Pag: 1/3

Flori de mucigai
de Tudor Arghezi
In contextul literaturii interbelice se manifesta doua tendine care ordoneaz discursurile
literare evidente cel mai mult in poezie. Pe de o parte exista poeii tradiionaliti(Ion Pillat,
.V.Voiculescu), pe de alta parte se manifesta o tot mai puternica tendina de modernizare a
expresiei artistice, att in plan ideatic, cat si la nivel formal. T.Arghezi, I.Barbu, L.Blaga sunt poei
care si-au neles condiia de scriitor ca ruptura de tradiie pe care o considera depita.
Modalitatea rmne sugestia, dar nu in linia simbolista, poeii cutnd sa esenializeze mesajul
suprimnd din comunicare ceea ce poate fi gndit de ctre cititor.Ca atare, trstura generala a
poeziei moderne o reprezint ermetizarea mesajului artistic, exemplul cel mai elocvent oferindu-l
poezia criptica a lui Barbu.
In linia originalitii artistice si a originalitii
scrierii argheziene, autorul este asociat cu introducerea esteticii uratului in poezia romneasca, o
concepie prefigurata nc din volumul de debut, Cuvinte potrivite, aprut in 1927, consacrarea
acestei tehnicii realizndu-se insa prin volumul intitulat Flori de mucigai .
Latura cea mai cunoscuta a personalitii artistice a lui Arghezi este poezia, volume precum
Versuri de seara, Cantare omului, Stihuri pestrie, Frunze, Poeme noi, Silabe, impunndu-l
definitiv in peisajul liric romanesc. Arghezi a scris si proza, alturi de romane si eseuri fiind
memorabile si tabletele si pamfletele sale:Tablete de cronicar, Bilete de papagal .
Creaia poetica argheziana cuprinde mai multe texte care pot fi percepute drept arte
poetice; poezii precum Creion sau Testament sunt explicate din perspectiva ncadrrii lor in
categoria artelor poetice ntruct expun liric viziunea poetului asupra menirii sale si a operei
concepute. Insa poate cea mai valoroasa arta poetica a creaii sale o reprezint poezia Flori de
mucigai care da si titlul volumului in care se integreaz. Aceasta integrare este motivata de faptul
ca Flori de mucigai este o poezie care traduce concepia originala a poetului care cultiva in opera
sa estetica uratului. Cultivarea esteticii uratului face ca numele lui T.Arghezi sa fie corelat cu o
noua etapa in evoluia lirismului romanesc care presupune att modernitate cat si originalitate.
Pentru prima data in literatura este folosit cuvntul nepoetic ridicat la rang de cuvnt poetic,
ntruct este materialul poeziei, iar poezia nseamn arta. Silogismul gndirii argheziene se bazeaz
pe faptul ca Arta conine funcie kathartica astfel nct cuvntul nepoetic este purificat de orice
ncrctur triviala sau malefica deoarece finalitatea artei o reprezint elevaia spirituala a
receptorului. Aceasta concepie artistica argheziana este inspirata de lucrarea lui Karl Roserkranz,
publicata in 1853, si intitulata Estetica uratului, presupunnd identificarea frumosului in expresia
ocanta,dar fascinanta a uratului. Potrivit esteticianului neam, imperfeciunile vieii constituie o
sursa a uratului care izvorte din sentimente,chiar daca acestea sunt repulsia sau oroarea.Ca
atare, poeziile integrate in volumul Flori de mucigai au, preponderent, tema sociala, fiind inspirate
din adevrul crud al vieii.
 Pag: 2/3
Mediul evocat este mahalaua citadina, nchisoarea, spaiul exotic, prin barbarismul sau, al
iganilor, universuri recuperate de poet sub aspect estetic, deci si moral. Se remarca simultan cu
adncirea investigaiei psihologice, originalitatea frapanta a limbajului, expresia violenta, uneori
vulgara, dar inaltata in plan estetic,astfel incat uratul material dispare.
Estetica uratului nseamn la Arghezi poetizarea trivialului, astfel incat cuvntul nepoetic
este investit cu funcie poetica.
Arghezi renuna la figurile de stil clasice, mai ales in poezia ce cultiva estetica uratului,
autorul axndu-se pe termeni ai periferiei citadine, dar care ntotdeauna sunt dublai de conotaii
metaforice..
Daca intr-o anterioara arta poetica, Testament, Arghezi isi concepea rolul de liant intre
generaia strbunilor si cea a urmailor poei, explicndu-si statutul de poet a crui menire este sa
transforme durerea amara in mierea versurilor, de aceasta data Arghezi se ipostaziata in poetul
autor al unei noi poezii .
Bubele, mucegaiurile si noroiul erau metaforele travaliului strmoilor destinate a fi
convertite in vers care sa purifice chinul si erau expresiile esteticii uratului abia prefigurate in
Testament .In aceasta descendenta se gsete si titlul Flori de mucigai eximoron, parafraznd
baudelaireienele Les fleures du mal si reunind lumina si frumusetea florilor cu ntunericul sordid si
umed din care nflorete mucegaiul.Ca atare, titlul este o sinteza sinonima esteticii uratului, iar
decriptarea metaforei din titlu se realizeaz prin intermediul pronumelui din incipitul poeziei(Le),
a crui traducere apare in a doua secvena a poeziei, stihurile.
Compoziional, textul prezint doua pari asimetrice, prima dintre ele coninnd doua
secvene poetice. Incipitul poeziei se afla sub semnul conturrii unei spaiu claustrant metaforic-o
carcera care tine captiv sufletul poetului. Sentimentul trit de eul liric este acela al unei solitudini
angoasante, iar singurtatea sa implica absenta divinului, sinonima absentei inspiraiei poetice de
sorginte sacra. Se contureaz o arie semantica a abandonrii poetului care simte acut nonprezenta
lui D-zeu: epitetul firida goala, substantivul ntuneric si singurtate, completate de negaiile
puterile neajutate/Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul figureaz un spaiu-temnia care
pare sa mpiedice demersul creativ. Simbolurile biblice si mitice au rolul de a sugera prin negarea
prezentei lor criza artistica trita de ctre poetul cruia D-zeu ii refuza sa i se reveleze.
Cu toate acestea, in spaiul damnat in care se afla,, poetul creeaz .Acum se identifica
sinonimia metaforica intre titlu, pronumele Le din incipit si sintagma stihurile de acum care
ncheie descrierea acestui nou tip de creaie, ce presupune o poezie inspirata de teroarea absentei
divine si de presimirea instaurrii dominaiei malignului. Izvort din ntunericul umed al carcerei,
arta lui Arghezi poarta semnele demonicului. Atributele capatate de versurile argheziene
caracterizeaz o poezie in care timpul se altereaz (stihuri fara de an), in care existenta devine
un abis infernal(stihuri de groapa) .Sinonimul arhaic folosit de ctre Arghezi pentru versurile sale,
stihuri, evideniaz intenia poetului de a se ipostazia intr-un continuator al artei poeziei, insa
 Pag: 3/3
determinantul de acum atribuit stihurilor subliniaz faptul ca Arghezi este in cutarea unei noi
poezii de a crei rezistenta valorica, in timp se ndoiete.
Finalul primei parti revine la condiia creatorului poet prin intermediul unui simbol, unghia
ngereasca, metafora pentru intrumentul de scris al poetului, asociat verbului s-a tocit si aflat
sub imperiul unei conditionari temporale si cauzale(Cand mi s-a tocit unghia ingereasca),
intrumentul artistic este, de fapt, simbol al poeziei al carei adept a fost anterior poetului, adica al
unei poezii in care exista inspiratia sacra pe care acum poetul nu o mai poate recupera.Aflat in
asteptarea ei(Am lasat-o sa creasca), destinul poetului implica acum doua consecinte evidentiate
prin conjunctia disjunctiva sau: fie Dumnezeu refuza in continuare sa i se reveleze(Si nu a mai
crescut), fie poetul e vinovat fiind incapabil sa mai recunoasca prezenta divina(Sau nu o am mai
cunoscut) .
Cea de-a doua secventa poetica a textului reuneste patru versuri care simetric, revin la
atmosfera incipitului, poetul percepe intunericul si ploaia de afara ca o invazie a fortelor malefice
care ii tortureaza sufletul.Reactia fizica a poetului traduce spasmul interior general de absenta
divina comparatia mainii cu o gheara neputincioasa sa se straga sugereaza imposibilitatea poetului
de a fi autorul unui act artistic prin intermediul revelatiei divine:Arta inseamna sacrificiu si chin.
In finalul poeziei, conjunctia si dobandeste conotatie consecutiva pentru ca de acum
inainte produsul poetic are drept unealta unghiile de la mana stanga .Aceasta consecinta
simbolizeaza faptul ca Arghezi va deveni autorul unei altfel de poezie inspirata de o demonica
prezenta al carei instrument descris suntunghiile de la mana stanga . Produsul final poetic realizat
in acest spatiu carceral este stihul meu de acum, adica acele flori de mucigai, versuri aparute
ca o ilustrare a uratului.
Daca in ceea ce priveste continutul acestei artei poetice, modernitatea textului este
concretizata in cultivarea esteticii uratului, referitor la forma poeziei atributele modernitatii sunt
din nou identificabile: asimetria textuala concretizata in cele doua secvente poetice in care poetul
abandoneaza supunerea la norme fixe se coreleaza cu ritmul si masura variabile dar cu o convervare
traditionala a rimei imperecheate. Una dintre tehnicile moderne ale prozodiei o reprezinta optiunea
lui Arghezi pentru ingambament care au lucrat imprejurul/Lui Luca,lui Marcu si lui Ioan..
Tehnica ingambamentului presupune continuarea ideii poetice dintr-un vers in alt vers fara sa fi fost
necesara o asemenea separare a termenilor.Scopul utilizarii acestei tehnici il reprezinta sublinierea
ideii transmise de anumiti termeni pusi in valoare astfel prin organizarea de tip ingambament a
textului.
Se poate constata ca intreaga creatie discutata reprezinta o metafora a cautarii noului in
incercarea de a cladi esteticul din urat, vulgar si trivial.
Recitind poezia, se observa ca substantivele stihuri si unghie se.reteta in mod firesc,
ducand la concluzia ca opera realizata cu alte unelte ale scrisului, intr-un alt univers, are ca efect
estetic crearea unui frumos din urat, adica a acelor Flori de mucigai, ceea ce confirma valoarea
programatica a acestei creatii.