cd ar fi fost in stare si raspunda la aceasta intrebare. Ins& el prefera sa ramina fara nici un raspuns decit s4 adopte unul dintre cele tradifionale. «Stiu foarte bine c4 nu voi trai mai mult de-o jumatate de an : s-ar parea. deci. cd ar trebui sa ma preocupe intunericul de pe lumea cealalta si viziunile care-mi vor vizita somnul de dincolo de mormint. Dar cine stie de ce suflctul meu nici nu vrea si audi de asemenea lucruri. desi mintea mea le pricepe toata importanta». Iarasi mintca, in pofida a ceca cea fost mai inainte. este dati pe usa afara si drepturile ci sint transferate «sufletului», acelei nazuinte intu- necate. confuze, carcia Cchov acum, cind se afla in fata limitci fatale, ii di instinctiv mai multa crezare decit constiin{ei lu- minoase si clare ce anticipeaza chiar si perspectivele de pe lumea cealalta. Filosofia stiintifica se va scandaliza ? Cchov 36INCEPUTURI $I SFIRSITURI 4 sub fundamentele eicele mai statornice ? Insi Cehov este unom zdruncinat, nu este normal. Putem sa nu-l ascultém, dar daca ne-am hotarit si-i dim ascultare, trebuie sa fim dinainte pregatiti pentru orice. Un om normal, chiar daca este metafi- zician de orientarea cea mai extrem-himerica, jntotdeauna isi adapteaza teoriile la necesitatile momentului ; el demoleaza ‘numai ca sa construiasca la loc din acelasi material. Supus legii fundamentale a omenirii, de mult formulata si relevata de infelepti. el se margineste gi se multumeste cu rolul de cdutator de forme. Din ficrul gasit ca atare in natura, forjeazd o sabie sau un plug, 0 sulitd sau o secera. Gindul de a crea din nimic nici nu-i va trece probabil prin minte. Ins& croii cehovieni, oameni anormali par excellence. sint pusi fata in fata cu nece- sitatea nefircasca, si de aceea inspdimintatoare, de a crea din nimic. Intotdeauna ii asteapta disperarea, ireparabilul, impo- sibilitatea absoluta a oricdrei actiuni. $i totusi traiesc, nu mor... Aici apare o problema curioasa si exceptional de impor- tanta. Am spus cd a crea din nimic este contrar naturii ome- nesti. Insd adescori natura il deposedeazA pe om de materialul prefabricat, pretinzindu-i totodata imperativ sé creeze. Oare aceasta inseamna ca natura se contrazice ? Ca isi perverteste creatiile ? N-ar fi mai corect s presupunem ca perversiunea are o origine pur umana ? Poate ca natura este mult mai econo- mica si mult mai inteleapta decit in{eleptii nostri si poate c& am afla mult mai multe daca, in loc si-i imparfim pe oameni in necesari si de prisos, femperind provizoriu in noi tendinta de evaluare subicctiva, am incerca si fim mai increzatori in crea- lille ei ? Altfel. apar imediat constatari ca «scintei ostile», Cautator de comori, saman, vrajitor — si intre oameni se inal{a un zid. care nu va mai putea fi darimat nici cu argumente logice, nici cu tunul. Nu-mi pun prea mari sperante in faptul C4 ideca enuntata mai sus li se va parea convingatoare cclor Care sint obisnuifi sa-i stca normei de straja. Ins, probabil. 37LEY SESTOV nici nu-i nevoie si atenuam parerea, care circula printre oa- meni, cum ca binele gi raul se opun reciproc, la fel cum nu-j nevoie ca acci tineri si se nasc4 cu experienta de via{a a celor maturi pentru ca de pe fata pamintului s4 dispara obrajij rumeni si buclele negre. In orice caz, asa ceva este imposibil. Pamintul numara multe milenii, multi oameni au trait si au murit pe pamint dar, dupa cum aflam din cartile si legendele ajunse pina la noi, lupta dintre bine gi rau nu a contenit nicio- data. $i intotdcauna a fost asa : bincle nu s-a temut de lumina zilei, oamenii buni au trait in comun, uniti. iar raul s-a tot ascuns in intuncric si oamenii rai au fost singuratici. Altfel nici nu s¢ poate. Toti eroii lui Cehov se tem de lumina, tofi eroii lui Cehov sint singuri. Le ¢ rusine de disperarea lor gi stiu cd oamenii nu le pot fi de ajutor. Ei merg incotrova, poate ca inainte. dar nu cheama pe nimeni sa-i urmeze. Li s-a luat totul gi trebuie si creeze totul. Probabil ci de aici provine acel dispret nedisi- mulat pe care il arata ci produsclor celor mai valoroase ale creafici omenesti obignuite. Orice discutie am incepe cu croul cchovian, el are un singur raspuns : nimeni nu ma poate invata nimic. li propuneti alta conceptie asupra lumii, insd el, de la primele dumneavoastra cuvinte. simte cA totul se reduce la o noua manicra de a cladi vechile cardmizi si pictre, intorcin- du-va spatele ncrabdator si. adesca, nepoliticos. Cchov ¢ un seriitor extrem de discret. li ¢ fricd de opinia publica si tine scama de ca. $i totusi, ce greala falisa manifesta cl fata de toate ideile si conceptiile unanim acceptate ! In O istorie uritd. cel putin, mai pastreaza aparent politetca tonului si a pozci. Ulicrior, renunta la orice precautii si, in loc s4-si impute nepu- tinta de a se subordona idcii comune, se scandalizeaza gi o ironizeaza. Chiar si in vanov accasta atitudine este destul de explicita, cici nu degeaba aceasta dram, la timpul ci, a provo- cat un asemenca val de indignare. Dupa cum am mai spus. Ivanov este un om sfirsit. Scriitorul nu ar mai fi avut altceva 38INCEPUTURI SI SFIRSITURI ‘gi facd decit -1 ingroape cuviincios, adicd sa-i laude tre- “cutul, sa-i deplinga prezentul si apoi — pentru a mai atenua ‘impresia dezolanta produsa de moarte — s4 invite ideea comunad Ja inmormintare. Se putea vorbi despre misiunile universale ale omonirii intr-una din numeroasele formule prefabricate. si jntimplarea dificila, care va fi parut de nerezolvat, ar fi fost _ qnlaturata. Alaturi de muribundul Ivanov ar fi trebuit zugravita iatd luminoas@, tinara, promitatoare, si impresia de moarte side muind si-ar fi pierdut acuitatea si amaraciunea. Insa Cehov edeaz4 exact invers : in loc sd confere tineretii si ideii o 4 mai mare decit ruinci si mortii, cum s-a procedat in toate sistemele filosofice si in multe opere literare. cl pune demon- strativ in centrul tuturor evenimentelor o darimatura inutila ca Tvanoy, Alaturi de Ivanov exista vieti tinere, adic& gi ideii fi - este oferit un reprezentant. Ins tinara Sasa, o fata minunata si fermecatoare, care din tot sufletul l-a indragit pe eroul distrus. nu numai ca nu-si salveaza iubitul, ci moare ea insasi sub povara unei indatoriri carc-i depaseste putcrile. Dar ideca ? Este suficient si va aduceti aminte silueta doctorului Lvov, ‘caruia Cehov i-a incredintat responsabilul rol de reprezentant al suveranei atotputemice si imediat veti intelege c& acesta nu se considera supusul si birnicul ci, ci cel mai invergunat dus- man. De cum doctorul Lvov casca gura, toate personajele, ca i cum ar fi intelese intre ele. se grabesc, in modul cel mai jignitor cu putin{a, sa-i ia vorba din gura, intrerupindu-l cu zeflemele, amenintari, fiind de-a mirarii cd nu-i dau si pumni dupa ccafa. Insa tindrul medic isi indeplineste obligatiile de reprezentant al marclui impcriu cu acceasi pricepere si constiinciozitate ca si inaintasii s&i, Starodumii sau alfi eroi Tespectabili ai vechii drame. la apararca celor nedreptatiti. vrea Sarestabileasca drepturile ingradite, se revolta impotriva min- ciunii etc. Oare si-a depasit imputernicirea ? Nu, desigur. Insa acolo unde domnesc Ivanovii si disperarea, ideca nu are si nici ‘nu poate avea loc. 39LEV $ESTOV ——~ ~ Nu pot trai cu tofii la un loc. $i sub ochii cititorului uluit, care stic cd toate imperiile pot cadea si muri si cA doar puterea imperiului ideii este invincibila in saecula saeculorum, se desfagoara un spectacol nemaiauzit ; ideca este detronata de un om neajutorat, distrus, care nu mai ¢ bun de nimic ! $i ce mai flecdrea Ivanov ! Chiar din primul act mitraliaza o tirada gogonata si asta nu fala de primul trecdtor, ci in fata idcii personificate. in fata lui Starodum-Lvov : «Am dreptul sa va. dau un sfat. Sa nu va cdsatoriti nici cu evreice, nici cu psiho- pate, nici cu ciorapi albastri. Mai bine alegeti-va cova de duzina, cenusiu, fara culori fara sunete de prisos. Si-n general, cladiji-va viata dupa sablon. Cu cit fundalul ¢ mai cenusiu si mai monoton, cu atit e mai bine. Dragul meu. nu luptati de unul singur cu miile. nu va infruntati cu morile. nu va izbiti cu fruntea de ziduri. Domnul sa va fereasca de toate gospodariile rationale posibile. de gcolile neobignuite. de cu- vintarile infierbintate... Inchideti-va in propria dumncavoastra cochilic si duccti-va la bun sfirsit misiunca marunta pe care Dumnezcu v-a ineredintat-o... Este si mai cald, si mai cinstit si mai sanatos». Doctorul Lvov, reprezentantul ideii atotputer- nice, autocrate, simtc ca suveranci sale fi sint subminate drep- turile imperiale. c4.a indura asemenca jigniri inseamna de fapt s4 renunti la suveranitate. Caci Ivanov a fost si trebuic sa ramina vasal. Cum de i-a trecut prin minte s4 dea sfaturi, cum de-a indraznit si-si inal{e glasul acolo unde ar fi trebuit sa asculte pios, tacut si s4 se supuna ?! Asta-i razvratire ! Lvov incearca sa-si indrepte statura si sa-i raspundd demn necuvi- inciosului razvratit. Dar nu-i icse nimic. Cu glas tremurat. moale, biiguic cuvintele obisnuite, care pind de curind avuse- sera o forta atotbiruitoare. Dar acestea nu mai produc efectul Jor obignuit. Forta li s-a scurs. Unde ? Lvownici in sinca lui nu indrazneste si recunoasca : forfa cuvintelor a trecut la Ivanov. $i acest lucru nu mai reprezinta o taina pentru nimeni. Oricite mirsavii si porcarii ar savirsi Ivanov — iar Cchov, in acest sens. 40 aINCEPUTURI $I SFIRSITURI ‘se zgirceste, si in foaia matricola a eroului s4u apar mai crimele posibile. pina la uciderea aproape constienta a care ii era devotata - opinia publica tot in fata lui se 4, si nu in fata lui Lvov. Ivanov este duhul distrugerii, Jan, categoric, care nu da inapoi de la nimic. Jar cuvintul os», pe care, cu un efort chinuitor, doctorul si-l smulge buze si i-l trimite, nu i se potriveste. El are cumva tate. o dreptate asa, daca ar fi sé-i dam crezare lui Cehov, tate deosebita, de nimeni intcleasd, insa indiscutabila. o faptura tindrd, sensibila si talentaté. merge sa i se lui, trecind indiferenta pe linga cinstitul Starodum-Lvov. 4 drama se mentine pe acest conflict. Este adevarat ca in ‘ccle din urma Ivanov se impusca, ccea ce, dacd vreti, poate servi drept argument formal in favoarea gindirii ca, totusi, victoria i-a apartfinut lui Lvov. Iar Cchoy a facut foarte bine ca pus astfel capat piesci, doar n-avea s-o intinda la nesfirsit. $i 1-i usor a termina de povestit istoria lui Ivanov. Mai pe urma, timp de 15 ani, Cchov a tot scris, a tot incercat sA termine povestirea, dar totusi i-a trebuit s-o intrerupi. s-o lase nedus4 pind la capat... ~ Cine s-ar gindi cd vorbele ui Ivanov, adresate lui Lvov. ar putea fi interprctate in scnsul cd Cchov. asemeni lui Tolstoi n perioada romanului Rdzboi si pace, vedea «idealul» sau in modul simplu, cotidian de viata —I-ar in{elege gresit pe autor. Cchoy nu facca decit si se apere de «idee» si spunea la adresa ciccle mai ofensatoare cuvinte care-i treceau prin minte. Caci ce poate fi mai ofensator pentru o idee decit sa asculte lauda prozaismului ? Insa, cind avea ocazia, Cchov stia sa zugra- Yeasca tot atit de acid si prozaismul. Sa luam fie si numai exemplul Profesorului de literatura. Profesorul de literatura traiestc dupa reteta prescrisa de Ivanov. Are si slujba, are si-o hevasta. pe Maniusia — care nu-i nici evreica. nici psihopata, nici ciorap albastru — casa ii ¢ca 0 cochilie ctc.. si toate accstea nu-l impiedica pe Cehov — pe neobservate, incctigor ~— sa-l 4ss ullet LEV SESTOY impinga pe bictul profesor in obisnuita ambuscadi-cursi de soareci, s4-1 aduca tocmai in starea in care nu-i mai raming altceva de facut decit «sa se trinteasca la pamint, sd tipe gi se izbeascd de dusumea cu capul». Cehov nu a avut «ideal, nici macar idealul prozaismului, pe care contele Tolstoi, ti operele sale timpurii, I-a cintat cu atita maiestric inimitabilg, unica. Idealul presupune subordonarea, renuntarea de bung voie la dreptul de independenfa, la libertate si forta ; conditii, chiar numai aluziile la asemenca con tii, trezeau if Cchov acea forté a dezgustului si repulsici, de care numai era in stare... Vv Deci unicul, adevaratul crou al lui Cchov este omul dispe- rat. Acest om n-are absolut nimic «de facut» in viata. poate doar s& se dea cu capul de pietre. Nu-i nimic de-a mirarii in faptul ca un asemenca om este insuportabil pentru cei din jur. Pretutindeni el aduce moarte $i ruina. Stic siel asta, dar nu are’ puterea sa se izoleze de oameni. Din tot suflctul, nazuieste si se smulga din starea sa ingrozitoare. Cel mai mult se simte _ atras de fiin{e proaspete, tincre, imaculate : cu ajutorul lor spera sa-si recapete dreptul la viaté. Vana speranta ! inceputul Tuinci se dovedeste intotdeauna atotputernic si, in cele din’ urma, croul cchovian este propriul séu prizonier. El nu are’ nimic, trebuic si creeze totul. Asa se face cA si «creatia din nimic», mai bine zis — posibilitatea creatici din nimic, este unica problema capabila sa-l preocupe si s4-] inspire pe Cchov. Dupa ce si-a jefuit croul cu totul, aducindu-l in situatia de a se da cu capul de pereti, Cchov incepe sa simta un fel de satisfac- tic. in ochii sai stingi se aprinde acca scintcic care lui Mihai- lovski i s-a parut ostilé. Creatic din nimic ! Oare un asemenca fel nu depaseste puterile omenesti, drepturile omenesti ? Evi- dent. pentru Mihailovski n-au existat doua raspunsuri la accasti 42iNCEPUTURI $I SFIRSITURI A eet oe, re... in ce-l priveste pe Cehov. daca i s-ar fi propus jntrebare intr-o formularc la fel de premeditat taioasa, ce se poate, n-ar fi stiut ce s& raspunda, desi a avut de-a face cu intrebarea respectiva. Fara sa ne fie teama |. putem spune ca oamenii care, intr-un sens sau altul, d fara sovaire la intrebare, nu au meditat niciodata asu- im nu s-au apropiat nici de asa-numitele ultime proble- existentei. Sovairea este componenta necesara a jude- Jui pus de soarta in fata unor chestiuni fatale. Cum fi Jui Cehov mina cind scria ultimele rinduri ale Jstoriei ica adoptiva a profesorului, fiinfa cea mai apropiata desi la fel de zdruncinata si parasita de sperante. a Harkov ca sa-i ceara sfatul. $i iata c4 intre ei are loc ea discutic : u ikolai Stepanovici !, imi spunc ea, palida si stringin- inile la piept. Nikolai Stepanovici ! Nu mai pot trai mai pot ! Innumele lui Dumnezeu cel adevarat, spu- jute, chiar in clipa asta, ce sa fac ? Spuneti-mi ce sa fac ? § putea si-ti spun ? Nu ma dumiresc eu. Nu pot si-ti IC. neti-mi, va implor !. continua ea cu rasuflarea taiata ‘ind din tot trupul. Va jur ca nu mai pot trai asa. Nu putere ! prdbusestc pe scaun si incepe si plinga cu hohote. $i-a it capul pe spate. isi fringe miinile, bate din picioare : i-a alunccat de pe cap si se clatina, tinuté de panglica ica, picptanatura i s-a ciufulit. jutati-ma, ajutati-ma !, mi implora. Nu mai pot asa ! pot sa-ti spun nimic, Katia, ii rispund. Ajutaji-ma !, plinge ca, apucindu-mi miinile si sdrutin- ni-le. Doar imi sintcti tata, sinteti singurul meu prieten. Sinte{i un om intelept. cultivat, care a trait mult ! Ati fost or ! Spuneti-mi ce si ma fac ? tia. cu mina pe inima ifi spun ca nu stiu. ‘esos ee wow 43LEV $ESTOV M-am pierdut, m-am vazut intr-o situatie penibila si, deg abia ma fineam pe picioare. cram miscat de lacrimile Katigj, - Hai, Katia, s4 luam micul dejun, fi spun cu, zimbing fortat. yjunge cu plinsul ! Si imediat adaug cu voce surpata : - Curind nu voi mai fi, Katia... - Macar un cuvint, un singur cuvint !, plinge ca, inti miinile spre mine...» Dar profesorul n-a avut acest cuvint pentru ea. Schim| discutia. ii vorbeste de timp, de Harkov, de alte lucruri indife.: rente. Katia se ridica si. fara sa-I priveasca, fi intinde mina, «Vreau sa intreb, incheic el povestirea : deci n-o sd vii la inmormintarea mea ? Dar ca nu ma priveste, mina fi ¢ rece ca auncei strdine. O conduc in tacere pina la usa. ata cd a icsit din odaia mea, merge de-a lungul coridorului si nu priveste indarat, $tie cd ma uit in urma ci si poate ca la colt va privi inapoi. Nu, nu a privit. Ultima filfiire a rochici negre, ultimii pasi s-au stins... «Adio, comoara mea !....» «Nu stiu», numai cu aceste cuvii stic sA raspunda la intrebarca Katici. Nikolai Stepanovici, omul _ acela destept, cult, care a trait mult si toata viata a fost profe- sor ! In toata experienta anilor sai din trecut nu s-a gasit nici metoda. nici o regula, nici un sfat, care macar cit de cit sa fi corespuns cruntci nepotriviri a noilor conditii in care traia el si Katia. Katia nu mai poate trai asa, dar nici cl nu mai poate suporta rusinoasa si detestabila sa neputinta. Amindoi, barba- tul batrin si tindra femcic. din tot suflctul vor sa se sprijinc unul pe altul, ins4 amindoi nu sint in stare si nadscoccascd nimic. La al ci «ce sa fac ?», cl raspunde : «curind nu voi mai fi», ca raspunde cu plinsete bezmetice, cu fringerea miinilor si cu ridicola repetare a acclorasi cuvinte. Mai bine-ar fi fost si nu-si puna intrebari. si nu inceapa discutia «cu inima deschi- sa», sincera. insa ci incd nu sint constienti de acest lucru. in viata lor din trecut discutiile usurau, destdinuirile fi apropiau. 44INCEPUTURI $I SFIRSITURI mpotriva : dupa o asemenea intilnire oamenii nu se suporta unii pe alti. Katia il paraseste pe batrinul tatal ci adoptiv dar bun, pe prictenul ci, constienta ca i-a devenit strain. Plecind, nici nu si-a intors capul |. Amindoi au priceput ca nu le-a mai ramas decit s sc capetele de pereti. Accasta operatic fiecare o face pe ju si nici nu mai pot visa la contopirea consolatoare a vi w stia pind la ce punct a intins discutia in O istorie Jvanoy. Stiau si unii critici si i-au atras atentia. N-as spun ce anume — teama de opinia publica, spaima de ile facute, poate ambele la un loc —insa cu siguranta 4-i fi dat ghes lui Cehov, intr-un moment. s4 para- ijia ocupata si si se intoarca indarat. Rodul acestei fost Salonul Nr. 6. Personajul acestei povestiri este m cehovian, pe care-] cunoastem deja, medicul. $i stantele sint destul de obisnuite, desi usor modificate. doctorului nu s-a petrecut nimic deosebit. A nimerit fund de provincie si, treptat, tot ascunzindu-se de oa- 'de viata, a ajuns pina in starea de abulie absolut care, irerca lui, reprezinta idcalul cxistentei omenesti. Totul indiferent, inccpind cu spitalul pe care aproape nici nu-1 , unde domneste felccrul betiv si grosolan, unde bolna- int jefuifi si trata{i cu totul nepotrivit. ‘sectia de psihiatrie isi face mendrele un paznic. fost acum lasat la vatra, care face ordine cu pumnii printre turbulenti. Pe doctor toate acestea nu-l privesc, caci ie undeva departe, in alta lume si nu intelege ceca ce se ¢ sub ochii sai. Din intimplare. nimereste in sectia de ric si intra in vorba cu un bolnav. Pacientul i se plinge linea, mai bine zis odioasa dezordine din sectic. Doctorul 45LEV SESTOV il asculta calm, dar nu-i raspunde cu fapte, ci tot cu Vorbe, Incearca sa-i demonstreze colocutorului siu nebun ca conditiile exterioare nu ne pot influenta citusi de putin. Neby. nul nu este de acord cu el, isi permite felurite grosolanii, jj contrazice si, cum se intimpl4 cu gindurile multor alicnag alaturi de afirmatii absurde. se gasesc observatii foarte profun, de. De altfel, primele sint foarte pufine, astfel cA din discutie nici nu-ti dai seama c4 este vorba de un bolnav. Doctorul incintat de noua sa cunostinta, dar nu misca un deget ca sij usureze soarta. $i acum, ca si mai fnainte, nefericitul este discretia paznicului, care il bate la cel mai mic semn de nesupy. nere. Bolnavul. doctorul. cei din jur, interiorul spitalului g locuinta doctorului sint descrise cu un talent uimitor. Toat converg spre pasivitatea absoluta si spre indiferenta fatalista ; n-au decit si bea, sa bata, sa jefuiasca. sd siluiascd - se pare cj. totul este hotarit la consiliul superior al naturii. Filosofia pasi- vitalii, imparlagita de doctor, pare a fi insuflata de Iegile imu- abile ale cxistentci umane. Se pare cd nimeni nu are forta si sustraga acestci existentc. Pind aici, sintem, mai mult sau mai putin. in plin stil cchovian. Ins& finalul este cu totul aparte. Din pricina intrigilor colegilor sai. insusi doctorul ajunge in sectia de psihiatric, in calitate de pacient. Este deposcdat de libertate. inchis intr-o aripa a clAdirii si chiar batut, batut de acelasi paznic cu care il sfatuia pe conlocutorul sdu nebun si | se impace. Acum este batut de fata cu acest colocutor. Intr-o clipa, doctorul se trezeste ca din somn. Apare in el sctea de { lupta. de protest. E adevarat ci moare imediat, insd ideca totusi__ triumfa. Critica s-a putut considera satisfacuta : Cchov s-a cait public si s-a dezis de tcoria ncimpotrivirii. $i. se pare, Salonul Nr. 6 s-a bucurat de o foarte buna primire. Sa mai adaugam in plus ca doctorul moare foarte frumos : in ultimele clipe vede un cird de cerbi etc. La drept vorbind, constructia povestirii nu lasa nici o urma de indoialé. Cchov a vrut sa cedeze si a cedat. A simtit c4 46iNCEPUTURI $I SFIRSITURI este insuportabila, cd este imposibil s4 creezi din Atit de ingrozitor e si te izbesti cu capul de pietre, nic sa te izbesti cu capul de pietre, incit mai bine-i si te Ja idealism. S-a adeverit frumoasa zicala ruseasca : nu cAn-ai si mai ajungi cersetor sau puscarias. Cehov s-a corului scriitorilor rusi sia inceput s4 cinte ideea. Dar mult. Povestirea imediat urmatoare. Due/ul, are cu caracter. Deznodamintul pare a fi idealist, dar numai soul principal, Laevski, este un «microb» ca toti eroii |. Nu face nimic si nu stie sa facd nimic, nici nu vrea traieste aproape numai pe scama altora, intra in dato- ice femei etc. Situatia lui e insuportabila. Traieste cu altuia, de care s-a sAturat pind peste cap, ca si de sa persoana. ins nu stie cum sa scape de ea. vesnic crizd financiara si inglodat in datorii, cunoscutii nu dau i pe el si-l dispretuicsc. Este mereu intr-o asemenea spirit, incit ar fugi oriunde, fara s& se uite inapoi. ca si dispara din locul unde traicste acum. $i sotia sa itima se afl tot intr-o asemenea stare, daca nu cumva si mai ingrozitoare. Fara sa stie de ce, fara dragoste, ara sa se fi simtit fizic atrasa, se daruie primului mirsav -a iesit in cale. Apoi i se pare ca. a fost stropita cu noroi ip pind-n picioare si ca acest noroi s-a lipit atit de bine de ci. incit nu I-ar mai putea spala nici cu apa unui ocean. ci cA o ascmenea pereche trdieste pe lume, intr-un prapa- oras din Caucaz. atragindu-i. fireste. atentia lui Cehov. de zis, tema estc interesantd : doi oameni murdari de in Crestct pind-n talpi, care nu se pot suferi nici pe ci Nici pe alli... tru contrast. Cchov il pune fata in fata pe Laevski cu 1 Von Koren, sosit in acel oras de pe litoral cu o proble- iportanta. acceptata de tofi ca importanta, si anume astudia embriologia meduzei. Cum se poate vedea dupa 24 Rumele de familic, von Koren este ncamt, adica este in mod ty Ke ES OB de Ba Bi I ES cb 47LEV SESTOV era ae oro 2 nh premeditat un om sanatos, normal si pur, un urmas al goncea, rovianului Stolz, adicd tocmai antipodul lui Lacvski, care, la rindul sau, se afl in relatii foarte apropiate de rudenic batrinul Oblomov. insa la Goncearov opozitia dintre Oblomoy. si Stolz avea cu totul alt caracter gi sens decit la Cchov. Ro, mancierul anilor 40 spera ca apropierea de cultura occid va innoi si va reinvia Rusia. $iinsusi Oblomov nu este zugrayiy ca un om pierdut cu totul. E numai lenes, imobil, neintreprin, zator. S-ar parea ca, daca s-ar trezi. ar punc cu botul pc si zece ca Stolz. Ins alta-i problema lui Laevski, Acesta trezit, s-a trezit de mult, dar trezirea lui n-a adus nimic bun, «Nu iubeste natura, n-are Dumnezeu, toate fetcle naive pe car le-a stiut au fost ncnorocite de el si de alfii de teapa lui. iy giadina casci natale n-a sadit de-a lungul vietii nici un copacel, n-a udat un fir de iarba si, traind printre oameni vii. n-a scapaj de la moarte nici o muscd macar, n-a facut decit sA distruga, si nimiceasca si s4 minta.» Blajinul mototol Oblomov s-a incar- nat intr-o canalic dezgustatoare si infioratoare. Tar purul Stolz a trait si a ramas pur in urmasii sai ! Numai cd acum sta altfel de vorba cu noii oblomovi. Von Koren il numeste pe Lacvski ticdlos, mirsav si cere pedeapsa cea mai sever4. Koren nu poate. fi impacat cu Lacvski. Cu cit sint nevoifi sa se intilncasca mai des, cu atit mai profund. mai implacabil si mai necrutitor urasc. Nu pot trai amindoi pe fafa pamintului. Unul din doi’ ori normalul von Koren, ori degencratul decadent Laevski. Ja toata forta exterioara, matcriald, este firestc, de partea lui Koren. El are dreptate jntotdeauna, invinge, triumfa intotdea- una si in fapte si in tcoriile sale. Un Iucru curios : Cchov este dusmanul neinduplecat al filosofilor de orice fel. in crcaiil sale, nici un personaj nu filosofeaza si, daca totusi filosofe 0 face rau, ridicol, slab, ncconvingator. Singura exceptic reprezinta von Koren, tipic purtator de cuvint al directici poai tiv-matcrialiste. Din cuvintele sale transpar forta, convinger' Acestca poseda chiar si patos, si maximum de cocren{a logic 48INCEPUTURI SI SFIRSITURI ile lui Cehov se intilnesc multi eroi materialisti, dar nt de materialism ascuns, conform sablonului elabo- 1ii 60. Cu acestia Cehov se poarta vitreg si-i ironizeaza. ele de materialism, vizibile si mascate. ii provoaca yy un sentiment de amaraciune insuportabila. I-a fost A neatentic, sicel mare si cel mic devin victimele ci. Te amagi doar atita ump cit o cunosti numai din auzite. subestima. ci dimpotriva. va fi tentat sa supraestimeze \dversarului. Jar materialismul pur, consecvent, propova- von Koren, exprima cel mai complet dependenta noas- yrtcle stihinice ale naturii. Von Koren vorbeste de parca cu ciocanul, si fiecare lovitura a sa nu-| nimereste pe i. ci pe Cehov, in punctele cele mai dureroase. fl inzes- pe von Koren cu forte din ce in ce mai mari si se autoex- iturilor acestuia. De ce ? Pentru ce ? Ia stati ! Poate hoy va fi avut speranta tainica in faptul cd autoflage- € unica sa cale spre o noua viata ? Acest lucru nu nil-a ‘oate cA nu stia nici el sau. poate. i-a fost fricd sa nu 4 pe undeva idcalismul pozitivist, care domina atit de in literatura contemporana. In plus. nu a indraznit si zicd opinia publica curopeand, caci conceptiile noastre fice nu Ie-am nascocit singuri, ci ne-au fost aduse din a! Sica si nu polemizeze cu oamenii, a gindit. pentru ‘intatoarea sa povestire, un deznodimint-sablon, conso- n finalul povestirii. Laevski «se indreapta», se insoara inta, se lasd de viata destrabalata si incepe si copieze lincios hirtiile. ca s-si plateasca datoriile. Oamenii nor- i pot fi mulfumiti, cdci oamenii normali citesc numai ultimele 49LEV SESTOV versuri ale fabulei morala, iar morala Duehului este cea maj sandtoasi cu putinta : Laevski se indreapta si se-apuca dy copiat hirtiile. E adevarat ci un asemenea sfirsit pare maj. degraba 0 ironic la adresa moralei, ins4 oamenii normali ny sint psihologi prea perspicace : le ¢ fricd de ambiguitate si, cy «sinceritatea» care-i caracterizeaza, iau de bune cuvintele scrj. itorului. $4 fie intr-un ceas bun! Vil Singura filosofie pe care Cehov a luat-o in serios si cu care a luptat la modul serios este materialismul pozitivist. Anume pozitivist. adica limitat, nepretinzind la desavirsire teorctic’, Cu toata fiinfa sa, Cchov sim{ea crunta dependenta a omului viu de ne azutelc, dar autoritarcle si foarte ncinsuflctitele legi ale naturii, iar materialismul, in special cel stiintific — tempe- rat, care nu pretinde ultimul cuvint si rotunjime logica — s¢ reduce cu totul la schitarea condifiilor noastre exterioare de. existent. Experien{a din fiecare zi, din fiecare ceas. chiar din ficcare clipa. ne convinge ca omul slab si singur. lovindu-se de. legile naturii, este nevoit in permanenta sa se adapteze $i si cedeze, si cedeze. sa cedeze. Batrinul profesor nu-si poate recapata tineretea, zdruncinatul Ivanov nu-si poate recistiga fortele, Laevski nu sc poate spala de noroiul care l-a potopit si aga mai departe. un sir nesfirsit de implacabili, pur materialisti «nu se poate», impotriva carora geniul omenese nu se pricepe s& actioneze altfel, decit prin supunere gi uitare. Résigne-toi, mon coeur, dors ton sommeil de brute — nu vom gasi alte cuvinte in fata tablourilor pe care ni le dezvaluic operele ccho- viene. Supunerca este exterioara, dar sub ca se afla. tainicd. crunta, ura fala de dusmanul nevazut. Visul. uitarea sint doar parelnice. caci doarme are, poate oare uita omul care-si nue meste somnul sommeil de brute? ins& cum poate fi altfel? Protestele furtunoase. prezente la tot pasul in O istorie uritd. 50INCEPUTURI $I SFIRSITURI ea dea revarsa minia acumulata in suflet incep curind utile si chiar jignitoare pentru demnitatea omeneasca. ies protestatara a lui Cehov este Unchinl Vania. Ca J, ca si Ivanov. unchiul Vania trage clopotele de » scandalizeaza foarte zgomotos cu privire la viata isd. Si tipa de rasuna toata scena: s-a zis cu viata zis cu viata mea, de parca intr-adevar cineva dintre ‘din jurul lui. cineva din lumea asta poate fi raspunzator ocirea lui. Nu se rezuma la fipete si gemete. Ca un nici un scop. la modul gratuit, sc-apuca sa traga erul in dusmanul sau inchipuit, in jalnicul si neferi- fn. tatal uritei Sonia. Tipetele i se para nu fi de-ajuns ‘mina pe revolver. Ar fi fost gata sA traga cu toate lin lume. sa bata toate tobele. sa traga toate clopotele. re cd oamenii toti, cd lumea intreaga se afla in puterea iar cei de-aproape trebuic treziti. Este in stare de caci n-are nici o solutic rafional4 — iar a tc inexistenta solutici este 0 initiativa ‘de care nici un capabil. $i incepe istoria cchoviana : impacarca sibila. neimpacarea este si ea imposibila. nu-ti mai decit sa te izbesti cu capul de pereti. Unchiul Vania astfel deschis, in vazul lumii, insa cit de dureroasa amintirea sinceritatii sale nereprimate ! Dupa scena si chinuitoare. cind tofi dispar care incotro, unchiul iclege ca trebuia si tacd molcom, cd nimanui, nici celui mai apropiat. nu trebuie sd-i destainuicsti anumite Un ochi din afara nu poate suporta spectacolul dispe- Daca «ai picrdut trenul victii, singurul vinovat esti tu: Nai esti om, tot ce c omenese fi-e strain. $i oamenii apro- sint citusi de putin apropiali. ci straini. N-ai nici s4-i ajuti pe alfii, nici s astepti ajutor din partea altora. i-¢ singuratatca absoluta. Incetul cu incetul, Cehov se de acest «adevar» : unchiul Vania este ultima proba zgomotos. public, de sfidatoare «declaratic a drep-LEV SESTOV turilor». Chiar si in aceasta pies4 spumega doar unchiul Vania, desi printre personaje exist si doctorul Astrov. si sirmang Sonia, care si ei ar fi avut dreptul s4 se agite si chiar s& tragg cutunul. Insa acestia tac. Chiar repeta niste cuvinte frumoase_ angelice, pe tema viitorului fericit al omenirii, adicd, expr. mindu-ne altfel, ci tac dublu, caci pe buzele unor asemeneg oameni «cuvintele frumoase» exprima totala rupere de lume; s-au indepartat de toti oamenii si nu permit nimdnui sa se apropie de ci, Indiratul cuvintelor frumoase, ca indaratul unyj zid chinezesc, ei s-au ascuns de curiozitatea gi indiscretia celor apropiati. Aparent, seamana cu ceilalfi, deci nimeni nu va jndrazni sa se atinga de viata lor interioara... Care este sensul, care este semnificatia intensei trude inte- rioare a acestor oameni sfirsiti ? Se vede ci Cehov, la aceasta jntrebare, ar fi raspuns cu accleasi cuvinte cu care Nikolaj Stepanovici a raspuns intrebarilor Katici : «nu stiu». N-ar mai fi adaugat nimic. Insa numai aceasta viata, care seamana mai mult cu moartca, I-a atras si l-a preocupat. De accea si cuvintul sdu devenca din an in an tot mai putin zgomotos si mai domol. Dintre scriitorii nostri, Cehov este cel mai nezgomotos. Intrea- ga energie a croilor sai este indreptatd spre interior, nu spre inafara. Ei nu sint constientide aparente ba, mai rau decit atit, distrug toate aparentele cu pasivitatea si inertia lor exterioara. «Ginditorul pozitiv» de tipul lui von Koren nu sovaie si-i infiereze in cuvinte crunte, find cu atit mai multumit de sine $i de dreptatea sa. cu cit mai multi energie pune in expresiile sale. «Mirsavi, ticdlosi, degencrati. macaci» etc. — iata cite-a nascocit von Koren cu privire la alde Laevski ! Ginditorul pozitiv fAtis vrea sd-1 oblige pe Laevski si copieze hirtiile. Ginditorii pozitivi nefatisi, adica idealistii i metafizicienii, nu” folosese cuvinte injurioase. In schimb fi ingroapa de vii pe eroii cchovieni in cimitirele lor idealiste numite conceptii. Ce- hov insusi se abfine de la «rezolvarea chestiunii», se abline cu © perseverenta cdrcia, probabil, criticii i-ar fi dorit o soarta 2INCEPUTURI $I SFIRSITURI es despre oameni, despre viata oamenilor care nu au ce > de parc pe lume singurul lucru interesant ar fi numai atimare cosmaresca intre viata si moarte. Ce ne spune atirnare ? Ne vorbeste de moarte, despre moarte ? trebuic s4 raspund «nu stiu», cu acele cuvinte care, i filosofie materialist’. Aceasta nu contine vreun ras- ‘e sA-i oblige la supunere asumata cu bucuric. Ea il jl distruge pe om, insa se declara rational, nu pretinde inta, nu pretinde nimic, pentru ca este fara suflet si inte. Ea poate fi acceptata si totodata detestata. Daca e cel mai important, lupta cu natura este posibila ! $i a cuca sint permise toate mijloacele. in lupta cu natura ine intotdeauna om. avind. deci, dreptate, orice ar nde pentru propria salvare. Chiar daca ar refuza si principiul fundamental al lumii —indestructibilita- aterici si a energici, Iegea inertiei etc. Caci si cea mai 14 forta nevie trebuie sa-] slujeasci pe om. cine ar ec accasta afirmatic ? Insi «conceptia» ¢ altceva. Ina- arosti un cuvint, conceptia pune conditia : omul trebuic yeasca ideca. $i aceasta conditie nu numai ca este consi- de la sine inteleasca, ci si ncobisnuit de sublima. Sane lism, s-a sim{it atras de partea ultimului, care este un puternic, dar cinstit ? Cu idealismul poti lupta numai {uindu-l. si in acest sens operele lui Cchov sint edifi- ¢... Insi cum sa lup{i cu materialismul ? Poate fi el 53Thvins ? Poate cd cititorului i se vor fi parind bizare procedesig lui Cehov. dar el cu siguranta a ajuns la convingerea ca singy. rul mijloc de lupta este cel la care au apelat vechii proorog;, datul cu capul de pereti. Fara tunete, fara impuscaturi, yy, clopote. singur si ticut, departe de cei dragi, rude si straini, sd-ti aduni toate fortele pentru tentativa absurda. de mult con. damnata de stiinta si de bunul simt. Ins oare aveli dreptul asteptati de la Cehov aprobarea vreunci metodologii sting. fice ? Stiinta i-a confiscat totul : este condamnat la creatie din. nimic. adica la 0 activitate de care este absolut incapabil oricg om normal, care uzeaz numai de procedeele normale. Pentry a face imposibilul, trebuie s4 renunti mai intii la procedcele de rutina. Oricit de obstinant ne-am continua investigatiile sti. intifice, acestea nu ne vor oferi clixirul vietii. Caci de la bun inceput stiin{a a climinat, ca imposibila in principiu. nazuinfa spre atotputernicia omeneasca : are asemenea metode. incit, succesele obtinute intr-un domeniu exclud chiar cautarile in. alte domenii. Altfcl spus, metodologia stiintifica este definita. de caracterul sarcinilor pe care gi le asuma stiinta. $i intr-ade- var, nici o sarcina stiintifica nu poate fi rezolvata prin datul eu: capul de pereti. Desi veche (ca 0 cunosteau si 0 utilizau prooro- cii), accasta metoda pare mai promititoare pentru Cchov gi croii sai decit toate inductiile si deductiile (despre care c cazul sa spuncm ca exist de Ja facerea lumii. nefiind inventate de stiinta). Respectiva metoda ji este insuflaté omului printr-un instinct tainic si, ori de cite ori omul are nevoic de ca, metoda intra in scena. $i nu-inimic ciudat in faptul cd stiinta o critica. La rindul ci, si ca critica siinta. Vill Poate cA acum vom intelege dezvoltarea ulterioara. directia creatici cchoviene gi acea caracteristica a hui nemaiintilnita la alti, combinatic «lucida» de materialism si perseveren{a tenace 34INCEPUTURI $1 SFIRSITURT 4 unor cai noi, totdeauna ocolitoare si problematice. yrea sa se tragad pe sub adversarul sau «un tunel {mai adine». ca sé arunce deodata in aer si pe inginer, tia acestuia. Rabdarea si stapinirea de sine. la o ificila munca subterana, sint de-a dreptul uluitoare u multi insuportabile. Inconjurat de bezna nestrabatuta raza, de nici o scinteie, Cehov inainteaza incet, abia icioarele. Un ochi neexperimentat, nerabdator, nici rva miscarea. Dar poate ca nici Cehov nu stie daca sau bate pasul pe loc. Pe inaintare nu se poate conta. ‘nu se poate spera. Omul a pasit in acea zona a ‘sale, cind mintea, care face prezumtii de viitor si-i nu-si mai ofera deja serviciile. N-ai posibilitatea si-ti © parere clara despre cele ce se intimpla. Totul se fntr-o culoare fantastic de absurda. Crezi si nu crezi . In Monahul negru Cehov ne prezinta o realitate noua ‘cu un asemenea ton, incit ai zice ca niciel nu stic unde te realitatca si unde incepe fantasmagoria. Monahul atrage pe-un tinar savant undeva, intr-o departare de trebuie sa sc implincasca cele mai frumoase visuri iii. Oamenii dimprejur spun ci monahul este o halu- lupta cu el pe cale medicala : cu brom, cu alimentatie cu lapte. Kovrin insusi nu stie cine are dreptate. Cind monahul, i se pare ca acesta are dreptate. cind vede hilor pe sotia sa plinsa si chipurile serioase si ingri- ile doctorilor. recunoaste ca se afl in puterca unor e-] duc de-a dreptul la nebunie. in cele din urma monahul negru. Kovrin nu mai este in stare s4 suporte tea inconjuratoare. se desparte de sotic si de rudcle |. care ise par niste calai, si pleaca incotrova. dar noi Anu ajunge nicaicri. Spre sfirsitul povestirii moare. ca ica autorului dreptul sa puna punct. Asa se intimpla intot- cind autorul nu stie ce sa mai facd in povestire cu - il ucide. Probabil ca mai devreme sau mai tirziu acest 55LEV §ESTOV Procedeu va fi parasit. Probabil ca in viitor scriitorii Se vop Vor convinge. convingind si publicul, cA orice rotunjiri artificialy sint absolut inutile. Daca ai epuizat materialul. intrerupe po, vestirea chiar la mijlocul unui cuvint. Cehov chiar a Procedat astfel, insi nu intotdeauna. Cel mai adesea, dind satisfact exigentelor traditionale, Ic oferea cititorilor un deznodami Insa procedeul nu ¢ chiar atit de indiferent, cum ar parea fg prima vedere. pentru ca induce in eroare. Sa luam, de exemph Monahul negru . Moartea croului pare a fio indicatic ca, di parerea lui Cehoy, orice anormalitate conduce in mod gatoriu la o moarte ridicola, dupa o viata ridicola. Dar destul de improbabil cA Cehov a avut aceasta convingere. Cu toata intensitatca operei sale, cl nu a ajuns, de fapt. la concluzii| ferme, bine definite. S-a convins doar de faptul ca nu exist | iesire din labirintul acesta incilcit. ca labirintul, rdtacirile con. fuze, vesnicele ezitari si oscil intr-un cuvint tot ceca ce oamenii normali evita cu teama — a devenit esenta victii lui, Acesta-i singurul lucru care trebuic povestit. Nu noi am inven- tat viafa normala, nu noi am inventat viata anormala. De ce numai prima este considerata realitate veritabila ?...Una dintre operele cele mai caracteristice si. deci, mai remarcabile ale lui Cehov trebuic s4 fic considerata drama Pesedrugul. Aici ade- Varata atitudine a autorului fata de viata si-a cdpatat expresia cca mai completa. Aici toate personajele sint sau oarbe, tema- toare ca. miscindu-se din loc, vor pierde drumul spre casa. sau scmidemente, intrucit tuna si fulgera nu se stic de ce gi nu se stic la cine. Celebra actri{aé Arkadina s-a prins cu dintii de cele, saptezeci de mii, de gloric side ultimul amant. Trigorin estes clun scriitor celebru. zi de zi scric, scric, scric, fara sa stic de ce si pentru ce o face. Oamenii ii citesc gi fi lauda operele siel nu-simai apartine : precum cardusul Marko din poveste, mum ceste fara preget. trecind pasagerii de pe un mal pe cclalalt.] s-a urit de moarte si de riu, side barca. si de pasageri. dar cum sd scape ? Rezolvarea este simpla — sa arunci vislele primulu! 56INCEPUTURI $I SFIRSITURI dar ca s-o afli, ca in poveste, trebuic si mergi in cer. ul Marko seamana nu numai Trigorin, ci toti oamenii ea tineri din creatia lui Cchov. Fac ceca ce nu Ie trebuic pnotizafi, nu se pot smulge de sub apasarea uni forte straind. Uniform, egal. posomorit, ritmul vietii le-a constiinta si vointa. Oamenii lui vorbesc, intot- a, gindesc intotdeauna acelagi lucru. Unul construicste baza unui sablon unic (Viata mea), unul face vizite de fa pind scara, adunind ruble (/onici), altul cumpara ani). Chiar limbajul personajclor este intentionat a in zicala despre cotofana care-o tine una si buna. spune invariabil, cind este si cind nu este cazul, «nu-i ltul «mitocdnic» s.a.m.d. Toti sint innebunitor de uni- oti sint prea fricogi ca si incalce aceasta innebunitoare mitate. de parca in aceasta ar pulsa un izvor de bucurii ite, Cititi monologul lui Trigorin : «... haideti sa stam ... Vom discuta despre viata mea minunata... Ei. ro- ‘cuce si incepem ? (dupa o clipa de gindire). Se intimpla i fortate. cind zi si noapte omul se gindeste, de pilda, la hiar si cu am o asemenea luna, numai a mea. Zi si noapte iruic un gind care nu-mi da pace : trebuic sa scriu, trebuic trebuic. De indata ce-am terminat o nuvela, cine stie trebuie sa scriu inca una, apoi trebuie s-o scriu pe a treia, ¢ a patra. Scriu necontenit, ca pe roate. si altfel nu pot. te fi frumos si luminos in asta, va intreb ? Ah, ce viata Tata, acum sint cu dumncavoastra, sint tulburat, ins re clipa imi amintesc faptul ca ma astcapta o nuvela i ita. ‘Vad un nor care seaman cu un pian. Miroase a Indata iau scama : mirosul dulecag. culoarea indoliata intita in descricrca serii de vara. Mi-aud propriile fraze c. le inregistrez pe-ale dumneavoastra si ma grabesce ¢ aceste fraze si cuvinte in camara mea literara : poa- vor fi de folos ! Cind imi termin lucrul, fug la teatru sau ag avea acum timp de odihnd, dar nu : in cap mi se 5tLEV $ESTOV ‘invirteste deja o ghiulea grea. din fonta, un nou subicct 9 iaragi ma cheama masa de seris si trebuie sa ma grabese & scriu $i iaragi sa scriu. Si asta se intimpla mereu, intotdeayny si singur nu-mi dau pace si simt ca-mi maninc singur viata, pentru mierea. pe care o dau cine stie cui, jefuiesc polenul pe florile mele cele mai frumoase. Oare nu-s smintit ? Oare gg, dragi si cunoscutii se poarta cu mince ca si cu un om sanatos «Ce sericti ? Ce ne veli mai dirui ?» Acelasi lucru. ace! lucru si mi se pare ca atentia cunoscutilor, laudele, admirati ‘ nu sint decit ingelaciune, mi se pare ca sint pradat ca un bolnay! siuncori mi-c teama ca acusi-acusi va veni cineva pe furis, va inhata gi, ca pe Popriscin, ma va duce la casa de nebuniy, Lace bun toate acestea ? Arunca vislele gi fncepe o viata noug, Nu se poate. n-a fost inca primit raspunsul din cer. Trigorin ny va arunca vislele. nu va ineepe o viata noua. Despre o viati noua, la Cehov, vorbesc numai oamenii tincri gi lipsiti de experienté. Lor li se tot nazare norocul. innoirea. lumina, bucuriile. Ei zboara nebuncsie spre foc si ard. precum ard fluturii fara de minte, In Pescdruyul, Nina Zarecinaia si Trepley, in alte opere — alti croi. femei si barbati. Toti scriu ceva, tind spre ceva, dar toti fac aliceva decit ar trebui. Toti traiese izolati, fiecare ¢ absorbit cu totul de viata lui si victile altorail lasa rece. $i iat soarta ciudata a eroilor cchovieni : toi. pind ins& nu obfin nici un fel de rezultate exterioare. Toi sint de plins. Femeia trage tutun pe nas. ¢ neglijent imbracata, nepiep-) tanata. neinteresanta. Barbatul se enerveaza, bombane. bea votca, fi plictiseste pe cei din jur. Vorbese aiurea, actioncazi aiurea. Nu se pricep $i, ag spune. nu vor s4-si adapteze lumed exterioara. Materia si energia se combina dupa Iegile lor. oamenii trdiesc dupa ale lor. ca si cum materia si energia nicl n-ar cxista. In aceasta privin{a. intelectualii lui Cchov nu st deosebese prin nimic de mujicii analfabeti sau de mic-but- ghezii semianalfabeti. La mosie traiesc la fel ca intr-o ripa. !a 38INCEPUTURI $I SFIRSITURI un sat. Nimeni nu crede cd, modificind conditiile poate fi schimbata propria sa soarta. Pretutindeni ientizata, domneste profund inradacinata convin- ita trebuie indreptata spre scopuri care nu au nimic jirea omenirii. Mai rau — orinduirea pare dus- dusmanul omului. Trebuie stricata, rontaita. sa. Viitorul nu poate fi planuit, prevazut in linis- s te dai, sd te izbesti la nesfirsit cu capul de pereti. aceasta ? Se poate vedea in aceasta chez4sia unci nenesti creatii. a creafici din nimic ? «Nu stiu», i-a batrinul profesor inlicrimatei Katia. Nu stiu — ras- tuturor oamenilor plinsi si chinuiti. Cu aceste umai cu acestea, poate fi incheiat articolul despre igne-toi, mon coeur, dors ton sommeil de brute. 59